“Mellow in May” (“Oh Wol’s Love Story”) e unul din cele mai romantice, sensibile si superbe episoade din seria KBS Drama Special, difuzat in 2012. Povestea din film, care este una fictiva, a pornit de la un fapt real ce a constituit de altfel si fundalul frumoasei povesti de iubire prezentate, anume desfiintarea liniei de cale ferata Kyeongchun intr-una din cele mai pitoresti regiuni ale Coreei, Chuncheon. Calea ferata clasica nu mai e astazi in functiune, trenurile trase de locomotive Diesel fiind inlocuite cu trenuri de mare viteza. Personajul principal feminin din “Mellow in May” lucreaza ca insotitoare de bord pe un astfel de tren, unde il intalneste intamplator pe tanarul de care se indragosteste la prima vedere. Cum era de asteptat, scenariul e scris de o femeie, Hwang Min-ah, iar regia e semnata de Baek Sang-hoon, cel care a regizat si “My Prettiest Days”, alt episod din 2012 al KBS Drama Special. Cei doi protagonisti ai povestii sunt Jo An (actrita ce a mai putut fi vazuta in “My Little Hero”) si Ki Tae-yeon (distribuit recent in serialul “Scandal” sau “To The Beautiful You”). Chiar daca Ki Tae-yeon are un rol mai mult tacut, interpretarea lui unica e plina de emotie si extrem de expresiva, toate trairile interioare ale personajului sau fiind transmise prin priviri graitoare, ca e vorba de bucurie sau agonie.
Oh Wol e o tanara ce lucreaza ca insotitoare de bord pe trenurile ce pleaca din Seul pretutindeni in tara. Supravegheaza ca toti calatorii sa-si ocupe locurile care le revin, conroleaza biletele acestora, face anunturi la statie, o munca obositoare si solicitanta, avand de-a face cu tot felul de oameni. Intr-una din zile, in timpul unei verificari de rutina, constata ca un calator a ocupat locul de drept al altcuiva, gresind vagonul. Tanarul se scuza pentru greseala si schimba vagonul, nu insa fara a schimba si cateva vorbe cu fata, oferindu-i un suc in timpul unei pauze. Prietena fetei tocmai se despartise de iubitul ei, astfel ca pentru a uita de necaz ii propune acesteia sa mearga amandoua intr-o excursie in ziua lor libera, in Chuncheon. Zis si facut, iar a doua zi, pe cand Oh Wol isi astepta prietena in tren, primeste un telefon de la aceasta cum ca s-a impacat cu prietenul ei, astfel ca excursia ramane pe alta data. Tocmai inainte sa porneasca trenul, destinul ii aduce alaturi un calator neasteptat. E vorba de Dong Hoon, acelasi tanar pe care il intalnise in tren cu putin timp in urma. Cei doi se indragostesc unul de celalalt, ea il roaga sa o insoteasca in Chuncheon sa vuiziteze regiunea, el o invita la atelierul de lemnarie unde lucreaza pe cont propriu. In ciuda programului de lucru incarcat, a slujbelor si a distantelor ce ii separa, cei doi traiesc fiecare clipa, in special Oh Wol. Totusi, Dong Hoon e mai rezervat. Ceva din trecut il retine sa-si daruiasca sufletul si sa se implice in atat e mult dorita relatie cu Oh Wol.
O poveste superba despre iubire si devotament, pe care cuvintele abia o pot descrie. Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de cristinab (Asia Team)pentru asiacinefil !
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
My Prettiest Moments (When I Was The Prettiest) (2012) – cele mai frumoase clipe din viaţã nu ţin cont de Timp
Kim Shin Ae este o femeie matura, casatorita de 10 ani cu Kim Lee Su, traind impreuna cu fiul lor Dae Wung, intr-o casa confortabila in care, aparent, nu lipseste nimic. Si totusi… de zece ani aceasta familie se lupta cu un inamic necrutator:cancerul. In lupta lor impotriva acestui inamic, sotul, Lee Su, are rolul conducator, ia decizii, sustine dar mai ales impune sotiei sale tratamente si internari pentru a lupta mai departe . Chiar daca ea isi doreste sa mearga in excursie, chiar daca isi pune cea mai frumoasa rochie si doreste sa arate special in fata sotului, Shin Ae ramane pentru acesta doar o femeie bolnava. Preocupat de tratamentul ei, grija cheltuielilor, serviciu si copil, Lee Su este mereu doar sotul unei femei bolnave uitand ca, inainte de toate, Shin Ae este femeie, o femeie frumoasa … Internandu-se la spital doar pentru a-i acorda timp sotului sa se pregateasca pentru moartea ei, intregul univers al familiei Kim e dat peste cap. Shin Ae intalneste un tanar atrafator, si atingerea acestui barbat chiar daca este doar pentru a sterge cafeaua varsata de mingea lui pe rochia femeii, privirea plina de admiratie din ochii tanarului cand o priveste, ingrijoarea de pe fata lui cand ea nu se simte bine, aduc zambetul pe fata femeii resemnate in asteptarea mortii. Tineretea si entuziasmul lui, lipsa de inhibitii, micile gesturi prin care ii este alaturi in momente dificile dar mai ales pasiunea si tandretea imbratisarilor lui o fac pe Shin Ae sa-si schimbe preocuparile si ultimele dorinte… Deciziile pe care le ia ii scandalizeaza si socheaza pe cei din jurul ei, dar pentru Shin Ae , sentimentul descoperit alaturi de tanarul tutore al unei adolescente ii umple sufletul, ii da putere sa aleaga ea drumul pe care sa mearga cu cele 5% sanse de supravietuire si mai ales sa pastreze toate acestea in cel mai sanatos organ al sau… inima… care din moment ce doare atat de tare…insemna ca inca mai traieste !
O poveste emotionanta de iubire care impresioneaza prin jocul natural si deosebit de expresiv al actorilor care reusesc sa transmita emotia data de sentimentul ca atunci cand esti indragostit, boala nu prea conteaza . Iubirea, aceasta mare necunoscuta, se naste in fiecare dintre noi fara a tine cont de locuri, timp, varsta, stare sociala sau de sanatate, iar atunci cand o simti crescand in inima ta poti doar sa iti pui aceiasi intrebare pe care si eroii nostri o pun: ”dragostea are sens?” Vizionand filmul redescoperi importanta timpului pe care il ai pe acest pamant si nu poti sa nu te gandesti la importanta descoperirii si cunoasterii propriilor sentimente, dar mai ales la compatibilizarea lor cu cele ale persoanei iubite, care nu este neaparat ideala, dupa reguli, legi, conveniente… Dupa ce sunetul minunat al coloanei sonore a filmului se stinge, raman cu siguranta multe intrebari si poate ca una dintre ele ar fi ”o zi de sinceritate este tot ce conteaza…?” In rolul tanarului adolescent seducator il veti putea recunoaste pe Lee Jong-seok (din I Can Hear Your Voice, Secret Garden sau School 2013), ce o va avea ca ispita pe Jun Ye-seo, o actrita cu aproape 10 ani mai in varsta, ce a aparut si in The Devil sau Merchant Kim Man-deok, in roluri secundare.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) – pentru asiacinefil !
