“26 Years” readuce in discutie unul din cele mai dure momente ale istoriei recente ale Coreei de Sud, masacrul de la Gwangju din 1980 si inabusirea miscarii de democratizare nascute aici de catre dictatorul militar Chun Doo-hwan. Ordinul acestuia de inabusire a manifestatiilor de amploare din Gwangju a pus la pierderea a peste 4.000 de vieti, fiind evenimentul cu cele mai mari pierderi de vieti omenesti din Coreea de la Razboiul Coreean incoace. Evenimentele din Gwangju sunt doar un pretext, intriga filmului dezvoltandu-se din contextul istoric al acelui an. La baza filmului a stat o manhwa episodice promovate online in 2006 de catre celebrul autor manhwa Kang Pool, cel ale carui lucrari manhwa au inspirat mai multe filme ale ultimului deceniu din Coreea, precum APT, Ba Bo, Hello Schoolgirl, Pain sau recentul Neighborhood. Filmul ar fi trebuit sa fie realizat in anul 2008, de catre regizorul Lee Hae-young. Numele sau urma a fi “29 Years”, scenariul ar fi fost adaptat chiar de Hae-young dupa aceeasi manhwa, iar in rolurile principale urmau a fi distribuiti Ryu Seung-beom, Kim Aj-joong, Jin Goo si Chun Ho-jin. Dar investitorii s-au retras din proiect cu doar 10 zile inaintea inceperii filmarilor datorita subiectului politic controversat si sensibil abordat. Pe atunci chiar s-a zvonit ca ar fi existat o presiune politica din partea guvernului conservator

coreean ca acest film sa nu fie facut. Dar dupa cativa ani de stadiu de pre-productie datorat lipsei banilor, cantaretul Lee Seung-hwan a donat aproape un milion de dolari din cele 4,2 cat a costat filmul. Pe langa alte personalitati din showbiz, proiectul a putut demara anul trecut cu alta distributie si alt regizor si datorita a peste 15.000 de persoane obisnuite, care au donat online aproximativ 640.000 de dolari. De altfel, pentru prima oara in istoria unui film, creditele de final dureaza aproape 15 minute din durata totala a filmului, fiind mentionate toate cele 15.000 de persoane ce au donat pentru ca acest film sa poata fi facut ! Regia a fost semnata in final de debutantul Jo Keun-hyun, care nu a ezitat sa fie critic la conferinta de presa dinaintea premierei filmului din Coreea, declarand: “Cand cineva face ceva ingrozitor de gresit si ii raneste pe ceilalti, ar trebui cel putin sa-si ceara scuze. Si chiar daca el sau ea aleg sa nu o faca, ar trebui pedepsiti pentru ceea ce au facut. Acest lucru e de bun simt, nu vreo idee politica”.

Din distributia finala fac parte Jin Goo (Truck, Mother, The Showdown, distribuit in recenta k-drama romantica Ad Genius Lee Tae Baek), Han Hye-jin (The Thorn Birds) si Bae Soo Bin (Dong Yi). Filmul s-a comportat extraordinar la box-office, raportat la eforturile cu care a fost realizat. Distribuit de 2 companii anonime, acestea au reusit sa pastreze filmul in cinematografele coreene timp de 3 saptamani, din care in primele 2 a dominat box-office-ul de pe prima pozitie inaintea unor filme cu pretentii distrubuite de mari companii. “26 Years” a reusit sa vanda aproape 3 milioane de bilete si sa obtina incasari de peste 17 milioane de dolari, adica de 4 ori suma investita.

