Intr-un interviu acordat cu mai multi ani in urma, celebrul regizor Wong Kar-wai marturisea ca de mult timp vizeaza realizarea unui film biografic despre viata marelui maestru de arte martiale Ip Man, dar ca mereu simtea ca nu a sosit inca timpul pentru a pune acest proiect pe pelicula. Mijloacele tehnice oferite de industria de film mondiala pe la mijlocul anilor 2000 nu i-au putut oferi suportul necesar pentru a realiza acest film asa cum isi dorea, astfel ca ani de zile proiectul a trebuit amanat. Intre timp altii i-au luat-o inainte lui Kar-wai, realizand o trilogie comerciala intitulata, simplu, “Ip Man”, din care pana in prezent au aparut 2 parti (Ip Man (2008) si Ip Man 2 (2010), plus un prequel, “Ip Man: The Legend is Born (2010)) in care protagonistul a fost Donnie Yen, existand in proiect si o ultima parte a trilogiei, despre partea finala a vietii marelui maestru). In ianuarie 2013, in cele din urma, dupa o ultima amanare, “The Grandmasters” a fost lansat in cinematografele din China si Hong Kong, cu o luna mai tarziu de la initiala programare a premierei. Succsul a fost fulminant, tradand marile asteptari ale publicului: incasari de peste 2,7 milioane de dolari in Hong Kong si de peste 50 de milioane de dolari in China continentala, devenind cel mai bine vandut film al lui Wong Kar-wai din toate timpurile. Totodata, aceste incasari au situat pelicula pe una din pozitiile de top ale box-office-ului chinez din 2012. Filmul a avut niste costuri de productie uriase, de peste 38 de milioane de dolari. Pe langa fanii artelor martiale si a celor fascinati de viata maestrului Wing Chun, Ip Man, “The Grandmasters” a atras si prin propunerea lui Wong Kar-wai pentru rolurile principale, in fapt o revenire intr-un film al maestrului a cuplului de indragiti actori din filmul de succes “2046”, Tony Leung Chiu Wai si Zhang Ziyi. Pentru realizarea acestui film,

Wong Kar-wai a renuntat din 2007 la orice proiect de lungmetraj. In 2007 realiza o productie la Hollywood, “My Blueberry Nights”, o drama ce nu a avut succesul unui “In the Mood For Love” sau “2046”, care le realizase in Hong Kong, iar de atunci a decis sa se concentreze pe marele proiect “The Grandmasters”, realizand in 5 ani doar 3 scurtmetraje sau segmente din filme omnibus. In tot acest timp de absenta a dus o munca asidua de informare si documentare, strangand informatii de la apropiati ai discipolilor lui Ip Man si chiar de la fiul acestuia. Rezultatul este un film grandios, insa care ii va dezamagi pe fanii filmelor de actiune comerciale, datorita lipsei practic a unui scenariu cu o actiune clara. “The Grandmasters” e, de fapt, un experiment unic, artistic, impresionant sub aspect visual si ambiguu ca fir epic, un tribute adus nu neaparat lui Ip Man ci in general lumii artelor martiale, tuturor maestrilor de arte martiale care si-au dedicat viata acestora. “The Grandmasters” a fost proiectat in deschiderea festivalului de film de la Berlin din acest an si a avut parte de critici extrem de favorabile (sa fi fost din cauza ca regizorul a facut parte chiar din juriul Festivalului ?). Un film care trebuie privit altfel decat tot ce s-a realizat in domeniul filmelor de gen, o viziune indrazneata, din pacate mult prea viscerala pentru cei neobisnuiti cu filmele artistice, un respiro necesar dupa atatea productii comerciale care au spus cam totul in domeniu. “The Grandmasters” ar putea fi un nou inceput pentru filmele de arte martiale din China, prin aceasta realizare Wong Kar-wai practic reinventand genul, oferind o alta perspectiva.

In Foshan-ul anilor ’30, timpul pare a fi stat in loc. Ca adevarat leagan al lumii artelor martiale din China, totul se raporteaza la practicarea lor, tinerii sunt interesati doar sa invete sa-si antreneze tupul si mintea practicand diverse stiluri de lupta, in timp ce seniorii isi impartasesc in cadrul familiilor lor vastele cunostinte pentru perfectionarea stilurilor de lupta. In acele vremuri conservatoare, existau case de placeri pe care barbatii le frecventau pentru placeri frivole, insa cestea ofereau si spectacole muzicale ce atrageau si doamne din lumea buna, iubitoare de muzica traditionala. Cel mai popular local de acest gen din Foshan era Pavilionul de Aur, o sala placata cu aur in interior, prima casa de placeri cu lift din Guangdong. Era locul in care se spune ca intrai print, dar ieseai cersetor. In multimea ce frecventa acest local deseori se ascundeau maestri de arte martiale ce nu-si dadeau in vileag identitatea. Pavilionul de Aur era un loc al extazului pentru oamenii de rand, insa in realitate era un loc al eroilor. Deseori infruntarile dintre diverse scoli de arte martiale se transau in acest loc, astfel ca adevaratul puls al Foshan-ului il puteai lua doar la Pavilionul de Aur. Intr-una din zile in local soseste Batranul Gong, capul unei familii respectate de practicanti de arte martiale din Nordul Chinei. Figura respectata in lumea artelor martiale, acesta a adus tehnicile de lupta din Nord in Sud si le-a impartasit practicantilor de aici, dar marele lui vis, sa transmita artele martiale din Sud in Nord nu mai poate fi indeplinit datorita varstei. Drept urmare il desemneaza pe Ma San, discipolul sau cel mai bine instruit, urmas al sau in calitate de mare maestru al artelor martiale din Nord. Inainte de a se retrage, Batranul Gong doreste sa-si gaseasca un succesor si in Sud. Iar cel mai potrivit pare a fi Ip Man, un practicant ajuns la 40 de ani pe care il considera demn sa-i urmeze. Doar ca fiica lui, Gong Er, e impotriva ideii ca cineva din afara familiei Gong sa obtina aceasta pozitie si se infrunta cu Ip Man, fiind ferm convinsa ca stilul ei de lupta al celor 64 de Maini poate invinge Wing Chun-ul simplist al lui Ip Man.

