„Beautiful Days” e unul din serialele care au scris istorie in Coreea, chiar daca s-a lansat inainte de declansarea Hallyu. Serialul, ce se intinde pe durata a 24 de episoade, a impresionat generatii, multi adolescenti din Coreea crescand practic cu povestea impresionanta a eroilor si amintindu-si azi, la peste un deceniu, cu nostalgie de rolurile unui Lee Byung-hoon sau Choi Ji-woo aflati pe culmile gloriei, tineri si la fel de iubiti ca in ziua de astazi. Singura deosebire e ca pe atunci, serialele coreene nu prea treceau dincolo de hotarele tarii, adresandu-se exclusiv corenilor. Insa dragostea lor pentru k-drame si explozia Hallyu a insuflat pasiunea Asiei pentru actorii dragi lor si tuturor iubitorilor de k-drame din intreaga lume, iar peste ani, companiile producatoare au incercat sa recupereze aceste seriale (pe atunci transmise in semnal analog) si sa le popularizeze prin lansarea pe dvd. In acest fel, iubitorii fenomenului din intreaga lume au avut sansa sa cunoasca marii actori ai Coreei de astazi vazandu-i in roluri din tineretea lor, cand serialele de televiziune reprzentau doar o rampa de lansare, nu o industrie, cum a devenit astazi. „Beautiful Days” ne prilejuieste revederea lui Lee Byung-hun intr-un serial foarte apreciat. Intr-un sondaj in care fanii lui Lee Byung-hoon trebuiau sa voteze care au fost cele mai bune roluri ale superstarului dintr-un serial de televiziune pana in prezent, pe prima pozitie s-a situat rolul lui Min-Chul din „Beautiful Days”, urmat destul de aproape de rolul din IRIS si la o distanta destul de apreciabila de rolul din „All In”. Choi Ji-woo era inca aproape o necunoscuta in 2001. Debutase in 1996 pe micul ecran si pe marele ecran, dar a inceput sa devina cunoscuta odata cu rolurile din „First Kiss” (1998) si „Nowhere to Hide”, acesta din urma avand un oarecare succes. „Beautiful Days” e primul serial „greu” in care a fost distribuita, iar succesul serialului a adus-o un an mai tarziu in fata provocarii vietii sale, rolul din „Winter Sonata”. A urmat „Stairway to Heaven” si Choi Ji-woo era deja o celebritate, aparand alaturi de cele 4 staruri masculine ale momentului: Bae Yong-joon, Lee Byung-hun, Song Seung-hoon si Kwon Sang-woo, o performanta cu care nici o alta actrita a acelor timpuri nu se poate lauda. Practic cei patru actori au fost pilonii pe care s-a sprijinit Hallyu, deschizatorii de drum pentru tanara generatie de actori frumosi care azi duc mai departe povestea Hallyu. Ryu Si-won, care ulterior s-a dedicat si carierei muzicale, are unul din cele mai convingatoare roluri din cele 12 k-drame in care a fost distribuit pana in prezent, rolul opus lui Lee Byung-hun, si se ridica cu succs la nivelul performantei actoricesti a adevaratei vedete a serialului. Lee Jung-hyun in rolul Kim Sena a debutat pe micul ecran, insa cariera ei ulterioara nu a avut un trend ascendent, nereusind sa profite la maxim de succesul lui „Beautiful Days”, lucru pe care l-a facut Shin Min-ah, debutanta in 2001 in lumea filmului. Aceasta se afla la primul rol al carierei si a fost suficient de convingatoare incat sa prinda seriale si filme de succes, azi fiind una din cele mai bune actrite coreene ale momentului. La timona serialului s-a aflat regizorul Lee Jang-soo, nimeni altul decat omul din spatele lui „Stairway to Heaven”, „Love Story in Harvard” , „Road no 1” sau al filmului „Paradise” din seria Telecinema.
Serialul spune povestea competiei dintre doua case de discuri rivale si totodata povestea vietii a 5 copii orfani pentru care viata a fost mereu o provocare cu final neasteptat. Crescuti si educati in medii sociale complet diferite, vietile lor se impletesc intr-un mod surprinzator, in care desigur intervine soarta dar si actiunea si consecintele faptele parintilor lor. Povestea incepe in anul 1975, anul nasterii lui Sun-jae (Ryu Si-won), fiul directorului Lee Young-Jun ce conduce Casa de inregistrari Youn-Jun, aflata in competitie directa cu Casa de inregistrari Victory condusa de Lee Sung-Chun. Folosind metode ilegale si concurenta neloiala, compania „Victory” castiga competitia pentru Cea mai buna cantareata a anului, iar confruntarea directa dintre cei doi directori se sfarseste tragic. Sun-Jae, nenascut inca, va ajunge sa creasca in casa rivalului tatalui sau, ca fiu a lui Lee Sung-Chun alaturi de cei doi copii ai lui, Min-Chul (Lee Byung-hun) si Min-Ji (Shin Min-ah). Venirea in casa lor, imediat dupa inmormantarea mamei lor dragi, a lui Sun-jae si a mamei lui ca sotie si fiu a tatalui lor va atrage revolta si repulsia celorlati doi copii, si astfel cei trei copii isi petrec copilaria pe un adevarat camp de lupta.
La polul opus intalnim doua fete abandonate de parinti, crescute in orfelinat: Yon-Soo (Choi Ji-woo) – „sora cea mare”, sensibila si talentata la desen, si Kim Sena (Lee Jung-hyun) – cu un temparament de nestapanit, incapatanata si mereu nemultumita, visand sa ajunga cantareata. Desi crescute in orfelinat, sau poate tocmai din acest motiv, fetele isi fixeaza visul vietii lor si vor lupta cu hotarare si tenacitate pentru a-l implini. Viata sau destinul lor face ca in copilarie, orfanele sa-l intalneasca pe Sun-Jae si aceasta intilnire si intamplarile petrecute in acea zi sa nu fie uitate niciodata. Dupa 15 ani, destinul le intretaie drumurile celor 5 copii de ieri, iar reintalnirea si evolutia relatiilor dintre ei va schimba radical viata acestora. Cunoscandu-le pe Yon-Soo si pe Sena, competitia dintre Sun-jae si Min-Chul (frati vitregi) se declanseaza cu si mai multa forta… pentru ca amandoi se indragostesc de una dintre fete. Iar lucrurile se complica atunci cand fetele vor alege si ele. Destinul va continua sa puna la incercare vointa, determinarea, iubirea si chiar viata eroilor nostri.
„Beautiful Days” este insa si o poveste despre sacrificiu. Despre sacrificul facut pentru familie, pentru persoana pe care o iubesti sau pur si simplu pentru prieteni. In viata eroilor nostri, fiecare va experimenta, la un moment dat, aceasta manifestare, fiecare sacrificandu-se pentru binele celui drag. Ca este vorba despre o amintire draga, o avansare la locul de munca, renuntarea la facultate sau renuntarea la femeia iubita, viata ii va determina pe fiecare sa faca un sacrificiu. „Beautiful Days” este un serial despre supravietuire si tenacitate, despre vise si dorinta de implinire ale acestora. Pentru fiecare dintre eroii filmului, implinierea viselor este un scop in sine care va determina drumul in viata, actiunile si deciziile pe care le vor lua. De la primul pana la ultimul episod, „Beautiful Days” este un serial despre puterea iubirii. Traind acest sentiment, eroii invata sa fie mai buni, mai frumosi, mai rabdatori, sa ierte, sa se sacrifice si mai ales sa aseze binele persoanei pe care o iubesc pe primul loc in tot ceea ce fac. In esenta ,serialul ne invata cum sa iubim ca sa fim fericiti. Iubirea adevarata nu vine si pleaca-n data. Ea creste odata cu sufletul si cu fiinta noastra, pana la jertfa, pentru ca masura iubirii este masura jertfirii si masura jertfirii este masura iubirii. Masura in care renunti la tine pentru un celalalt este masura in care il iubesti, iar atunci cand iubesti cu adevarat nu mai exista nici spatiu, nici timp sau zile, ci doar…Vesnica Iubire! O poveste de viata impresionanta ce porneste din copilaria personajelor si pana la maturitatea lor, plina de sensibilitate si rasturnari de situatii, din care nu lipsesc tradarile, umilintele, ura, razbunarea dar si iubirea, romantismul, perseverenta, dorinta de a invinge greutatile vietii. Un serial cu un farmec deosebit, sporit si de coloana sonora care este una de exceptie, cu melodii interpretate de Zero, Ryu Si-won, Lee Jung-hyun, S.E.N.S si… Lee Byung-hun („For a love last”).
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania oferita de Claudia si Adina – Asia Team Romania. Desi este cel de-al patrulea proiect comun de k-drame tradus de ele din cele 5 de pana in prezent, am ales ca „Beautiful Days” sa reprezinte debutul lor oficial, un serial care va va crea numeroase amintiri de neuitat si care va va transmite putin din sensibilitatea actorilor, povestii si a celor ce au trudit luni de zile pentru ca astazi sa puteti viziona intr-o traducere impecabila unul din serialele memorabile ale Coreei de Sud.
Prezentare realizata de poet24 – asiacinefil.com
Love 911 (Bandage) (2012) – Ko Soo şi Han Hyo-joo rãspund la numãrul de urgenţe 911
“Love 911” (cunoscut si ca Band Aid) este o comedie romantica coreeana cu un succes anticipat odata cu anuntarea distributiei. Regizorul Jeong Ki-hun a dat lovitura cu acest film, al doilea din cariera, ce a prins foarte bine la public, fiind lansat cu doua zile inaintea Anului Nou 2012/2013. Filmarile au durat din aprilie pana in septembrie 2012, iar filmul a fost un succes total de box-office, obtiand in prima saptamana de la lansare peste 2 milioane de dolari incasari. Cu cele aproape 17 milioane de dolari obtinute, “Love 911” a intrat in topul 20 al filmelor coreene ale anului 2012, fiind depasit de filme precum “26 Years”, “Confession pf Murder” sau “Unbowed”, aflate in a doua jumatate a topului dupa incasarile la box-office. Ko Soo revine pe marele ecran dupa rolul dezamagitor din “Haunters” si cel din filmul de razboi “The Front Line”, de aceasta data intr-un rol de pompier ranit sufleteste de moartea sotiei sale, care ajunge sa fie cucerit de o tanara doctorita neexperimentata, interpretata de Han Hyo-joo. De Han Hyo-joo nu mai e nevoie sa spunem prea multe. Rolurile din filme precum “Masquerade”, “Always”, “Postman to Heaven”, dar si din serialele “Dong Yi”, “Iljimae” sau “Spring Waltz” au consacrat-o ca o mare actrita a momentului in Coreea. Spre deosebire de rolul din “Spring Waltz”, veti vedea o Han Hyo-joo total schimbata, interpretarea din “Love 911” aducandu-i o nominalizare la premiile Baeksang Arts din acest an. Rolurile secundare sunt si ele pline de figuri cunoscute, precum Ma Dong-seok (Neighborhood, Nameles Gangster etc), Kim Sung-oh (ce poate fi vazut in “When a Man Loves in rolul “Chang Hee”) sau Juni (cunoscuta din IRIS 2009). Un film placut, pentru toate varstele, ce incepe ca o comedie romantica, dar care brusc la jumatatea sa se transforma intr-o drama cu un “happy end” atat cat scenariul o permite, noua tendinta a comediilor romantice coreene fiind un “happy end” realist, in care fericirea ramane ancorata in realitatea lumii in care traim, cu bune si cu rele.
Kang-il (Ko Soo) si Mi-soo (Han Hyo-joo) sunt amandoi persoane cu mari responsabilitati, de decizia carora poate depinde viata altor persoane. Kang-il este un pompier ce lupta nu doar cu focul ci si cu orice urgente ce intervin si intra in atributia unitatii la care lucreaza – Interventii rapide. Pe langa salvarea de vieti omenesti din incendii, cutremure, explozii, accidente si alte misiuni periculoase, unitatea de interventii rapide primeste uneori si misiuni mai putin obisnuite, cum ar fi capturarea sau salvarea unor animale, interventii in cazul amenintarilor cu aruncatul de pe bloc si cate si mai cate… Mi-soo e o doctorita la inceput de cariera ce lucreaza la Urgente, in acelasi regim de stres si neliniste. Se viseaza un medic chirurg, iar in acest scop incearca sa faca orice pentru a-si impresiona directorul pentru o promovare si calificative bune in viitor. Intr-una din zile un barbat turbulent isi aduce sotia la Urgente. Vazand ca aceasta are echimoze pe mana, concluzia lui Mi-soo e ca femeia nu are nimic, doar a fost batuta de sotul ei, astfel ca trateaza cu indiferenta cazul, decizand externarea pacientei la scurt timp. Doar ca imediat dupa externare starea pacientei se agraveaza, iar un medic cu adevarat profesionist constata ca aceasta a suferit un anevrism cerebral si ca se afla intr-o situatie grava. Sotul femeii e decis s-o dea in judecata pe Mi-soo pentru diagnosticul gresit, fapt ce creeaza mari probleme spitalului. Intre timp, Kang-il e chemat la Urgente unde sotul femeii devine violent si sfarseste prin a-l agresa cu un bisturiu. Incidentul lui Kang-il pare a fi singura salvare pentru Mi-soo. Avocata spitalului o sfatuieste sa-l convinga pe pompier sa-l dea in judecata pentru agresiune pe sotul femeii careia Mi-soo i-a pus diagnosticul gresit, lucru care i-ar fi fost de real folos in procesul ei caci i-ar fi scazut credibilitatea reclamantului. Drep urmare, Mi-soo ia legatura cu Kang-il si e decisa prin orice mijloace sa-l convinga s-o ajute. Doar ca nu e chiar atat de usor, Kang-il fiind o persoana extrem de dificila…
“Love 911” este o comedie romantic-dramatica despre responsabilitatea unor oameni ce mereu se confrunta cu situatii limita. Ca pompier, mereu trebuie sa fii in prima linie sis a intervii in cele mai periculoase situatii, nestiind ce-ti rezerva ziua de maine, iar ca medic ai o responsabilitate uriasa cand vine vorba sa salvezi viata unei persoane ranite sau bolnave. Acesta este singurul lucru comun care ii leaga pe cei doi eroi ai povestii, Mi-soo si Kang-il: meseria ce presupune o uriasa responsabilitate. Amandoi trec prin momente grele – Kang-il isi pierde sotia ce moare in urma unui accident in timp ce el salva o viata si nu putea sa-i fie alaturi, in timp ce Mi-soo prin diagnosticul gresit dat practic condamna la moarte o persoana nevinovata. Insa ca fire, cei doi se deosebesc destul de mult: Mi-soo e o extrovertita ce ia viata asa cum e ea si care mereu incearca sa zambeasca, oricat de dificila ar fi situatia. Dar are un mare defect: uneori ia lucrurile prea usor, e indolenta si iresponsabila, negandindu-se la consecintele deciziilor luate. Kang-il e, de la moartea sotiei, o persoana introvertita si ursuza, mai tot timpul tacut si retras, desi meseria lui e una ce impune comunicare si o relatie buna cu colegii pentru indeplinirea cu succes a misiunilor. Aparitia lui Mi-soo in viata lui ii apare ca o intruziune fortata pe care nu o accepta usor, astfel ca la inceput insistenta fetei il face sa o considere o nebuna. Si o trateaza ca atare. Fata va apela la toate armele disponibile – inclusiv la cea a seductiei – pentru a-si atinge telul (convingerea lui Kang-il sa-l dea in judecata pe sotul femeii pe care ea a condamnat-o la moarte), insa in cele din urma vorba spusa in gluma ca vrea sa se intalneasca cu el si ca il iubeste tinde pe masura apropierii celor doi sa se transforme in realitate. Dar va reusi Kang-il sa uite de sotia lui decedata si mai ales sa accepte in sufletul sau o persoana ca Mi-soo ? Pe langa jocul celor doi actori, plin de consistenta si extrem de convingator (scenariul cu foarte multe replici si ipostaze a reusit sa puna in valoare uriasul talent al celor doi), trebuie remarcata si superba melodie de pe fundal, tema muzicala a filmului, interpretata de formatia NOEL (melodie inclusa pe al 4-lea album al formatiei, “Time for Love”).
Traducerea in limba romana a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team, colaboratorii fiind: Nanuc, uruma44, cristinab, aura62, Daniela Capalna si gligac2002. Timingul a fost de asemenea retusat manual, replica cu replica.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
26 Years (2012) – 26 de ani de aşteptare, o singurã ţintã: dictatorul Chun Doo-hwan
“26 Years” readuce in discutie unul din cele mai dure momente ale istoriei recente ale Coreei de Sud, masacrul de la Gwangju din 1980 si inabusirea miscarii de democratizare nascute aici de catre dictatorul militar Chun Doo-hwan. Ordinul acestuia de inabusire a manifestatiilor de amploare din Gwangju a pus la pierderea a peste 4.000 de vieti, fiind evenimentul cu cele mai mari pierderi de vieti omenesti din Coreea de la Razboiul Coreean incoace. Evenimentele din Gwangju sunt doar un pretext, intriga filmului dezvoltandu-se din contextul istoric al acelui an. La baza filmului a stat o manhwa episodice promovate online in 2006 de catre celebrul autor manhwa Kang Pool, cel ale carui lucrari manhwa au inspirat mai multe filme ale ultimului deceniu din Coreea, precum APT, Ba Bo, Hello Schoolgirl, Pain sau recentul Neighborhood. Filmul ar fi trebuit sa fie realizat in anul 2008, de catre regizorul Lee Hae-young. Numele sau urma a fi “29 Years”, scenariul ar fi fost adaptat chiar de Hae-young dupa aceeasi manhwa, iar in rolurile principale urmau a fi distribuiti Ryu Seung-beom, Kim Aj-joong, Jin Goo si Chun Ho-jin. Dar investitorii s-au retras din proiect cu doar 10 zile inaintea inceperii filmarilor datorita subiectului politic controversat si sensibil abordat. Pe atunci chiar s-a zvonit ca ar fi existat o presiune politica din partea guvernului conservator
Chun Doo-hwan
coreean ca acest film sa nu fie facut. Dar dupa cativa ani de stadiu de pre-productie datorat lipsei banilor, cantaretul Lee Seung-hwan a donat aproape un milion de dolari din cele 4,2 cat a costat filmul. Pe langa alte personalitati din showbiz, proiectul a putut demara anul trecut cu alta distributie si alt regizor si datorita a peste 15.000 de persoane obisnuite, care au donat online aproximativ 640.000 de dolari. De altfel, pentru prima oara in istoria unui film, creditele de final dureaza aproape 15 minute din durata totala a filmului, fiind mentionate toate cele 15.000 de persoane ce au donat pentru ca acest film sa poata fi facut ! Regia a fost semnata in final de debutantul Jo Keun-hyun, care nu a ezitat sa fie critic la conferinta de presa dinaintea premierei filmului din Coreea, declarand: “Cand cineva face ceva ingrozitor de gresit si ii raneste pe ceilalti, ar trebui cel putin sa-si ceara scuze. Si chiar daca el sau ea aleg sa nu o faca, ar trebui pedepsiti pentru ceea ce au facut. Acest lucru e de bun simt, nu vreo idee politica”.
Din distributia finala fac parte Jin Goo (Truck, Mother, The Showdown, distribuit in recenta k-drama romantica Ad Genius Lee Tae Baek), Han Hye-jin (The Thorn Birds) si Bae Soo Bin (Dong Yi). Filmul s-a comportat extraordinar la box-office, raportat la eforturile cu care a fost realizat. Distribuit de 2 companii anonime, acestea au reusit sa pastreze filmul in cinematografele coreene timp de 3 saptamani, din care in primele 2 a dominat box-office-ul de pe prima pozitie inaintea unor filme cu pretentii distrubuite de mari companii. “26 Years” a reusit sa vanda aproape 3 milioane de bilete si sa obtina incasari de peste 17 milioane de dolari, adica de 4 ori suma investita.
In mai 1980, Coreea de Sud traverseaza vremuri tulburi. In fata pericolului unei dictaturi militare, populatia orasului Gwangju iese in strada si se revolta pentru drepturi democratice. Rezistenta eroica a protestatarilor e inabusita dupa mai multe zile de autoritatile de la Seul, ce trimit armata si declara legea martiala in oras. Urmeaza ceea ce in istorie a ramas cunoscut sub numele de incidental Gwangju din 18 mai 1980, cand 4.122 de oameni sunt ucisi fara mila la ordinul comandantului Chun Doo-hwan. Pe acest fundal ni se dezvaluie drama a 3 copii: Shim Mi Jin, fetita de doar un an care isi pierde mama tocmai dupa ce aceasta ii alege actualul nume. Un glont ratacit ajuns chiar in casa familiei ii curma viata, tatal ramanand s-o creasca singur pe fetita. Jeong Hyeok e un baietel ce rataceste impreuna cu sora sa in multimea de protestatari tocmai in momentul in care armata a deschis focul asupra populatiei. In invalmasala create si in tentativa de a scapa gloantelor necrutatoare si salbaticiei soldatilor, sora lui e impuscata si-si pierde viata. In sfarsit, Jin Bae asista neputincios cum mama lui, disperata, cauta cadavrul tatalui sau printre sute de cadavre. Odata cu trecerea timpului, copiii asista neputinciosi la ascensiunea dictatorului Chun Doo-hwan, iar tragicul eveniment din copilaria lor frageda ii marcheaza pentru totdeauna, inveninandu-i.Cu fiecare an scurs, poarta in suflet un singur tel: sa razbune uciderea parintilor lor. In 2006 ii regasim pe cei trei trecuti de varsta adolescentei, persoane mature in deplinatatea fortelor proprii. Mi Jin a ajuns tragatoare in echipa nationala de tir a Coreei, Jeong Hyeok a ajuns un timid politist de circulatie ce schimba la comanda culorile semaforului la trecerea convoaielor oficiale, in timp ce Jin Bae a ajuns un temut gangster, dup ace revine din armata, ajutand-o pe mama lui la un restaurant improvizat pe care il aveau. Chun Doo-hwan renuntase la putere la sfarsitul anilor ’80 iar presedintele ce i-a succedat la Casa Albastra si-a pus intreaga societate coreeana in cap in momentul in care l-a iertat public de toate crimele pe antecesorul sau. Din acel moment, fostul dictator s-a bucurat de protectie si paza oficiala si o viata traita in lux intr-o resedinta retrasa, pe fondul indignarii crunte a opiniei publice. Intr-una din zile, un anume Gim Gap Se, presedintele unei respectabile companii, ii contacteaza si-i aduna pe cei trei supravietuitori ai masacrului de la Gwangju pentru a le propune un plan: obtinerea unei marturii sincere din partea dictatorului in care acesta sa ceara iertare familiilor victimelor masacrului pe care l-a ordonat. Daca acest plan ar fi esuat, nu mai ramanea decat o singura solutie: asasinarea dictatorului.