In mai 1980, Coreea de Sud traverseaza vremuri tulburi. In fata pericolului unei dictaturi militare, populatia orasului Gwangju iese in strada si se revolta pentru drepturi democratice. Rezistenta eroica a protestatarilor e inabusita dupa mai multe zile de autoritatile de la Seul, ce trimit armata si declara legea martiala in oras. Urmeaza ceea ce in istorie a ramas cunoscut sub numele de incidental Gwangju din 18 mai 1980, cand 4.122 de oameni sunt ucisi fara mila la ordinul comandantului Chun Doo-hwan. Pe acest fundal ni se dezvaluie drama a 3 copii: Shim Mi Jin, fetita de doar un an care isi pierde mama tocmai dupa ce aceasta ii alege actualul nume. Un glont ratacit ajuns chiar in casa familiei ii curma viata, tatal ramanand s-o creasca singur pe fetita. Jeong Hyeok e un baietel ce rataceste impreuna cu sora sa in multimea de protestatari tocmai in momentul in care armata a deschis focul asupra populatiei. In invalmasala create si in tentativa de a scapa gloantelor necrutatoare si salbaticiei soldatilor, sora lui e impuscata si-si pierde viata. In sfarsit, Jin Bae asista neputincios cum mama lui, disperata, cauta cadavrul tatalui sau printre sute de cadavre. Odata cu trecerea timpului, copiii asista neputinciosi la ascensiunea dictatorului Chun Doo-hwan, iar tragicul eveniment din copilaria lor frageda ii marcheaza pentru totdeauna, inveninandu-i.Cu fiecare an scurs, poarta in suflet un singur tel: sa razbune uciderea parintilor lor. In 2006 ii regasim pe cei trei trecuti de varsta adolescentei, persoane mature in deplinatatea fortelor proprii. Mi Jin a ajuns tragatoare in echipa nationala de tir a Coreei, Jeong Hyeok a ajuns un timid politist de circulatie ce schimba la comanda culorile semaforului la trecerea convoaielor oficiale, in timp ce Jin Bae a ajuns un temut gangster, dup ace revine din armata, ajutand-o pe mama lui la un restaurant improvizat pe care il aveau. Chun Doo-hwan renuntase la putere la sfarsitul anilor ’80 iar presedintele ce i-a succedat la Casa Albastra si-a pus intreaga societate coreeana in cap in momentul in care l-a iertat public de toate crimele pe antecesorul sau. Din acel moment, fostul dictator s-a bucurat de protectie si paza oficiala si o viata traita in lux intr-o resedinta retrasa, pe fondul indignarii crunte a opiniei publice. Intr-una din zile, un anume Gim Gap Se, presedintele unei respectabile companii, ii contacteaza si-i aduna pe cei trei supravietuitori ai masacrului de la Gwangju pentru a le propune un plan: obtinerea unei marturii sincere din partea dictatorului in care acesta sa ceara iertare familiilor victimelor masacrului pe care l-a ordonat. Daca acest plan ar fi esuat, nu mai ramanea decat o singura solutie: asasinarea dictatorului.

Povestea din “26 Years” are la baza evenimentele istorice petrecute in mai 1980, insa intreaga desfasurare ulterioara e o fictiune dusa la extrem. Filmul, care e o drama prin excelenta, contine puternice accente de critica sociala la adresa institutiilor statului coreean, inscriindu-se din acest punct de vedere in categoria recentelor filme critice lansate in Coreea: Silenced, The Unbowed, The Unjust sau Harmony. Daca in filmele enumerate se critica pozitia statului fata de abuzurile la adresa minorilor sau la injustitia din domeniul judiciar, la coruptia si dezinteresul autoritatilor fata de probleme sensibile ale societatii, in “26 Years” e criticata institutia prezidentiala si excesele acesteia. Personajele acestui film sunt copii a caror copilarie a fost furata de ordinul inconstient al unui singur om interesat doar sa preia puterea politica in Coreea. Acestia au crescut in familii distruse, intr-un mediu impropriu, avand mereu in suflet dorinta de razbunare