In 2005, scriitorul japonez Keigo Higashino (autor, intre altele, a mai multe romane ecranizate cu succes precum “The Hovering Blade”, “Wings of Kirin”, “White Night”) lansa pe piata romanul “Yogisha X no Kenshin” („The Devotion of Suspect X”), ecranizat pentru micul ecran in 2007 sub forma serialului japonez “Galileo”, iar in 2008 in filmul japonez de mare succes “Suspect X”. In 2012, realizatorii coreeni au considerat necesara realizarea unui remake in coreeana dupa acest film, si asa a luat nastere “Pefect Number” (sau “Suspect X”). Povestea de baza e cea din romanul lui Higashino, insa aceasta a fost adaptata la realitatile societatii coreene si mai apoi modificata de scenaristul Kim Tae-yoon. Regia apartine unei femei, Bang Eun-ji, ce a debutat in 2005 cu “Princess Aurora”, ce i-a adus si pemiul pentru Cel mai bun regizor debutant al anului. Aceasta a ales pentru rolurile principale doi actori cunoscuti, Lee Yo-won (cunoscuta in special pentru rolul Reginei Seon-duk si pentru rolul din “49 Days”) si Ryoo Seung-bum, un actor nascut parca pentru roluri negative sau la limita dintre bine si rau, ce ne-a impresionat cu prestatia din “The Servant”, “The Unjust”, sau chiar din comedia neagra “Over My Dead Body”, si care acum interpreteaza un geniu al matematicii ce descopera pentru prima data iubirea intr-un context cel putin bizar. La box-office, filmul s-a descurcat destul de bine, obtinand incasari de peste 10 milioane de dolari, ceea ce pentru un remake nu e o suma de trecut cu vederea (pozitia 37 in top 100 pe anul 2012).

Kim Seok-go e un matematician de geniu, care inca din liceu era preocupat doar de numere si de formule aritmetice sau geometrice. De ani de zile incearca in zadar sa demonstreze teoria lui Goldbach, lucru pe care nimeni n-a reusit sa-l faca de peste 300 de ani, insa eforturile ii sunt zadarnice. Timpul isi pune amprenta si asupra sa, devenind un singuratic ce traieste in compania cartilor si numerelor sale. Si totsui, intr-o zi, in apartamentul de langa el se muta o tanara domnisoara – Baek Hwa-sun – impreuna cu Kyung-ah, nepoata sa. Hwa-sun lucra la un restaurant ce vindea mancare la pachet, si, vrajit de frumusetea fetei, Seok-go devine clientul fidel al restaurantului, pe care il viziteaza zi de zi inainte de a merge la lucru. Dar un nefericit eveniment se intampla pe neasteptate: Kim Cheol-min, fostul sot al lui Hwa-sun, in pierde-vara violent, reuseste sa afle noul domiciliu al fostei sale sotii si da buzna in casa acesteia. Are loc o incaierare, iar Hwa-sun si nepoata ei il stranguleaza pe violentul aggresor, acesta pierzandu-si viata. Vecinul Seok-go aude galagia din apartamentul fetei, iar in cele din urma intuieste ce s-a intamplat. Datorita sentimentelor unilaterale ce le poarta pentru Hwa-sun, decide sa-i dea o mana de ajutor si ii propune acesteia sa nu se predea politiei si sa asculte de planul sau. Derutata, fata face intocmai, iar lucrurile par a merge perfect datorita geniului lui Seok-go, care reuseste sa-i pacaleasca pe politisti. Doar ca… nu exista crima perfecta, iar cand de acest caz se ocupa chiar prietenul din liceu al lui Seok-go, incepe un jos de la distanta intre doua minti stralucite.