Povestea din “26 Years” are la baza evenimentele istorice petrecute in mai 1980, insa intreaga desfasurare ulterioara e o fictiune dusa la extrem. Filmul, care e o drama prin excelenta, contine puternice accente de critica sociala la adresa institutiilor statului coreean, inscriindu-se din acest punct de vedere in categoria recentelor filme critice lansate in Coreea: Silenced, The Unbowed, The Unjust sau Harmony. Daca in filmele enumerate se critica pozitia statului fata de abuzurile la adresa minorilor sau la injustitia din domeniul judiciar, la coruptia si dezinteresul autoritatilor fata de probleme sensibile ale societatii, in “26 Years” e criticata institutia prezidentiala si excesele acesteia. Personajele acestui film sunt copii a caror copilarie a fost furata de ordinul inconstient al unui singur om interesat doar sa preia puterea politica in Coreea. Acestia au crescut in familii distruse, intr-un mediu impropriu, avand mereu in suflet dorinta de razbunare inoculata de cei dragi ce i-au crescut cu atata greutate in perioada post-Gwangju. Tatal lui Mi Jin devine un alcoolic dupa ce sotia lui e ucisa de un glont ratacit accidental in propria lor casa, in timp ce mama lui Jin Bae ajunge in pragul nebuniei pe masura trecerii timpului. Pentru Jeong Hyeok viata a fost mult mai cruda, in absenta surorii sale trebuind sa creasca si se descurce singur. Si dupa 26 de ani, cand ar fi trebuit sa fie impliniti ca oameni, acestia nutresc gandul razbunarii parintilor si copilariei pierdute, iar pe fondul injustitiei sociale decid sa-si faca singuri impotriva tuturor dreptate. Desi din distributie nu fac parte neaparat nume de prim rang ale marelui ecran din Coreea, prestatia lui Jin Goo (interpretand personajul Jin Bae) e de departe remarcabila. Cunoscut si resplatit cu premii in special dupa rolul din “Mother” (2009), Jin Goo are o prestatie emotionanta si plina de talent. Han Hye-jin (interpreta personajului Mi Jin) e destul de stearsa si neconvingatoare, poate si pentru ca regizorul nu a insistat pe dezvoltarea povestii romantice dintre aceasta si personajul lui Jin Goo. Lipseste total chimia celor doi in acest film. Bae Soo-bin (cunoscut in special pentru rolul din “Dong Yi”, unde l-a interpretat pe fratele personajului Dong Yi) e atragator, are sarm, insa parca rolul interpretat l-a incorsetat, nu l-a lasat sa se dezlantuie in momentele cheie. Personajul lui, Ju An, seful unei companii private de securitate si paza ar fi presupus existenta unor calitati fizice pe care actorul ar fi trebuit sa le puna in valoare, calitati menite sa-i dea o aura de erou. Insa regizorul ramane in fiecare clipa fidel liniei dramatic-realiste a filmului si nu face nici un compromise cu personajele sale. Nu vom vedea in niciunul dintre ei un erou imbatabil. Cel mult personajul Jin Bae (Jin Goo) vrea sa faca pe eroul, dar in ciuda vointei sale e mereu adus cu picioarele pe pamant de regizor si de celelalte personaje.
Desi plin de tensiune si avand la baza o manhwa adaptata intr-un live-action, “26 Years” ramane realist de la inceput pana la ultima sa secventa. Introducerea e facuta sub forma unei animatii ce reda grafic violenta fara margini a intunecatei zilei de 18 mai ce a schimbat pentru totdeauna atatea destine, dar regizorul a reusit a transmita emotia si atmosfera intunecata a acelei zile intr-un mod inedit si intens. Daca respectivele scene ar fi fost filmate si redate in dimensiunea reala, probabil impactul emotional ar fi impus cenzurarea filmului in cinematografe. Nici o clipa nu ai impresia ca filmul ar avea la baza niste benzi desenate, atat de realista si solida e povestea lui. In ciuda fictiunii, realitatea crunta ramane, iar finalul filmului lasa la aprecierea spectatorului alegerea sfarsitului cu ajutorul imaginatiei. Si nu ar trebui ca realitatea sa fie o piedica in alegerea de catre spectator a finalului, cu ajutorul imaginatiei. Chun Doo-hwan, autorul moral si direct al masacrului de la Gwangju s-a folosit de incident pentru a deveni cel de-al 11-lea presedinte al Republicii Coreea, printr-o lovitura de stat. Desi s-a vorbit despre regimul lui ca despre o dictatura militara, pe durata celor doua mandate consecutive ale sale incheiate in 1987 prin retragerea de la putere a realizat si o serie de reforme ce au marcat primii pasi spre modernizarea Coreei. El a fost cel care a pus capat si programului nuclear al Coreei de Sud de dragul aliantei cu Statele Unite, chestiune ce apare deseori mentionata in recentul serial “IRIS II”. Insa in 1988 e ales primul presedinte sud-coreean prin votul direct si liber al poporului, fostul coleg si prieten al acestuia, Roh Tae-woo, care il numeste pe Chun presedinte al Consiliului National de Ministri, Chun continuand sa aiba o puternica influenta in politica coreeana. Dar in acelasi an, alegerile pentru Adunarea Nationala a facut ca partidul lui Chun sa piarda majoritatea din Parlament, iar partidele de opozitei au speculat masacrul de la Gwangju pentru a pune capat definitiv carierei politice a lui Chun Doo-hwan. Pe 11 noiembrie 1988, acesta a adresat o scrisoare publica natiunii, in care isi cerea iertare si declara ca toti banii si bunurile detinute le va returna natiunii. A demisionat din orice functie detinuta si mai apoi s-a retras timp de mai multe lunii intr-un templu buddhist pentru a se cai pentru faptele sale. Pe 30 decembrie 1990 a parasit templul si s-a intors acasa. In 1993, fostul prieten Roh Tae-woo pierde alegerile, iar presedinte devine Kim Young-sam, care la scurt timp declara ca Chun Doo-hwan si Roh Tae-woo ar fi furat de la poporul sud-coreean peste 370 de milioane de dolari. Dupa 2 ani de anchete, dar si sub presiunea populatiei ce dorea investigarea loviturii de stat a lui Chun Doo-hwan din 1979 si a incidentelor de la Gwangju din mai 1980, noul presedinte Kim Young-sam incearca sa introduca o legislatie retroactiva care sa permita pedepsirea acestor fapte. Imediat ce Curtea Constitutionala coreeana declara actele lui Chun Doo-hwan neconstitutionale, procurorii reinvestiggheaza totul de la zero, iar pe baza numeroaselor dovezi si marturii stranse, pe 3 decembrie 1995, Chun Doo-hwan si alti 16 acoliti sunt arestati sub acuzatiile de conspiratie si insurectie. Tot acum a inceput o ancheta ce investiga coruptia presedintiei celor doi presedinti antecesori. A inceput un process public in martie 1996, si doar dupa cateva luni, Curtea de la Seul a dictat sentinta capitala pentru Chun Doo-hwan, dar peste cateva luni, Inalta Curte din Seul a schimbat sentinta in inchisoare pe viata si plata a 220 de miliarde de woni despagubire. (aproximativ echivalentul a 195 milioane de dolari din ziua de azi). In aprilie 1997, Curtea Suprema a pronuntat sentinta definitiva, iar pedeapsa a inceput sa fie aplicata: Chun Doo-hwan a fost incarcerat. Dar la scurt timp, Presedintele Kim Young-sam l-a gratiat si l-a iertat pe fostul dictator, acesta fiind eliberat din inchisoare. Din suma totala de plata, nu a restituit nici macar o patrime. Mai mult, o celebra draza rostita de acesta a ramas in istorie: intrebat de un reporter cum va plati suma impusa de instanta, acesta a declarat, ironic, in fata intregii natiuni: “Nu am decat 250.000 de woni (aproximativ 200 $) pe numele meu”. Nici pana in ziua de astazi, 9 medalii ce si le-a acordat sau i-au fost acordate de govern nu au fost inca restituuite. In prezent, Chun Doo-hwan traieste intr-o locuinta luxoasa, bine pazit de agenti de securitate, avand 82 de ani. Gwangju ramane eterna rana nevindecata din sufletul natiunii coreene, si doar justitia divina va pune capat suferintei si umilintei a mii de oameni, odata cu moartea linistita, probabil din cauze naturale, undeva la adanci batraneti a acestui controversat personaj al istoriei recente sud-coreene.
Un film deosebit, care iti lasa un gust amar cunoscand faptul ca diabolica figura centrala pe care personajele o vaneaza in film, fostul presedinte Chun Doo-hwan, traieste si in prezent, ascunzandu-se ca un las de furia familiilor pe care le-a distrus. Ar fi interesant de vazut daca Chun Doo-hwan, vazand acest indraznet film, ar avea indrazneala sa sustina ca imaginea i-ar fi fost lezata de realizatorii lui “26 Years”.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de echipa Asia Team, traducatorii implicati in proiect fiind gligac2002, uruma44 si Daniela Capalna.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Villain (Akunin) (2010) – o dramã emoţionalã ce pune sub semnul întrebãrii existenţa valorilor morale ale tinerei generaţii nipone
“Villain” (Akunin) este un film realizat de regizorul japonez (cu nume cu rezonanta coreeana) Lee Sang-il, care a fost si coscenarist impreuna cu Shuichi Yoshida, autorul romanului de factura “crime noir” cu acelasi nume, un bestseller celebru. Avand ca data de lansare 11 septembrie 2010, filmul a fost prezent la numeroase festivaluri de gen (Montreal World Film Festival, Nikkan Sports Film Awards, Mainichi Film Awards, Blue Ribbon Awards) unde nu a trecut neremarcat, culegand premii la categorii precum “Cea mai buna actrita”, “Cel mai bun actor”, “Cel mai bun film” iar in februarie 2011 ii sunt atribuite premiile Academiei Japoneze de Film pentru actorii si actritele atat din rolurile principale cat si din cele secundare: ” Cel mai bun actor intr-un rol principal „- Satoshi Tsumabuki; „Cea mai buna actrita intr-un rol principal „- Eri Fukatsu; „Cel mai bun actor intr-un rol secundar” – Akira Emoto; „Cea mai buna actrita intr-un rol secundar” – Kirin Kiki. Cu o asemenea carte de vizita, filmul nu are nevoie de alte recomandari, dar spectatorul care pornind de la ideea ca va urmarii povestea unei crime va fi surprins sa constate ca aceasta ramane undeva in fundal si e doar pretextul de la care pleaca Sang-il Lee pentru a aborda o intrega serie de probleme contemporane ale societatii japoneze cu care tanara generatie se confrunta in incercarile de a-si trai propria existenta. Cu un scenariu bine realizat si atipic, filmul prezinta o viziune rece si realista asupra modului in care personajele interactioneaza inchistate fiind de constrangerile sociale. Combinatia reusita dintre interpretarea remarcabila a actorilor si scriptul plin de substanta, are ca rezultat o poveste intensa despre suflete devastate de singuratate, despre suflete fragile in legaturile emotionale, despre suflete avide de iubire, despre suflete strivite de indiferenta celorlalti, despre suflete schilodite de rautatea la care au fost expuse. Cu nu mai putin de 13 premii la activ si 11 nominalizari, “Villain” a obtinut incasari de peste 22,3 milioane de dolari.
Yuichi Shimizu (Satoshi Tsumabuki) e un tanar fara prea multa educatie, care-si imparte ziua intre locul de munca de pe un santier si ingrijirea bunicilor care l-au crescut. Impreuna cu acestia, locuieste intr-un sat de pescari in apropiere de Nagasaki. Noptile si le pierde conducand masina pana tarziu sau intalnindu-se cu femei cunoscute pe site-uri de socializare. In acest fel a gasit-o si pe Yoshino Ishibashi (Hikari Mitsushima), o agenta de asigurari de aceeasi varsta cu el din orasul Fukuoka. La una din intalniri, Yoshino renunta in ultima clipa sa iasa cu Yuichi si urca in masina lui Keigo Masuo (Masaki Okada), un student frumos si avut, pe care incearca de ceva timp sa-l seduca. Evident suparat, Yuichi intoarce masina si-i urmareste pe cei doi…
In ziua urmatoare, cadavrul lui Yoshino e gasit intr-o rapa de la marginea drumului, iar primul suspect de uciderea prin stragulare a fetei este Masuo, acesta fiind disparut. Yuichi isi continua rutina zilnica si la un moment dat primeste un mail de la Mitsuyo Magome (Eri Fukatsu) prin care-i propune sa se intalneasca. Mitsuyo e vanzatoare intr-un magazin de confectii barbatesti si avand o fire retrasa si timida nu are prieteni sau un partener. Cei doi nu au prea multe lucruri in comun, dar singuratea si dorinta de a fi cu cineva ii determina sa treaca cu vederea diferentele evidente. Asa ca incep o legatura, mai intai fizica si apoi emotionala, care evolueaza foarte repede si intr-un mod neasteptat.
Prima parte a filmului e una lenta si aparent lipsita de surprize in care se deruleaza intriga clasica a unei crime. Personajele sunt prezentate rand pe rand, intr-o succesiune de fapte care nu lasa loc de neprevazut. Yuichi e un baiat cu o fire necomunicativa, un singuratic, un introvertit. E acel tip “din topor” lipsit de educatia necesara sau anturajul potrivit, care nu-si poate exterioriza sentimentele si relationeaza cu greutate, asa ca se multumeste cu relatia fizica oferita de Yoshino. Yoshino e genul de fata superficiala, care pretinde bani pentru intalniri si nu ezita sa-l lase balta pe Yuichi in momentul in care intrevede ocazia de a se intalni cu Keigo Masuo. Pentru ca Masuo are tot ceea ce lui Yuichi ii lipseste, asta insemnand educatie, familie, statut social, avere, pare o partida perfecta pentru Yoshino, deci aceasta se cramponeaza de mirajul unei legaturi. Dar Masuo e usuratic, plin de vanitate, arogant si de o rautate profunda, asa ca mai intai se amuza pe seama fetei, iar apoi o insulta, o bruscheaza, o abandoneaza. Pare perfect motivat ca Yoshino sa devina victima unei crime avand in vedere caracterul ei si conjunctura.
In a doua parte a filmului se schimba registrul si de la expunerea impersonala a faptelor se trece la o relatare profund emotionala. Aceasta schimbare e perceputa odata cu debutul relatiei dintre Yuichi si Mitsuyo, care desi porneste de la aceleasi premise, cei doi luand legatura prin intermediul site-ului de socializare, se desfasoara intr-un cu totul alt fel. Desi Yuichi e acelasi si adopta comportamentul din relatia cu Yoshino, cea care face diferenta e Mitsuyo. Initial e surprinsa de atitudinea si comportamentul lui Yoshino, dar in pofida acestui fapt nu-l respinge. I se daruieste si o face nu numai fizic, iar atitudinea si deschiderea fetei declanseaza schimbari profunde in interiorul lui Yoshino. Nevoia de iubire si atasament e la fel de mare la ambii parteneri si se manifesta in izbucniri succesive, cand la unul cand la celalalt, cu o tarie surprinzatoare. Misterul crimei e elucidat usor, fiind previzibil, iar tragedia lui Yoshino se dezvaluie treptat, nascand intrebarea “cine-i cu adevarat criminalul?”. Pentru ca Yuichi experimenteaza pentru prima data cu adevarat o relatie reciproca cu o femeie, vulnerabilitatea lui e dezarmanta. Izolarea lui Mitsuyo e o alta fateta a tragediei greu de asimilat, la fel cum sunt aproape incredibile pentru privitorul neutru reactiile ei. Si totusi, in contextul adus cu subtilitate pe ecran, sunt perfect credibile. Performata remarcabila a lui Eri Fukatsu face din rolul feminin nucleul emotional al filmului, prin felul in care se lupta sa impace viziunea sa de dragoste cu realitatea periculoasa care i se releva la un moment dat.
In planuri ce se intrepatrund cu cel al povestii luiYuichi si Mitsuyo sunt spuse povestile personajelor secundare, la fel de impresionante si de devastatoare prin tragismul lor. Una dintre aceste povesti e cea a parintilor lui Yoshino care trebuie sa faca fata brusc mortii violente a fiicei lor. Atentia se centreaza pe Yoshio Ishibashi, acel tata care face fata cu geru durerii, care cauta cu disperare o justificare a nenorocirii si care incearca prin propriile puteri sa gaseasca adevaratul vinovat. Akira Emoto face un rol magistral, trecand cu usurinta prin toata gama de emotii si pare ca in el se incarneaza acea constiinta demult pierduta pentru actualele generatii. Nu mai putin sensibila sau mai putin dureroasa e povestea bunicii lui Yuichi, Fusae Shimizu, interpretata de Kirin Kiki. Ajunsa la o varsta la care ar trebui sa fie doar protejata, e victimizata in diferite moduri: fiind extorcata de banii agonisiti, suportand haituiala reporterilor, primind reprosurile ficei. Asemenea lui Yoshio Ishibashi, Fusae Shimizu vine si ea sa afirme prin intreaga prestatie acea verticalitate caracteristica generatiilor trecute, care lipseste tinerilor japonezi.
Lipsit de efecte speciale, avand o coloana sonora subtila (semnata de inegalabilul Joe Hisaishi), filmul se deruleaza asemanator unui thriller, cu o multime de rasturnari de situatie si transformari succesive menite sa tina treaz interesul privitorului. Iar intrebarea daca Yuichi e sau nu un criminal cu sange rece se mentine pana la final. Cum “Villain” e una din acele drame care pune intrebari ale caror raspunsuri nu sunt evidente, provoaca spectatorul sa se implice. In mod deliberat directorul Sang-il Lee mentine o stare de ambiguitate in ce priveste vinovatia personajului, pentru a da ocazia privitorului sa ia propriile decizii cu privire la notiunile de “bun” si “rau”. Calificat de critici drept “Cel mai bun film japonez al anului 2010”, “Akunin” (“Villain”) isi merita intrutotul caracterizarile si aprecierile.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania lui lasedan – Asia Team Romania.
Prezentare realizata de corina1002001 – asiacinefil.com
When a Man Loves (2013) – Song Seung-hoon revine pe asiacinefil, în cel mai nou serial al sãu tradus în premierã de Asia Team !
In continuarea emotionantei povesti din “That Winter, the Wind Blows”, asiacinefil ofera o noua surpriza membrilor comunitatii, in premiera in Romania: “When a Man Loves”, cel mai nou serial al apreciatului Song Seung-hoon. Intr-o perioada in care intregul mapamond e afectat de ani buni de criza economica mondiala, pesimismul indus de acest lucru afecteaza si fenomenul k-dramelor, lucru reflectat de cresterea numarului de melodrame difuzate in ultimul timp pe micul ecran in Coreea. Genul parea a fi fost aproape abandonat in detrimentul comediilor romantice si a dramelor de familie, dupa 2005-2006, dar odata cu “Forget Me Not” a revenit in prin plan, bucurandu-se de acelasi succes de altadata datorita in principal distribuirii in rolurile principale a unor actori cunoscuti, cu multa experienta (in general trecuti de 30 de ani, cu stagiul militar satisfacut). Revenirea acestora pe micul ecran dupa cei 2 ani de pauza impusa de obligativitatea serviciului militar in melodrame (cum a fost si cazul lui Jo In-seong) a reprezentat intotdeauna un moment mult asteptat de fani, iar producatorii nu au ezitat sa lege numele acestora de cate o melodrama, relansand cu succes genul. De aceasta data, regizorul care il “reinventeaza” pe Song Seung-hoon e Kim Sang-Ho, acelasi ce i-a relansat cariera lui Lee Jun-ki anul trecut, cand i-a oferit rolul principal in k-drama fantezista “Arang and the Magistrate” dupa revenirea acestuia din armata. Kim Sang-Ho se dovedeste un regizor priceput atat la comedii romantice (notabila e k-drama romantica “Fantasy Couple”, oferita in premiera asiacinefililor de Asia Team la sfarsitul anului trecut) cat si la genul serialelor de epoca (Arang and the Magistrate, Legend of Hyang Dan) sau chiar de mister (Possessed). De aceasta data a ales o melodrama, o noua provocare de care cu siguranta se va achita cu succes, sprijinit fiind de actorii din distributie si mai ales de scenarista Kim In-young, cunoscuta in special pentru scenariul melodramei “The Equator Man”. De altfel, colaborarea celor doi – regizor/scenarist – e o reeditare a colaborarii din 2005 de la serialul “A Man and a Woman”. Spuneam anterior de o reinventare a lui Song Seung-hoon, un actor foarte indragit al valului Hallyu, care dupa o absenta de 5 ani, intre 2003 si 2008, cand si-a satisfacut si serviciul militar obligatoriu, a revenit pe micul ecran, relansandu-si cariera cu seriale de genuri diferite, precum “East of Eden”, “My Princess”, si, recent, “Dr. Jin”. Marile lui roluri raman, insa, in doua din serialele ce compun seria “Endless Love”, “Autumn in My Heart” (2000) si “Summer Scent” (2003), deci din perioada primei sale tinereti, cand s-a impus ca un star al serialelor coreene. Din anul 2000, de la “Autumn in My Heart”, Song Seung-hoon nu a mai aparut intr-o melodrama, cel putin pe micul ecran, astfel ca putem vorbi, la 13 ani distanta, de o reinventare a lui, doar ca de data asta avem in fata un actor mult mai matur si mai experimentat, astfel ca prestatia lui in noul serial pe care asiacinefil vi-l propune nu poate fi decat una provocatoare.
In rolul principal feminin, partenera lui Song Seung-hoon va fi tanara actrita Shin Se-kyung, a carei cariera a explodat in 2011, odata cu distribuirea in serialul de succes “Deep Rooted Tree”, unde o interpreta pe So-Yi, slujitoarea muta a regelui Lee Do. “R2B: Return to Base” si serialul “Fashion King” au propulsat-o la rangul de vedeta incontestabila a tinerei generatii Hallyu, si au existat chiar voci care erau neincrezatoare in cuplul Song Seung-hoon / Shin Se-kyung tocmai datorita diferentei de generatii si de varsta, Song Seung-hoon fiind mai in varsta cu 14 ani decat mai tanara sa partenera (22 de ani). Yeon Woo-jin revine, dupa aparitia in “Arang and the Magistrate”, pe micul ecran, in buna traditie a recrutarii de catre regizor a unor actori cu care a mai colaborat in proiectele anterioare si va completa triunghiul amoros al povestii, clasica disputa a doi barbati pentru sufletul unei femei pe care o regasim in zeci de alte seriale coreene. (valabila si cu viceversa). A treia surpriza din distributie o constituie prezenta in serial a indragitei si frumoasei actrite Chae Jung-Ahn, femeia pentru care se luptau So Ji-sub si Shin Hyun-joon in “Cain si Abel”, care revine dupa aproape 2 ani intr-un serial de televiziune.
Han Tae-Sang (Song Seung-hoon) si-a trait viata ca un gangster, recuperand banii imprumutati de seful sau diverselor persoane in nevoie si executand orice ordin al acestuia. Dar acest trecut intunecat a fost lasat in urma, in prezent reusind sa-si pun ape picioare o afacere profitabila si devenind un om de afaceri de succes. Ca fire, e o persoana foarte determinata, ce stie sa-si pastreze sangele rece in orice situatie. E genul de persoana care pornind de la nimic reuseste sa-si faca un rost in viata, chiar daca nu intotdeauna prin cele mai oneste mijloace. Printr-un context de evenimente, acesta ajunge sa o cunoasca pe Suh Mi-Do (Shin Se-kyung), o tanara a carei personalitate ii aminteste de el in anii tineretii. Aceasta e plina de ambitie, inteligenta, incantatoare, calitati cu care ii cucereste definitive sufletul lui Tae-Sang. Din copilarie a trecut prin numeroase greutati, astfel ca a fi ambitioasa pentru a reusi in viata nu e o rusine pentru aceasta. Atras de tanara fata, pentru prima oara in viata Tae-Sang ajunge sa cunoasca iubirea adevarata. Dar la cucerirea inimii Lui Mi-Do va avea un rival pe masura, in persoana lui Jae-Hee.
