Cu fiecare nou an care trece, Asia nu inceteaza sa ii uimeasca intreaga lume a filmului prin productiile sale pline de prospetime si originalitate, mereu surprinzatoare. Anul 2012 a fost unul prolific pentru filmul chinezesc, mai multe mega-productii luptandu-se pentru titlul de filmul anului. Surprinzator si in ciuda a ceea ce spune box-office-ul, probabil lupta pentru titlul de cel mai bun film autohton din 2012 a fost castigat de departe de “The Last Tycoon”. Aparut in cinematografe intr-un moment in care principalul rival la box-office a fost Chinese Zodiac, cu Jackie Chan in rolul principal, “The Last Tycoon” a obtinut incasari in China de peste 21 de milioane de dolari. A fost, probabil alaturi de “The Assassins” si “Back to 1942”, unul din filmele cele mai impresionante din 2012, regizat de prolificul si profitabilul regizor din Hong Kong Wong Jing (Treasure Hunter, Future X Cops, I Corrupt all cops etc etc). Acesta reuseste sa puna pe picioare o productie semi-epica in care a stiut sa imbine atmosfera filmelor de actiune cu gangsteri realizate in anii ’80-’90 si eroismul acestor productii cu stilul secolului XXI de realizare a acestui gen de filme (efecte speciale ce-ti taie respiratia), rezultatul fiind unul din cele mai captivante filme ale carierei sale regizorale. Distributia este una cu nume grele. Chow Yun-fat revine pe marele ecran la scurt timp dupa prestatia impresionanta din “The Assassins”, realizand inca un rol de pus in rama. Sammo Hung isi arata anii, renuntand la rolurile dinamice si preferandu-le pe cele dramatice, in timp ce Francis Ng acapareaza rolul negativ cu o prestatie remarcabila. Filmul e inspirat intr-o oarecare masura din viata lui Du Yuesheng, poreclit “Du Urechi Mari”, un temut gangster ce si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in Shanghai si care s-a remarcat in al doilea razboi sino-japonez cand i-a sustinut cu banii sai pe nationalistii chinezi. Un amestec de drama, romantism si thriller de spionaj, “The Last Tycoon” are ca punct solid de rezistenta tripleta Chow Yun-fat-Sammo Hung-Francis Ng care e de-a dreptul fenomenala, dar per ansamblu e o realizare impecabila si sub aspect tehnic: designul, decorurile interioare si exterioare, costumele sunt d eun realism ce te fac sa crezi ca te afli in Shanghai-ul anilor ’30. Amintirea unui The Killer sau a unui The Godfather e vie si pulseaza prin inima lui “The Last Tycoon”, trezind sentimente de nostalgie.

In China inceputului de secol XX, Cheng Daqi e un tanar ce traieste intr-un mic orasel de provincie linistit ce mai toata ziua si-o pierde hoinarind cu prietenul sau, Grasanul si tragand cu ochiul la demonstratiile artistice si acrobatice ale lui Ye Zhiqiu. Orfana de mama, Zhiqiu a crescut dupa regulile stricte impuse de tatal ei, singurul sprijin pe care il mai avea in viata. Si totusi, fata avea un vis: sa indeplineasca ultima dorinta a mamei sale si sa devina artista de opera, in acele timpuri opera de Beijing fiind cea mai apreciata manifestare culturala a timpurilor din China. Cand pentru aceasta ambitie primea corectii din partea severului ei tata, cel care ii alina durerea era Daqi. Cei doi tineri indragostiti isi fac o promisiune: peste ani, atunci cand visurile lor se vor implini, sa se reintalneasca sis a traiasca fericiti impreuna. Daca Zhiqin avea ambitia de a devein artista in Beijing, dorind sa studieze opera, visul lui Daqi era sa isi faca un nume in Shanghai, pornind de jos. Un eveniment tragic ii va desparti pe cei doi indragostiti, iar drumurile lor in viata se despart: Daqi ajunge in inchisoare pentru crima, in timp ce Zhiqin pleaca in Beijing sa-si implineasca visul. In inchisoare, Daqi il cunoaste pe Mao Zai, un soldat putin sarit de pe fix, care ii salveaza viata si ii reda libertatea. Impreuna cu prietenul sau, Grasanul, cei doi pornesc spre Shanghai, orasul tuturor posibilitatilor. Si astfel incepe aventura vietii sale, peste ani drumurile intersectandu-i-se cu cele ale primei sale iubiri, intr-un Shanghai aflat la un pas de a devein un oras ocupat, cu al doilea razboi mondial batand la usa.

