In perioada dinaintea declansarii Valului Coreean (2002), filmul coreean se pregatea pentru uriasa transformare la care urma sa fie supus. Filmele din a doua jumatate a ultimului deceniu al mileniului trecut si-au pastrat nota de originalitate si frumusete artistica care nu a lipsit nici unei productii autohtone de la Epoca de Aur a filmului coreean (anii ’60) incoace. Din punct de vedere economic Coreea de Sud nu traversa o perioada extraordinara intre 1995-2000, insa industria autohtona de film continua sa impresioneze nu atat prin numarul productiilor anuale cat prin calitatea lor. In 1997, un film romantic avea sa intre in istoria box-office-ului coreean, constituind una din primele provocari pentru dezvoltarea industriei de film din aceasta tara. “The Contact” avea sa devina filmul numarul 1 al anului 1997, filmul cu cele mai mari incasri din istoria box-office-ului de pana atunci, cu aproape 675.000 de bilete vandute in cinematografe. Pentru a realiza ce a insemnat Hallyu pentru industria coreeana de film, trebuie amintit faptul ca astazi, la 15 ani distanta, filmul coreean cu cele mai mari incasari din istorie a avut peste 3,5 milioane de bilete vandute in cinematografe. Dar fiecare film isi scrie istoria la vremea lui, iar pentru anul 1997, istoria a fost scrisa de superbul “The Contact”, care pana la “Friend” (2001) a ramas in istorie ca cel mai vizionat film coreean din toate timpurile. Productia a fost recompensata cu 5 premii, intre care premiul pentru Cel mai bun film al anului la Grand Bell Awards si doua premii de interpretare pentru protagonista Jeon Do-yeon (aflata la debut pe marele ecran !). Aceste premii aveau sa deschida drumul unei cariere stralucite acestei actrite, ce a atins apogeul carierei peste un deceniu, cand a castigat premiul pentru cea mai buna actrita la Cannes – “Secret Sunshine”. Premiile pentru rolul din “The Contact” au fost doar inceputul unui deceniu glorios pentru aceasta, Jeon Do-yeon castigand in fiecare an premii de interpretare pentru roluri din filme precum “Harmonium in my Memory”, “You are my sunshine”, “Secret Sunshine” sau “The Housemaid”. In prezent, e una din cele mai premiate actrite sud-coreene si totodata una dintre cele mai bine cotate ale momentului. Partenerul ei din film a fost nimeni altul decat Han Suk-kyu, care un an mai tarziu impresiona din nou in “Christmas in August”, si care in 2011 castiga 2 premii pentru interpretarea ireprosabila a regelui Sejong in serialul de mare succes “Deep Rooted Tree”. Regia filmului a fost semnata de Jang Yoon-hyeon, omul din spatele a doua filme spectaculoase din ultimul deceniu, “Hwang Jin-yi” si “Gabi”.

Doua povesti paralele, doua persoane necunoscute unite de aceeasi suferinta in plan sentimental. Lee Soo-hyun lucreaza ca operatoare la o firma ce vinde diverse produse online, avand de-a face in fiecare zi cu tot felul de oameni. Viata ei este anosta, intrata intr-o oarecare rutina, la sfarsitul zilei intorcandu-se in apartamentul pe care il imparte cu prietena ei Hee-jin, ce e indragostita de fostul ei iubit. Desi acesta face vizite zilnice la apartament pentru a o vedea pe actuala lui iubita, Soo-hyun isi mai face sperante intr-o minune, avand inca sentimente pentru acesta. Dong-hyun e un producator al unei emisiuni muzicale la radio, el asigurand lista de melodii din fiecare seara a emisiunii. Eun-hee, colega lui, e interesata de el, insa sentimentele sunt doar dintr-o singura directie. Intr-una din zile, Dong-hyun primeste un disc cu melodiile formatiei Velvet Underground, cu rugamintea sa fie difuzata melodia “Pale Blue Eyes”. Nimic iesit din comun pana aici, doar ca discul ii fusese trimis de Young-hae, prima lui iubire, care il parasise pentru o relatie cu un prieten de-al lui Dong-hyun cu ani buni in urma. Melodia ce va fi difuzata va rascoli amintirile lui Dong-hyun, ce va cauta un raspuns la nelinistile care brusc il cuprind: pentru ce prima lui iubire ii trimisese acel disc ? In paralel, Lee Soo-hyun, operatoarea de vanzari, intorcandu-se acasa obosita, asculta melodia difuzata si trece pe langa moarte in urma unui accident in care e indirect implicata. Doi oameni raniti, singuri si bantuiti de esecurile sentimentale ajung sa-si lege destinul prin intermediul unei melodii… Soo-hyun il contacteaza pe chat pe Dong-hyun, si dupa o minciuna nevinovata in care pretinde ca ar cunoaste-o pe Young-hae, ulterior descoperita, dialogul dintre cei doi straini se incheie. Dar destinul e de alta parere, chiar daca uneori e orb…