“When a Man Loves” a inceput sa fie difuzat in Coreea de postul MBC pe data de 3 aprilie 2013. Filmarile au inceput la sfarsitul lui februarie si sunt in plina desfasurare. Numarul initial de episoade a fost gandit la 20, insa acest lucru urmeaza a fi confirmat de producatori, un functie de succesul serialului. Serialul este tradus in premiera in Romania de Asia Team pentru asiacinefil.com, echipa implicata in acest proiect fiind formata din cristinab, uruma44 si gligac2002. Vizionare placuta !
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Spring Waltz (2006) – ultima parte a seriei „Endless Love”, tradusã în premierã in România de Asia Team !
Primavara aduce cu sine pe asiacinefil o noua surpriza: Spring Waltz cel de-al 4-lea capitol si ultimul din seria Endless Love (Autumn in My Heart- 2000, Winter Sonata – 2002, Summer Scent – 2003) a cunoscutului regizor Yoon Suk Ho. Serialul, care are 20 de episoade, a fost difuzat pe KBS2 in primavara anului 2006, fiind extreme de apreciat in Coreea. Primul episod s-a clasat pe locul 13 in preferintele telespectatorilor (dintre toate episoadele) cu un rating de 10.9% pentru ca de la episodul 4 sa inceapa sa creasca in audiente si spre final sa avanseze, cu un rating de 25.8% – 27.2%. Desi povestea de dragoste sincera amestecata cu amintiri din copilarie pare foarte asemanatoare cu celelalte trei realizari anterioare, regizorul a reusit ca prin numeroase rasturnari de situatie sa-i dea un aer proaspat, primavaratic. Aceasta frumoasa poveste de iubire nevinovata ce nu pare a exista in lumea noastra este comparata cu florile de primavara si ne transmite un sentiment optimist, de speranta. Fata de predecesoarele serii s-a realizat o schimbare notabila in sensul ca o parte din actiune se desfasoara in Austria si a fost filmat în locatii turistice bine cunoscute, cum ar fi Hallstatt si Salzburg. Locuri care, de altfel, se potrivesc de minune cu coloana sonora si cu pasiunea personajului masculin principal, pianul. Yoon Suk Ho este renumit pentru capacitatea sa de a ne captiva cu peisaje pitoresti si cu muzica de neuitat a serialelor sale, si nici de aceasta data nu dezamageste. O alta diferenta evidenta fata de seriile anterioare o constituie faptul ca regizorul a apelat de aceasta data pentru cele 4 roluri principale la actori mai putin cunoscuti la acea vreme. Seo Do Young ce interpreteaza rolul Lee Su Ho/ Yoon Jae Ha, la acea vreme fiind un actor devenit model, cu roluri mici in emisiuni Tv , Han Hyo Joo in rolul Suh Eun Young/Park Eun Young, era o actrita cunoscuta pe un sitcom pentru adolescenti, intre timp devenind o adevarata stea Hallyu, remarcandu-se prin rolurile din Dong Yi sau Always; Daniel Henney in rolul Phillip, era un model devenit actor si a fost, probabil, cel mai cunoscut dintre cei patru, după rolul său din My Name is Kim Sam-Soon si Lee So Yeon in rolul Song Lee-Na, ea avand la activ mai multă experiență în televiziune și film, cum ar fi Untold Scandal în 2003 (dar pe care cu siguranta asiacinefilii si-o amintesc din Dong Yi) .
Su-Ho e un pusti atasat de tatal sau si de modul de viata al acestuia. Aflat mai mereu pe drumuri sip e fuga, il insoteste pe acesta la jocurile de noroc ilegale din cartierele rau famate ale Seulului, unde isi ducea cea mai mare parte a existentei. Falit, acesta decide sa mearga pe insula unde locuia tatal sau, bunicul lui Su-Ho, pentru a-si lasa fiul in grija lui si a o lua de la capat. Doar ca ajuns pe insula, afla ca bunicul murise. Su-Ho ajunge astfel in grija unei familii sarace de pe insula si astfel o cunoaste pe Eun-Young, fiica de aceeasi varsta cu el a doamnei Hye-Soon. O vreme, tatal Jeong-Tae dispare de pe insula sub pretextul ca merge sa-si caute de lucru, iar Su-Ho nu are de ales decat sa ramana cu noua lui familie. Incepe sa mearga la scoala impreuna cu Eun-Young, se atasaza de ea, iar prietenia lor e pusa la incercare de tentativa lui Su-Ho de a fugi de pe insula, dupa tatal sau. Atunci iese la iveala si adevarul: fata suferea de o boala grava ce necesita o operatie costisitoare, pentru care mama pusese ani de zile bani deoparte. Revenirea tatalui lui Su-Ho pe insula abate si nenorocirea asupra familiei fetei, deoarece acesta fuge cu toate economiile pentru operatia lui Eun-Young si-si abandoneaza fiul. Toata ocara satenilor de pe insula cade asupra lui Su-Ho, insa singura care pare a-i fi alaturi e Eun-Young. Porniti in Seul in cautarea parintilor, cei doi copii pornesc si in aventura vietii lor. Printr-un context de evenimente, Eun-Young ajunge la spital si are nevoie de operatie urgenta, iar Su-Ho va fi cel ce o va salva. Pretul e insa unul scump: pierderea aparent definitiva a primei lui iubiri. Adoptat de o familie de coreeni stabiliti in Canada, viata lui ia o turnura neasteptata. Eun-Young moare, cel putin asa stie Su-Ho, al carui nou nume e Jae-Ha. Peste 16 ani ii regasim pe eroii nostri trecuti de varsta adolescentei, fiecare cu viata sa. Jae-Ha a devenit un pianist de geniu, ce cunoaste succes international. Impreuna cu impresarul sau, Phillip, organizeaza turnee pe intreg mapamondul. In timpul unui astfel de eveniment, drumurile il conduc pe Jae-Ha in Austria. Prietena lui, Lee-Na, incearca sa il cuceresca definitiv, dar tanarul pare a fi ramas cu mintea la prima lui iubire din copilarie pe care a pierdut-o, astfel ca o priveste pe Lee-Na ca pe o simpla prietena. Phillip, impresarul sau, e un cuceritor prin excelenta. Duce o viata in stilul unui playboy si e interesat tot timpul sa agate femei. Mai mult sau mai putin intamplator cunoaste o tanara coreeanca venita la Viena pentru o expozitie. Ea e noua lui cucerire, si i-o prezinta si lui Jae-Ha. Fara a banui ceva, acesta se comporta arogant fata de prietena lui Phillip, care ajunge chiar sa-l antipatizeze pe pianist. Doar ca ulterior, cand era deja prea tarziu, Jae-Ha afla ca tanara se numea Eun-Young, exact ca prima lui iubire. Curios de identitatea acesteia si tot mai convins ca fata s-ar putea sa fie chiar sufletul lui pereche din trecut, se decide sa plece in Coreea si sa o caute. Iar aici, destinul isi va face jocurile…
Abordarea evenimentelor din scenariu e una destul de interesanta pentru o k-drama. Dispare liniaritatea scenariului, adica acea inlantuire de evenimente cu consecinte ce stabilesc conexiunile si raporturile dintre personaje, locul ei fiind luat de amestecarea planurilor trecutului cu prezentul, rezultand la un moment dat o imagine compusa din evenimente din trecut necunoscute privitorului, dar care cu fiecare episod scurs se leaga intr-un mod inteligent de prezent, iar revelatia ulterioara e aducatoare de o exclamatie inevitabila de uimire. Aceste permanente cautari de raspunsuri in trecut si in prezent constituie una din atractiile serialului. Apoi, se vorbeste mult in engleza si chiar in germana (in cadrele filmate in Austria), un lucru destul de neobisnuit pentru un serial coreean de dinainte de 2005, cand acestea inca pastrau o amprenta conservatoare specifica dramelor ante-Hallyu. Prezenta americano-coreanului Daniel Henney in distributie se pliaza perfect pe acest aspect al serialului, principala limba vorbita de acesta fiind, de mic, engleza. Atmosfera de ansamblu e mai mult decat placuta, practic ne aminteste perfect de atmosfera calda din Summer Scent, Winter Sonata sau Autumn Tale, iar la aceata performanta a contribuit din plin coloana sonora, ce contine cateva melodii superbe (tema principala a serialului, melodia “One Love” a formatiei rock Loveholic fiind un hit muzical la vremea lui, inclusa fiind pe al treilea album al formatiei “Nice Dream”, scos in 2006) Includerea acestui serial in compania selecta a celorlalte 3 nemuritoare seriale coreene nu e deloc gresita, ci, din contra, e o perfecta completare a definitie romantismului in stil coreean. Orice poveste de iubire in serialele coreene are o primavara, o vara, o toamna si o iarna, patru faze obligatorii pentru a intelege iubirea. Desi stereotipurile specifice k-dramelor abunda si in “Spring Waltz”, alternarea planurilor temporale si numeroasele surprize si rasturnari de situatie aproape insesizabil produse transforma serialul intr-unul deosebit de agreabil. Actorii nu exceleaza in interpretare, insa probabil daca din distributie ar fi facut parte nume mari ale filmului coreean (cum au fost Bae Yong-joon si Choi Ji-hee in Winter Sonata, Song Seung-hoon si Song Hye-kyo din Autumn in My Heart sau Son Ye-jin si acelasi Song Seung-hoon in Summer Scent) probabil altfel ar fi stat lucrurile in ochii fanilor k-dramelor. Si totusi… Protagonistul, interpretul personajului Jae-Ha (Su-Ho) e un cuceritor de care orice doamna s-ar indragosti la prima vedere. Privirea lui tradeaza o oarecare timiditate, dar gesturile si comportamentul sau fata de cei din jur sunt usor arogante si uneori irascibile. El are un singur vis in viata, sa o regaseasca pe prima lui iubire din copilarie si sa-i respecte promisiunea facuta. Trecerea timpului il schimba ca om, insa sentimentele ii raman intacte, din copilarie. Managerul sau, Phillip (interpretat de Daniel Henney), e un playboy in adevaratul sens al cuvantului. Pentru el, viata e o eterna surpriza placuta ce-i ofera numeroase oportunitati de a o trai in cele mai profane moduri cu putinta. E un cuceritor prin excelenta, dar cand constata ca poate si-a gasit perechea in viata lui pare a se schimba ceva. Problema e ca cea pe care a pus ochii e nimeni alta decat Eun-young, prima iubire pierduta a lui Jae-Ha. Interpretata de Han Hyo-joo, Eun-young e o fata cu o origine umila si lovita crunt de soarta. Din copilarie sufera de o boala grava, iar mama ei cu care locuia pe o insula facea eforturi supraomenesti pentru a strange bani de operatie. Pentru ea, inca din copilarie, Su-Ho (viitorul Jae-Ha) e inger si demon; pe de o parte tatal baiatului fura banii de operatie si fuge abandonandu-si fiul, si tot satul arunca vina pe Su-Ho. In plus, acesta o dezamageste cand ii spune ca de fapt sunt minciuni faptul ca a trait in Statele Unite, ca e doar un hot si un “gangster” ca tatal sau. In schimb, acesta e si inger pentru ea, ingerul pazitor de care se indragosteste si care ii salveaza viata printr-un sacrificiu imens. Iar daca destinul a vrut ca cei doi sa fie separati in copilarfie, acelasi destin le va intretaia drumurile la maturitate, oferindu-le o noua sansa… Nu in ultimul rand, Lee So-yeon interpreteaza personajul Lee-Na, prima iubire a lui Jae-Ha din noua lui viata de fiu al unei familii instarite din Canada. E un personaj aproape de umplutura, tipic in serialele coreene, fata sincera si naiva ce iubeste baiatul cu ochi doar pentru iubirea din copilarie pe care o crede predestinata. Mult timp ea nu stie despre secretul lui Jae-Ha, despre trecutul sau si despre prima lui adevarata iubire, astfel ca e macinata de intrebarea “De ce e respinsa tot timpul de Jae-Ha ?”. E atenta la gesturile acestuia, e mereu in preajma lui, fie ca e vorba de Austria sau Coreea si incearca sa lupte in modul ei simplu pentru visul ei. Prin intermediul acestui triunghi invers (Jae-Ha/Eun-Young/Phillip versus Eun-Young/Jae-Ha/Lee-Na), regasim din nou intr-un serial coreean eterna dilema: prima iubire sau iubirea intalnita pe parcursul vietii, aparent consecinta a mainii destinului ? Cat de sortita de destin e prima iubire ? Dar cea de-a doua ? Nu in ultimul rand, regasim, si o frantura din drama familiala din “Feast of Gods”, cu acelasi actor (Jeong Dong-hwan) in rolul tatalui ingaduitor si cu aceeasi intriga din copilaria personajului principal din “Feast of Gods” (sa se fi inspirat scenaristii serialului pe tenme culinare din povestea lui Spring Waltz ?)
Cu o poveste seducatoare si plina de sensibilitate, “Spring Waltz” incheie minunat ciclul “Endless Love” ce a marcat istoria serialelor coreene. Poate ca faptul ca primavara e ultimul anotimp din aceasta serie e si acesta un simbol al renasterii continue a iubirii, indiferent de varsta si timp. In fapt, e esenta insasi a iubirii.
Multumiri colegei noastre Mitzi51 pentru traducerea in premiera in Romania a acestui serial, pe care asiacinefilii il asteptau cu infrigurare in completarea celorlalte trei povesti traduse tot in premiera de colega noastra. In acest fel, proiectul inceput cu ani buni in urma de Mitzi51, cu superbul “Winter Sonata” isi gaseste completarea in acelasi loc, in mijlocul celei mai importante, mai unite si mai vechi comunitati de iubitori de k-drame din Romania, Asiacinefil. Vizionare placuta asiacinefililor !
Articol realizat de cris999 in colaborare cu mialex55 – asiacinefil.com
Confession of Murder (I Am Murderer) (2012) – Park Si-hoo la debutul pe marele ecran într-untr-un thriller de succes
“Confession of Murder” (cunoscut si ca I Am Murderer) a fost unul din thriller-urile mult asteptate ale anului trecut din Coreea. Motivul principal l-a constituit prezenta in distributia filmului intr-unul din rolurile protagoniste a starului Hallyu Park Si-hoo (Iljimae, Princess’s Man, Cheongdamdong Alice). In fapt e debutul starului intr-un rol pe marele ecran, primul pas spre dobandirea statutului de vedeta coreeana internationala.. Starul cu experienta al filmului este Jung Jae-young, rasplatit pentru interpretarile din “Castaway on the Moon” si “Moss”, care si de aceasta data are un rol solicitant, dar parca putin prea rigid. Dupa ce vizionezi filmul parca ai fi tentat sa spui ca Park Si-hoo s-ar fi potrivit mai bine in rolul interpretat de Jung Jae-young si viceversa, insa pentru producatori era poate un risc prea mare sa distribuie in rolul cel mai important din film un actor debutant pe marele ecran. Filmul a fost un important success de box-office in Coreea, obtinand incasari de peste 18,7 milioane de dolari.
La inceputul anilor ’90, mai multe crime in serie nerezolvate zguduie Coreea. 10 femei sunt ucise de acelasi criminal, fara ca Politia sa-l poata captura. Locotenentul Choi Hyung-gu e cel care instrumenteaza acest caz.si chiar este la un pas sa-l captureze pe asasin, insa in ultima clipa acesta ii cresteaza fata si reuseste sa fuga. 15 ani mai tarziu, termenul de prescriptie se implineste iar criminalul, oriunde si oricine ar fi scapa de orice raspundere pentru crimele comise. Doar ca pentru locotenentul Hyung-gu lucrurile nu se incheie aici. Si-a promis ca il va prinde pe criminal cu orice pret, si daca ar fi sa-l vaneze toata viata. Cand lucrurile iau aceasta turnura oarecum fireasca odata cu trecerea timpului, o stire bomba explodeaza. Un anume Lee Doo-suk isi lanseaza cartea “Marturisirea crimei”, un eveniment mediatizat la maxim. Nimic iesit din comun pana aici. Ceea ce atrage atentia lui Hyung-gu e insa subiectul cartii: marturia unui criminal in serie – chiar Lee Doo-sik – despre cum si-a ucis cele 10 victime femei in urma cu 15 ani. Cu zambetul pe buze, acesta organizeaza o conferinta de presa cu lansarea cartii, iar in scurt timp, datorita mediatizarii excesive, Lee Doo-sik devine cea mai urmarita “vedeta” din Coreea, facandu-si fani si antifani deopotriva. Cinismul acestuia nu cunoaste limite in momentul in care decide sa mearga sa isi ceara iertare membrilor familiilor vaduvite de absenta unei persoane dragi. In fata acestei situatii, in secret, membrii acestor familii se intalnesc si pun la cale un plan de asasinare a lui Lee Doo-sik. Insa Hyung-gu nu poate ramane indiferent, razbunarea trebuie sa fie a lui. In plus, fara dovezi clare, nu poate condamna la moarte pe nimeni, doar cunoaste prea bine deontologia profesiunii sale. Astfel, se vede pus in situatia de a face totul pentru… salvarea celui ce pretinde ca e criminalul in serie…
“Confession of Murder” preia ceva din stilul spectaculos al thriller-urilor japoneze psihologice, mai exact paroxismul unor situatii pe care legislatia imperfecta a tarii le permite. In cazul de fata tinta criticilor realizatorilor filmului se indreapta spre legislatia privind prescrierea faptelor penale, care pana in 2007 a fost de 15 ani. Ca urmare a unor cazuri care au zguduit Coreea (cum a fost si cel al baiatului rapit si ucis in anii ’90, caz portretizat in thriller-ul “Voice of a Murderer”) si care nu au putut fi rezolvate sub nici o forma in decurs de 15 ani, legislatia a fost modificata, termenul de prescriptie crescand la 25 de ani. Este singura consolare pe care acest film – o fictiune care porneste de la aceasta idee – o aduce spectatorului, ai carui nervi sunt intinsi la maxim datorita exploatarii unei situatii oricand posibile atata timp cat legislatia o permite. Desigur ca in viata reala nu se va vedea niciodata un criminal in serie aparand in public si recunoscandu-si crimele la cateva ore dupa expirarea termenului de prescriptie, insa astfel de situatii cel putin teoretic pot exista cata vreme legea este permisiva. O alta tinta a realizatorilor filmului e mass-media in general. Daca am vorbit de paroxism, acesta e valabil sic and vine vorba de cinismul mediei, interesata doar de ratinguri, de audiente, calcand in picioare orice tine de demnitatea umana. In cazul nostrum, directorul unui post de televiziune face tot posibilul, fortandu-si angajatii, sa realizeze in direct o dezbatere intre criminalul in serie aflat pe un val de popularitate si locotenetul care l-a vanat de 15 ani. Acestea sunt cele doua idei principale ale filmului. In rest, actiune spectaculoasa urmata de dezbateri televizate si un joc psihologic cu rasturnari de situatie care fac din “Confession of Murder” un thriller echilibrat, calculat si captivant. Park Si-hoo nu iese in mod deosebit in evidenta, chiar daca joaca un rol controversat. Obisnuindu-ne pana acum cu roluri pozitive in care i s-a valorificat la maxim talentul si sarmul, de aceasta data s-ar putea ca prin acest rol sa-si fi dezamagit putin fanii. E greu pentru un actor de comedii romantice sau de roluri pozitive sa pozeze si in rolul tipului cel rau (a se vedea cazul lui So Ji-sub din “A Company Man”). Zambetul lui arogant reuseste sa-si atinga scopul si sa transmita un cinism launtric pe care spectatorul il percepe in mod evident; fizicul impresionant e pus din nou in evidenta, insa rolul sau este destul de static. Nici Jung Jae-young, interpretul locotenentului Hyung-gu nu are o carisma deosebita, pe toata durata filmului fiind incruntat si avand un ton grav. Abia scena finala aduce mult asteptatul zambet care te face sa-l privesti cu alti ochi. “Confession of Murder” ramane un thriller bun, cu mesaje evidente (in general thriller-urile nu prea transmit mesaje, scopul lor fiind sa exploreze tensiunea in anumite situatii limita) si cu o poveste care te tine conectat pana la final, argumente suficiente sa te determine sa-l urmaresti.
Subtitrarea a fost efectuata in premiera in Romania de echipa Asia Team, formata la acest proiect din: uruma44, aura62 si… cristinab (aflata la debutul oficial in cadrul echipei, ocazie cu care ii dorim mult succes si cat mai multe proiecte finalizate la fel de bine).
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
The Last Supper (2012) – povestea primului Împãrat al Chinei, fondatorul dinastiei Han
“The Last Supper”, ultima productie chinezeasca de epoca a anului 2012, e genul de film ce confirma proverbul “la pomul laudat sa nu te duci cu sacul”. Pentru China, productiile de arte martiale si cele de epoca, in care se imbina istoria milenara a Chinei cu stapanirea artelor martiale si filosofia chineza traditionala constituie de decenii principala atractie pentru publicul iubitor al celei de-a saptea arte. Nu se mai realizeaza zeci de filme de epoca cu eroi populari ce-si demonstreaza maiestria in lupte spectaculoase ce atrag publicul, epoca filmelor Show Bros realizate in Hong Kong a apus de mult. Ultimii ani au adus investitii majore ale comapniilor de productie in filme epice, in China, iar succesul unor productii precum “Mulan” sau “Red Cliff” au incurajat investitorii. Insa in ultimii ani, filmele epice cu adevarat de succes s-au rarity foarte mult, in lipsa unor scenarii coerente si a unor subiecte care sa capteze atentia si publicului non-chinez. Secolul XXI este, totusi, un secol al globalizarii, iar daca nu-ti prezinti istoria in asa fel incat intregul mapamond sa ti-o inteleaga, nu poti avea pretentii de recunoastere internationala atat la nivel de festivaluri de film cat si pe piata internationala de film. “The Last Supper” e o productie bine realizata, dar care pacatuieste la capitolul dinamica si tematica. Regizorul, scenaristul si totodata partial si producatorul filmului, Lu Chan (Nanking:City of Life and Death, Mountain Patrol) ne prezinta o perspectiva prea inradacinata in culisele unui eveniment important din istoria antica a Chinei, neoferind publicului non-chinez nici o sansa sa se bucure cu adevarat de intelegerea acestei realizari. In fapt, filmul este o adaptare dupa evenimentele consemnate de scribii imperiali in “Analele Marii Istorii” in perioada 220-193 i.e.n, anii in care dinastia Qin unificatoare este detronata, locul ei fiind luat de dinastia Han. In rolurile principale apar Daniel Wu, Liu Ye si Qin Hong, dar o vreme s-a vorbit chiar de distribuirea lui Chow Yun-fat in film. In cele din urma acesta a renuntat, o decizie inteleapta pentru cariera sa relansata odata cu Confucius si aflata intr-o continua ascensiune odata cu The Assassins si The Last Tycoon. Evenimentele din acest film au fost prezentate si in recentul serial chinezesc de televiziune “Legend of Chu and Han”, dar si in filmul “White Vengeance”.