Prezentare realizata de poet24 – asiacinefil
The Great Gift (2011) – o dramã de familie specialã oferitã în dar de Chuseok pentru asiacinefili !
In urma cu 2 ani, cu ocazia sarbatoririi Chuseok-ului, postul coreean de televiziune SBS a difuzat o miniserie de 2 episoade intitulata “The Great Gift”. Cu un rating de 5,2% la nivel national, miniseria a fost o placuta surpriza oferita de scenarista Go Yoon Hee (Rules of Dating, Love Exposure) si de regizorul Bae Tae Sup, un obisnuit al serialelor de familie de peste 100 de episoade precum “Love and Hate” sau “You Don’t Know Women”. “The Great Gift” este o drama de familie ideala de Chuseok, cand familiile se reunesc si isi comemoreaza mortii si se bucura de recolta noului an alaturi de cei dragi. Miniseria urmareste povestea a doua familii – a unei tinere care orbeste si incearca sa-si continue viata si sa-si implineasca visul de a deveni intr-o zi profesoara, in ciuda obstacolelor celor din jur si in general a societatii, sprijinita de parintii ei, si povestea unei familii dezorganizate a unui tanar politest trecut de 30 de ani dar care arata ca de 20, imatur si iresponsabil, indifrent la educatia propriei sale fiice. Povestea e spusa intr-un ritm alert, regizorul incercand sa prinda in cele 2 episoade cat mai multe elemente, in special ca povestea e intinsa pe durata mai multor ani, ceea ce este un mare dezavantaj pentru aceste miniserii. O poveste spusa mult mai lent si elaborat ar fi putut sa transmita o emotie mai puternica, insa si asa, “The Great Gift” transmite o multime de invataminte si mesaje positive, in spiritul armoniei familiale. In rolurile principale vom recunoaste doi actori indragiti. E vorba de Han Ji-hye, recent vazuta in “May Queen”, “The Duo”, “Summer Scent” sau in specialul KBS “The Pianist”, care de aceasta data interpreteaza o fata oarba ce trebuie sa se descurce alaturi de simpaticul Tae-yang (Soare), un caine insotitos dragalas, si Kim Dong-wook (aflat in prezent in armata), ce a impresionat in special cu ultimul sau rol dinaintea inrolarii, din pelicula “The Concubine” (2012).
Ha Yeon (Han Ji-hye) are un cosmar in plina zi: viseaza ca intr-o zi insorita, brusc, cerul se intuneca de nori si incepe sa tune sis a fulgere. Dintr-odata fata isi pierde vederea si, bajbaind in intuneric, se indreapta spre marginea prapastiei, in care in cele din urma cade. In momentul in care isi deschide ochii constata ca nu a fost decat un cosmar, insa in scurt timp observa ca vederea ii evine tot mai incetosata, pana cand, intr-o zi, nu mai vde deloc. Parintii ei se adreseaza medicului oftalmolog, care ii avertizeaza sa fie pregatiti pentru momentul foarte apropiat cand fatal or va ramane oarba. Inevitabilul se produce, iar pentru a-si urma visul de a devein profesoara, tanara are nevoie de sprijinul parintilor, care se gandesc sa-i cumpere un caine insotitor. Dupa o prima incercare esuata, datorita fricii fetei de caini, aceasta ramane impresionata de povestea lui Tae-yang, un caine insotitor caruia recent i-a murit stapanul, caruia i-a ramas credincios si dupa moarte. Astfel ca se ataseaza imediat de Tae-yang, care devine prietenul de incredere ce o va ajuta sa-si implineasca visul. Ha Yeon e admisa la celebra Universitate Hanguk si starneste admiratia tuturor. Iar de aici pana la a devein profesoara de engleza mai e un singur pas. Pe care il face cu spijinul lui Koo Woo Ram, un politist local guraliv, increzut si iresponsabil, care o ajuta sa ajunga la timp la examenul de titularizare. Dar drumurile lor se vor mai intalni dupa un timp, de aceasta data in altfel de ipostaze, ce scot la iveala caracterul fiecaruia.
O miniserie superba oferita in dar de Chuseok de asiacinefil, traducerea proiectului fiind efectuata in premiera in Romania de Vic pentru asiacinefil, lucru pentru care ii multumim.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Moebius (2013) – Kim Ki-duk, mai şocant şi mai provocator ca niciodatã
Anul trecut, Kim Ki-duk era prezent cu filmul “Pieta” la Festivalul de film de la Venetia, castigand Leul de Aur cu o poveste tabu ce a surprins pe toata lumea. In acest an, apreciatul regizor a participat la acelasi festival, dar in afara competitiei, cu cea mai noua pelicula a sa, “Moebius”. Desi in aparenta este o comedie neagra mult ancorata in realitate (ramane intrebarea “in realitatea cui ?”), “Moebius” e poate cel mai socant film al regizorului, care prin tema incestului maternal din “Pieta” a intrecut limitele, si care continua pe aceasi linie cu “Moebius”, abordand tema dintr-o alta perspectiva, mult mai provocatoare. Filmat in doar doua saptamani la inceputul lui 2013, “Moebius” a avut premiera mondiala pe 5 septembrie 2013 in cadrul Festivalului de film de la Venetia, in timp ce in Coreea de Sud filmul a ridicat numroase probleme datorita subiectului sau. In iunie 2013, Comisia coreeana de stabilire a clasificarii varstei de audienta i-a dat calificativul “restrictionat” de la difuzare in cinematografele obisnuite coreene. Mai exact, aceste filme pot fi vizionate doar in cinematografe special create pentru acest gen de filme, dar cum nu exista in prezent nici un astfel de cinematograf in Coreea, filmul risca sa nu ajunga niciodata la spectatori. In aceasta situatie, Kim Ki-duk a taiat 1 minut si 40 de secunde din film, dupa care l-a retrimis Comisiei de evaluare, exprimandu-si increderea ca in septembrie va putea fi lansat in cinematografe.Dar nici de aceasta data Comisia nu a aprobat filmul spre difuzare in cinematografe. In urma unei a treia incercari, cand au fost taiate 2 minute si 30 de secunde din film si a fost inaintata o petitie catre Comisie semnata de 93 de cineasti, critici de film sau figuri ilustre din industrie, Comisia a acceptat sa acorde lui “Moebius” ratingul “restrictionat minorilor” (ceea ce in Coreea inseamna persoanele ce nu au implinit 20 de ani), filmul putand rula astfel in cinematografele obisnuite. Daca in forma originala, filmul nu poate fi urmarit in Coreea, acesta poate fi prezentat in forma integrala in cadrul festivalurilor internationale de film. Astfel, “Moebius” a fost prezent la Venetia si Toronto la inceputul acestei luni, iar spre sfarsitul lui septembrie/inceputul lui octombrie va putea fi vazut si la Fantastic Fest (unde va avea si premiera nord-americana), Filmfest Hamburg si la celebrul Festival de la Pusan.