inoculata de cei dragi ce i-au crescut cu atata greutate in perioada post-Gwangju. Tatal lui Mi Jin devine un alcoolic dupa ce sotia lui e ucisa de un glont ratacit accidental in propria lor casa, in timp ce mama lui Jin Bae ajunge in pragul nebuniei pe masura trecerii timpului. Pentru Jeong Hyeok viata a fost mult mai cruda, in absenta surorii sale trebuind sa creasca si se descurce singur. Si dupa 26 de ani, cand ar fi trebuit sa fie impliniti ca oameni, acestia nutresc gandul razbunarii parintilor si copilariei pierdute, iar pe fondul injustitiei sociale decid sa-si faca singuri impotriva tuturor dreptate. Desi din distributie nu fac parte neaparat nume de prim rang ale marelui ecran din Coreea, prestatia lui Jin Goo (interpretand personajul Jin Bae) e de departe remarcabila. Cunoscut si resplatit cu premii in special dupa rolul din “Mother” (2009), Jin Goo are o prestatie emotionanta si plina de talent. Han Hye-jin (interpreta personajului Mi Jin) e destul de stearsa si neconvingatoare, poate si pentru ca regizorul nu a insistat pe dezvoltarea povestii romantice dintre aceasta si personajul lui Jin Goo. Lipseste total chimia celor doi in acest film. Bae Soo-bin (cunoscut in special pentru rolul din “Dong Yi”, unde l-a interpretat pe fratele personajului Dong Yi) e atragator, are sarm, insa parca rolul interpretat l-a incorsetat, nu l-a lasat sa se dezlantuie in momentele cheie. Personajul lui, Ju An, seful unei companii private de securitate si paza ar fi presupus existenta unor calitati fizice pe care actorul ar fi trebuit sa le puna in valoare, calitati menite sa-i dea o aura de erou. Insa regizorul ramane in fiecare clipa fidel liniei dramatic-realiste a filmului si nu face nici un compromise cu personajele sale. Nu vom vedea in niciunul dintre ei un erou imbatabil. Cel mult personajul Jin Bae (Jin Goo) vrea sa faca pe eroul, dar in ciuda vointei sale e mereu adus cu picioarele pe pamant de regizor si de celelalte personaje.

Desi plin de tensiune si avand la baza o manhwa adaptata intr-un live-action, “26 Years” ramane realist de la inceput pana la ultima sa secventa. Introducerea e facuta sub forma unei animatii ce reda grafic violenta fara margini a intunecatei zilei de 18 mai ce a schimbat pentru totdeauna atatea destine, dar regizorul a reusit a transmita emotia si atmosfera intunecata a acelei zile intr-un mod inedit si intens. Daca respectivele scene ar fi fost filmate si redate in dimensiunea reala, probabil impactul emotional ar fi impus cenzurarea filmului in cinematografe. Nici o clipa nu ai impresia ca filmul ar avea la baza niste benzi desenate, atat de realista si solida e povestea lui. In ciuda fictiunii, realitatea crunta ramane, iar finalul filmului lasa la aprecierea spectatorului alegerea sfarsitului cu ajutorul imaginatiei. Si nu ar trebui ca realitatea sa fie o piedica in alegerea de catre spectator a finalului, cu ajutorul imaginatiei. Chun Doo-hwan, autorul moral si direct al masacrului de la Gwangju s-a folosit de incident pentru a deveni cel de-al 11-lea presedinte al Republicii Coreea, printr-o lovitura de stat. Desi s-a vorbit despre regimul lui ca despre o dictatura militara, pe durata celor doua mandate consecutive ale sale incheiate in 1987 prin retragerea de la putere a realizat si o serie de reforme ce au marcat primii pasi spre modernizarea Coreei. El a fost cel care a pus capat si programului nuclear al Coreei de Sud de dragul aliantei cu Statele Unite, chestiune ce apare deseori mentionata in recentul serial “IRIS II”. Insa in 1988 e ales primul presedinte sud-coreean prin votul direct si liber al poporului, fostul coleg si prieten al acestuia, Roh Tae-woo, care il numeste pe Chun presedinte al Consiliului