Filmul prezinta ceea ce in istoria Chinei a ramas cunoscut sub numele “Disputa Chu si Han”, in fapt momentul controversat al preluarii puterii de la dinastia Qin de catre dinastia Han si fondatorul acesteia, Liu Bang si luptele ce au precedat fondarea dinastiei. Ajuns la 61 de ani, primul Imparat al dinastiei Han are cosmaruri, traind in frica si suspiciune. Se teme de moarte si de un posibil complot. In toata viata sa s-a temut de doar doua persoane: Lordul Yu si Generalul Xin. In tinerete, viitorul general Xin si Liu erau prieteni nedespartiti si de incredere. Avand insa o origine umila, marele lor vis era sa ajunga sa-l slujeasca pe Lordul Yu. In momentul in care dinastia Qin ii ocupa orasul si ii ia ostatica familia, Liu implora ajutor militar Lordului Yu. Spre marea lui surprindere, acesta ii acorda 5.000 de oameni sa-si elibereze orasul, dar in schimbul promisiunii loialitatii sale. Dar prietenia care se leaga intre Liu si lodul pe care il slujeste se sfarseste brusc, transformandu-se in ura si intr-o lupta pentru stapanirea Chinei si ocuparea capitalei Qin-ului. Generalul Xin il slujeste si el o vreme pe Lordul Yu, dar mai apoi trece in tabara lui Liu Bang. Pe masura trecerii anilor, generalul se umplea de glorie, in timp ce Liu Bang imbatranea in palatal imperial. Cand generalul Xin a devenit deja o amenintare pentru popularitatea sa, si obsedat de un posibil complot de tradare, Liu Bang isi intemniteaza generalul. Dar cosmarurile continua sa-l framante seara de seara…
Sub aspect istoric, perioada 206-202 i.e.n (denumita “Disputa Chu si Han) se refera la luptele dintre Yu Xiang (in film Lordul Yu) si Liu Bang, viitorul fondator al dinastiei Han. Dupa caderea dinastiei Qin. Yu a impartit fostul Imperiu Qin in 18 Regate. Doua din ele, cele mai puternice (Chu-ul de Apus si Han) s-au angajat intr-o lupta pentru suprematie, sfarsita prin proclamarea de catre Liu Bang ca “primul Imparat al Chinei” si cu uciderea Lordului Yu. Perioada istorica pare atragatoare pentru un film epic de amploarea lui “The Last Supper”, insa filmul se multumeste sa prezinte jocurile de culise din spatele luptelor pentru putere. Actiunea lipseste aproape cu desavarsire, iar putinele scene de pe campul de lupta sunt aproape formale, nici macar nu reprezinta centrul de interes pentru regizor. Intrebat cat e de diferit filmul sau fata de alte filme de epoca chinezesti, regizorul Lu Chuan a spus: “Doresc sa prezint audientei ceva credibil. Multe filme istorice despre perioada timpurie a istoriei Chinei prezinta scene spectaculoase si costume extravagante, dar ceea ce s-a intamplat de fapt in istorie cu mii de ani in urma nu a fost astfel. Vreau sa arat istoria in forma sa adevarata si lucruri care s-au petrecut cu adevarat in trecut.” Regizorul a depus toate eforturile necesare in acest sens, de la citirea a numeroase carti de istorie la crearea unor costume de epoca cat mai apropiate de ce s-a purtat in acele timpuri. Desi sub aspectul scenariului actiunea e aproape inexistenta, “The Last Supper” ofera un spectacol vizual total, de la peisaje si costume la slow-motion-uri care iti taie respiratia.
Un nou film surprinzator realizat de producatorii chinezi, care pare lipsit de inteles pentru cei care cunosc prea putin istoria Chinei – am putea spune ca sub acest aspect e chiar un film plictisitor – dar care impresioneaza prin frumusetea vizuala si mesajul artistic transmis de echipa de realizatori. Nu este un film usor de urmarit, iar calificarea lui drept “surprinzator” vine un contextul recentului “The Grandmasters” al lui Wong Kar-wai, care asemeni acstui film a pus accentual pe partea vizuala, neglijand scenariul. Sa fi patruns, oare, un nou curent in cinematografia chineza ? Ramane sa vedem in viitor, insa astfel de filme sunt destul de incomode pentru publicul european, obisnuit cu ralizari comerciale spectaculoase venite din China.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania lui Redscorpion– Asia Team Romania.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
The Contact (1997) – destinul şi amintirile ca factori antagonici, în filmul anului 1997 în Coreea !
In perioada dinaintea declansarii Valului Coreean (2002), filmul coreean se pregatea pentru uriasa transformare la care urma sa fie supus. Filmele din a doua jumatate a ultimului deceniu al mileniului trecut si-au pastrat nota de originalitate si frumusete artistica care nu a lipsit nici unei productii autohtone de la Epoca de Aur a filmului coreean (anii ’60) incoace. Din punct de vedere economic Coreea de Sud nu traversa o perioada extraordinara intre 1995-2000, insa industria autohtona de film continua sa impresioneze nu atat prin numarul productiilor anuale cat prin calitatea lor. In 1997, un film romantic avea sa intre in istoria box-office-ului coreean, constituind una din primele provocari pentru dezvoltarea industriei de film din aceasta tara. “The Contact” avea sa devina filmul numarul 1 al anului 1997, filmul cu cele mai mari incasri din istoria box-office-ului de pana atunci, cu aproape 675.000 de bilete vandute in cinematografe. Pentru a realiza ce a insemnat Hallyu pentru industria coreeana de film, trebuie amintit faptul ca astazi, la 15 ani distanta, filmul coreean cu cele mai mari incasari din istorie a avut peste 3,5 milioane de bilete vandute in cinematografe. Dar fiecare film isi scrie istoria la vremea lui, iar pentru anul 1997, istoria a fost scrisa de superbul “The Contact”, care pana la “Friend” (2001) a ramas in istorie ca cel mai vizionat film coreean din toate timpurile. Productia a fost recompensata cu 5 premii, intre care premiul pentru Cel mai bun film al anului la Grand Bell Awards si doua premii de interpretare pentru protagonista Jeon Do-yeon (aflata la debut pe marele ecran !). Aceste premii aveau sa deschida drumul unei cariere stralucite acestei actrite, ce a atins apogeul carierei peste un deceniu, cand a castigat premiul pentru cea mai buna actrita la Cannes – “Secret Sunshine”. Premiile pentru rolul din “The Contact” au fost doar inceputul unui deceniu glorios pentru aceasta, Jeon Do-yeon castigand in fiecare an premii de interpretare pentru roluri din filme precum “Harmonium in my Memory”, “You are my sunshine”, “Secret Sunshine” sau “The Housemaid”. In prezent, e una din cele mai premiate actrite sud-coreene si totodata una dintre cele mai bine cotate ale momentului. Partenerul ei din film a fost nimeni altul decat Han Suk-kyu, care un an mai tarziu impresiona din nou in “Christmas in August”, si care in 2011 castiga 2 premii pentru interpretarea ireprosabila a regelui Sejong in serialul de mare succes “Deep Rooted Tree”. Regia filmului a fost semnata de Jang Yoon-hyeon, omul din spatele a doua filme spectaculoase din ultimul deceniu, “Hwang Jin-yi” si “Gabi”.
Doua povesti paralele, doua persoane necunoscute unite de aceeasi suferinta in plan sentimental. Lee Soo-hyun lucreaza ca operatoare la o firma ce vinde diverse produse online, avand de-a face in fiecare zi cu tot felul de oameni. Viata ei este anosta, intrata intr-o oarecare rutina, la sfarsitul zilei intorcandu-se in apartamentul pe care il imparte cu prietena ei Hee-jin, ce e indragostita de fostul ei iubit. Desi acesta face vizite zilnice la apartament pentru a o vedea pe actuala lui iubita, Soo-hyun isi mai face sperante intr-o minune, avand inca sentimente pentru acesta. Dong-hyun e un producator al unei emisiuni muzicale la radio, el asigurand lista de melodii din fiecare seara a emisiunii. Eun-hee, colega lui, e interesata de el, insa sentimentele sunt doar dintr-o singura directie. Intr-una din zile, Dong-hyun primeste un disc cu melodiile formatiei Velvet Underground, cu rugamintea sa fie difuzata melodia “Pale Blue Eyes”. Nimic iesit din comun pana aici, doar ca discul ii fusese trimis de Young-hae, prima lui iubire, care il parasise pentru o relatie cu un prieten de-al lui Dong-hyun cu ani buni in urma. Melodia ce va fi difuzata va rascoli amintirile lui Dong-hyun, ce va cauta un raspuns la nelinistile care brusc il cuprind: pentru ce prima lui iubire ii trimisese acel disc ? In paralel, Lee Soo-hyun, operatoarea de vanzari, intorcandu-se acasa obosita, asculta melodia difuzata si trece pe langa moarte in urma unui accident in care e indirect implicata. Doi oameni raniti, singuri si bantuiti de esecurile sentimentale ajung sa-si lege destinul prin intermediul unei melodii… Soo-hyun il contacteaza pe chat pe Dong-hyun, si dupa o minciuna nevinovata in care pretinde ca ar cunoaste-o pe Young-hae, ulterior descoperita, dialogul dintre cei doi straini se incheie. Dar destinul e de alta parere, chiar daca uneori e orb…
“The Contact” e unul din putinele filme romantice coreene ale anilor ’90 care oricand poate suporta o comparatie cu filmele coreene de gen post-Hallyu. Situat undeva la limita dintre artistic si comercial, filmul ne ofera o perspectiva atragatoare asupra destinului si a relatiilor barbat/femeie asa cum erau acestea percepute de societatea coreeana de acum 15 ani. Facem astfel o incursiune intr-o lume in care internetul abia incepe sa patrunda in viata oamenilor, in care daca exista o urgenta erai anuntat pe pager si – un element de decor ce nu poate fi trecut cu vederea, contribuind din plin la farmecul atmosferei – o lume in care telefoanele publice cu monede erau amplasate in interiorul principalelor institutii sau magazine-restaurant, reprezentand inca principala cale de comunicare telefonica intre oameni.Regasim o lume mult mai linistita decat cea a secolului XXI si o poveste superba plasata in acest decor realist si plin de viata. Cele doua personaje care pe toata durata filmului nu se cunosc decat in urma discutiilor de pe chat, Lee Soo-hyun si Kwon Dong-hyun, provin din doua medii diferite, cu putine sanse in lumea reala de a se fi intalnit vreodata. Ea, Soo-hyun (interpretata de Jeon Do-yeon), e o persoana indaratnica, iar din cauza firii sale a ratat o relatie cu o persoana pe care o iubea cu adevarat. In prezent regreta acest lucru si mai spera ca poate exista o sansa, intr-o zi, sa fie din nou impreuna cu actualul iubit al prietenei sale, insa pe zi cetrece se convinge ca sperantele ei sunt desarte. E prea tarziu pentru ele. El, Dong-hyun (interpretat de Han Suk-gyu), lucreaza ca producator la un post de radio, si desi scenarista emisiunii ii face ochi dulci, ezita in a face pasul spre o noua relatie, fiind inca cu mintea si sufletul la prima lui iubire ce l-a parasit pentru superiorul sau din armata. Si el, ca si Soo-hyun, isi face sperante in momentul in care primeste un disc de la fosta lui prietena, astfel ca incearca cu orice pret sa o gaseasca. Destinul celor doi straini se intersecteaza intamplator prin intermediul unei melodii de pe respectivul disc, care se dovedeste un punct de rascruce pentru vietile celor doi. Ideea de destin e cea in jurul careia e croita intreaga poveste, si este rezumata in cele cateva cuvinte de la inceputul filmului rostite in sinea sa de Dong-hyun: “Uneori, viata vrea ca noi sa privim mai departe. Dupa o perioada de rutina apare o problema, si atunci incepi sa te gandesti la lucrurile cu adevarat importante. Poate ca asa e existenta noastra acum, in societatea moderna. Dar viata ne pune in fata dificultatilor, si privind cu nerabdare lungul drum din fata noastra, trebuie sa ne urmam destinul. Uneori, viata vrea ca noi sa privim mai departe.” Din aceasta perspectiva, amintirile sunt privite ca un obicei prost si nimic mai mult, fiind cateodata obstacole in libertatea fiecaruia de a-si trai viata asa cum si-o doreste. Iar din pacate, pentru cei doi protagonisti ancorati in trecut, amintirile sunt exact acel lucru dureros care ii tin incatusati. Nici o clipa pe durata filmului nu simt nevoia de a se intalni fata in fata (decat spre final), desi ajung sa comunice in lumea virtuala seara de seara si sa-si dea sfaturi unul altuia. Fara a realiza, cei doi se afla in acelasi cerc rotund din care nu pot evada, si desi suferinta lor e similara, sunt legati la ochi si nu pot sa vadea dincolo de propriile lor amintiri. Soo-hyun si Dong-hyun sunt doua personaje care traiesc, in definitiv, in aceeasi lume – a celor raniti in dragoste -, dar nu se pot vedea din cauza absorbirii lor in problemele prezentului si mai ales trecutului. Destinul chiar ii aduce de mai multe ori la doar cativa centimetri distanta, dar de cate ori, oare, in viata, nu trecem pe langa necunoscuti care, poate, peste ani, ajung sa se intersecteze cu vietile noastre ? Uneori destinul nu e suficient pentru a ne deschide ochii; si sufletul trebuie sa participe la aceasta operatiune, pentru ca omul sa se schimbe, sa aiba puterea de a merge mai departe. Si cum altcumva se poate face asta daca nu cu ajutorul altor oameni ?
Un film rafinat, sensibil si inteligent, cu doi actori exceptionali aflati la inceput de cariera care azi au devenit nume mari ai filmului coreean si cu o coloana sonora remarcabila, cu melodii din anii ’70 pline de culoare si ritm.”The Contact” ramane una din cele mai bune pelicule coreene romantice din toate timpurile, un film premiat si apreciat care cu siguranta va va lasa amintiri de neuitat.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania colegei noastre Elenas – Asia Team Romania.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
The Grandmasters (2012) – tributul grandios al lui Wong Kar-wai adus lumii artelor marţiale şi lui Ip Man
Intr-un interviu acordat cu mai multi ani in urma, celebrul regizor Wong Kar-wai marturisea ca de mult timp vizeaza realizarea unui film biografic despre viata marelui maestru de arte martiale Ip Man, dar ca mereu simtea ca nu a sosit inca timpul pentru a pune acest proiect pe pelicula. Mijloacele tehnice oferite de industria de film mondiala pe la mijlocul anilor 2000 nu i-au putut oferi suportul necesar pentru a realiza acest film asa cum isi dorea, astfel ca ani de zile proiectul a trebuit amanat. Intre timp altii i-au luat-o inainte lui Kar-wai, realizand o trilogie comerciala intitulata, simplu, “Ip Man”, din care pana in prezent au aparut 2 parti (Ip Man (2008) si Ip Man 2 (2010), plus un prequel, “Ip Man: The Legend is Born (2010)) in care protagonistul a fost Donnie Yen, existand in proiect si o ultima parte a trilogiei, despre partea finala a vietii marelui maestru). In ianuarie 2013, in cele din urma, dupa o ultima amanare, “The Grandmasters” a fost lansat in cinematografele din China si Hong Kong, cu o luna mai tarziu de la initiala programare a premierei. Succsul a fost fulminant, tradand marile asteptari ale publicului: incasari de peste 2,7 milioane de dolari in Hong Kong si de peste 50 de milioane de dolari in China continentala, devenind cel mai bine vandut film al lui Wong Kar-wai din toate timpurile. Totodata, aceste incasari au situat pelicula pe una din pozitiile de top ale box-office-ului chinez din 2012. Filmul a avut niste costuri de productie uriase, de peste 38 de milioane de dolari. Pe langa fanii artelor martiale si a celor fascinati de viata maestrului Wing Chun, Ip Man, “The Grandmasters” a atras si prin propunerea lui Wong Kar-wai pentru rolurile principale, in fapt o revenire intr-un film al maestrului a cuplului de indragiti actori din filmul de succes “2046”, Tony Leung Chiu Wai si Zhang Ziyi. Pentru realizarea acestui film,
Wong Kar Wai regizorul lui The Grandmasters
Wong Kar-wai a renuntat din 2007 la orice proiect de lungmetraj. In 2007 realiza o productie la Hollywood, “My Blueberry Nights”, o drama ce nu a avut succesul unui “In the Mood For Love” sau “2046”, care le realizase in Hong Kong, iar de atunci a decis sa se concentreze pe marele proiect “The Grandmasters”, realizand in 5 ani doar 3 scurtmetraje sau segmente din filme omnibus. In tot acest timp de absenta a dus o munca asidua de informare si documentare, strangand informatii de la apropiati ai discipolilor lui Ip Man si chiar de la fiul acestuia. Rezultatul este un film grandios, insa care ii va dezamagi pe fanii filmelor de actiune comerciale, datorita lipsei practic a unui scenariu cu o actiune clara. “The Grandmasters” e, de fapt, un experiment unic, artistic, impresionant sub aspect visual si ambiguu ca fir epic, un tribute adus nu neaparat lui Ip Man ci in general lumii artelor martiale, tuturor maestrilor de arte martiale care si-au dedicat viata acestora. “The Grandmasters” a fost proiectat in deschiderea festivalului de film de la Berlin din acest an si a avut parte de critici extrem de favorabile (sa fi fost din cauza ca regizorul a facut parte chiar din juriul Festivalului ?). Un film care trebuie privit altfel decat tot ce s-a realizat in domeniul filmelor de gen, o viziune indrazneata, din pacate mult prea viscerala pentru cei neobisnuiti cu filmele artistice, un respiro necesar dupa atatea productii comerciale care au spus cam totul in domeniu. “The Grandmasters” ar putea fi un nou inceput pentru filmele de arte martiale din China, prin aceasta realizare Wong Kar-wai practic reinventand genul, oferind o alta perspectiva.
In Foshan-ul anilor ’30, timpul pare a fi stat in loc. Ca adevarat leagan al lumii artelor martiale din China, totul se raporteaza la practicarea lor, tinerii sunt interesati doar sa invete sa-si antreneze tupul si mintea practicand diverse stiluri de lupta, in timp ce seniorii isi impartasesc in cadrul familiilor lor vastele cunostinte pentru perfectionarea stilurilor de lupta. In acele vremuri conservatoare, existau case de placeri pe care barbatii le frecventau pentru placeri frivole, insa cestea ofereau si spectacole muzicale ce atrageau si doamne din lumea buna, iubitoare de muzica traditionala. Cel mai popular local de acest gen din Foshan era Pavilionul de Aur, o sala placata cu aur in interior, prima casa de placeri cu lift din Guangdong. Era locul in care se spune ca intrai print, dar ieseai cersetor. In multimea ce frecventa acest local deseori se ascundeau maestri de arte martiale ce nu-si dadeau in vileag identitatea. Pavilionul de Aur era un loc al extazului pentru oamenii de rand, insa in realitate era un loc al eroilor. Deseori infruntarile dintre diverse scoli de arte martiale se transau in acest loc, astfel ca adevaratul puls al Foshan-ului il puteai lua doar la Pavilionul de Aur. Intr-una din zile in local soseste Batranul Gong, capul unei familii respectate de practicanti de arte martiale din Nordul Chinei. Figura respectata in lumea artelor martiale, acesta a adus tehnicile de lupta din Nord in Sud si le-a impartasit practicantilor de aici, dar marele lui vis, sa transmita artele martiale din Sud in Nord nu mai poate fi indeplinit datorita varstei. Drept urmare il desemneaza pe Ma San, discipolul sau cel mai bine instruit, urmas al sau in calitate de mare maestru al artelor martiale din Nord. Inainte de a se retrage, Batranul Gong doreste sa-si gaseasca un succesor si in Sud. Iar cel mai potrivit pare a fi Ip Man, un practicant ajuns la 40 de ani pe care il considera demn sa-i urmeze. Doar ca fiica lui, Gong Er, e impotriva ideii ca cineva din afara familiei Gong sa obtina aceasta pozitie si se infrunta cu Ip Man, fiind ferm convinsa ca stilul ei de lupta al celor 64 de Maini poate invinge Wing Chun-ul simplist al lui Ip Man.