Din distributia filmului fac parte 3 actori talentati. In primul rand il revedem pe Cho Jae-hyun, aflat la a cincea colaborare cu Kim Ki-duk, cunoscut asiacinefililor din serialul “Gye Baek” (regel ui-ja) sau din blockbuster-ul “Hanbando” (2006). In mod surprinzator, in rolul fiului cuplului protagonist al filmului a fost distribuit Seo Young-joo, un actor copil de doar 14 ani (!), pe care l-am vazut si in “May Queen” in rolul personajului Il-moon din copilarie sau chiar in Gye Baek, fiind premiat pentru Cea mai buna interpretare cu rolul din “Juvenile Offender” la a 25-a editie a festivalului international de film de la Tokyo de anul trecut. Totusi, distribuirea unui actor minor intr-un astfel de film si mai ales implicarea lui in cateva scene nerecomandate minorilor nu constituie un motiv de mandrie pentru Kim Ki-duk, chiar daca acest actor-copil si-a interpretat foarte bine rolul. In sfarsit, intr-un rol dublu o putem vedea pe actrita Lee Eun-woo, aflata la primul rol important din cariera, avand la activ cateva roluri secundare in filme mai putin importante, dar si un rol principal in serialul de televiziune “The Servant”, o productie de epoca cu tenta erotica de 4 episoade. Performanta celor 3 protagonisti e deosebita, in cele aproximativ 85 de minute ale filmului trebuind sa spuna o poveste socanta fara a rosti un singur cuvant !
O dimineata obisnuita, insorita, undeva intr-un cartier din Seul. O familie aparent obisnuita se pregateste de inceperea unei noi zile: tatal exerseaza cateva miscari cu o crosa de golf in mana, fiul isi pune costumul de scolar si isi ia micul dejun sub forma unui sandvis, in timp ce mama, debusolata, isi ineaca amarul intr-o sticla de soju. Imaginea femeii ravasite e cadrul de care se leaga intreaga poveste. Nimeni nu zambeste, iar la un moment dat telefonul sotului suna. Femeia, ametita de aburii alcoolului, se napusteste asupra barbatului, incercand sa smulga telefonul, si o incaierare salbatica are loc intre cei doi. La celalalt capat al telefonului se afla motivul aprigei dispute conjugale ce trada gelozia sotiei, amanta sotului ei. Mai tarziu, seara, intorcandu-se de la scoala, fiul isi zarste tatal la o intalnire cu amanta, iar mai apoi si mama acestuia surprinde actul tradarii consumat in spatiul ingust al masinii. Innebunita, sotia incearca sa-si faca dreptate, iar in miez de noapte, da la o parte statuia lui Buddha din casa si scoate la lumina instrumental razbunarii, un pumnal ascutit, cu care se duce hotarata in camera conjugala. Dar surprinsa fiind de sot, pentru a se razbuna pe acesta, intra cu cutitul in camera fiului si ii taie acestuia organele genitale. Ce urmeaza e calvarul celor doi barbati, tata si fiu, unul macinat de sentimentul de vinovatie pentru impotenta dobandita de fiul sau, iar celalalt distrus de pierderea barbatiei si macinat de rusinea de a suporta aceasta umilinta toata viata sa.
Cu “Moebius”, Kim Ki-duk exploreaza pana la extrem tema sexualitatii, insa dintr-o perspectiva distorsionata, a barbatului devenit impotent odata cu sectionarea organelor genitale, care cauta placerea sexuala pe alte cai. Tema a mai fost abordata in filmele sale, insa de fiecare data obiectul exploatarii sexuale si a sexualitatii era femeia (Samaritan Girl, The Isle, The Bow, Bad Guy). De data asta in centrul atentiei e drama unui barbat care pierzandu-si esenta masculinitatii sale ajunge sa-si traiasca viata in rusine, marcat de acest stigmat. Tatal baiatului, vinovatul moral pentru situatia in care ajunge fiul sau, incearca sa-l ajute, stand toata ziua pe internet si cautand materiale despre un eventual posibil transplant genital. In secolul XXI, progresul tehnologiei si din domeniul medicinii permit transplantarea a numeroase organe, iar vietile multor oameni pot fi salvate sau refacute datorita minunilor progresului medicinei. Internetul e zugravit ca acel element din viata de zi cu zi de care nu putem sa ne lipsim, pentru simplul fapt ca ofera raspunsuri la toate intrebarile noastre.Cu aceste instrumente la dispozitie, ce poate sta in calea fericirii omului ? Poate doar… omul, aceasta eterna necunoscuta a universului. “Moebius” este un film despre latrura intunecata a fiinte umane marcata de gelozie, ura, dorinta de razbunare si prea putin de compasiune. Tot ce poate fi mai mizer din aceste ganduri se perinda in fata ochilor nostri, fie ca e vorba de scena unui viol, de scena unui incest maternal, de adulter sau de comportamente violente. Tensiunea se acumuleaza din priviri, gesturi, sunete, imagini derulate alert, diverse ipostaze ale personajelor, cadre intunecate, tacerea scenelor inclusiv a celor de cruzime, in care absenta unui fundal sonor are menirea de a spori realismul. Tot ce e de neexprimat se exprima in tacere, atat durerea fizica si sufleteasca, cat si placerea orgasmica obtinuta in cele mai bizare moduri, din si prin suferinta.
Una din scenele cheie ale filmului se petrece la inceput, cand mama comite fapta oribila, dupa care porneste asemeni unei personae fara vreun orizont sa rataceasca pe strazi. Aici zareste la un moment dat un tanar, care la lumina lanternei se inchina la o statuie a lui Buddha din piatra. E o statuie similara cu cea pe care familia ei o avea acasa, dar sub care se ascundea pumnalul razbunarii. O metafora exceptionala in imagini, ce sugereaza ca in locul unde ar fi trebuit sa domneasca pacea si armonia (caminul conjugal) se afla ascuns un pumnal ascutit. Surprinsa de vederea gestului strainului, sotia pacatoasa il priveste mirata pe acesta, iar mai apoi il urmeaza cu pasi grabiti, asemeni unei oi ratacite pe pastorul regasit. Acel strain intruchipeaza in ochii femeii pacatoase credinta in divinitate intr-o lume a pacatului, intr-un Infern al nelegiuirii, si sansa de a-si ispasi pacatul comis. Strainul e perceput ca o persoana cu sufletul pur, nemanjit de pacatele acestei lumi bolnave, si totodata simbolizeaza speranta in credinta, asemeni acelei lumini a lanternei ce a luminat ca o aura pentru cateva clipe chipul lui Buddha incremenit in tacere si ferecat in piatra. Intrebarea retorica pe care Kim Ki-duk o pune in aceste imagini este simpla: poate supravietui aceasta lume fara credinta, doar pe baza instinctelor si a propriilor judecati ? Femeia e zugravita in doua ipostaze: cea de mama duala – o mama grijulie cu fiul ei, ce-i aranjeaza costumul de elev inainte de a pleca la scoala, dar care seara, sub impriul furiei, nu ezita de dragul razbunarii pe fapta de tradare a sotului, sa-si nenoroceasca propria odrasla doar pentru a se asigura ca sotul va simti durerea pe care ea a simtit-o vazandu-l tradand-o. Si pe de alta parte regasim amanta, pe Eva biblica, sarpele care corupe mintea celui curat, al carei comportament ulterior oscileaza intre