“The Contact” e unul din putinele filme romantice coreene ale anilor ’90 care oricand poate suporta o comparatie cu filmele coreene de gen post-Hallyu. Situat undeva la limita dintre artistic si comercial, filmul ne ofera o perspectiva atragatoare asupra destinului si a relatiilor barbat/femeie asa cum erau acestea percepute de societatea coreeana de acum 15 ani. Facem astfel o incursiune intr-o lume in care internetul abia incepe sa patrunda in viata oamenilor, in care daca exista o urgenta erai anuntat pe pager si – un element de decor ce nu poate fi trecut cu vederea, contribuind din plin la farmecul atmosferei – o lume in care telefoanele publice cu monede erau amplasate in interiorul principalelor institutii sau magazine-restaurant, reprezentand inca principala cale de comunicare telefonica intre oameni.Regasim o lume mult mai linistita decat cea a secolului XXI si o poveste superba plasata in acest decor realist si plin de viata. Cele doua personaje care pe toata durata filmului nu se cunosc decat in urma discutiilor de pe chat, Lee Soo-hyun si Kwon Dong-hyun, provin din doua medii diferite, cu putine sanse in lumea reala de a se fi intalnit vreodata. Ea, Soo-hyun (interpretata de Jeon Do-yeon), e o persoana indaratnica, iar din cauza firii sale a ratat o relatie cu o persoana pe care o iubea cu adevarat. In prezent regreta acest lucru si mai spera ca poate exista o sansa, intr-o zi, sa fie din nou impreuna cu actualul iubit al prietenei sale, insa pe zi cetrece se convinge ca sperantele ei sunt desarte. E prea tarziu pentru ele. El, Dong-hyun (interpretat de Han Suk-gyu), lucreaza ca producator la un post de radio, si desi scenarista emisiunii ii face ochi dulci, ezita in a face pasul spre o noua relatie, fiind inca cu mintea si sufletul la prima lui iubire ce l-a parasit pentru superiorul sau din armata. Si el, ca si Soo-hyun, isi face sperante in momentul in care primeste un disc de la fosta lui prietena, astfel ca incearca cu orice pret sa o gaseasca. Destinul celor doi straini se intersecteaza intamplator prin intermediul unei melodii de pe respectivul disc, care se dovedeste un punct de rascruce pentru vietile celor doi. Ideea de destin e cea in jurul careia e croita intreaga poveste, si este rezumata in cele cateva cuvinte de la inceputul filmului rostite in sinea sa de Dong-hyun: “Uneori, viata vrea ca noi sa privim mai departe. Dupa o perioada de rutina apare o problema, si atunci incepi sa te gandesti la lucrurile cu adevarat importante. Poate ca asa e existenta noastra acum, in societatea moderna. Dar viata ne pune in fata dificultatilor, si privind cu nerabdare lungul drum din fata noastra, trebuie sa ne urmam destinul. Uneori, viata vrea ca noi sa privim mai departe.” Din aceasta perspectiva, amintirile sunt privite ca un obicei prost si nimic mai mult, fiind cateodata obstacole in libertatea fiecaruia de a-si trai viata asa cum si-o doreste. Iar din pacate, pentru cei doi protagonisti ancorati in trecut, amintirile sunt exact acel lucru dureros care ii tin incatusati. Nici o clipa pe durata filmului nu simt nevoia de a se intalni fata in fata (decat spre final), desi ajung sa comunice in lumea virtuala seara de seara si sa-si dea sfaturi unul altuia. Fara a realiza, cei doi se afla in acelasi cerc rotund din care nu pot evada, si desi suferinta lor e similara, sunt legati la ochi si nu pot sa vadea dincolo de propriile lor amintiri. Soo-hyun si Dong-hyun sunt doua personaje care traiesc, in definitiv, in aceeasi lume – a celor raniti in dragoste -, dar nu se pot vedea din cauza absorbirii lor in problemele prezentului si mai ales trecutului. Destinul chiar ii aduce de mai multe ori la doar cativa centimetri distanta, dar de cate ori, oare, in viata, nu trecem pe langa necunoscuti care, poate, peste ani, ajung sa se intersecteze cu vietile noastre ? Uneori destinul nu e suficient pentru a ne deschide ochii; si sufletul trebuie sa participe la aceasta operatiune, pentru ca omul sa se schimbe, sa aiba puterea de a merge mai departe. Si cum altcumva se poate face asta daca nu cu ajutorul altor oameni ?

Un film rafinat, sensibil si inteligent, cu doi actori exceptionali aflati la inceput de cariera care azi au devenit nume mari ai filmului coreean si cu o coloana sonora remarcabila, cu melodii din anii ’70 pline de culoare si ritm.”The Contact” ramane una din cele mai bune pelicule coreene romantice din toate timpurile, un film premiat si apreciat care cu siguranta va va lasa amintiri de neuitat.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania colegei noastre Elenas – Asia Team Romania.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com