Filmul se constituie intr-un omagiu adus de regizorul Wong Kar-wai spiritului Chinei de altadata reprezentate de lumea artelor martiale. Actiunea filmului se desfasoara in intervalul anilor ‘30-’50, prezentand partea a doua a vietii maestrului Ip Man, si nu numai. “The Grandmasters” este doar partial un film biografic si nu prezinta exclusiv doar viata lui Ip Man, dintr-o perspectiva mult personalizata, ci si a altor maestri kung-fu al caror destin s-a intersectat cu cel al lui Ip Man. Ca pondere, povestea referitoare la Ip Man reprezinta doar 60% din film, restul timpului fiind dedicat vietii iubirii ascunse pierdute a maestrului. De la inceput trebuie spus ca “The Grandmasters” nu e un film cu o structura a scenariului liniara clasica. E compus din segmente ale vietii lui Ip Man aranjate neglijent, aparent fara o logica, asemeni pieselor unui puzzle, dand impresia unui haos controlat inteligent de mana regizorului. Uneori simti ca ai pierdut cursul evenimentelor si ca te-ai ratacit in detalii nesemnificative, in nume de stiluri de lupta sau in zicatori traditionale chinezesti aparent fara noima, cam in asta s-ar traduce haosul Indus de Wong Kar-wai. Dar acesta este stilul sau, si nici de aceasta data apreciatul regizor nu se dezminte. Inconsistenta scenariului si o firava poveste de razbunare ce se contureaza in a doua jumatate a filmului sunt compensate de spectacolul vizual unic. Si nu e vorba strict de scenele de arte martiale redate in cel mai mic detaliu (stropi de ploaie filmati cu incetinitorul, a caror cadere scoate un sunet ce se suprapune peste sunetul ambiant al scenei respective, ca si cum o mana fina a unui chirurg ar diseca un tesut pana in cel mai mic detaliu cu precizia unui maestru emerit), ci de faptul ca anumite idei sunt inserate in film ca si cum ar fi fost decupate din mintea regizorului si mai apoi lipite cu precizie in locuri bine gandite, aducand o pata de culoare unor scene cenusii, uneori abuzand de obscuritate. Abordarea acestui film, atat ca scenariu cat si ca imagine e una filosofica, meditativa, cu flash-back-uri neasteptate si neanuntate, cu o atentie exagerata acordata detaliului, disecat pana in cele mai mici amanunte vizuale si sonore. Problema lui “The Grandmasters” e ca desi sub aspect artistic poate avem in fata o capodopera, genul filmelor de arte martiale e unul popular, adresat publicului larg, fara aplecare neaparata spre filosofie sau teoretizare. Omul de rand mereu a iubit filmele de arte martiale pentru spectaculozitatea lor, pentru ritmul alert, pentru maiestria actorilor si mobilitatea acestora in fata camerelor de luat vederi, si din aceasta pasiune fierbinte au putut lua nastere legende precum Bruce Lee, Jackie Chan, Donnie Yen sau Jet Li. Wong Kar-wai incearca sa contrazica toate gusturile fanilor genului, servindu-ne un film cerebral, prea schematizat si inchistat, ce nu are o poveste in sine, lucru care il poate face total neinteresant pentru marea masa a fanilor genului. “The Grandmasters” e un film “greu” atat la propriu cat si la figurat, iar amatorii de actiune si de povesti simple cu siguranta ar fi bine sa vizioneze alt film despre viata maestrului Ip Man, cum sunt cele doua productii cu Donnie Yen, mult mai comerciale si mai pe intelesul tuturor. Wong Kar-wai ofera o cu totul alta perspectiva asupra lumii artelor martiale, care nu va multumi decat pe cei mai pretentiosi cinefili, in general abonati ai genului artistic. Un film ce trebuie privit cu alti ochi, ce greu poate fi numit biografic, fiind mai degraba o abordare inedita a lumii artelor martiale din unghiul de vedere al unui regizor noncomformist al secolului XXI, care nu a ezitat sa foloseasca cele mai noi tehnici din industrie pentru a imprima acestui film propria viziune despre o lume de legenda.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 si uruma44 – Asia Team Romania pentru asiacinefil.com, iar timingul a fost lucrat manual, linie cu linie, pentru o calitate deplina a subtitrarii.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Harmony (2010) – armonia speranţei ce renaşte în abisul penitenciar al pierzaniei
“Harmony” a fost una din melodramele de succes realizate in 2010 in Coreea, o poveste inspirata (care, din fericire, nu are la baza fapte reale) si foarte bine realizata de regizorul debutant Kang Dae Gyu (care a lucrat ca asistent de regie la celebra productie “Haeundae”), dupa un scenariu scris de echipa de scenaristi ai lui “Haeundae”. Mesajul filmului a atins audienta coreeana, reusind sa adfuca peste 3 milioane de coreeni in salile de cinematograf, transformand “Harmony” in unul din filmele coreene cu cele ami mari incasari din 2010. Nu doar scenariul a captat atentia publicului, ci si distributia: Kim Yun-jin (Neighbourhood, Heartbeat), veterana Na Moon-hee (69 de ani la data filmarilor) (Twilight Gangsters, cunoscuta din numeroase roluri de mama sau bunica din filme si seriale coreene) sau Kang Hye-won (recent vazita in Ghost Sweepers sau in Haeundae). Coloana sonora superba e asigurata de laureatul Lee Byung-woo, ce a asigurat si fundalul sonor al filmelor Mother si The Host, in timp ce melodia principala a filmului, “When you believe” e interpretata in duo de Lee Young Hyun si JeA. “Harmony” spune povestea unor detinute condamnate pentru crime care, paradoxal, au toate o justificare, fie ca e vorba de crima comisa pentru sfarsirea unor abuzuri, pentru tradare in dragoste sau chiar crima comisa prin imprudenta (de una din detinute, fosta amatoare de wrestling). Dar nu este deloc un film de duzina, ca multe altele a caror actiune se desfasoara in spatiul restrans si inchis al unei inchisori, neincercand sa trateze fondul moral al problemei sau sa descrie dificultatea vietii in inchisoare, tintind mai mult spectrul umanist al dramei personajelor, cu un substrat sentimental solid. Axat pe tema izbavirii si iertarii, si marsand pe promovarea valorilor sacre ale familiei, ce supravietuiesc si in aceste conditii vitrege pentru eroinele filmului, “Harmony” te prinde din primul moment si reuseste sa atinga coarda sensibila a fiecarui spectator cu povestea sa calda si impresionanta.
Pentru gardieni e doar un numar, condamnata 572. Pentru colegele de celuala e Jeong-hye, o mama condamnata la 10 ani de inchisoare pentru crima. Dupa gratii, in urma cu un an, Jeong-hye da nastere unui baiat, pe care il creste in Penitenciarul de femei alaturi de ea, impreuna cu celelalte condamnate aglomerate intr-o celula mica de cativa metri patrati. Min-woo, pustiul de un an, devine rasfatatul celulei, si n-ai spune ca acele femei ar fi fost in stare vreodata sa faca cel mai mic rau cuiva. Toate sunt ca o mama pentru Min-woo, si cu complicitatea gardienei Kong, atmosfera din celula e una aproape familiala. Fiecare condamnata poarta povara unei crime sau a unei fapte grave. Veterana Moon-ok, respectata de toata lumea, a primit condamnare pe viata pentru uciderea sotului, surprins, in anii tineretii sale, cu o amanta. Au ramas in urma doi copii care o invinovatesc toata viata pentru fapta comisa, trebuind sa creasca singuri, sub ingriojirea unui asistent maternal. La fel de tulburatoare e si povestea lui Jeong-hye, care si-a ucis sotul cand insarcinata fiind a incercat sa-i aplice o corectie. O astfel de poveste se ascunde si in spatele noii detinute trimise in aceeasi celula, Yumi, o tanara abuzata de tatal vitreg, ucis sub ochii mamei sale, care de atunci a aruncat vina pe seama fiicei sale. Dar viata trebuie sa mearga mai departe, in ciuda cosmarurilor pe care aceste femei le poarta toata viata in suflet. Conform legislatiei coreene, Min-woo urma a fi incredintat, dupa un an si jumatate, spre adoptie unei rude, insa cum Jeong-hye nu mai avea nici o familie, micutul urma a fi incredintat spre adoptiei unei familii oarecare. Cum acel moment se apropia, lui Jeong-hye ii vine ideea formarii unui cor al penitenicarului, idee care daca ar fi fost dusa la bun sfarsit, urma a-i aduce o recompensa de o zi in libertate alaturi de fiul ei. Si astfel, afona Jeong-hye incearca sa puna pe picioare in 6 luni un cor pentru a-si implini visul: o zi in libertate cu fiul ei, inaintea despartirii definitive de acesta.
“Harmony” e un film tulburator despre viata si familie, despre acele lucruri care ar trebui sa conteze pentru fiecare, despre rostul insusi al existentei noastre ca fiinte umane in aceasta lume necrutatoare. Titlul filmului e unul simbolic, si coincide cu visul eroinei principale, Jeong-hye (emotonant interpretata de Kim Yun-jin): corul “Armonia”. Numele insusi al corului descrie perfect ceea ce a reusit veterana Moon-ok (interpretata de Na Moon-hee) sa realizeze: o armonie perfecta si mai ales o atmosfera familiala in sanul corului format din persoane cu caractere si temperamente diferite, majoritatea inclinate spre violenta (cel putin verbala). Moon-ok e o fosta profesoara de muzica, care de la uciderea cu masina a sotului si amantei acestuia a rupt legatura cu pasiunea vietii sale. Condamnata pe viata, mai are un singur tel: sa reuseasca sa obtina iertarea fiicei sale, care refuza sa o viziteze la inchisoare. Cu greu accepta rolul de dirijoare si sa realizeze selectia detinutelor, insa cand se implica, devine inca o data, daca mai era nevoie, o adevarata mama pentru toate membrele corului. Iar unele nici nu se feresc sa-i spuna, direct, “mama”. Jeong-hye se implica in proiect desi nu are deloc ureche muzicala, iar sunetele ei false mereu il fac pe cel mic sa planga ori de cate ori ii ingana acestuia un cantec de leagan. Si totusi, cu ajutorul “mamei” Moon-ok, invata sa cante si sa-si faca pruncul sa nu mai planga la auzul vocii sale melodioase. Este o persoana ambitioasa, o mama protectoare, dar realizeaza ca singura salvare pentru fiul ei e sa fie adoptat de o familie buna. Nu-i ramane decat speranta ca dupa ce ii va expira pedeapsa, daca Cerul va dori, isi va reintalni intr-o zi copilul. Filmul trateaza relatia parinte-copil din unhiul de vedere al unei persoane lipsite de libertate, dramatizand totul sub presiunea factorului politico-social. O persoana condamnata este privita cu suspiciune de restul societatii, dar tanara gardiana Kong e unul din personajele cheie ale acestui film. Ea este de partea legii, aplica legea, insa nu poate trece cu vederea dramele personale ale fiecarei detinute. Ea le asculta povestile, este ingaduitoare, e mai mult decat o prietena a lor, e parte din familia lor. Gardiana Kong reprezinta “fata umana” a unei societati absurde in care dreptatea cea oarba uneori e facuta pentru niste fiinte inumane care ele ar fi trebuit sa fie pedepsite sau macar izolate de legile ce se pretind perfecte si egale pentru toti. Intotdeauna va exista o urma de nedreptate intr-o sentinta placida pentru o infractiune grava precum o crima, circumstantele atenuante fiind trecute uneori cu vederea prea usor si judecandu-se prea mult conform literei legii. In cele din urma, o sentinta e data de un om, nu de cineva situat deasupra oamenilor, in baza unei legi egale pentru toti (cel putin in teorie). Legea nu are suflet, legea nu poate intelege anumite contexte, omul insa care aplica legea, da. “Harmony” se constituie intr-o critica severa la adresa anumitor sentinte uneori exaggerate, ale sistemului juridic coreean, criticat de altfel in multe alte filme ale ultimilor ani (Silenced, The Unbow, The Client). Ce raman in urma sunt drame tacute de putini stiute, si chiar daca “Harmony” dramatizeaza la extrem anumite situatii, oare cate astfel de povesti au existat, exista si vor continua sa existe nestiute de nimeni in aceasta lume ? Un film impresionant, o dovada ca o melodrama poate fi si un alt film decat unul in care eroul principal sufera de o boala incurabila, starnind lacrimile spectatorilor. De aceasta data, boala incurabila e ignoranta acestei societati, iar lacrimile, care cu siguranta vor curge siroaie, vor fi unitatea de masura ce va judeca personajele noastre.
Multumiri pentru traducerea in premiera colegei noastre elenas – Asia Team Romania.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
The Last Tycoon (2012) – Chow Yun-fat din nou în rol de gangster, în probabil cel mai bun film chinezesc al anului 2012
Cu fiecare nou an care trece, Asia nu inceteaza sa ii uimeasca intreaga lume a filmului prin productiile sale pline de prospetime si originalitate, mereu surprinzatoare. Anul 2012 a fost unul prolific pentru filmul chinezesc, mai multe mega-productii luptandu-se pentru titlul de filmul anului. Surprinzator si in ciuda a ceea ce spune box-office-ul, probabil lupta pentru titlul de cel mai bun film autohton din 2012 a fost castigat de departe de “The Last Tycoon”. Aparut in cinematografe intr-un moment in care principalul rival la box-office a fost Chinese Zodiac, cu Jackie Chan in rolul principal, “The Last Tycoon” a obtinut incasari in China de peste 21 de milioane de dolari. A fost, probabil alaturi de “The Assassins” si “Back to 1942”, unul din filmele cele mai impresionante din 2012, regizat de prolificul si profitabilul regizor din Hong Kong Wong Jing (Treasure Hunter, Future X Cops, I Corrupt all cops etc etc). Acesta reuseste sa puna pe picioare o productie semi-epica in care a stiut sa imbine atmosfera filmelor de actiune cu gangsteri realizate in anii ’80-’90 si eroismul acestor productii cu stilul secolului XXI de realizare a acestui gen de filme (efecte speciale ce-ti taie respiratia), rezultatul fiind unul din cele mai captivante filme ale carierei sale regizorale. Distributia este una cu nume grele. Chow Yun-fat revine pe marele ecran la scurt timp dupa prestatia impresionanta din “The Assassins”, realizand inca un rol de pus in rama. Sammo Hung isi arata anii, renuntand la rolurile dinamice si preferandu-le pe cele dramatice, in timp ce Francis Ng acapareaza rolul negativ cu o prestatie remarcabila. Filmul e inspirat intr-o oarecare masura din viata lui Du Yuesheng, poreclit “Du Urechi Mari”, un temut gangster ce si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in Shanghai si care s-a remarcat in al doilea razboi sino-japonez cand i-a sustinut cu banii sai pe nationalistii chinezi. Un amestec de drama, romantism si thriller de spionaj, “The Last Tycoon” are ca punct solid de rezistenta tripleta Chow Yun-fat-Sammo Hung-Francis Ng care e de-a dreptul fenomenala, dar per ansamblu e o realizare impecabila si sub aspect tehnic: designul, decorurile interioare si exterioare, costumele sunt d eun realism ce te fac sa crezi ca te afli in Shanghai-ul anilor ’30. Amintirea unui The Killer sau a unui The Godfather e vie si pulseaza prin inima lui “The Last Tycoon”, trezind sentimente de nostalgie.
In China inceputului de secol XX, Cheng Daqi e un tanar ce traieste intr-un mic orasel de provincie linistit ce mai toata ziua si-o pierde hoinarind cu prietenul sau, Grasanul si tragand cu ochiul la demonstratiile artistice si acrobatice ale lui Ye Zhiqiu. Orfana de mama, Zhiqiu a crescut dupa regulile stricte impuse de tatal ei, singurul sprijin pe care il mai avea in viata. Si totusi, fata avea un vis: sa indeplineasca ultima dorinta a mamei sale si sa devina artista de opera, in acele timpuri opera de Beijing fiind cea mai apreciata manifestare culturala a timpurilor din China. Cand pentru aceasta ambitie primea corectii din partea severului ei tata, cel care ii alina durerea era Daqi. Cei doi tineri indragostiti isi fac o promisiune: peste ani, atunci cand visurile lor se vor implini, sa se reintalneasca sis a traiasca fericiti impreuna. Daca Zhiqin avea ambitia de a devein artista in Beijing, dorind sa studieze opera, visul lui Daqi era sa isi faca un nume in Shanghai, pornind de jos. Un eveniment tragic ii va desparti pe cei doi indragostiti, iar drumurile lor in viata se despart: Daqi ajunge in inchisoare pentru crima, in timp ce Zhiqin pleaca in Beijing sa-si implineasca visul. In inchisoare, Daqi il cunoaste pe Mao Zai, un soldat putin sarit de pe fix, care ii salveaza viata si ii reda libertatea. Impreuna cu prietenul sau, Grasanul, cei doi pornesc spre Shanghai, orasul tuturor posibilitatilor. Si astfel incepe aventura vietii sale, peste ani drumurile intersectandu-i-se cu cele ale primei sale iubiri, intr-un Shanghai aflat la un pas de a devein un oras ocupat, cu al doilea razboi mondial batand la usa.
“The Last Tycoon” e o impresionanta poveste de epoca zugravita in fascinantul Shanghai interbelic, un El Dorado al Extremului Orient, un oras cosmopolit, in care norocul nu surade decat celor indrazneti. Cheng Daqi (interpretat din nou ireprosabil de marele Chow Yun-fat) e un personaj complex si totodata simplu. Desi are o origine modesta, are un vis, ceea ce e un lucru important, si mai ales are ambitia de a si-l implini. Ajunge in Shanghai fara a avea nimic, se opreste in fata celui mai cautat si mai celebru club de noapte din Shanghai, “Grand Shanghai” si isi repeta: “intr-o zi voi avea acest impunator local la picioarele mele”. Drumul pe care il allege nu e tocmai drumul cel drept, alegand sa devina gangster, iar mai apoi remarcat de seful lumii interlope, sa devina ucenicul acestuia. Loialitatea si devotamentul sunt trasaturile care il propulseaza spre putere si bani, iar cand le dobandeste pe acestea cu ajutorul intelepciunii, constata ca viata aproape i-a trecut, iar sufletul sau tanjeste inca dupa amintirea primei sale iubiri si a primei promisiuni facute unei fiinte dragi. Chow Yun-fart, desi nu mai e la prima tinerete, ne aminteste cu acest rol de filmele de acum 15 ani in care s-a consacrat, pline de adrenalina si supans marca John Woo. Fata de ultimele sale roluri, marele actor pare in forma maxima, amintind de vitalitatea din tinerete. Pentru prima oara dupa multi ani, Sammo Hung are in sfarsit un rol ce nu se limiteaza a fi unul decorative, si in care nu isi demonstreaza calitatile in stapanirea artelor martiale. Rolul sau este mai degraba dramatic, fiind maestrul personajului lui Chow Yun-fat, demonstrand ca atunci cand nu recurge la artele martiale poate fi si un excelent actor. Nu poate scapa din vederi nici actorul Francis Ng, personajul negativ, ce are o prestatie exceptionala in rolul… diavolului ce sta pe umerii lui Daqi, cum el insusi se caracteriza. Scenariul e bine conturat, imbinand romantismul cu drama in mod echilibrat, si chiar daca regizorul ne poarta cand in trecut, cand in prezent, povestea se completeaza lin de la sine. Am putea spune ca “The Last Tycoon” e un amestec de “Gangs of New York” cu “Casablanca”, daca ar fi sa judecam superficial anumite senzatii pe care le ai cand vizionezi unele scene, cert este ca atmosfera Shanghaiului primei jumatati a secolului XX e de-a dreptul fascinanta.
Nu lipsesc efecte speciale si slow-motion-uri demne de lauda, iar coloana sonora e una de neuitat. Muzica filmului a fost compusa de renumitul Chan Kwong-wing, nominalizat sau premiat de-a lungul carierei de compozitor de muzica de film pentru coloanele sonore ale unor filme prcum Daisy, Bodyguards and Assassins, The Warlords, Infernal Affairs sau Storm Riders. Tema muzicala a filmului, melodia “Ding Feng Bo” (ce poate fi auzita atat pe parcursul filmului cat mai ales la trista scena de final) e interpretata de celebrul Jacky Cheung.
Un film deosebit, care cu siguranta se va situa in topul all time al preferintelor asiacinefililor in materie nu doar de filme chinezesti. Daca “The Werewolf Boy” poate fi caracterizat drept cel mai bun film coreean al anului 2012, probabil pentru China, acest calificativ ii va reveni lui “The Last Tycoon”.
Traducerea in limba romana a fost efectuata de echipa Asia Team, in premiera in Romania, traducatorii din echipa fiind: gligac2002, uruma 44 si lasedan.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
The Worst Guy Ever (2007) – cãsãtoria ca pretext al redescoperirii partenerului de viaţã (cu zâmbetul pe buze)
“The Worst Guy Ever” e o comedie romantica tipic coreeana pe tema mariajului, atat de mult abordata pe micul si marele ecran din Peninsula in ultimii 15 ani. Au fost realizate zeci, daca nu sute de astfel de filme, iar genul continua sa fascineze tinerele generatii aflate la inceput de drum in viata de cuplu.Filmul pune o intrebare teoretica interesanta: “Ce se intampla cand un cuplu oarecare din orice alta comedie romantica isi da intalnire intr-un scenariu amuzant, iar protagonistii chiar se indragostesc unul de celalalt ?” In acest caz e vorba de Sung-tae (interpretat de Tak Hae-joon, un cunoscut al comediilor de genul “Marrying the Mafia” sau “Everybody has secrets”) si Ju-yeong (interpretata de Yum Jung-ah din “Lovely Rivals” sau “Old Grden”, cu o interpretare apreciata in k-drama “Royal Family”), doi prieteni total opusi ca fire (ea extrovertita, el introvertit), ce sunt prieteni de un deceniu si au o relatie platonica in care niciunul nu indrazneste sa faca primul pas. “The Worst Guy Ever” e primul film regizat de Son Hyun-hee, un bun scenarist (a fost unul din cei 4 scenaristi ai memorabilului “Once in a Summer”, dar si scenaristul melodramei “Herb”), care de aceasta data imprima un stil comic filmului sau. Pe alocuri relatia protagonistilor e tratata superficial, fara a se insista prea mult pe portretizarea felului de a fi al fiecaruia. Mai interesant decat asta a fost redarea comicului de situatie, a faptelor in sine, astfel ca saltul de la viata de burlac la cea de om asezat la casa sa e unul brusc, fara prea multe explicatii. Pe ceea ce a mizat regizorul a fost chimia celor doi protagonisti, iar aici nu a dat gres, Tak si Yum potrivindu-se ca o manusa rolurilor lor. Intr-o scena de un minut, il vom putea recunoaste si pe Shin Hyun-joon din Cain and Abel sau Stairway to Heaven, ironizat pentru nasul sau si firea ursuza, in rolul unui functionar de la Registrul Starii Civile, departamentul Divorturi.