pedepsirea violatorilor ce o batjocoresc dupa ce imbracata provocator ii incita pe acestia la a comite fapte, si oferirea, la doi dintre acestia, a unei ultime placeri trupesti dupa ce i-a nenorocit ca barbati. Dupa modul in care se comporta cele doua femei, nu exista nici o diferenta intre mama si amanta, imaginea celor doua confundandu-se, nu intamplator ele fiind interpretate de aceeasi persoana. Nu in ultimul rand, “Moebius” face o trecere metaforica in revista a celorlalte filme ele lui Kim Ki-duk, amnintind flagrant de fiecare dintre acestea. Secena luptei de la inceput dintre sot si sotie pe seama unui telefon primit de el aminteste de “3 Iron” si de tema infidelitatii; razbunarea sangeroasa a femeii prin taierea organelor genitale ale fiului amintesc de tema razbunarii din “The Isle”; statuia lui Buddha si inchinarea la aceasta amintesc de tema caintei din “Spring, Summer, Fall, Winter… and Spring”. Iar scena violarii amantei aminsteste de “The Bow” sau “Bad Guy”. Totul in acest film aminteste de Kim Ki-duk: stilul de realizare, realismul, sadismul povestii, transmiterea mesajelor spre spectator prin intermediul tacerii sau al privirii personajelor. “Moebius” ramane unul din cele mai tipice filme ale lui Kim Ki-duk, insa de departe este cel mai socant din cele 19 de pana acum, deci aviz amatorilor fani ai lui Kim Ki-duk.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
KBS Drama Special: Our Slightly Risque Relationship (2013) – Lee Sun Gyun şi definiţia iubirii
“Our Slightly Risque Relationship”, al patrulea episod din serialul KBS Drama Special a anului 2010, ne ofera o poveste plina de umor si romantism despre relatia, in general, dintre un barbat si o femeie. Fara a se dori un ghid relational intre cele doua sexe, episodul prezinta cu umor modul in care un regizor de emisiuni tv si o prezentatoare tv percep iubirea. Si nu e vorba de acea iubire statornica, pentru care ai fi dispus sa faci orice, ci o iubire mai neobisnuita, specifica pentru doua personae aflate mai tot timpul pe fuga, independente si care se raporteaza mai putin la regulile clasice ale iubirii. Si cine era mai potrivit pentru a intruchipa acest gen de iubiure daca nu Lee Sun Gyun (Cofee Prince, Pasta) ? Acesta revine la rolul care il caracterizeaza probabil cel mai mult ca actor, cel al barbatului arogant si greu de induplecat, care are impresia ca le stie pe toate si care mereu sfarseste rapus de propriile-i principii. La fel o pateste si acum, vinovata pentru acest deznodamant fiind Hwang Woo Seul Hye, devenita celebra dupa rolul din Speed Scandal si Thirst, si aflata cu acest rol la debutul pe micul ecran. Cei doi protagonisti sunt memorabili in aceasta comedie romantica care cu siguranta va va cuceri, in special ca are si o rasturnare interesanta de situatie in final.
Ki Dong-chan e un regizor de emisiuni tv ce trece printr-o pana de idei in plan profesional in momentul in care fosta lui iubita isi anunta casatoria. Desigur, cu un alt barbat. La fericitul eveniment din viata miresei, el e doar maestrul de ceremonii al carui glas anunta ceremonios ultimii pasi din viata cuplului pe cont propriu. Dar un incident neasteptat se produce la nunta, cand furia unei tinere, revoltata ca a fost parasita recent de iubitul ei pentru o alta femeie, se revarsa asupra lui Dong-chan, care s-a intamplat sa stea pe aceeasi banca cu femeia. Un bol cu supa fierbinte e varsat tocmai pe pantalonii barbatului, ce ajunge degraba la cel mai apropiat spital. Mai apoi urmeaza reversal medaliei: Dong-chan ii cere tinerei, Mo Na-mi, o despagubire, iar fata ii ramane datoare. In curand Dong-chan se trezeste, dupa atatea priobleme, cu altele noi, fiind detasat o vreme la o statie locala de televiziune pentru a realiza un eportaj care sa-i marcheze dupa un timp revenirea in Seul. Si astfel ajunge in mica asezare rurala, unde e intampinat de o echipa inimoasa formata din 4 persoane. A patra se dovedeste a fi chiar… “clienta” lui datoare, Na-mi, ce lucreaza ca reporter correspondent pentru statia locala. A sosit vremea platirii unor polite… insa cu zambetul pe buze…
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Nanuc (Asia Team) pentru asiacinefil !
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
KBS Drama Special: Happy ! Rose Day (2013) – când iubirea are iz de trandafiri…
Regizorul serialelor “Hong Gil Dong”, “Cinderella’s Sister”, “The Man of Vineyard” si “King Geunchogo”, Kim Young-jo, impreuna cu scenaristul debutant Kim Min-jung, ne propun o poveste dubla de iubire in recentul episod al seriei “KBS Drama Special”, “Happy ! Rose Day”. Iubirea e tratata din doua unghiuri diferite atunci cand un cuplu casatorit de peste 6 ani si avand un copil mic e supus tentatiei aventurii extraconjugale. Inclusiv perspectiva din care e spusa povestea e una diferita de stilul clasic coreean, regizorul acordand aproape o jumatate din film viziunii sotiei infidele, si cealalta jumatate – viziunii sotului model. In final, povestile celor doi se intrepatrund intr-un mod “patentat” de mexicanul Inarritu, astfel ca pana in ultimul moment spectatorul nu stie care va fi deznodamantul. Intr-o societate dominata de ateism cum este cea coreeana, anumite valori precum familia si absenta raportarii la o credinta pot influenta modul de gandire al societatii. Viziunea asupra familiei in cinematografia coreeana e impartita intre imaginea parintilor, in special a mamei, ca icoana, si cea a parintilor delasatori, indiferenti la soarta si optiunile copiilor. Intre cele doua exista un vid, care permite realizatorilor de film sa mearga cu scenariile pana la extrem. Multe din episoadele seriei “KBS Drama Special” imagineaza situatii familiale limita, in care destinul te poate seduce si duce in directii neasteptate, insa in final deznodamantul tine de anumite valori la care se raporteaza personajele, cum ar fi prezenta sau absenta constiintei de parinte sau sot/sotie, interese, dorinta inimii sau, in cele mai ideale cazuri, familia. “Happy ! Rose Day” nu face exceptie de la aceasta regula, iar surprizele pe care le ofera atat scenariul cat si modul in care e spusa povestea o recomanda amatorilor de k-drame. In rolurile principale au fost distribuiti Kim Do-hyun (in rolul amantului, un actor ce a debutat la 34 de ani in King Geunchogo, si pe care regizoprul serialului l-a adus in distributia acestei miniserii, in al doilea rol al carierei), So Yu-jin in rolul sotiei (o actrita buna ce a prins doar roluri secundare sau in seriale fara prea mare succes), Jung Woon-in in rolul sotului (un actor de top, premiat pentru Cel mai bun rol secundar in “Ojakgyo Family”), iar intr-un rol secundar al unei florarese o putem vedea pe Ahn So-hee, membra formatiei “Wonder Girls”, aflata la debut pe micul ecran.
