Razboiul Coreean a dus la divizarea peninsulei coreene si la schimbarea definitiva a cursului istoriei poporului coreean. Daca in Nord s-a instaurat o dictatura militara de mana forte, in Sud au urmat regimuri moderate iar mai apoi militare, in care deseori drepturile civile au fost restranse. O alta realitate a perioadei Razboiului Rece a fost prezenta americana pe teritoriul tarii in baze militare americane si o intensificare a schimburilor comerciale cu partenerul de peste Ocean. In 1979, puterea a fost preluata printr-o lovitura militara de stat de un grup de militari intre care cea mai proeminenta figura a fost Chun Doo-hwan. In 1980, acesta a ordonat reprimarea miscarii de democratizare din Gwangju, eveniment surpins in pelicula “May 18” si multe alte filme (The Old Garden, A Petal etc). Pana in 1987, cat a durat dictatura acestuia, multe lucruri s-au petrecut in Coreea de Sud. Daca in plan militar acesta a incercat sa dezvolte programul nuclear, determinand presiuni din partea Statelor Unite pentru renuntarea la acesta, in plan politic s-a dovedit un mare adversar al comunismului. In schimb, masurile in plan economic si numeroasele incalcari ale drepturilor omului au determinat revolte populare, in principal studentesti. Activismul era in floare, iar coreenii au invatat ce inseamna spiritul civic luptand pe baricade impotriva unui regim opresiv fara precedent. Incidentele de la Gwangju au patat pentru totdeauna legitimitatea guvernarii Chun. Studentii au vazut in lipsa de reactie a Statelor Unite la masacrul de la Gwangju o sustinere din umbra a dictaturii lui Chun, motiv pentru care obiective americane de pe teritoriul tarii au inceput sa fie vizate de protestatari. In 1982, mai multi studenti au dat foc Centrului cultural American din Pusan.

Pe acest fond, in 1985, un grup de studenti radicali au ocupat cladirea Centrului Cultural American din Seul, protestand impotriva sustinerii de catre SUA a regimului dictatorial al presedintelui Chun. Pe baza acestui incident, in 2012 a fost facut filmul “Almost Che”, cu titlul original “Steel Dae-Oh – Saving the Country”. Filmul spune povestea unui protestatar ajuns in mijlocul evenimentelor din greseala, parodiind activismul studentesc si miscarile de protest ale vremii. Desi filmul nu are nume cunoscute in distributie (poate doar Kim Il-kwon sau Jo Jung-suk premiat pentru rolul din Architecture 101 sunt mai cunoscuti), obtinand incasari modeste la box-office (aproximativ 1,3 milioane dolari), producatorii au reusit performanta de a include in distributie o multime de comedianti si actori a caror mimica, gestica sau costumare starnesc hohote de ras. “Almost Che” ar putea fi definit ca o parodie ce contine elementele tipice umorului negru coreean, pe care daca nu cunosti realitatea societatii coreene si nu simti atmosfera anilor ’80 (extraordinar redata de regizor) nu-l vei putea aprecia la adevarata valoare. Japonezii au acele comedii seci “nebunatice”; chinezii au comediile lor cu specific chinezesc, iar acum avem in fata o mostra de umor coreean autentic de-a dreptul impresionant. O lume colorata, idealista si pe alocuri naiva, insa optimista, o calatorie intr-o alta dimensiune total diferita de ce am vazut pana acum in filmele coreene, asta ne ofera :Almost Che”. Titlul insusi parodiaza titlul unei celebre productii din anii trecuti, “Che”, iar unul din postere ni-l prezinta pe eroul din rolul principal pe post de.. Che Guevara. Daca ar fi sa glumim, “Almost Che” e aproape un manual despre cum sa faci o revolutie cu zambetul pe buze.

In atmosfera turbulenta a anilor ’80, in care protestele studentilor impotriva regimului si a Statelor Unite erau la ordinea zilei, Kang Dae-oh e un simplu angajat al unui restaurant cu specific chinezesc ce face livrari de dimineata pana seara; livreaza taiteii cu pasta de fasole neagra pretutindeni in Seul, iar mai apoi revine la clienti sa ridice farfuriile pentru a putea face noi livrari, iar seara sta pana tarziu sa spele vesela. Fan al lui Bruce Lee, se crede asemeni idolului sau, insa in realitate e un individ complexat de aspectul sau fizic si extrem de timid. In cursul unei livrari a unei comenzi venite de la o studenta (Ye-rin), aceasta ii lasa in bolul gol un biletel in care lauda mancarea ce i-a fost livrata. Cum in general toata lumea il trata cu dispret, acest biletel il impinge pe Dae-oh sa-si doreasca sa afle cine e persoana de la camera 301 unde a facut livrarea. Cum se putea altfel, clienta se dovedeste a fi o studenta atragatoare, cuminte, de care se indragosteste la prima vedere. Insa are o problema: nu stie cum sa-i atraga atentia asupra sa. Intreband in stanga si in dreapta pe la clientii sai, Dae-oh afla de Che Guevara si de insemnatatea notiunii de “revolutie”. Exact de asta avea nevoie, de o revolutie in viata sa. Afland de o “petrecere” la care urma sa participe si srtudenta dupa care i s-au aprins calcaiele, se prezinta la locul de intalnire cu aceasta, cu un buchet de flori in mana, imbracat in costum, la 4 ace. Doar ca in scurt timp constata ca la locul intalnirii mai apar barbati si femei in aceeasi ipostaza ca el, iar la un moment dat toti o iau la goanna, nevinovatul Dae-oh fiind prins in valtoarea momentului. Si astfel se trezeste nu la o petrecere, ci in mijlocul unei revolte studentesti soldate cu ocuparea Centrului cultural American din Seul. Fara voia lui, Dae-oh ajunge captiv in cladirea unde studentii au ridicat deja barricade, iar evadarea nu mai e posibila. Marea lui surpriza e s-o gaseasca intre studentii protestatari pe fata cuminte careia ii facuse livrarea in camin… iar din acel moment se pretinde si el un student activist, incercand sa o cucereasca pe Ye-rin. Doar ca lucrurile nu merg intocmai cum si-a dorit…

Un film ce are toate ingredientele unei comedii inteligente (comediile ar trebui sa fie usoare, nu ?), in care atmosfera si jocul “anonimilor” din distributie merita cele 2 ore de vizionare din plin. Amprenta specific coreeana care pana si in comedii ne aminteste ca viata trebuie privita cu bune dar si cu rele, asa cum este ea, e evidenta in final, intr-o scena aproape similara celei din finalul lui “Suspect X”. Fara a fi fost un mare succes de casa, “Almost Che” reuseste sa ne aduca buna dispozitie si zambetul pe buze pe toata durata lui, amintindu-ne in final ca zambetul e acel lucru marunt si necesar care are puterea de a schimba sufletul unui om.

Multumiri pentru traducerea efectuata in premiera in Romania de Asia Team, prin contributiile lui lasedan, aura62 si Daniela Capalna..

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com