Sung-tae e un burlac convins, trecut de 30 de ani, pe care grupul de prieteni il preseaza sa se insoare odata, in special ca acestia sunt deja asezati la casele lor. Ju-yeon face parte din acelasi cerc de prieteni si din prima zi de facultate e cea mai apropiata prietena a lui Sung-tae, insa si ea ezita sa faca marele pas, fiind multumita cu relatia platonica pe care o are cu Sung-tae. Intr-una din nopti, cei doi prieteni stau la nesfarsite discutii, in compania alcoolului, si se trezesc a doua zi dimineata in pat unul langa celalalt. A doua noapte experienta se repeta, iar cei doi constata ca poate asta e vrerea sortii. Drept urmare, decid sa se casatoreasca. Noua lor viata e pe cale sa inceapa, dar nici nu au trecut bine pragul noului lor camin ca neprevazutul le bate… la inimioara. Ju-yeon face o pasiune pentru un nou coleg transferat la departamentul ei de publicitate la care lucreaza, Il-woong, un “macho” veritabil, seducator, visul oricarei femei. In acest timp, Sung-tae se simte atras de sefa sa, redactorul-sef de la editura unde lucreaza, care si ea ii intinde cateva capcane pentru a-i seduce. Doar pentru ca i-a fost recomandat de Il-woong, Ju-yeon cumpara o canapea de epoca cheltuind o multime de bani, lucru care starneste nemultumirea sotului ei. Amandoi ajung sa cunoasca tentatia unei relatii interzise, in afara mariajului, dar incearca sa reziste cu stoicism capcanelor vietii. Asta pana cand soarta – din nou ea – ii impinge dincolo de limitele suportabilitatii, astfel ca amandoi cad in pacat si isi inseala partenerul. Numai ca apare sentimentul de vinovatie, iar Ju-yeon pune la cale un plan diabolic: isi schimba total comportamentul pentru a-l determina pe sotul ei sa-i acorde divortul. Insa lucrurile nu merg atat de usor pe cat credea initial…
Desi filmul a avut un buget de 3 milioane de dolari, acest lucru e greu de crezut urmarindu-l. “The Worst Guy Ever” e o comedie romantica ce nu iese cu nimic in evidenta in comparatie cu alte productii de gen, astfel ca se poate spune fara a gresi ca suma cheltuita de compania de productie pentru realizarea filmului a fost una exagerata (atat la nivelul anului 2007 cat si la nivel de 2013). Nici numele actorilor din distributie nu poate oferi o justificare a unor onorarii prea mari, nefiind vorba de nici un star Hallyu foarte cunoscut in Asia. Povestea este una ca alte zeci similare – analizarea unei relatii de cuplu, cu tot ce tine de ea, insistand pe latura fielitatii partenerilor. Astfel de comedii se inscrie intr-o moda a filmelor coreene de gen de dupa 2004, moda ce a tinut 3-4 ani, timp in care zeci de comedii romantice au cam spus totul. In 2012, “All About My Wife” readucea cu succes in prim plan aceeasi tematica, reamintind de vremurile bune ale genului. Protagonistii din “The Worst Guy Ever” au fost foarte bine alesi pentru rolurile lor. Tak Hae-hoon il interpreteaza pe Sung-tae, un barbat destul de atragator, timid in sensul in care aceasta trasatura ii da o nota de mister in fata femeilor si totodata modest si cu bun simt. Pentru el iubirea nu e doar o aventura de o noapte, o distractie continua de care sa nu te mai saturi, ci are sensuri mult mai profunde. De aceea in momentul in care sotia lui incearca prin orice mijloace sa scape de el o dezarmeaza prin sinceritate si o face sa se gandeasca de doua ori inainte de a lua o decizie in privinta relatiei cu el. In schimb, Ju-yeon (interpretata de Yum Jung-ah) e genul de femeie care asteapta ca partenerul sa faca mereu primul pas. Nu pentru ca ar fi timida, ci tocmai pentru ca vede in asta spectaculosul unei relatii. Iar daca relatia nu este una cu scantei, cu artificii in fiecare seara, cu surprize si eventual cu o cina romantica la lumina lumanarii (in nici un caz gatita de ea), atunci interesul ei dispare. La scurt timp dupa nunta lor, cei doi se trezesc ca sunt doua persoane total schimbate, doi straini ce dorm sub acelasi acoperis, captivi intr-o relatie care se urneste foarte greu. Tentatia unei aventuri extraconjugale si a cunoasterii unui alt partener – despre care fiecare are impresia ca ii poate oferi exact ce ii lipseste – este atragatoare, iar curiozitatea il impinge pe fiecare spre a calca stramb. Ajunsi pe un teren extrem de alunecos, Ju-yeon si Sung-tae trebuie sa revina cu picioarele pe pamant si sa incerce sa-si salveze casnicia. Povestea celor doi poate fi povestea oricarui cuplu din zilele noastre (si de odinioara), dar fara a dramatiza (lucru pe care il simti in acel moment in care de obicei filmele coreene isi schimba cursul, dinspre comedii romantice spre melodrame) redevine spre final una vesela. “The Worst Guy Ever” ramane o comedie romantica usoara, amuzanta in marea parte a ei, cu doi protagonisti perfecti pentru rolurile lor, ce ofera 90 de minute placute si relaxante, fara a excela sau dezamagi.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de
Vic (Asia Team Romania) – asiacinefil.com.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Tokyo Playboy Club (2012) – locul unde nonsensul existenţial e la el acasã
Asemenea tuturor marilor aglomerari urbane, Tokyo-ul are si el propriile “mahalale” populate in cel mai diversificat mod. Aici intalnim oameni care-si traiesc viata in mod precar, trecand de la o zi la alta fara nici un fel de ambitie. Oameni certati cu legea sau care traiesc la limita ei isi conduc destinele si afacerile dupa cutume nescrise, dar unanim acceptate. Pretextul cu care Yosuke Okuda aduce pe ecran o radiografie a acestei realitati actuale e “Tokyo Playboy Club” – un club de noapte sordid, menit sa fie scena de intalnire a personajelor, deoarece de-a lungul intregului film, clubul beneficiaza doar de atentia unui singur client, si aceea fortata. In schimb protagonistii se intalnesc aici si graviteaza in jurul clubului, lasandu-se portretizati. Daca Tokyo-ul e plin de cluburi obscure, in care entuziasmul si framantarea lipsesc cu desavarsire, “Playboy Club” a depasit de mult aceasta faza. Acesta e fundalul ideal pentru afaceri ilegale, un eroticism patetic si o violenta grosolana, bruta. Regizorul Okuda Yosuke surprinde in filmul sau o stare de decadenta morala (si nu numai), cu un bizar simt al umorului. In fapt, acesta isi continua munca inceputa in 2010 cu filmul sau de debut, “Hot as Hell: The Deadbeat March”, o comedie neagra cu gangsteri cu un buget redus, surprinzand fata intunecata a vietii de noapte a Tokyo-ului si concentrandu-se pe portretizarea acelor oameni care in mod primar traiesc dupa instincte. “Tokyo Playboy Club”, prezent la mai multe festivaluri internationale de film (Rotterdam, Taipei, New York sau Busan fiind doar cateva) ne ofera un amestec de absurd “a la Tarantino” (minus farmecul misterios al stilului americanului) si ne ofera o imagine a laturii meschine a unei Japonii pe care de obicei nu ajungem sa o cunoastem.
Filmul incepe intr-un garaj in care muncitorii trebaluiesc de zor, iar un student isteric navaleste cerandu-le sa opreasca imediat munca pentru a obtine linistea de care are nevoie pentru studiu. Muncitorii il ironizeaza initial, dar cand acesta insfaca un baros si-i ameninta, adopta o atitudine concilianta. Doar Katsutoshi (Nao Omori) isi continua impasibil munca. In momentul in care studentul il apuca de guler si-i cere sa opreasca orice activitate, Katsutoshi nu-i raspunde. Doar il priveste cateva momente si apoi il loveste scurt, in cap, cu cheia ce o avea in mana. Studentul cade iar sub el se revarsa o balta de sange. Il regasim apoi pe Katsutoshi in Tokyo, cautand refugiu la Seikichi (Ken Mitsuishi), proprietarul unui club de noapte, cu care Katsutoshi are un trecut comun. Pentru ca Seikichi se stie indatorat lui Katsutoshi din tinerete, se ofera sa-l ajute, dandu-i un loc de munca la club. Cum cei doi ies sa ia cina la un restaurant din zona, Katsutoshi are ghinionul sa dea in baia restaurantului peste un tanat pus pe scandal, care-l insulta. Temperametul lui Katsutoshi se manifesta inca o data. Dar tanarul batut face parte din Yakuza, si cum Seikichi se simte responsabil pentru prietenul lui din provincie, incearca sa aplaneze situatia instabila. Doar ca lucrurile devin tot mai complicate pentru Seikichi, pentru ca fratele mai mare al tanarului il insulta la randul lui pe Katsutoshi, iar acesta desi e tinut in frau de Seikichi, il cauta ulterior si-i aplica si acestuia o corectie serioasa. Intre timp, Seikichi e jefuit de Takahiro, omul lui bun la toate, pe care-l lasase sa supravegheze clubul. Iar una din animatoare ramasa insarcinata cu acelasi Takahiro, pleaca fara sa anunte. Seikichi incearca sa reduca paguba, constrangand-o pe Eriko (Asami Usuda), iubita lui Takahiro sa ia locul animatoarei plecate. Si cand credea ca lucrurile s-au linistit, seful celor doi yakuza il cauta pentru a pretinde compensatii in bani si servicii sexuale. De aici evenimentele iau o turnura neasteptata, rostogolindu-se asemenea unui bulgare de zapada, devenit tot mai mare pe masura ce prinde viteza, pana la punctul in care e de neoprit.
Tokyo Playboy Club e un club de noapte obscur, de la periferia metropolei. Seikichi proprietarul clubului, un barbat trecut de varsta mijlocie, a deschis afacerea cu multi ani in urma, cand a venit din provincie. De atunci, cu efort si perseverenta si adeseori facand compromisuri, a reusit sa se mentina activ intr-un mediu in care afacerile de acest gen apar si dispar meteoric. Dar lucrurile incep sa se schimbe pentru Seikichi cand prietenul lui din provincie Katsutoshi vine in Tokyo pentru a-si pierde urma, darorita unor probleme grave provocate la fostul loc de munca. Katsutoshi, desi da impresia unei persoane retinute si echilibrate, avad o atitudine impasibila, are probleme serioase cu controlul furiei, manifestandu-se prin izbucniri violente de fiecare data cand e insultat. Legatura celor doi nu e foarte bine definita si pe masura ce evenimentele se succed, apar semne de intrebare atat despre caracterul lor cat si despre trecutul care-i uneste. Priviti la inceput, par doi barbati normali, care incearca sa-si duca existenta in mod pe cat posibil onest. Cand se reintalnesc dupa multi ani, sunt joviali si bucurosi de reintalnire. Schimba impresii si evoca amintiri. Iau cina in oras si-si fac planuri comune de viitor. Doar ca modul in care evolueaza viitorul lor comun surprinde si mai apoi socheaza. Usurinta cu care se adapteaza situatiilor tot mai grave denota inclinatia ambilor spre violenta si criminalitate. Degajarea si placerea cu care ajung sa-si rezolve disputele si complicatiile ulterioare le pune intr-o cu totul alta lumina caracterul.
Celelalte personaje atrag si ele atentia prin diversitate. Takahiro, omul bun la toate al clubului, fie ca racoleaza clienti, fie face munca de chelner, iar dupa inchidere se ocupa de curatenie, e un tanar blazat, lipsit de ambitie si fara sanse de realizare. Nu e cel mai convingator “playboy”, dar isi are rolul sau in intriga filmului. Cei trei yakuza si animatoarele clubului aduc pete de culoare si amuzament intregii imagini. Iar personajul feminin Eriko, ofera prilej de meditatie, cu replicile si atitudinea ei de la final. E interesant modul in care personajele ajung sa se completeze unele pe altele, oferind certitudinea ca apartin aceluiasi mediu.
Desi tine de categoria thriler/crima, filmului nu-i lipseste umorul negru. In fond, “Tokyo Playboy Club” e o poveste despre alegeri gresite si consecintele dezastruoase care pot aparea, spusa aparent lent, uneori desantat, alteori epatand. Pentru cei care prefera genul si nu sunt deranjati de scenele foarte violente, vizionarea filmului e un bun prilej de a arunca o privire mai atenta asupra unei parti a societatii, evitata de regula de toti care nu-i apartin.
Multumiri pentru traducerea in premiera lui lasedan – Asia Team Romania.
Prezentare realizata de corina1002001 – asiacinefil.com
Almost Che (Steel Dae-Oh Saving the Country) (2012) – erou din întâmplare într-o revoluţie prea micã pentru idealuri atât de nobile
Razboiul Coreean a dus la divizarea peninsulei coreene si la schimbarea definitiva a cursului istoriei poporului coreean. Daca in Nord s-a instaurat o dictatura militara de mana forte, in Sud au urmat regimuri moderate iar mai apoi militare, in care deseori drepturile civile au fost restranse. O alta realitate a perioadei Razboiului Rece a fost prezenta americana pe teritoriul tarii in baze militare americane si o intensificare a schimburilor comerciale cu partenerul de peste Ocean. In 1979, puterea a fost preluata printr-o lovitura militara de stat de un grup de militari intre care cea mai proeminenta figura a fost Chun Doo-hwan. In 1980, acesta a ordonat reprimarea miscarii de democratizare din Gwangju, eveniment surpins in pelicula “May 18” si multe alte filme (The Old Garden, A Petal etc). Pana in 1987, cat a durat dictatura acestuia, multe lucruri s-au petrecut in Coreea de Sud. Daca in plan militar acesta a incercat sa dezvolte programul nuclear, determinand presiuni din partea Statelor Unite pentru renuntarea la acesta, in plan politic s-a dovedit un mare adversar al comunismului. In schimb, masurile in plan economic si numeroasele incalcari ale drepturilor omului au determinat revolte populare, in principal studentesti. Activismul era in floare, iar coreenii au invatat ce inseamna spiritul civic luptand pe baricade impotriva unui regim opresiv fara precedent. Incidentele de la Gwangju au patat pentru totdeauna legitimitatea guvernarii Chun. Studentii au vazut in lipsa de reactie a Statelor Unite la masacrul de la Gwangju o sustinere din umbra a dictaturii lui Chun, motiv pentru care obiective americane de pe teritoriul tarii au inceput sa fie vizate de protestatari. In 1982, mai multi studenti au dat foc Centrului cultural American din Pusan.
Pe acest fond, in 1985, un grup de studenti radicali au ocupat cladirea Centrului Cultural American din Seul, protestand impotriva sustinerii de catre SUA a regimului dictatorial al presedintelui Chun. Pe baza acestui incident, in 2012 a fost facut filmul “Almost Che”, cu titlul original “Steel Dae-Oh – Saving the Country”. Filmul spune povestea unui protestatar ajuns in mijlocul evenimentelor din greseala, parodiind activismul studentesc si miscarile de protest ale vremii. Desi filmul nu are nume cunoscute in distributie (poate doar Kim Il-kwon sau Jo Jung-suk premiat pentru rolul din Architecture 101 sunt mai cunoscuti), obtinand incasari modeste la box-office (aproximativ 1,3 milioane dolari), producatorii au reusit performanta de a include in distributie o multime de comedianti si actori a caror mimica, gestica sau costumare starnesc hohote de ras. “Almost Che” ar putea fi definit ca o parodie ce contine elementele tipice umorului negru coreean, pe care daca nu cunosti realitatea societatii coreene si nu simti atmosfera anilor ’80 (extraordinar redata de regizor) nu-l vei putea aprecia la adevarata valoare. Japonezii au acele comedii seci “nebunatice”; chinezii au comediile lor cu specific chinezesc, iar acum avem in fata o mostra de umor coreean autentic de-a dreptul impresionant. O lume colorata, idealista si pe alocuri naiva, insa optimista, o calatorie intr-o alta dimensiune total diferita de ce am vazut pana acum in filmele coreene, asta ne ofera :Almost Che”. Titlul insusi parodiaza titlul unei celebre productii din anii trecuti, “Che”, iar unul din postere ni-l prezinta pe eroul din rolul principal pe post de.. Che Guevara. Daca ar fi sa glumim, “Almost Che” e aproape un manual despre cum sa faci o revolutie cu zambetul pe buze.
In atmosfera turbulenta a anilor ’80, in care protestele studentilor impotriva regimului si a Statelor Unite erau la ordinea zilei, Kang Dae-oh e un simplu angajat al unui restaurant cu specific chinezesc ce face livrari de dimineata pana seara; livreaza taiteii cu pasta de fasole neagra pretutindeni in Seul, iar mai apoi revine la clienti sa ridice farfuriile pentru a putea face noi livrari, iar seara sta pana tarziu sa spele vesela. Fan al lui Bruce Lee, se crede asemeni idolului sau, insa in realitate e un individ complexat de aspectul sau fizic si extrem de timid. In cursul unei livrari a unei comenzi venite de la o studenta (Ye-rin), aceasta ii lasa in bolul gol un biletel in care lauda mancarea ce i-a fost livrata. Cum in general toata lumea il trata cu dispret, acest biletel il impinge pe Dae-oh sa-si doreasca sa afle cine e persoana de la camera 301 unde a facut livrarea. Cum se putea altfel, clienta se dovedeste a fi o studenta atragatoare, cuminte, de care se indragosteste la prima vedere. Insa are o problema: nu stie cum sa-i atraga atentia asupra sa. Intreband in stanga si in dreapta pe la clientii sai, Dae-oh afla de Che Guevara si de insemnatatea notiunii de “revolutie”. Exact de asta avea nevoie, de o revolutie in viata sa. Afland de o “petrecere” la care urma sa participe si srtudenta dupa care i s-au aprins calcaiele, se prezinta la locul de intalnire cu aceasta, cu un buchet de flori in mana, imbracat in costum, la 4 ace. Doar ca in scurt timp constata ca la locul intalnirii mai apar barbati si femei in aceeasi ipostaza ca el, iar la un moment dat toti o iau la goanna, nevinovatul Dae-oh fiind prins in valtoarea momentului. Si astfel se trezeste nu la o petrecere, ci in mijlocul unei revolte studentesti soldate cu ocuparea Centrului cultural American din Seul. Fara voia lui, Dae-oh ajunge captiv in cladirea unde studentii au ridicat deja barricade, iar evadarea nu mai e posibila. Marea lui surpriza e s-o gaseasca intre studentii protestatari pe fata cuminte careia ii facuse livrarea in camin… iar din acel moment se pretinde si el un student activist, incercand sa o cucereasca pe Ye-rin. Doar ca lucrurile nu merg intocmai cum si-a dorit…
Un film ce are toate ingredientele unei comedii inteligente (comediile ar trebui sa fie usoare, nu ?), in care atmosfera si jocul “anonimilor” din distributie merita cele 2 ore de vizionare din plin. Amprenta specific coreeana care pana si in comedii ne aminteste ca viata trebuie privita cu bune dar si cu rele, asa cum este ea, e evidenta in final, intr-o scena aproape similara celei din finalul lui “Suspect X”. Fara a fi fost un mare succes de casa, “Almost Che” reuseste sa ne aduca buna dispozitie si zambetul pe buze pe toata durata lui, amintindu-ne in final ca zambetul e acel lucru marunt si necesar care are puterea de a schimba sufletul unui om.
Multumiri pentru traducerea efectuata in premiera in Romania de Asia Team, prin contributiile lui lasedan, aura62 si Daniela Capalna..
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Suspect X (Perfect Number) (2012) – iubirea ca probã a inexistenţei crimei perfecte
In 2005, scriitorul japonez Keigo Higashino (autor, intre altele, a mai multe romane ecranizate cu succes precum “The Hovering Blade”, “Wings of Kirin”, “White Night”) lansa pe piata romanul “Yogisha X no Kenshin” („The Devotion of Suspect X”), ecranizat pentru micul ecran in 2007 sub forma serialului japonez “Galileo”, iar in 2008 in filmul japonez de mare succes “Suspect X”. In 2012, realizatorii coreeni au considerat necesara realizarea unui remake in coreeana dupa acest film, si asa a luat nastere “Pefect Number” (sau “Suspect X”). Povestea de baza e cea din romanul lui Higashino, insa aceasta a fost adaptata la realitatile societatii coreene si mai apoi modificata de scenaristul Kim Tae-yoon. Regia apartine unei femei, Bang Eun-ji, ce a debutat in 2005 cu “Princess Aurora”, ce i-a adus si pemiul pentru Cel mai bun regizor debutant al anului. Aceasta a ales pentru rolurile principale doi actori cunoscuti, Lee Yo-won (cunoscuta in special pentru rolul Reginei Seon-duk si pentru rolul din “49 Days”) si Ryoo Seung-bum, un actor nascut parca pentru roluri negative sau la limita dintre bine si rau, ce ne-a impresionat cu prestatia din “The Servant”, “The Unjust”, sau chiar din comedia neagra “Over My Dead Body”, si care acum interpreteaza un geniu al matematicii ce descopera pentru prima data iubirea intr-un context cel putin bizar. La box-office, filmul s-a descurcat destul de bine, obtinand incasari de peste 10 milioane de dolari, ceea ce pentru un remake nu e o suma de trecut cu vederea (pozitia 37 in top 100 pe anul 2012).
Kim Seok-go e un matematician de geniu, care inca din liceu era preocupat doar de numere si de formule aritmetice sau geometrice. De ani de zile incearca in zadar sa demonstreze teoria lui Goldbach, lucru pe care nimeni n-a reusit sa-l faca de peste 300 de ani, insa eforturile ii sunt zadarnice. Timpul isi pune amprenta si asupra sa, devenind un singuratic ce traieste in compania cartilor si numerelor sale. Si totsui, intr-o zi, in apartamentul de langa el se muta o tanara domnisoara – Baek Hwa-sun – impreuna cu Kyung-ah, nepoata sa. Hwa-sun lucra la un restaurant ce vindea mancare la pachet, si, vrajit de frumusetea fetei, Seok-go devine clientul fidel al restaurantului, pe care il viziteaza zi de zi inainte de a merge la lucru. Dar un nefericit eveniment se intampla pe neasteptate: Kim Cheol-min, fostul sot al lui Hwa-sun, in pierde-vara violent, reuseste sa afle noul domiciliu al fostei sale sotii si da buzna in casa acesteia. Are loc o incaierare, iar Hwa-sun si nepoata ei il stranguleaza pe violentul aggresor, acesta pierzandu-si viata. Vecinul Seok-go aude galagia din apartamentul fetei, iar in cele din urma intuieste ce s-a intamplat. Datorita sentimentelor unilaterale ce le poarta pentru Hwa-sun, decide sa-i dea o mana de ajutor si ii propune acesteia sa nu se predea politiei si sa asculte de planul sau. Derutata, fata face intocmai, iar lucrurile par a merge perfect datorita geniului lui Seok-go, care reuseste sa-i pacaleasca pe politisti. Doar ca… nu exista crima perfecta, iar cand de acest caz se ocupa chiar prietenul din liceu al lui Seok-go, incepe un jos de la distanta intre doua minti stralucite.
Remake-ul coreean al lui “Suspect X” nu reuseste sa se ridice la nivelul productiei japoneze din 2008, ce a si fost un mare succes de box-office. Initial esti tentat sa zici: “filmul e similar cu cel original, pentru ce a mai fost facut, cata vreme foarte bine filmul japonez putea fi tradus in coreeana si inteles de toata lumea ?” Dar dupa introducerea destul de asemanatoare, scenariul sufera modificari, rezultand un film ce se deosebeste de varianta japoneza destul de mult. Kim Seok-go (interpretat foarte bine de Ryoo Seung-bum) e un matematician genial, un idealist din fire, ce are teluri inalte. Cu toate acestea, nu reuseste sa gaseasca fericirea de dincolo de numerele de care se inconjoara. Acest lucru il transforma intr-o persoana retrasa, timida si la un moment dat chiar deprimata, ce ajunge la concluzia ca viata nu mai merita traita. Dar chiar in momentul de rascruce o cunoaste pe noua sa vecina, Hwa-sun (Regina Seon-deok), de care se indragosteste la prima vedere. Pentru prima oara simte ceva pentru o persoana, dar ii este greu sa se exteriorizeze si sa-si arate sentimentele. Intai incearca timid sa atraga atentia fetei vizitand-o zilnic la restaurantul unei lucreaza, dar nu reuseste sa iasa din rutina zilnica si din ingradirea formulelor tipice de adresare. Crima pe care o comite persoana la care el tine in taina e pretextul ideal de a intra in contact cu aceasta, de a o cuceri prin cunostintele sale, de a-I castiga increderea prin promisiunea ce i-o face ca o va proteja. Pentru prima data nu doar iubeste, ci si incearca sa-si traiasca iubirea in felul in care el o intelege. In plus, cazul in care se implica devine si o provocare pentru el, in vederea demonstrarii teoriei careia nu-i da de cap de atata timp. Hwa-sun e in schimb rece, nu raspunde semnalelor venite de la straniul vecin ce accepta aparent fara vreo pretentie sa o ajute. Desi ajunge sa depinda de vecinul ei, nici o clipa nu il priveste pe acesta ca pe un potential aspirant la sufletul ei. Probabil nici nu simte nevoia de a mai astepta ceva de la un barbat, de aici si atitudinea ei glaciala. Cele doua personaje au un singur lucru in comun: singuratatea si instrainarea, mai accentuata in cazul matematicianului, care nici nu are experienta sentimentala pe care o are fata. Insa regizorul nu reuseste sa scoata la suprafata calcura sufleteasca pe care personajele ar fi putut-o poseda, astfel ca pe tot parcursul filmului ai senzatia ca cei doi raman tot timpul niste simpli vecini indiferenti, aproape straini. Finalul, chiar daca este unul ce are ca scop sa stoarca lacrimi din ochii spectatorului, nu prea reuseste acest lucru tocmai pentru ca povestea nu a dezvoltat suficient relatia celor doi protagonisti, lucru care nu se poate imputa productiei japoneze (de altfel si mai lunga ca durata, ce a insistat mai mult pe apropierea celor doi eroi). In acest film, lucrurile sunt simplificate, peste unele detalii se trece foarte repede, desi s-ar fi putut insista mai mult pe dezvoltarea lor.