Ga-yeon e o femeie trecuta de 30 de ani, iesita la o plimbare cu un barbat aratos, Do-hoon, cu care isi face planuri despre cum si-ar inchipui amenajata casa lor de vis. Mai apoi ea aduce in discutie un copil, insa el nu pare incantat de aceasta perspectiva. In scurt timp aflam ca aparentele insala, cand in intampinarea femeii apare un barbat si un copil de 6 ani… E vorba de Chan-woo, sotul, si Sol, unicul copil al familiei. Undeva, in spatele femeii, la cativa metri distanta, il regasim pe Do-hoon, seful de la servici al femeii dar si prima iubire a acesteia, cu care are in secret o relatie extraconjugala riscanta. De aceasta data cei doi scapa de banuielile sotului, insa Do-hoon devine tot mai nerabdator. Accepta tot mai greu ca fosta lui iubire regasita are o familie si mai ales regreta evenimentul din trecut care a dus la ruperea relatiei cu aceasta. Totusi, soarta pare a le oferi celor doi o ultima sansa in momentul in care brusc, sotul il ia pe cel mic si o anunta pe sotia sa ca in weekend va sta cu copilul la mama lui, stiind ca Ga-yeon e ocupata cu serviciul. Urmeaza trei zile de vis pentru Ga-yeon si amantul ei, sau cel putin asa isi doreste ea, dupa care relatia extraconjugala urma a deveni istorie, iar ea urma a devein din nou sotia fidela si credincioasa. Insa in aceste trei zile, Do-hoon e decis sa faca pasul decisiv si, cu ajutorul unui aranjament floral superb, sa o ceara in casatorie pe sotia lui Chan-woo…
Traducerea a fost efcetuata in premiera in Romania de uruma (Asia Team) pentru asiacinefil !
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
KBS Drama Special: The Woman Next Door (2010) – despre vise şi preţul iubirii într-o lume indiferentã
Scenaristul serialelor “Crazy for You”, “Protect the Boss” si al mai recentului “All About My Romance”, Kwon Ki-young, s-a inscris si el pe lista colaboratorilor la proiectul KBS Drama Special, scriind scenariul lui “The Woman Next Door”(parafrazand titlul penultimului film al marelui Francois Truffaut), difuzat in 2010 de postul KBS. Si de aceasta data iubirea e personajul central in jurul careia se construieste o poveste simpla cu putin iz hollywoodian spre final, in care protagonisti sunt un tanar inselat de iubita pe care pana mai ieri o vedea femeia vietii sale, si o femeie trecuta de 30 de ani, ce doreste sa ascunda o fapta oribila, dar care pe durata scurtei sale relatii cu mai junele ei vecin ajunge sa descopere altfel iubirea… O poveste despre iubirea naiva, gelozie, pasiune arzatoare si sacrificiu in numele iubirii, ce ne deminstreaza o data in plus ca trairile umane si simtamintele nu sunt lucruri previzibile, iar uneori clipa de fericire pe care o aduc poate constitui un inceput a ceva nou. In rolul principal masculin il putem revedea pe Lee Tae-sung (Rooftop Prince, Mischievous Kiss – ce i-a adus in 2010 un premiu de interopretare la MBC Drama Awards), ce intra destul de bine in pielea unui tanar naiv dispus sa-si sacrifice inclusiv libertatea pentru femeia ce i-a oferit o clipa de fericire, iar in rolul principal feminin o putem vedea pe Sun Woo Sun din “Will it Snow at Christmas?” sau “Queen of Housewifes”, a carei interpretare e mult mai emotionanta si mai serioasa decat a mai tanarului ei partener.
Byeong-hoon e un tanar ce are un vis in viata si multe sperante ca acesta se va implini intr-o zi. De un an si jumatate e prieten cu So-hee, o tanara care il admira tocmai pentru visul sau. Insa visele nu se pot implini fara bani. De ceva vreme, Min-cheol, prietenul din copilarie al lui Byeong-hoon, are o relatie secreta cu So-hee, iar inr-una din zile Byeong-hoon ii surpinde pe cei doi intr-o ipostaza intima. Mai apoi afla ca de fapt cei doi isi doreau ca singur Byeong-hoon sa descopere adevarul, le-ar fi fost mai usor sa explice cursul ulterior al evenimentelor. Daca Min-cheol ii cere in numele prieteniei sa treaca cu vederea ca i-a furat prietena, spunand ca a facut-o de dragul acesteia si al unui viitor mai bun pe care aceasta il merita, So-hee e mai rezervata, pastrand tacerea si neoferind nici o explicatie. In seara respectiva, Byeong-hoon se imbata si ajunge pe trei carari acasa, insa greseste apartamentul, batand la usa unei doamne trecute de prima tinerete ce locuieste in vecini. Desi incearca sa-l ajute, tanarul incepe sa-si strige suferinta si ii si murdareste hainele femeii. Cateva zile mai tarziu, venind acasa, o reintalneste intamplator pe aceasta si e dispus sa faca orice pentru a se revansa pemntru acea seara. Din vorba in vorba, vecina, pe numele ei Yoon Mi-joo, ii spune ca i s-a defectat pc-ul, sugerandu-i o modalitate prin care ar putea-o ajuta. Tanarul ii ofera pc-ul ei pana vecina isi va repara pc-ul, si astfel, seara de seara, aceasta il viziteaza pentru a nu isi intrerupe lectiile online de spaniola. Desi doamna din vecini e in continuare indiferenta, Byeong-hoon se simte tot mai mult atras de aceasta. Lucrurile se complica cand in scena intra sotul violent al femeii, ce are tot timpul probleme cu lipsa banilor…
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
The Memory in My Old Wallet (A Faded Memory) (2013) – Ryu Soo Young şi Nam Bo Ra în cãutarea unor amintiri pierdute
Regizorul serialului “Hong Gil Dong”, Lee Jung Sub, ne ofera o placuta surpriza cu cea mai noua miniserie regizata de acesta din ciclul KBS Drama Special, “The Memory in My Old Wallet” (cunoscut si sub numele “A Faded Memory”). Difuzata in urma cu doar 3 luni pe canalul KBS, miniseria de doar un episod ne prilejuieste reintalnirea cu doi actori indragiti. E vorba in primul rand de Ryu Soo Young, actor si model cunoscut si apreciat in Coreea pentru roluri memorabile in seriale cunoscute, ce poate fi in prezent urmarit in k-drama “Two Weeks”, acesta fiind proiectul ce a urmat actualei miniserii. Ryu Soo Young a castigat 4 premii de interpretare pentru 4 roluri diferite in serialele “Successful Story of a Bright Girl” (2002), “Save the Last Dance for Me” (2004), “Seoul, 1945” (2006) si “Ojakyo Brothers” (2011). In varta de 33 de ani la data filmarilor si cu un look ce aduce mult cu mult mai celebrul Jang Hyuk, acesta a avut-o partenera pe mai tanara sa colega de breasla, Nam Bo Ra (23 de ani), ce a putut fi vazuta recent in serialul “Shark” intr-un rol secundar. Rolul din “The Memory in My Old Wallet” e primul ei rol principal din cariera intr-un film (serial) de televiziune, si cu siguranta va incanta pe oricine cu optimismul ei debordant in rolul unei eleve de liceu ce se indragosteste de un barbat aratos si misterios ce detine o librarie. Surprinzand diferite ipostaze si secvente din viata de zi cu zi, episoadele indepenente din ciclul KBS Drama Special constituie o adevarata delectare pentru amatorii de povesti de viata obisnuite.Poate de aceea sunt si atat de populare in Coreea, difuzandu-e incontinuu de peste 3 ani. Nu exista episod care sa nu te surprinda placut prin scenariul sau, dar si prin talentul tinerilor actori distribuiti, carora li se ofera o sansa de a-si (re)lansa cariera, aceste episoade fiind echivalentul scurt-metrajelor experimentale europene care au facut istorie de cand filmul. De aceasta data scenaristul ne surprinde cu o poveste de iubire ce trebuie sa invinga uitarea si umbrele trecutului in speranta regasirii fericirii pierdute.