Remake-ul coreean al lui “Suspect X” nu reuseste sa se ridice la nivelul productiei japoneze din 2008, ce a si fost un mare succes de box-office. Initial esti tentat sa zici: “filmul e similar cu cel original, pentru ce a mai fost facut, cata vreme foarte bine filmul japonez putea fi tradus in coreeana si inteles de toata lumea ?” Dar dupa introducerea destul de asemanatoare, scenariul sufera modificari, rezultand un film ce se deosebeste de varianta japoneza destul de mult. Kim Seok-go (interpretat foarte bine de Ryoo Seung-bum) e un matematician genial, un idealist din fire, ce are teluri inalte. Cu toate acestea, nu reuseste sa gaseasca fericirea de dincolo de numerele de care se inconjoara. Acest lucru il transforma intr-o persoana retrasa, timida si la un moment dat chiar deprimata, ce ajunge la concluzia ca viata nu mai merita traita. Dar chiar in momentul de rascruce o cunoaste pe noua sa vecina, Hwa-sun (Regina Seon-deok), de care se indragosteste la prima vedere. Pentru prima oara simte ceva pentru o persoana, dar ii este greu sa se exteriorizeze si sa-si arate sentimentele. Intai incearca timid sa atraga atentia fetei vizitand-o zilnic la restaurantul unei lucreaza, dar nu reuseste sa iasa din rutina zilnica si din ingradirea formulelor tipice de adresare. Crima pe care o comite persoana la care el tine in taina e pretextul ideal de a intra in contact cu aceasta, de a o cuceri prin cunostintele sale, de a-I castiga increderea prin promisiunea ce i-o face ca o va proteja. Pentru prima data nu doar iubeste, ci si incearca sa-si traiasca iubirea in felul in care el o intelege. In plus, cazul in care se implica devine si o provocare pentru el, in vederea demonstrarii teoriei careia nu-i da de cap de atata timp. Hwa-sun e in schimb rece, nu raspunde semnalelor venite de la straniul vecin ce accepta aparent fara vreo pretentie sa o ajute. Desi ajunge sa depinda de vecinul ei, nici o clipa nu il priveste pe acesta ca pe un potential aspirant la sufletul ei. Probabil nici nu simte nevoia de a mai astepta ceva de la un barbat, de aici si atitudinea ei glaciala. Cele doua personaje au un singur lucru in comun: singuratatea si instrainarea, mai accentuata in cazul matematicianului, care nici nu are experienta sentimentala pe care o are fata. Insa regizorul nu reuseste sa scoata la suprafata calcura sufleteasca pe care personajele ar fi putut-o poseda, astfel ca pe tot parcursul filmului ai senzatia ca cei doi raman tot timpul niste simpli vecini indiferenti, aproape straini. Finalul, chiar daca este unul ce are ca scop sa stoarca lacrimi din ochii spectatorului, nu prea reuseste acest lucru tocmai pentru ca povestea nu a dezvoltat suficient relatia celor doi protagonisti, lucru care nu se poate imputa productiei japoneze (de altfel si mai lunga ca durata, ce a insistat mai mult pe apropierea celor doi eroi). In acest film, lucrurile sunt simplificate, peste unele detalii se trece foarte repede, desi s-ar fi putut insista mai mult pe dezvoltarea lor.

Concluzionand, “Suspect X” in versiunea coreeana nu e un film rau insa nici nu exceleaza, avand suficiente minusuri fata de filmul japonez din 2008 la partea de realizare. In schimb, scenariul e bun si nu se pierde prea mult in detalii inutile firului narativ. Se putea face o poveste putin mai dezvoltata, pe mai multe planuri, insa regizorul a ales sa ramana fidel romanului initial si sa nu cada in capcana unui film identic cu cel deja existent. Jocul actorilor protagonisti este bun, iar reintalnirea cu Lee Yo-won e una placuta, chiar daca rolul ei e lipsit parca de prea multa insufletire. Daca nu ati vazut productia japoneza din 2008, acest film in mod sigur va va placea. Insa daca ati fost fanii filmului japonez, “Suspect X” in varianta coreeana nu e decat o realizare obisnuita, ce va va da o usoara senzatie de deja-vu.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania oferita de echipa Asia Team, traducatorii din echipa fiind: Vic, aura62 si lasedan.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com