Concluzionand, “Suspect X” in versiunea coreeana nu e un film rau insa nici nu exceleaza, avand suficiente minusuri fata de filmul japonez din 2008 la partea de realizare. In schimb, scenariul e bun si nu se pierde prea mult in detalii inutile firului narativ. Se putea face o poveste putin mai dezvoltata, pe mai multe planuri, insa regizorul a ales sa ramana fidel romanului initial si sa nu cada in capcana unui film identic cu cel deja existent. Jocul actorilor protagonisti este bun, iar reintalnirea cu Lee Yo-won e una placuta, chiar daca rolul ei e lipsit parca de prea multa insufletire. Daca nu ati vazut productia japoneza din 2008, acest film in mod sigur va va placea. Insa daca ati fost fanii filmului japonez, “Suspect X” in varianta coreeana nu e decat o realizare obisnuita, ce va va da o usoara senzatie de deja-vu.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania oferita de echipa Asia Team, traducatorii din echipa fiind: Vic, aura62 si lasedan.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
A Werewolf Boy (2012) – Hollywoodul învins cu propriile arme de unul din cele mai bune filme coreene ale ultimilor ani !
Dupa The Thieves si Masquerade, filmele ce au ocupat primele 2 locuri la box-office in 2012 in Coreea de Sud, a sosit timpul sa descoperim si farmecul filmului ce a ocupat a treia pozitie in topul coreean din 2012, “Werewolf Boy”. Cu o tematica inspirata din filmele americane cu varcolaci si cu un titlu destul de pompos raportat la genul abordat de film (o drama romantica cu accente de fantezie supranaturala), “Werewolf Boy” ne ofera o poveste care fascineaza si ramane adanc in suflet, marcandu-te. Reteta inedita si curiozitatea a atras peste 6,6 milioane spectatori in salile de cinematograf din Coreea, situandu-l intr-un clasament all-time al filmelor coreene dupa numarul de spectatori pe pozitia a 18-a, depasind “The Man from Nowhere” sau “200 pounds Beauty”. Anul trecut, filmul a obtinut 45,3 milioane dolari incasari, a dominat box-office-ul timp de 3 saptamani (2 consecutive, urmata de Saga Amurg ce l-a detronat, urmand a reveni peste o saptamana din nou pe locul 1, o performanta greu de atins de prea multe filme) si a devenit cea mai de success melodrama din toate timpurile din Coreea. Desi suna destul de bizar, “Werewolf Boy” are accente melodramatice, insa filmul in sine nu e o melodrama, astfel ca aceasta apreciere poate fi una subiectiva; film coreean mai melodramatic decat un “More Than Blue” probabil nu se va mai realiza vreodata, insa incasarile uriase obtinute de “Werewolf Boy” si acest context (accente melodramatice) pot crea conditii pentru a vorbi in acesti termini despre el. Odata cu premiera filmului s-a lansat si cartea cu acelasi nume, care probabil dupa succesul inregistrat de film a avut parte de vanzari mari (cine nu si-ar dori sa aiba acasa o bucatica din aceasta lume din “Werewolf Boy” ?) In rolurile principale apar doi actori din tanara generatie, pentru care cu siguranta rolul din acest film va insemna o trambulina spre celebritate. Daca pe Song Joong-ki am avut ocazia sa-l vedem in rolul regelui Lee Do din anii tineretii in “Deep Rooted Tree” si in recentul serial “The Innocent Man”, pe Park Bo-young, partenera lui am vazut-o recent in horror-ul “Don’t Click”, insa actrita a devenit cunoscuta dupa ce a castigat 6 premii pentru interpretarea din “Speed Scandal”.Scenariul si regia sunt semnate de Jo Sung-hee, aflat la al treilea film (anterioarele doua sunt complet anonime), castigand un premiu pentru regia filmului in acest an.
Kim Sun-yi este o doamna in etate, coreeana, ce traieste cu familia sa in Statele Unite. Nepoata ei a ramas in Coreea, de unde o mai cauta din cand in cand la telefon, insa diferenta de fus orar mereu e o piedica in pastrarea legaturii stranse. Intr-una din zile, Sun-yi primeste un telefon din Coreea si afla ca trebuie sa mearga de urgenta in peninsula. Aici se intalneste cu nepoata ei, Eun-joo, si impreuna pleaca intr-un sat uitat de lume. Aici, Sun-yi regaseste casa in care a locuit pentru o vreme in perioada adolescentei, iar amintirile o coplesesc. Si astfel, ne intoarcem in timp cu 47 de ani in urma, undeva la sfarsitul anilor ’60. Familia lui Sun-yi se muta in satucul ce avea doar doua familii, dupa ce tatal fetei murise. Partenerul lui de afaceri i-a cumparat prin intermediul arogantului sau fiu, Ji-tae, locuinta incapatoare din acest sat familiei fostului lui partener, iar aceasta tocmai se muta in ea. Familia nu e prea numeroasa, insa lipseste barbatul din casa, mama Yoo Ok-hee trebuind sa se ingrijeasca de fiica mai mare, Sun-yi, care din cauza unei boli de plamani nu mergea la scoala, dar care se zbatea sa invete pe cont propriu pentru a obtine o diploma de absolvire a liceului. Sun-yi avea in grija o sora mai mica, Sun-ja. Intr-o noapte, Sun-yi iese afara din casa la o plimbare si da peste o creatura ciudata care o ataca. A doua zi ajunge la concluzia ca poate a fost un lup, dar spre marea ei surpriza gaseste in curtea casei, ascuns intr-un loc ferit, un copil ciudat, ce nu scotea o vorba, flamand si murder. Imediat mama fetei anunta autoritatile, dar acestea dau din umeri si incearca sa paseze responsabilitatea de la una la cealalta, iar in cele din urma d-na Yoo decide s ail primeasca pe tanar in familie, fie si doar temporar. Primeste numele de Chul-soo – cel al baiatului mereu dorit de raposatul sot, dar niciodata nascut -, insa obiceiurile lui sunt salbatice si uneori de-a dreptul amuzante. Daca initial Sun-yi, ce nu avea nici un prieten, l-a privit cu reticent ape noul membru al familiei, treptat se obisnuieste cu acesta si, citind un manual de dresaj al cainilor, se decide sa aplice cunostintele dobandite in scopul educarii lui Chul-soo. Si astfel ia nastere o prietenie intre cei doi. In scurt timp, insa, lucrui neobisnuite ies la iveala, tradand adevarata fire a lui Chul-soo, iar rautatea oamenilor va agrava lucrurile.
“A Werewolf Boy” porneste de la o idee tipic americana, insistand pe unul din simbolurile atipice lumii orientului indepartat – varcolacul. Se stie ca tema fantomelor e preferata genului horror sau a filmelor ce include elemente de supranatural in intreaga Asie, vampirii si varcolacii fiind simboluri importate de peste ocean. Totusi, productia desi se inscrie intr-un curent al filmelor si serialelor de gen aparute in Statele Unite (a se vedea si serialul Vampire Prosecutor, ajuns la sezonul 2, in Coreea), ramane o productie profund originala prin realizare. Senzatia de la inceput – “inca un film cu varcolaci” si superficialitatea redarii unui subiect expirat deja – e abandonata repede, pe masura ce povstea incepe sa se desfasoare. Personajele incep sa interactioneze, se sudeaza niste legaturi puternice intre ele, iar umorul volunatr sau involuntar te introduc lejer in atmosfera, acaparandu-te si facandu-te sa participi la joc. Intr-un film superficial de gen, american, latura sentimentala si a atasamentului personajelor unele de altele e estompata, acolo interesand redarea spectacularului, a laturii inumane a personajului periferizat de toata lumea. Dincolo de aceasta viziune complet diferita de realizare a unui asemenea film, echipa de realizatori ne aduce in prim plan doi actori aproape necunoscuti ce au o interpretare de exceptie. Song Joong-ki, interpretul misteriosului baiat cu puteri supranaturale, are un rol dificil, in special ca pe aproape toata durata filmului nu rosteste nici o replica, intreaga lui interpretare rezumandu-se la mimica, gestica si comportament. Performanta tanarului actor va va face sa va atasati de la inceput de personajul sau, chiar sa-l simpatizati (poate fi simpatizat un… varcolac, fie el si coreean ?). In schimb, personajul Sun-yi e interpretat magistral de Park Bo-young, ce reediteaza prestatia din “Speed Scandal” cu mentiunea ca de aceasta data are un rol mult mai dramatic. Cum cei doi tineri actori s-au potrivit de minune in rolurile lor, nu e de mirare ca filmul a umplut salile de cinematografe, foarte multi adolescenti coreeni transformand “A Werewolf Boy” intr-unul din filmele lor preferate, asa cum pentru adolescentii americani, eroii din celebra seria Saga Amurg au devenit idoli. Coloana sonora are ca piesa de rezistenta una din melodiile pe care le interpreteaza personajul Sun-yi la chitara. In realitate, melodia se numeste “My Prince” si a fost inclusa in ost-ul filmului in interpretarea actritei Park Bo-young, alaturi de alte 26 de melodii sau colaje muzical-instrumentale.Scenariul ne ofera o mare surpriza dar si un final inecat in multe lacrimi. De altfel, datorita cererii populare, a fost realizat un final alternativ, iar filmul a avut astfel o a doua premiera la 2 luni de la prima premiera, de aceasta data fiind inclus si finalul alternativ. Un lucru este sigur: orice s-ar spune, “Werewolf Boy” ramane un film de top coreean al anului 2012, iar locul ocupat in box-office-ul anual (locul 3) e nedrept. Fara teama de a gresi, se poate afirma ca “Werewolf Boy” a fost cel mai bun film coreean al anului 2012, iar argumentul principal s-ar putea rezuma la un fapt extrem de simplu: celelalte doua filme competitoare, “Masquerade” si “The Thieves” au apelat fie la spectaculozitate, fie la actori de top pentru a umple salile de cinematograf. “Werewolf Boy” a reusit performanta ca, avand la dispozitie un buget mult mai mic ca cele doua hituri, fara a avea in distributie nume mari cu renume la nivel international, sa ajunga in top intr-un timp foarte scurt. E un film pur si simplu magic, de care te indragostesti iremediabil si pe care ai dori cu placere sa-l revezi fara a te plictisi.
Traducerea in premiera in Romania a fost efectuata de gligac2002 – Asia Team Romania.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Masquerade (2012) – Cele 15 zile cât Joseonul a avut doi regi…
Mult laudatul “Masquerade” si-a dezvaluit in sfarsit farmecul si asiacinefililor, dupa o lunga asteptare. Desi avem in fata o drama de epoca tipic coreeana, in care actiunea e trecuta pe planul second, in centrul filmului stand personalitatea controversata a regelui Gwanghae, filmul a avut un succes fulminant in Coreea nu neaparat datorita povestii cat mai ales interpretarii popularului actor Lee Byung-hun. Acesta are un rol dublu de exceptie, dand viata celor doua chipuri ale celui ce a fost regele Gwanghae. Filmul regizat de Choo Chang-min (un regizor cu realizari destul de modeste, chiar daca filmul de debut, Mapado, a fost la vremea lansarii un succes de casa) a beneficiat de scenariul lui Hwang Jo-yoon, omul din spatele povestilor a doua filme de mare succes, Oldboy si All Abou Love. De aceasta data, “Masquerade” e o varianta a povestii “Print si Cersetor” a lui Mark Twain transpusa la inceputul secolului XVII in timpul dinastiei Joseon. Tot in 2012, realizatorii coreeni mai lansau pe ppiata un film asemanator, “I Am King”, cu Joo Ji-hoon in rolul pe care aici il interpreteaza Lee Byung-hun. Si acest film a adaptat povestirea lui Mark Twain, astfel ca din start scenariul nu aduce nimic original. Ce impresioneaza la el, insa, e dramatismul si imaginea in oglinda a unui personaj istoric controversat, zugravit cu lumini si umbre, cu slabiciuni si calitati. Initial, rolul lui Lee Byung-hun trebuia interpretat de Jung Jae-young (premiat de 2 ori drept Cel mai bun actor, pentru rolurile din Castaway on the Moon si Moss), dar acesta a renuntat la rol Probabil regreta in prezent aceasta decizie, ca de altfel si regizorul Kang Woo-suk (Moss, Hanbando, Silmido, Public Enemy), care de atunci pana in prezent nu s-a mai implicat in vreun proiect. Dece au avut motive cei doi sa regrete ? Pentru ca filmul a obtinut 17 premii la toate categoriile posibile si 81,8 milioane de dolari, situandu-se la foarte mica distanta de liderul de anul trecut al box-office-ului in Coreea, “The Thieves”, cu 82,6 milioane dolari incasari. Dar “Masquerade” poate fi considerat adevaratul castigator moral la box-office deoarece fata de The Thieves, ce a dominat box-office –ul numai 4 saptamani la rand, “Masquerade” a reusit performanta sa fie pe locul 1 in preferintele coreenilor timp de 6 saptamani la rand, cand a dominat autoritar clasamentul incasarilor. In plus, The Theives s-a lansat la sfarsitul lui iulie 2012, in timp ce Masquerade a avut premiera la mijlocul lui septembrie, reusind incasari record intr-un timp mult mai scurt decat Thieves. Filmarile au durat din februarie 2012 pana la inceputul verii anului trecut, dar efortul echipei a fost rasplatit pe masura, filmul reusind sa vanda peste 10 milioane de bilete in cinematografe. In alte doua roluri importante ii veti puta recunaoste pe simpaticul Casanova din “All About My Wife” (Ryoo Seung-ryong) si pe Han Hyo-hoo (nimeni alta decat Dong Yi sau Eun Chae din Iljimae).
La inceputul secolului XVII, in al 8-lea an al domniei Regelui Gwanghae, intrigile de la Curte se ascut. Regele simte ca adversarii sai incearca sa-l otraveasca, si chiar o astfel de tentative de otravire e dejucata in ultima clipa. Drept urmare, il pune pe secretarul regal Do Sung Ji sa gaseasca o persoana care sa semene leit cu el, o sosie, care sa ocupe tronul in absenta lui si care, desigur, sa fie expus acestor riscuri de otravire. Dupa multe cautari, loialul secretar da peste Ha Sun, un clovn ce isi facea numerele comice cu masca intr-o casa de placeri frecventata de multi mici nobili locali si functionary. Totusi, in urma unei reprezentatii obscene in care regele era ironizat si barjocorit, este retinut de autoritati si chiar primeste o bataie exemplare, sa nu-I mai arda de glume proaste. Mai apoi e adus in fata Regelui, care spre marea sa surprindere constata ca sosia ii seamana perfect si ca nu e chiar un analfabet, avand cateva lecturi elementare la viata sa. Drept urmare e chemat tot la 3 zile, la lasarea intunericului, la Palat, unde se deghizeaza in rege, in timp ce adevaratul rege face diverse escapade nocturne pe la concubine si amante. Doar ca de ceea ce fugi nu scapi, si daca nu si-a gasit nanasul in Palat, si l-a gasit in afara lui. Ajuns intr-o situatie delicata, cu regele mai mult mort decat viu, secretarul regelui incearca sa ascunda disparitia Regelui, substituindu-l cu sosia sa, care ajunge sa invete obiceiurile – uneori comice pana la lacrimi – de la Palat si sa joace rolul de rege ca legiuitor, sot sau biata sosie nestiutoare. Pe langa o multime de momente amuzante care involuntar iau nastere, sosia reuseste sa schimbe loialitatea unor oameni, sa descopere prietenia prin respectarea semenilor sai si sanctionarea nobilimii exclusiviste, fapt ce ii atrage noi dusmani.
Povestea din Masquerade nu vine cu noutati dar felul in care e spunsa are un farmec aparte. Interpretarea lui Lee Byung-hun e pe masura renumelui sau, si pe durata intregului film jocul lui farmeca si acapareza. Cele doua roluri sunt diametral opuse si privite in paralel doar pun in evidenta talentul remarcabil al starului. Personaje sunt prezentate initial separat. Pe de o parte e regele despot si afemeiat la o curte unde comploturile sunt la ordinea zilei si parghiile de putere sunt trase de curtenii cu influenta. Pe de alta parte avem un mascarici intr-o casa de placeri, care e destul de indraznet sa parodieze comportamentul regelui. Desi inceputul e impartit echitabil intre acestia doi, personajul Regelui Gwanghae ramane prezent doar atat cat e nevoie ca spectatorul sa-si faca o idee despre caracterul lui si sa aiba termen de comparatie. Pentru ca la scurt timp Regele Gwanghae iese din scena si atentia se focalizeaza pe Ha Sun si pe procesul de transformare a personalitatii acestuia. Gratie jocului lui Lee Byung-hun, asistam la aceste transformari fara a avea senzatia ca lucrurile sunt fortate. Desi Ha Sun joaca rolul de dublura doar in noptile in care Regele iese clandestin din palat iar acest fapt nu implica riscuri, totul fiind facut din porunca regala, in momentul in care situatia se schimba si secretarul regal Do Sung Ji ii cere sa permanentizeze rolul, in prima faza cu o luciditate extraordinara refuza sa-si riste viata pentru cativa bani. Dar luciditatea nu e singura pornire dupa care Ha Sun se calauzeste. Ca multi altii, cade in ispita banilor castigati usor si accepta sarcina ca pe o distractie. Totusi, Ha Sun mai are o mare calitate. Simtul dreptatii, desi inhibat de lipsa capacitatii de exprimare a unei persoane cu statut social scazut, este adanc inradacinat in comediant, care pana acum a folosit satira ca pe o arma. Asa ca pe masura ce se adapteaza vietii din palat, se acomodeaza si cu statutul regal si ajunge sa se foloseasca de puterea nou dobandita tocmai pentru a combate nedreptatile. Exercitand puterea regala, treptat scapa de inchistari. Prin gesturi surpinzatoare si curajoase concretizate in decizii luate in favoarea poporului sau in detrimentul cerintelor politice, ajunge sa deruteze curtenii si sa castige admiratia si respectul celor care l-au tratat ca pe o unealta. Maretia si bunatatea ascunsa-n sufletul unui om de rand, atinge fiecare persoana din anturaj pe masura ce se manifesta, fie ca e vorba de garda de corp, de slujnica degustatoare, de eunucul regelui, de secretarul regal sau de Regina. Iar in final, desi cere lichidarea sosiei, nici macar Regele Gwanghae nu scapa de de aceasta influenta. Datorita scenariului care tine firul narativ la granita dintre comedie si drama, facand incursiuni ba intr-o parte ba in cealalta, zambetul ramane pe buzele privitorului pana la final, chiar daca ochii se pot umple de lacrimi si de emotie nu doar de ras. Costumele si decorurile sunt spectaculoase, asa cum realizatorii coreeni ne-au obisnuit, iar filmul e bogat in detalii despre legile si obiceiurile palatului, oferind pe ansamblu o fresca realista a perioadei istorice. Deci pentru orice asicinefil, fie ca e iubitor de filme istorice fie ca e fan Lee Byung-hun, fie ca doar prefera filme de calitate, Masquerade e o bijuterie rara, iar o singura vizionare s-ar putea sa fie prea putin.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de echipa Asia Team – asiacinefil.com. Traducatorii din echipa ce au participat la acest proiect au fost: uruma4, lasedan, Nanuc si gligac2002. Timingul a fost refacut manual, linie cu linie.
Articol realizat de cris999, corina1002001 – asiacinefil.com
IRIS II (2013) – lupta dintre NSS şi IRIS se reia în noul serial tradus în premierã de Asia Team, dupa 3 ani de aşteptare !
Aproape 3 ani si jumatate de incertitudini s-au scurs de la premiera unui serial care a atras atentia intregii suflari iubitoare de k-drame de pe mapamond, IRIS, primul serial de spionaj coreean. Succesul lui a fost fulminant – nu atat la ora difuzarii sale in Coreea, cat in momentul in care serialul a putut fi vizionat in majoritatea tarilor asiatice. Finalul tragic al serialului si scenariul ce te tinea in priza de la primul pana la ultimul episod, dar si distributia de exceptie (Lee Byung-hun, Kim Tae-hee, Kim Seung-woo, Kim So-yeon, TOP sau Jeong Jun-ho) au facut ca serialul sa ocupe un loc special in sufletul iubitorilor de k-drame sis a-I faca pe acestia sa-si doreasca o continuare. A urmat o lunga perioada de intrebari din partea fanilor si de raspunsuri evazive din partea producatorilor, pana cand, in cele din urma, zvonul ca serialul IRIS va avea o continuare a inceput sa prinda contur sub forma unui proiect real. Toata lumea s-a intrebat daca distributia va fi aceeasi, daca Lee Byung-hun – cel mai in voga actor coreean al momentului si totodata si cel mai bine cotat – va accepta sa revina intr-un sequel, stiute fiind pretentiile financiare ale vedetei. Apoi mai exista o problema: drepturile pentru serialul original apartineau postului KBS, deci sequel-ul trebuia realizat tot de KBS. Problemele financiare si repetatele greve care au lovit KBS nu lasau sa se intrevada prea recent un sequel. Totusi, in iarna lui 2010/2011, postul concurent SBS a incercat sa realizeze un serial cu o tema similara celei din IRIS, Athena. La vremea respectiva, toata lumea era entuziasmata dupa primele cadre si dupa trailer, si desi serialul avea o distributie total diferita de cea din IRIS, aparitia catorva personaje din serialul original ca si preluarea – datorita aceluiasi producator, Taewon Entertainment – a unor imagini, in primul episod, din serialul IRIS au creat un cadru prielnic pentru lansarea serialului “Athena”, strategic, in decembrie 2010, in umbra lui IRIS. Peste tot pe internet, pe forumuri sau pe site-uri ce tineau evidenta fenomenului, “Athena” aparea ca fiind un “spin-off”, adica un produs secundar ce pornea de la ideea din IRIS. Lacomia SBS, ce a profitat de dificultatile financiare ale KBS pentru a cumpara de la producator drepturile de difuzare ale serialului au dus in cele din urma Athena spre un esec, asteptarile multora fiind inselate. Desi serialul a avut parte de o distributie cu nume mari (Soo Ae, Jun Woo-sung, Cha Seung-won, Choi Si-won sau Lee Ji-ah), desi promovarea in umbra IRIS a fost una consistenta, dupa un start avantat, serialul a cazut in ratinguri, in special accidentarea la filmari a lui Jung Woo-sung determinand scaderea in spectaculozitate a serialului. Catre final aveai impresia ca scenaristii se zbateau sa-si duca la capat munca, doar pentru a putea incheia, in orice fel, serialul.