Lee Yeong-jae e un barbat singur la 33 de ani, ce are o mica librarie – “Cartile lui Lee” – intr-un cartier al Seulului, in apropierea unui liceu de fete. Trecand zilnic prin fata librariei in drum spre scoala, Su-ah, o eleva la liceul din apropiere zaboveste in fiecare dimineata in fara librariei, numarand in soapta secundele pana la care usa librariei se va deschide, iar aratosul ei proprietar ii ofera o privire atat de pretioasa. E o adolescent ace a facut o pasiune pentru Yeong-jae, iar pentru acea clipa de delectare divina in Rai isi asuma si pedeapsa bine meritata pentru intarzierea la cursuri, 10 minute de Iad zilnic sub forma pedepselor profesorilor de serviciu. Dar toate acestea sunt nimic in comparatie cu singuratatea si suferinta de acasa, unde in absenta tatalui ei mort, mama a devenit o alcoolica, irosindu-si viata ca dama de companie si aducand acasa tot felul de barbate dubiosi in cautarea castigarii existentei si a unor placeri efemere. Astfel ca Su-ah e mai tot timpul in compania misteriosului si tacutului proprietar de librarie, despre care toata lumea stie ca un an s-a inchis in librarie si nu a mai fost vazut. In realitate, acesta trece printr-o trauma de putini stiuta: in urma unui accident de masina si-a pierdut memoria, si un an de zile a fost internat in spital, salvat fiind in ultima clipa de la moarte. Tot ce stie despre el e ca are acea librarie, are diploma de acceptare in barou, e orfan si… cam atat. Asta pana intr-o zi, cand primeste de la postas un plic cu un portofel, in care se afla permisul lui de conducere. Iar uneva, ascunsa bine intr-un compartiment al portofelului, mai gaseste o poza… cu el si o fata zambind impreuna, ca si cum ar forma un cuplu fericit. Su-ah e hotarata sa-l ajute pe acesta sa redescopere trecutul, si doar datorita insistentei acesteia tragicul eveniment din trecut e reconstituit pas cu pas.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002– Asia Team, pentru asiacinefil !
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Secretly Greatly (2013) – 3 spioni de top şi o misiune secretã neobişnuitã…
In ultimii 3-4 ani, dupa difuzarea cu mare succes pe micul ecran a serialului de spionaj “IRIS”, un nou gen revenea in prim plan, dupa ani buni in care parea total abandonat din lipsa de idei: genul filmelor de spionaj. Serialul IRIS a abordat deschis si indraznet conflictul nevazut pentru informatii dintre Nord si Sud, pe fundalul delicatei probleme a denuclearizarii Peninsulei Coreene. Filmele au incercat sa se alinieze acestui “curent”, speculand apetitul sud-coreenilor pentru senzational, mister si teoria conspiratiei. In acest an doua filme de spionaj au atras atentia, insa doar unul a fost realizat cu adevarat profesionist, cu actori de top si cu un scenariu cat de cat apropiat de realitate, “The Berlin File”. Cel de-al doilea a fost “Secretly Greatly”, care in mod cu totul surprinzator s-a dovedit a fi filmul coreean cu cele mai mari incasari in vara lui 2013. Mai intai a epasit recordul anterior doborat de “The Thives”, devenind filmul coreean cu cele mai multe bilete vandute in prima zi de difuzare in cinematografe (aproape 500.000 de bilete). In a doua zi de difuzare, a devenit primul film coreean din toate timpurile cu cele mai mari vanzari de bilete intr-o zi (aproape 1 milion de bilete vandute in doar 24 de ore). Dipa 5 saptamani, filmul a obtinut incasari de peste 43 de milioane de dolari, apropiindu-se de cele 48 de milioane incasate de “The Berlin File”, devenind al treilea cel mai profitabil film coreean din 2013 (in prezent a devenit al patrulea). Regizorul Juhn Jai-hong (ce a regizat anterior “Poongsan” si caruia i se potrivea de minune scenariul acestui film, similar ca tema cu “Poongsan”) angajat initial sa regizeze filmul s-a retras din proiect inaintea ineperii filmarilor, pe care le dorea la o data ulterioara celei dorite de compania de productie, si a fost inlocuit cu Jang Cheol-soo, castigator a 4 premii pentru regie cu filmul “Bedevilled”, fost asistent de regie al lui Kim Ki-duk. Dupa 5 luni de filmari si 3 luni de pregatire a promovarii sale, “Secretly Greatly” a avut premiera pe 5 iunie 2013 si, odata cu ea, succesul neasteptat de care am amintit.