“The Last Tycoon” e o impresionanta poveste de epoca zugravita in fascinantul Shanghai interbelic, un El Dorado al Extremului Orient, un oras cosmopolit, in care norocul nu surade decat celor indrazneti. Cheng Daqi (interpretat din nou ireprosabil de marele Chow Yun-fat) e un personaj complex si totodata simplu. Desi are o origine modesta, are un vis, ceea ce e un lucru important, si mai ales are ambitia de a si-l implini. Ajunge in Shanghai fara a avea nimic, se opreste in fata celui mai cautat si mai celebru club de noapte din Shanghai, “Grand Shanghai” si isi repeta: “intr-o zi voi avea acest impunator local la picioarele mele”. Drumul pe care il allege nu e tocmai drumul cel drept, alegand sa devina gangster, iar mai apoi remarcat de seful lumii interlope, sa devina ucenicul acestuia. Loialitatea si devotamentul sunt trasaturile care il propulseaza spre putere si bani, iar cand le dobandeste pe acestea cu ajutorul intelepciunii, constata ca viata aproape i-a trecut, iar sufletul sau tanjeste inca dupa amintirea primei sale iubiri si a primei promisiuni facute unei fiinte dragi. Chow Yun-fart, desi nu mai e la prima tinerete, ne aminteste cu acest rol de filmele de acum 15 ani in care s-a consacrat, pline de adrenalina si supans marca John Woo. Fata de ultimele sale roluri, marele actor pare in forma maxima, amintind de vitalitatea din tinerete. Pentru prima oara dupa multi ani, Sammo Hung are in sfarsit un rol ce nu se limiteaza a fi unul decorative, si in care nu isi demonstreaza calitatile in stapanirea artelor martiale. Rolul sau este mai degraba dramatic, fiind maestrul personajului lui Chow Yun-fat, demonstrand ca atunci cand nu recurge la artele martiale poate fi si un excelent actor. Nu poate scapa din vederi nici actorul Francis Ng, personajul negativ, ce are o prestatie exceptionala in rolul… diavolului ce sta pe umerii lui Daqi, cum el insusi se caracteriza. Scenariul e bine conturat, imbinand romantismul cu drama in mod echilibrat, si chiar daca regizorul ne poarta cand in trecut, cand in prezent, povestea se completeaza lin de la sine. Am putea spune ca “The Last Tycoon” e un amestec de “Gangs of New York” cu “Casablanca”, daca ar fi sa judecam superficial anumite senzatii pe care le ai cand vizionezi unele scene, cert este ca atmosfera Shanghaiului primei jumatati a secolului XX e de-a dreptul fascinanta.

Nu lipsesc efecte speciale si slow-motion-uri demne de lauda, iar coloana sonora e una de neuitat. Muzica filmului a fost compusa de renumitul Chan Kwong-wing, nominalizat sau premiat de-a lungul carierei de compozitor de muzica de film pentru coloanele sonore ale unor filme prcum Daisy, Bodyguards and Assassins, The Warlords, Infernal Affairs sau Storm Riders. Tema muzicala a filmului, melodia “Ding Feng Bo” (ce poate fi auzita atat pe parcursul filmului cat mai ales la trista scena de final) e interpretata de celebrul Jacky Cheung.

Un film deosebit, care cu siguranta se va situa in topul all time al preferintelor asiacinefililor in materie nu doar de filme chinezesti. Daca “The Werewolf Boy” poate fi caracterizat drept cel mai bun film coreean al anului 2012, probabil pentru China, acest calificativ ii va reveni lui “The Last Tycoon”.

Traducerea in limba romana a fost efectuata de echipa Asia Team, in premiera in Romania, traducatorii din echipa fiind: gligac2002, uruma 44 si lasedan.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com