Ei bine, dupa 3 ani si jumatate de asteptari, adevaratul IRIS revine, pe acelasi canal KBS2, cu o poveste noua de la care toata lumea spera sa reuseasca macar sa se apropie de nivelul serialului original, pentru ca de depasit in popularitate nu prea exista sperante. Si asta pentru ca pe de o parte niciodata un sequel nu a reusit, niciunde in lume, sa depaseasca filmul original, si, pe de alta parte, deoarece distributia are cateva minusuri evidenta, principalul minus fiind insasi absenta lui Lee Byung-hun din distributie. Cel putin intrebarea “Va aparea Lee Byung-hun in sequel” si-a gasit de cateva luni bune raspunsul, in momentul in care s-a anuntat ca protagonisti vor fi cuplul din “Chuno”, Jang Hyuk si Lee Da-hae. Daca pentru Lee Da-hae, aparitia din “Chuno” nu a dus si la un mare success in anii care au urmat, rolurile din seriale precum The Fugitive: Plan B si Miss Ripley fiind mai degraba modeste, pentru Jang Hyuk rolul din “Chuno” a reprezentat o trambulina spre succes si spre cresterea cotei sale: Midas si mai ales Deep Rooted Tree, dar si aparitii in filme precum The Client sau Maybe l-au transformat intr-un actor cautat de producatori. E drept ca rolurile din seriale istorice ii vin ca o manusa, astfel ca din acest punct de vedere “IRIS II” e o provocare pentru actor. Cateva personaje importante din IRIS se regasesc in distributia lui IRIS II: Park Cheol-yeon, seful agentilor nord-coreeni, interpretat de Kim Seung-woo; Kim Seon-hwa, agenta nord-coreeana interpretata de aceeasi Kim So-yeon; maleficul Baek San interpretat de Kim Young-chul; actorul Lee Jeong-kil apare in rolul fostului poresedintelui sud-coreean, iar Yun Ju-sang il interpreteaza din nou pe nastrusnicul medic legist de la NIS ce obisnuia sa mai traga din cand in cand un pui de somn pe masa de disectii. Acestor figuri cunoscute li se vor adauga, in roluri secundare sau episodice, actori precum Jo Seung-ha (secretarul de stat din Korean Peninsula), Kim Il-woo (fratele mai mare al lui Jo In-sung in “What Happened in Bali?), Oh Yeon-su (sora mai mare din Bad Guy sau Sa Taek-bi din Gye Baek), Lee Beom-soo (care daca e sa ne luam dupa recentul rol amuzant din “Over my dead body” si dupa calitatile de comic putem ghici ca va fi cel responsabil cu buna dispozitie in serial). Lee Joon, membru al formatiei MBLAQ va constitui, probabil, atractia pentru multe doamne ce se vor incumeta sa urmareasca IRIS II. Cu o asemenea distributie, absenta cuplului Lee Byung-hun/Kim Tae-hee cu siguranta va fi repede uitata, figurile familiare din atatea si atatea filme si seriale anterioare constituind o invitatie la un adevarat regal actoricesc. IRIS II va fi o provocare si pentru regizorul sau, Pyo Min-soo, ce are la activ seriale de orice gen, mai putin actiune/thriller/spionaj: “Full House”, “Coffee House” sau “Heartstrings”. Ramane de vazut cum va reusi sa se adapteze asteptarilor mari ale publicului de la acest sequel, trecerea de la comedii romantice la un cu totul alt gen de serial putand fi oricand una nefericita.
La 3 ani de la uciderea agentului NIS Kim Hyun-jun, NSS (Serviciul National de Securitate) creeaza o echipa ce primeste misiunea lichidarii temutei organizatii secrete IRIS. Seful acestei echipe e Yoo Gun (Jang Hyuk), un agent bine instruit, intr-o forma fizica de invidiat, dedicat meseriei sale, care are o relatie cu Ji Soo-yeon (Lee Da-hae), o agenta de teren experta in folosirea armelor de foc, ce face parte din echipa sa. Cei doi sunt indragostiti unul de celalalt, si totul e ca pe roze pana intr-o zi, cand o misiune merge prost, iar Yoo Gun dispare fara urma. Triunghiul e completat de Seo Hyun-woo, un agent NSS ce a fost mai demult indragostit de aleasa lui Yoo Gun si care profita de disparitia lui Yoo Gun pentru a se apropia din nou de Soo-yeon. Cam in aceeasi perioada cu disparitia lui Yoo Gun e declarat oficial disparut si Jung-won, un agent nord-coreean, genul de individ guraliv, ce-si da importanta pe dinafara, dar care pe dinauntru e un asasin feroce, bine instruit, cu sange rece, trasaturi specifice oricarui spion adevarat. Daca cele doua disparitii au vreo legatura ramane sa descoperim pe parcurs, cert este ca in efortul de a invinge inamicul comun, cei doi agenti din tabere opuse vor ajunge sa-si uneasca fortele. Pe de alta parte, povestea se axeaza pe prezentarea vietii maleficului Baek San, pe trecutul acestuia si pe modul in care a ajuns sa-si tradeze tara pentru o organizatie secreta internationala vanata de serviciile secrete ale mai multor tari. Vanarea lui Baek-san si a teroristilor din IRIS il va implica pe Yoo Gun intr-un caz care ii va schimba pentru totdeauna destinul.
IRIS II se anunta la fel de spectaculos precum serialul original. Ca in cazul lui IRIS, primele filmari s-au facut din nou in Budapesta, unde chiar s-a inchis circulatia pe un celebru pod la solicitarea realizatorilor serialului, pentru filmarea unei spectaculoase scene de urmarire. Mai mult, echipa maghiara ce a participat la filmarile lui IRIS si cea de la “Die Hard 5” s-au alaturat echipei coreene ce a filmat in Ungaria. Mai apoi filmarile s-au mutat in Cambodgea la templul Angkor Wat si-n principalele orase cambodgiene. E prima productie coreeana ce a filmat in celebrul templu si totodata prima filmare in interiorul templului de la “Tomb Rider” (o mai tineti minte pe Angelina Jolie facand o demonstratie de mobilitate la inaltime, in interiorul templului) incoace. Inainte ca actiunea sa se mute in cele din urma pe taram coreean, mai exista si o incursiune in Japonia, a patra tara in care s-au facut filmari. Daca mai adaugam si faptul ca scenariul e scris de Jo Gyu Won, unul din scenaristii lui IRIS, nu mai ramane decat sa ne asezam comozi in fata monitoarelor sau televizoarelor si sa savuram acest serial ce se anunta fulminant pe durata – probabil – tuturor celor 20 de episoade ale sale.
Traducerea serialului e efectuata in premiera in Romania de
gligac2002, in colaborare cu uruma44 si Nanuc – Asia Team Romania.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Thet Winter, the Wind Blows (2013) – un nou serial surprizã, tradus în premierã, pentru toţi îndrãgostiţii asiacinefili de k-drame de calitate
Un nou serial despre dragoste, in luna iubirii. Ce poate fi mai potrivit in aceasta perioada ? Si iata, pornim la drum alaturi de cea mai noua drama romantica coreeana intr-o calatorie intr-o lume aparte in care iubirea trebuie sa invinga rautatea acestei lumi. De cate ori aceasta tema nu a fascinate, devenind una clasica a k-dramelor ? Noua provocare pe care ne-o lanseaza realizatorii coreeni e “That Winter, the Wind Blows” o noua productie a canalului SBS, care se alatura celorlalte seriale de succes produse de ani buni si traduse de Asia Team. Un serial despre care in Coreea s-a scris si s-a facut multa publicitate, intrucat inseamna revenirea in prim-planul k-dramelor a doi apreciati si iubiti actori. O alta atractie o constituie prezenta la timona serialului, ca regizor, a lui Kim Kyu-tae, cel ce debuta in 2005 cu regia lui “A Love to Kill”. In 2009 a regizat, alaturi e Yang Yun-ho, serialul IRIS, iar in 2011 “Padam, Padam” (o dezamagire pentru multi, in ciuda distributiei de calitate). Coincidenta sau nu, in aceeasi zi de 13 februarie 2013, data difuzarii pe SBS a primului episod al serialului, pe KBS 2 avea premiera serialul IRIS II. Care sunt motivele pentru care Kim Kyu-tae a ales un serial romantic in locul unui sequel mult asteptat, la care cu siguranta a fost contactat de producatori, ramane un mister. Cert este ca IRIS II e regizat de un regizor cu experienta in seriale romantice, in timp ce “That Year, the Wind Blows” e regizat de un regizor cu experienta intr-un serial de actiune cum nu s-a mai facut pana atunci, IRIS. Probabil pe durata difuzarii sale, “That Year, the Wind Blows” va sta in umbra lui IRIS II la rating, alegerea producatorilor de difuzare a lui in paralel cu un serial mult asteptat pe un canal concurent fiind una sinucigasa. Trebuie tinut cont de acest lucru cand, peste ani, criteriul ratingului va constitui principala recomandare pentru vizionarea sau nu a unui serial coreean. In plus, un rating scazut nu inseamna automat ca un serial e o dezamagire, cu exceptia cazurilor in care intr-adevar respectivul serial nu impresioneaza cu nimic. Pentru publicul coreean, insa, va fi o alegere destul de dificila a serialului pe care sa-l urmareasca, atat IRIS II cat si That Winter, the Wind Blows incepand la aceeasi ora, 21:55, in zilele de miercuri si joi ale fiecarei saptamani.
Scenariul e semnat de No Hee-kyung, un talentat scenarist, in ciuda esecului cu Padam, Padam, care iata, face din nou echipoa cu regizorul Kim Kyu-tae. Atractia serialului o constituie, insa, distributia. Jo In Sung, talentatul star din “What Happened in Bali ?”, “Madeleine” sau “A Frozen Flower” ne-a parasite in 2009 cand s-a inrolat pentru satisfacerea stagiului military obligatoriu, lasandu-ne amintirea memorabila a ultimului sau rol, din “A Frozen Flower”, sa ne hranim cu ea timp de 2 ani de zile. In primavera lui 2011, acesta a fost lasat la vatra, insa televiziunile nu s-au grabit sa-l reintroduce in circuit. Desi au existat unele zvonuri de aparitii in alte posibile proiecte, in cele din urma Jo In Sung a ales un rol ce presupune mult talent si sensibilitate, personajul sau fiind un playboy falit din cauza jocurilor de noroc ce isi propune sa se indragosteasca de mostenitoarea unei corporatii, dar care ajunge sa se indragosteasca cu adevarat de aceasta. Jocul lui Jo In Sung va fi cu siguranta unul complex, personajul lui osciland in privinta sentimentelor intre sinceritate si prefacatorie. Partenera lui din serial va fi Song Hye Kyo, simpatica Soo-yeon din “All In”, Han Ji-eun din “Full House”, Yoon Eun-seo din “Autumn in my Heart” sau Kim Yoon-her din “Hotelier”. La sfarsitul lui februerie, actrita, ce a debutat intr-un serial la doar 16 ani, va implini 31 de ani, aniversare pe care o va petrece pe platourile de filmare ale serialului. Anul trecut, daca cumva va intrebati ce mai face, a publicat o carte – “Timpul lui Hye Kyo”, ce contine eseuri, cugetari si poze despre viata ei de zi cu zi, despre ce ii place, ce mananca si despre cum isi petrece timpul. Votata drept una din cele mai frumoaee femei coreene, Song Hye Kyo a mai aparut intr-un serial cu acelasi tandem regizor-scenarist, “Worlds Within…”, de aceasta data interpretand fiica mostenitoare oarba a unui afacerist.
Sa intram, asadar,din nou in lumea iubirii… Un barbat si o femeie… eterna poveste. El (Oh Soo), si-a pierdut parintii la o varsta frageda si isi traieste viata fara niciun tel. Dupa moartea primei sale iubite devine un jucator inrait si playboy in cartierul Cheongdam. Ii cad prada femeile instarite si mai naive. Pentru a-si plati datoriile la jocuri isi stabileste o noua tinta, Oh Young, dandu-se drept fratele ei disparut cu mult timp in urma. Ea (Oh Young), este mostenitoarea oarba a unei mari corporatii, care dupa moartea tatalui ei duce o viata singuratica. A avut o viata dificila, s-a instrainat de mama ei si de fratele mai mare dupa ce parintii au divortat cand ea era copil. Oh Young trebuie sa invete sa se protejeze de cei din jurul ei. Intr-o lume in care dragostea e doar o gluma in care ei nu cred, ea incearca sa gaseasca adevaratul sens al iubirii, care nu este efemera ci plina de incantare si inspitratie.
Serialul, care va avea 16 episoade are la baza drama japoneza “Forget Love” (Ai Nante Irane Yo, Natsu) (2002), si o adaptare cinematografica in anul 2006, prin filmul “Love Me Not” in care protagonisti au fost actrita Moon Geun-Young si actorul Kim Joo Hyuk, film tradus in premiera in Romania de Asia Team cu destul de mult timp in urma. Pe 31 ianuarie a avut loc conferinta de presa ce prefateaza serialul, iar protagonistii au fost rugati de ziaristi sa-si aminteasca cea mai placuta scena din timpul filamrilor de pana acum. Song Hye Kyo a spus: “Scena pe care mi-o amintesc cel mai mult e cea in care Oh Soo (Jo In Sung) da peste Oh Young (ea) la piscine, iar emotiile lor intense ies la suprafata. A fost un moment special, deoareceeram complet cufundata in gandurile personajului”. Jo In Sung a completat-o, spunand: “In acea scena, Oh Soo se duce la Oh Young si-i spune ca e fratele ei real. Scena a fost lunga, avea multe replici. Cred ca va fi una din cele mai importante scene ale serialului.” Song Hye Kyo a continuat: “Aveam pana acum anumite stereotipuri si prejudecati legate de persoanele nevazatoare. Acum ca am intercationat mai mult cu lumea lor, stiu ca nu sunt cu nimic diferiti de oamenii ce vad normal. E gresit din partea noastra sa consideram ca nu pot face nimic pentru ca nu pot vedea. E pacat ca asemenea stereotipuri sunt inca foarte raspandite. Multi s-au intrebat cum de am purtat tocuri in timpul filmarii unor scene, desi interpretam un personaj orb. E un alt stereotip sa crezi ca o persoana oarba nu poate purta tocuri inalte. Persoanele nevazatoare pot purta tocuri cand sunt insotite de cineva”. Cat priveste relatia celor doi protagonisti pe platoul de filmare, Song Hye Kyo a marturisit ziaristilor ca Jo In Sung e mereu vessel si intretine o atmosfera placuta la filmari, toata lumea fiind binedispusa in preajma lui. De altfel, intr-un sondaj recent organizat pe internet, la intrebarea “Care e cel mai indragit cuplu din serialele in curs de difuzare in Coreea ?”, internautii au votat cuplul Song Hye Kyo/Jo In Sung preferatul lor, cu 63% din voturi, urmati de cuplul din “7 th Grade Civil Servant” si “Queen of Ambition”.
In umbra celor doi protagonisti il veti recunoaste si pe Kim Boom (din Boys over Flowers si Padam, Padam, care a declarat ca impreuna cu partenera lui din serial, Jung Eun-ji (membra formatiei A Pink, ce a debutat pe micul ecran in “Answer Me 1997”) “nu voi avea o relatie melodramatica “catifelata”. Din pacate, cu cateva zile inaintea premierei de la tv, actorul Jo In Sung s-a ranit la mana in timpul filmarilor, fiind dus la un spital din apropierea locatiei de filmare si cusut de 13 ori. Un membru al echipei de filmare a marturisit ca starul s-a ranit in momentul in care trebuia sa loveasca cu mana un zid, in scena filmata, dar s-a spart din greseala o bucata de sticla din apropiere si s-a produs nefericitul incident. “Toata lumea a fost socata de acest neasteptat accident, dar atitudinea lui ferma a ajutat la clarificarea lucrurilor.” Jo In Sung a luat pauza pe data de 5 februarie, dar o zi mai tarziu a trebuit sa revina pe platourile de filmare pentru a-si continua munca, in ciuda ingrijorarii restului staffului pentru o eventuala infectare a ranii in conditiile temperaturilor scazute de iarna.
Dupa atatea peripetii, laude si asteptari, serialul s-a lansat in Coreea intr-un mod inedit si neasteptat, SBS difuzand in seara premierei 2 episoade din serial. Producatorii au declarat ca au decis sa ia aceasta hotarare datorita conditiilor de lucru: “Am filmat deja primele 8 episoade si scenariul e deja finalizat. Am vrut sa legam doua episoade ce sunt interconectate, sa para totul ca un film”. Argumentele nu prea sunt convingatoare, insa probabil trebuia atras publicul ce astepta cu sufletul la gura episodul de debut al serialului IRIS II pe un canal concurent… Asia Team va invita, asadar, sa urmariti o noua poveste romantica spusa in specificul stil coreean, care ne va purta din nou pe aripile iubirii…
Serialul este tradus in premiera in Romania de Nanuc si uruma44 – Asia Team Romania.
Prezentare realizata de Nanuc, uruma 44 si cris999 – asiacinefil.com
„Beautiful Days” e unul din serialele care au scris istorie in Coreea, chiar daca s-a lansat inainte de declansarea Hallyu. Serialul, ce se intinde pe durata a 24 de episoade, a impresionat generatii, multi adolescenti din Coreea crescand practic cu povestea impresionanta a eroilor si amintindu-si azi, la peste un deceniu, cu nostalgie de rolurile unui Lee Byung-hoon sau Choi Ji-woo aflati pe culmile gloriei, tineri si la fel de iubiti ca in ziua de astazi. Singura deosebire e ca pe atunci, serialele coreene nu prea treceau dincolo de hotarele tarii, adresandu-se exclusiv corenilor. Insa dragostea lor pentru k-drame si explozia Hallyu a insuflat pasiunea Asiei pentru actorii dragi lor si tuturor iubitorilor de k-drame din intreaga lume, iar peste ani, companiile producatoare au incercat sa recupereze aceste seriale (pe atunci transmise in semnal analog) si sa le popularizeze prin lansarea pe dvd. In acest fel, iubitorii fenomenului din intreaga lume au avut sansa sa cunoasca marii actori ai Coreei de astazi vazandu-i in roluri din tineretea lor, cand serialele de televiziune reprzentau doar o rampa de lansare, nu o industrie, cum a devenit astazi. „Beautiful Days” ne prilejuieste revederea lui Lee Byung-hun intr-un serial foarte apreciat. Intr-un sondaj in care fanii lui Lee Byung-hoon trebuiau sa voteze care au fost cele mai bune roluri ale superstarului dintr-un serial de televiziune pana in prezent, pe prima pozitie s-a situat rolul lui Min-Chul din „Beautiful Days”, urmat destul de aproape de rolul din IRIS si la o distanta destul de apreciabila de rolul din „All In”. Choi Ji-woo era inca aproape o necunoscuta in 2001. Debutase in 1996 pe micul ecran si pe marele ecran, dar a inceput sa devina cunoscuta odata cu rolurile din „First Kiss” (1998) si „Nowhere to Hide”, acesta din urma avand un oarecare succes. „Beautiful Days” e primul serial „greu” in care a fost distribuita, iar succesul serialului a adus-o un an mai tarziu in fata provocarii vietii sale, rolul din „Winter Sonata”. A urmat „Stairway to Heaven” si Choi Ji-woo era deja o celebritate, aparand alaturi de cele 4 staruri masculine ale momentului: 
Bae Yong-joon, Lee Byung-hun, Song Seung-hoon si Kwon Sang-woo, o performanta cu care nici o alta actrita a acelor timpuri nu se poate lauda. Practic cei patru actori au fost pilonii pe care s-a sprijinit Hallyu, deschizatorii de drum pentru tanara generatie de actori frumosi care azi duc mai departe povestea Hallyu. Ryu Si-won, care ulterior s-a dedicat si carierei muzicale, are unul din cele mai convingatoare roluri din cele 12 k-drame in care a fost distribuit pana in prezent, rolul opus lui Lee Byung-hun, si se ridica cu succs la nivelul performantei actoricesti a adevaratei vedete a serialului. Lee Jung-hyun in rolul Kim Sena a debutat pe micul ecran, insa cariera ei ulterioara nu a avut un trend ascendent, nereusind sa profite la maxim de succesul lui „Beautiful Days”, lucru pe care l-a facut Shin Min-ah, debutanta in 2001 in lumea filmului. Aceasta se afla la primul rol al carierei si a fost suficient de convingatoare incat sa prinda seriale si filme de succes, azi fiind una din cele mai bune actrite coreene ale momentului. La timona serialului s-a aflat regizorul Lee Jang-soo, nimeni altul decat omul din spatele lui „Stairway to Heaven”, „Love Story in Harvard” , „Road no 1” sau al filmului „Paradise” din seria Telecinema.Serialul spune povestea competiei dintre doua case de discuri rivale si totodata povestea vietii a 5 copii orfani pentru care viata a fost mereu o provocare cu final neasteptat. Crescuti si educati in medii sociale complet diferite, vietile lor se impletesc intr-un mod surprinzator, in care desigur intervine soarta dar si actiunea si consecintele faptele parintilor lor. Povestea incepe in anul 1975, anul nasterii lui Sun-jae (Ryu Si-won), fiul directorului Lee Young-Jun ce conduce Casa de inregistrari Youn-Jun, aflata in competitie directa cu Casa de inregistrari Victory condusa de Lee Sung-Chun. Folosind metode ilegale si concurenta neloiala, compania „Victory” castiga competitia pentru Cea mai buna cantareata a anului, iar confruntarea directa dintre cei doi directori se sfarseste tragic. Sun-Jae, nenascut inca, va ajunge sa creasca in casa rivalului tatalui sau, ca fiu a lui Lee Sung-Chun alaturi de cei doi copii ai lui, Min-Chul (Lee Byung-hun) si Min-Ji (Shin Min-ah). Venirea in casa lor, imediat dupa inmormantarea mamei lor dragi, a lui Sun-jae si a mamei lui ca sotie si fiu a tatalui lor va atrage revolta si repulsia celorlati doi copii, si astfel cei trei copii isi petrec copilaria pe un adevarat camp de lupta.
„Beautiful Days” este insa si o poveste despre sacrificiu. Despre sacrificul facut pentru familie, pentru persoana pe care o iubesti sau pur si simplu pentru prieteni. In viata eroilor nostri, fiecare va experimenta, la un moment dat, aceasta manifestare, fiecare sacrificandu-se pentru binele celui drag. Ca este vorba despre o amintire draga, o avansare la locul de munca, renuntarea la facultate sau renuntarea la femeia iubita, viata ii va determina pe fiecare sa faca un sacrificiu. „Beautiful Days” este un serial despre supravietuire si tenacitate, despre vise si dorinta de implinire ale acestora. Pentru fiecare dintre eroii filmului, implinierea viselor este un scop in sine care va determina drumul in viata, actiunile si deciziile pe care le vor lua. De la primul pana la ultimul episod, „Beautiful Days” este un serial despre puterea iubirii. Traind acest sentiment, eroii invata sa fie mai buni, mai frumosi, mai rabdatori, sa ierte, sa se sacrifice si mai ales sa aseze binele persoanei pe care o iubesc pe primul loc in tot ceea ce fac.
In esenta ,serialul ne invata cum sa iubim ca sa fim fericiti. Iubirea adevarata nu vine si pleaca-n data. Ea creste odata cu sufletul si cu fiinta noastra, pana la jertfa, pentru ca masura iubirii este masura jertfirii si masura jertfirii este masura iubirii. Masura in care renunti la tine pentru un celalalt este masura in care il iubesti, iar atunci cand iubesti cu adevarat nu mai exista nici spatiu, nici timp sau zile, ci doar…Vesnica Iubire! O poveste de viata impresionanta ce porneste din copilaria personajelor si pana la maturitatea lor, plina de sensibilitate si rasturnari de situatii, din care nu lipsesc tradarile, umilintele, ura, razbunarea dar si iubirea, romantismul, perseverenta, dorinta de a invinge greutatile vietii. Un serial cu un farmec deosebit, sporit si de coloana sonora care este una de exceptie, cu melodii interpretate de Zero, Ryu Si-won, Lee Jung-hyun, S.E.N.S si… Lee Byung-hun („For a love last”).