Filmul se constituie intr-un omagiu adus de regizorul Wong Kar-wai spiritului Chinei de altadata reprezentate de lumea artelor martiale. Actiunea filmului se desfasoara in intervalul anilor ‘30-’50, prezentand partea a doua a vietii maestrului Ip Man, si nu numai. “The Grandmasters” este doar partial un film biografic si nu prezinta exclusiv doar viata lui Ip Man, dintr-o perspectiva mult personalizata, ci si a altor maestri kung-fu al caror destin s-a intersectat cu cel al lui Ip Man. Ca pondere, povestea referitoare la Ip Man reprezinta doar 60% din film, restul timpului fiind dedicat vietii iubirii ascunse pierdute a maestrului. De la inceput trebuie spus ca “The Grandmasters” nu e un film cu o structura a scenariului liniara clasica. E compus din segmente ale vietii lui Ip Man aranjate neglijent, aparent fara o logica, asemeni pieselor unui puzzle, dand impresia unui haos controlat inteligent de mana regizorului. Uneori simti ca ai pierdut cursul evenimentelor si ca te-ai ratacit in detalii nesemnificative, in nume de stiluri de lupta sau in zicatori traditionale chinezesti aparent fara noima, cam in asta s-ar traduce haosul Indus de Wong Kar-wai. Dar acesta este stilul sau, si nici de aceasta data apreciatul regizor nu se dezminte. Inconsistenta scenariului si o firava poveste de razbunare ce se contureaza in a doua jumatate a filmului sunt compensate de spectacolul vizual unic. Si nu e vorba strict de scenele de arte martiale redate in cel mai mic detaliu (stropi de ploaie filmati cu incetinitorul, a caror cadere scoate un sunet ce se suprapune peste sunetul ambiant al scenei respective, ca si cum o mana fina a unui chirurg ar diseca un tesut pana in cel mai mic detaliu cu precizia unui maestru emerit), ci de faptul ca anumite idei sunt inserate in film ca si cum ar fi fost decupate din mintea regizorului si mai apoi lipite cu precizie in locuri bine gandite, aducand o pata de culoare unor scene cenusii, uneori abuzand de obscuritate. Abordarea acestui film, atat ca scenariu cat si ca imagine e una filosofica, meditativa, cu flash-back-uri neasteptate si neanuntate, cu o atentie exagerata acordata detaliului, disecat pana in cele mai mici amanunte vizuale si sonore. Problema lui “The Grandmasters” e ca desi sub aspect artistic poate avem in fata o capodopera, genul filmelor de arte martiale e unul popular, adresat publicului larg, fara aplecare neaparata spre filosofie sau teoretizare. Omul de rand mereu a iubit filmele de arte martiale pentru spectaculozitatea lor, pentru ritmul alert, pentru maiestria actorilor si mobilitatea acestora in fata camerelor de luat vederi, si din aceasta pasiune fierbinte au putut lua nastere legende precum Bruce Lee, Jackie Chan, Donnie Yen sau Jet Li. Wong Kar-wai incearca sa contrazica toate gusturile fanilor genului, servindu-ne un film cerebral, prea schematizat si inchistat, ce nu are o poveste in sine, lucru care il poate face total neinteresant pentru marea masa a fanilor genului. “The Grandmasters” e un film “greu” atat la propriu cat si la figurat, iar amatorii de actiune si de povesti simple cu siguranta ar fi bine sa vizioneze alt film despre viata maestrului Ip Man, cum sunt cele doua productii cu Donnie Yen, mult mai comerciale si mai pe intelesul tuturor. Wong Kar-wai ofera o cu totul alta perspectiva asupra lumii artelor martiale, care nu va multumi decat pe cei mai pretentiosi cinefili, in general abonati ai genului artistic. Un film ce trebuie privit cu alti ochi, ce greu poate fi numit biografic, fiind mai degraba o abordare inedita a lumii artelor martiale din unghiul de vedere al unui regizor noncomformist al secolului XXI, care nu a ezitat sa foloseasca cele mai noi tehnici din industrie pentru a imprima acestui film propria viziune despre o lume de legenda.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 si uruma44 – Asia Team Romania pentru asiacinefil.com, iar timingul a fost lucrat manual, linie cu linie, pentru o calitate deplina a subtitrarii.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com