Filmul are la baza o manhwa publicata pe internet de Hun (Choi Jong-hoon), intitulata “Covertness”, care a avut peste 40 de milioane de vizualizari pe pagina web unde a fost publicata. Succesul filmului s-a datorat nu scenariului, care este unul simplist si destul de lipsit de credibilitate, ci in totalitate distributiei, care are in rolurile principale trei tineri cunoscuti in special din seriale de televiziune. De altfel, analizele si statisticile ulterioare au relevant ca peste 50% din audienta acestui film a reprezentat-o populatia tanara coreeana de pana in 25 de ani, obsedata de k-drame si de tinerii idoli ai Hallyu. In rolul principal il revedem pe cel ce a interpretat personajul Zampano din “The Thieves”, aratosul Kim Soo-hyun, care a impresionat audienta tv cu rolul principal din “The Moon Embracing the Sun”. Un alt protagonist din film e Park Ki-woong din serialul de televiziune Bridal Mask, dar pe care asiacinefilii il tin minte cel mai bine pentru rolul din serialul “Slingshot”, Mazinger Hunter. Insa de aceasta data e de nerecunoscut cu aspectul sau de rocker cu parul roscat. Al treilea tanar actor ce are un rol important e tanarul Lee Hyun-woo, care la cei 20 de ani ai sai are primul rol important al carierei, dupa ce ani de zile a interpretat diverse personaje in seriale in roluri ale copilariei sau tineretii acestora (l-a interpretat pe Gye Baek in tinerete, in serialul omonim, pe Kim Yu-sin in tinerete in “Queen Seon-duk” sau pe regale Sejong in anii tineretii in serialul The Great King Sejong)
In 1997, dictatorul nord-coreean Kim Jong Il si generalul sau fidel, Lee Mu Hyeok, au pus bazele unei grupari secrete intitulate “Forta 5446”, despre care nu stia nici un alt serviciu secret sau department al Armatei acelor timpuri. De mici, copii nord-coreeni erau antrenati in mod draconic in tabere secrete, copilaria lor fiind inlocuita de exercitii dure si lupte pe viata si pe moarte pentru supravietuire. Cei mai buni erau trimisi in misiuni de spionaj in Sud, devenind arme ale regimului opresiv din Nord. Cel mai bun membru al Fortei 5446 era tanarul capitan Won Ryu Hwan, care e trimis de instructorul militar intr-o misiune pe termen lung in Coreea de Sud. Expert in arta deghizarii, a manuirii armelor, a stapanirii artelor martiale si a spionajului, capitanul isi ia numele de Dong Gu si se stabileste intr-un mic orasel de provincie, asteptand ordine de la Phenian. Imbracat tot timpul in haine verzi, Dong Gu e “idiotul satului”, deghizarea perfecta care nu ar da cuiva de banuit ceva. Se comporta tot timpul cu o persoana cu dizabilitati, redusa mintal, si ajuta o batrana la treburile micului ei magazin, pentru un acoperis deasupra capului si un salar lunar mai mult simbolic de 185 de dolari. Timpul trece, si in asteptarea misiunii, tanarul de 24 de ani incepe sa prinda radacini, atasandu-se de batranica, in care o vede pe mama lui aflata in Nord, se indragosteste de contabila Yoo Ran, se cearta mai mult in gluma cu fratii din vcini ce tot timpula runca cu pietre dupa el, ramane vrajit de sarmul unei animatoare debusolate ce cumpara tot timpul tigari de la pravalia de care are grija si mai schimba o vorba din cand in cand cu un spion veteran deghizat in postas, ce tocmai ajunsese sa fie promovat in conducerea… nu, nu a Partidului, cum credea Dong Gu, ci a fan clubului SISTAR. Dar linistea de zi cu zi e tulburata in momentul in care in micul orasel apar 2 spioni din “Forta 5446”, fiecare cu misiuni distincte. Insa noul regim al lui Kim Jong Un doreste o relaxare a relatiilor cu Sudul, astfel ca “Forta 5446” trebuie lichidata. In acest sens, cei trei spioni primesc o misiune greu de indeplinir, alaturi de alti 17 spioni cu exprienta infiltrati in Sud.
“Secretly Greatly” e o comedie de spionaj cu note dramatice si multa actiune, insa cu un scenariu destul de previzibil, plin de stereotipuri ce-ti dau imprsia ca ai mai vazut acest film undeva. Intriga nu e complicata, tocmai pe placul publicului tanar ce nu trebuie sa gandeasca prea mult daca i se serveste ceea ce indrageste: actiune si umor. Cu un scenariu construit pe baza unei manhwa, orice asteptare a unui realism in privinta povestii este total inutila. Mai degraba e un film facut pentru tineri, cu tineri, pe o tema serioasa care nu e deloc fundamentata in acest senariu (si e vorba aici de complicata chestiune a razboiului dintre Nord si Sud pe care tinerii coreeni ar trebui sa o inteleaga in modul in care e infatisat in acest film fantezist). La un moment dat se vorbeste despre lucruri marete precum patriotismul, fara ca macar tinerii implicati in poveste sa relizeze adevaratele sensuri ale acestei notiuni. Poate singurul lucru pozitiv al acstui film, care ne poate face sa ne amintim peste luni sau ani despre el e interpretarea lui Kim Soo-hyun. Ca si capitan si agent secret, in costum militar sau specific agentilor e cuceritor, insa in rolul debilului Dong Gu e de-a dreptul genial. E nostim, glumeste cu cei mici si chiar se lasa lovit de pietrele acestora, nu fara a-i blestema pe micii dracusori in mintea sa, isi pierde controlul in preajma fetei pe care o place si i se taie rasuflarea cand animatoarea din vecini se joaca cu emotiile sale. Desi luat peste picior de mai toata lumea, in micul orasel unde s-a stabilit gaseste caldura casei pe care nu a avut-o niciodata in Nord, intreaga comunitate fiind familia sa adoptiva. Seara, in secret, scrie scrisori pe care nu le trimite niciodata mamei sale din Nord, sperand ca aceasta e bine si sanatoasa si ca o va putea revedea cat de curand. In momentul in care lucrurile devin serioase, Dong Gu se transforma in cea ce era el in ealitate, surprinzand pe toata lumea cu noul look si cu atitudinea mai mult decat normala pe care o are. Celelalte roluri sunt interpretate acceptabil, fara insa a iesi cu ceva in evidenta. O alta mare lipsa a acestui film e absenta unui actor cu nume si experienta in distributie. Filmul iti da impresia ca lipseste un pilon pe care sa se sprijine, lipseste actorul care sa traga filmul dupa el. O face cat o face Kim Soo-hyun, insa din clipa in care nu mai e “Dong Gu cel prost”, filmul are mult de suferit, nici un alt actor neridicandu-se la nivelul lui pentru a prelua continuarea povestii. Regizorul a incercat sa suplineasca acest lucru cu o aducere in prim plan a celorlalti actori, insa filmul scade mult in a doua sa jumatate. Si asta in ciuda faptului ca a doua ora a lui e cea care aduce actiunea si spectaculosul. Un film de nivel mediu, lipsit de originalitate, ce straluceste doar cand vine vorba de interpretarea actorului principal. Poate ca pentru amatorii de actiune ce nu pun mare pret pe poveste, “Secretly Greatly” poate fi o delectare, insa pentru cei mai pretentiosi, ce asteapta altceva de la un film de spionaj, filmul nu va face parte niciodata din lista de productii memorabile de gen. Chiar daca filmele de spionaj fascineaza, realizatorii coreeni vor trebui sa lase deoparte “legendele” nascute de regimul nord-coreean si sa aiba o alta abordare a temei spionajului Nord/Sud. De aceasta data, realizatorii au mizat pe o echipa de actori tineri si au reusit sa dea lovitura la box-office numai datorita popularitatii acestora, dar a doua oara nu e garantat succesul aceleiasi retete…
Multumiri pentru traducerea efectuata in premiera in Romania echipei Asia Team -pentru asiacinefil -, colaboratorii din echipa la acest proiect fiind Alinabv, cristinab, Vic, Daniela Capalna si lasedan.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
In My End is My Beginning (2013) – Uhm Jung-hwa şi Hwang Jung-min pentru a patra oara cuplu într-un film !
“In My End is My Beginning” e un proiect surprinzator al regizorului Min Kyu-dong, care nu pentru prima data reia o tema abordata in alt film pentru a o dezvolta. In fapt, “In My End is My Beginning” a fost o parte din filmul omnibus “Five Senses of Eros”, o antologie de 5 povesti din anul 2009 centrata pe tema “Eros” in viata cuplurilor obisnuite. In 2009, Min Kyu-dong a decis sa dezvolte acest segment intr-un film de sine statator, care a avut premiera mondiala la Festivalul de la Pusan (in octombrie 2009), dar care s-a lansat oficial in cinematografe abia in aprilie 2013, dupa numeroase amanari. Min Kyu-dong e cunoscut pentru filme de succes, unele pe teme controversate, precum “Antique”, “All Fpr Love”, “Five Senses of Eros” (cu segmentul mai sus amintit) si “All About My Wife”, filme care prezinta in general povesti de cuplu, ce sunt analizate fara menajamente, fiind abordate inclusiv teme tabu in scenariul lor. “In My End is My Beginning” ii aduce pentru a patra oara pe marele ecran impreuna pe cunoscutii Hwang Jung-min (care a imprsionat cu ultimul au rol din “New World”, o drama impresionanta despre lumea gangsterilor) si Uhm Jung-hwa (recent vazuta in “Montage”). Ultima oara cei doi actori au aparut impreuna in comedia de succes “Dancing Queen”, insa de aceasta data joaca niste roluri totalmente diferite fata de orice alt rol din cariera. Triunghiul e completat de actrita Kim Hyo-jin, cunoscuta mai mult pentru cateva melodii de pe ost-urile unor filme cunoscute (Everybody has a Secret sau A Dream Come True), pentru rolurile din Taoist Wizzard sau The Taste of Money si pentru casatoria cu actorul Yoo Ji-tae.