National de Ministri, Chun continuand sa aiba o puternica influenta in politica coreeana. Dar in acelasi an, alegerile pentru Adunarea Nationala a facut ca partidul lui Chun sa piarda majoritatea din Parlament, iar partidele de opozitei au speculat masacrul de la Gwangju pentru a pune capat definitiv carierei politice a lui Chun Doo-hwan. Pe 11 noiembrie 1988, acesta a adresat o scrisoare publica natiunii, in care isi cerea iertare si declara ca toti banii si bunurile detinute le va returna natiunii. A demisionat din orice functie detinuta si mai apoi s-a retras timp de mai multe lunii intr-un templu buddhist pentru a se cai pentru faptele sale. Pe 30 decembrie 1990 a parasit templul si s-a intors acasa. In 1993, fostul prieten Roh Tae-woo pierde alegerile, iar presedinte devine Kim Young-sam, care la scurt timp declara ca Chun Doo-hwan si Roh Tae-woo ar fi furat de la poporul sud-coreean peste 370 de milioane de dolari. Dupa 2 ani de anchete, dar si sub presiunea populatiei ce dorea investigarea loviturii de stat a lui Chun Doo-hwan din 1979 si a incidentelor de la Gwangju din mai 1980, noul presedinte Kim Young-sam incearca sa introduca o legislatie retroactiva care sa permita pedepsirea acestor fapte. Imediat ce Curtea Constitutionala coreeana declara actele lui Chun Doo-hwan neconstitutionale, procurorii reinvestiggheaza totul de la zero, iar pe baza numeroaselor dovezi si marturii stranse, pe 3 decembrie 1995, Chun Doo-hwan si alti 16 acoliti sunt arestati sub acuzatiile de conspiratie si insurectie. Tot acum a inceput o ancheta ce investiga coruptia presedintiei celor doi presedinti antecesori. A inceput un process public in martie 1996, si doar dupa cateva luni, Curtea de la Seul a dictat sentinta capitala pentru Chun Doo-hwan, dar peste cateva luni, Inalta Curte din Seul a schimbat sentinta in inchisoare pe viata si plata a 220 de miliarde de woni despagubire. (aproximativ echivalentul a 195 milioane de dolari din ziua de azi). In aprilie 1997, Curtea Suprema a pronuntat sentinta definitiva, iar pedeapsa a inceput sa fie aplicata: Chun Doo-hwan a fost incarcerat. Dar la scurt timp, Presedintele Kim Young-sam l-a gratiat si l-a iertat pe fostul dictator, acesta fiind eliberat din inchisoare. Din suma totala de plata, nu a restituit nici macar o patrime. Mai mult, o celebra draza rostita de acesta a ramas in istorie: intrebat de un reporter cum va plati suma impusa de instanta, acesta a declarat, ironic, in fata intregii natiuni: “Nu am decat 250.000 de woni (aproximativ 200 $) pe numele meu”. Nici pana in ziua de astazi, 9 medalii ce si le-a acordat sau i-au fost acordate de govern nu au fost inca restituuite. In prezent, Chun Doo-hwan traieste intr-o locuinta luxoasa, bine pazit de agenti de securitate, avand 82 de ani. Gwangju ramane eterna rana nevindecata din sufletul natiunii coreene, si doar justitia divina va pune capat suferintei si umilintei a mii de oameni, odata cu moartea linistita, probabil din cauze naturale, undeva la adanci batraneti a acestui controversat personaj al istoriei recente sud-coreene.

Un film deosebit, care iti lasa un gust amar cunoscand faptul ca diabolica figura centrala pe care personajele o vaneaza in film, fostul presedinte Chun Doo-hwan, traieste si in prezent, ascunzandu-se ca un las de furia familiilor pe care le-a distrus. Ar fi interesant de vazut daca Chun Doo-hwan, vazand acest indraznet film, ar avea indrazneala sa sustina ca imaginea i-ar fi fost lezata de realizatorii lui “26 Years”.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de echipa Asia Team, traducatorii implicati in proiect fiind gligac2002, uruma44 si Daniela Capalna.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com