Jae-in (Hwang Jung-min) e un scriitor obscur de romane cu tenta erotica, casatorit cu o profesoara, Jung-ha (Uhm Jung-hwa). Viata lor de cuplu pare, dupa 5 ani de casatorie, sa nu mai mearga. Lui ii lipseste inspiratia si viata ii intra intr-o rutina din care nu mai poate iesi, in timp ce ea se simte neglijata si incearca “senzatii extreme” in momentele e intimidate cu sotul ei. Insa intr-una din zile o vste soc ii distruge echilibrul interior lui Jung-ha: sotul ei moare intr-un accident de masina in timpul unei escapade nocturne in afara orasului. Tot atunci iese la iveala si un adevar pe care Jung-ha nu il banuia, anume ca sotul sau avea o amanta, pe Naru, cu care se afla in masina in momentul accidentului. Naru reuseste sa scape cu viata, alegandu-se cu cateva fracturi, insa barbatul impartit de doua femei nu mai este. Mai grav, Naru era o fosta colega de liceu a lui Jung-ha, iar dup ace cenusa lui Jae-in e imprastiata intr-un lac, Naru, in mod surprinzator, o cauta pe Jung-ha si ii cere sa-I dea voie sa ramana in casa acesteia. Se umileste si e dispusa chiar sa fie chiar sclava sotiei raposatului ei amant. Odata cu trecerea timpului, cele doua femei il descopera pe Jae-in asa cum nu l-au cunoscut niciodata, fiecare invidiind-o pe cealalta pentru tot ce fiecare nu i-a putut oferi de-a lungul vietii celui ce nu mai e langa ele.
“In My End is My Beginning” e o poveste complicata de iubire, plina de dramatism si senzualitate, ura si gelozie, analizata cerebral de cele doua femei ce au impartit acelasi barbat ani de zile, si care dupa moartea tragica a acestuia intr-un accident de masina descopera amintiri percepute diferit de fiecare in parte. Filmul incepe greoi, iar prezenta personajului masculine in mai multe scene de dupa producerea accidentului, cand acesta trecuse in nefiinta, poate deruta spectatorul. In fapt, e vorba de o serie de flashbackuri ce readuc la viata amintiri din trecutul fiecarui cuplu, spuse dintr-o perspective diferita de fiecare din cele doua femei. Uhm Jung-hwa interpreteaza o sotie inselata, Jung-ha, destul de posesiva, ce descopera dupa 5 ani ca sotul ei a inselat-o cu o fosta colega de liceu, Naru. Dincolo de socul aflarii acestui lucru si al disparitiei de langa ea penbtru totdeauna a aceluia langa care trebuia sa-i petreaca tot restul vietii in compania vinului rosu si a unor placeri salbatice, Jung-ha se trezeste cu amanta sotului la usa, cerandu-i sa o primeasca la ea in casa ca servitoare a ei, considerand ca in acest mod ii va ispasi pacatele. Retraind momentele de cuplu regasite intr-o inregistrare video din vremurile bune, Jung-ha e cuprinsa nu doar de tristete, ci si de gelozie. Faptul ca a impartit acelasi barbat cu o alta femeie fara ca ea macar sa stie ii aduce o frustrare greu de acceptat in special acum, cand acea femeie sa afla sub acelasi acoperis cu ea. Nu ezita chiar sa se indrepte spre ea cu mainile intinse, in timp ce aceasta dormea, ca si cum ar dori sa o sugrume. Starile sufletesti prin care trece personajul Jung-ha oscileaza intre luciditatea rationala si rece si delirul fierbinte al frustrarilor neexprimate in mijlocul carora se regaseste asemeni unei insecte neinsemnate prinse intr-o panza de paianjen. In schimb, Naru, amanta, care abia scapase cu viata din accidentul in care Jae-in a murit, isi accepta statutul de paria in relatia dintre Jung-ha si Jae-in. Ea a venit in casa conjugala a celor doi nu pentru a fi martora la suferinta iubitei defunctului, ci pentru a impartasi din aceasta suferinta. Oricat de umilita ar fi, isi accepta pedeapsa asa cum si-a acceptat si statutul de numarul 2 in relatia personala cu cel care nu mai e. In momentul in care Jung-ha ii spune sa imbrace un tricou de-al ei, purtat in fata lui Jae-in, doar pentru a regasi amintiri pe care ea, amanta, nu le-a avut niciodata cu Jae-in, Jung-ha e duplicitara. Pe de o parte considera ca in acest fel o umileste pe Naru aruncandu-i in fata toate acele lucruri de care nu s-a putut bucura alaturi de Jae-min, reprosandu-i indirect ca nu are amintiri de viata cu acesta, iar pe de alta parte pozeaza in victima, urland ca in acest fel Naru o poate scoate din sarite, pentru ca isi inchipuie ca asta doreste amanta. Dar pe masura ce zilele trec, se schimba si relatia dintre cele doua, si pe langa surpriza “fierbinte” din final avem parte de un deznodamant ce justifica perfect solutia ecuatiei relatiei celor 3, cu 2 mari necunoscute: sotia si amanta.
Timpul, in acest film, e o notiune dilatata. Nu stii nici o clipa care e prezentul, care e povstirea, care e trecutul si amintirile. De fapt, in aceasta poveste, timpul pare doar la prima vedere un element crucial, in sensul ca e factorul ce genereaza amintirile. In realitate, timpul nu conteaza, viziunea proustiana a lui e cea care reconstituie oglinda a doua relatii paralele prin intermediul unei atingeri, al mirosului sau al unor momente intime traite odata intr-un timp imemorabil. Muzica, formata din aranjamente orchestrale armonioase, e perfect sincronizata si compusa parca special pentru a reconstitui zbuciumul sufletesc al personajelor, trairile intense ale acestora, tradand o evidenta tensiune pe care o poate resimti fiecare privitor. Limbajul metaforic al vocii naratorului (in fapt cel disparut isi nareaza relatia cu amanta si sotia in cadre care se intrepatrund, creand confuzie) , jocul de lumini, de imagini deformate in oglinda, cadrele intunecate, toate sporesc tensiunea fiecarei scene, conribuind la dramatismul scenariului. Nu in ultimul rand, “In My End is My Beginning” nu este un film recomandat persoanelor minore. Chiar daca nu are un limbaj obscen si contine scene cu nuanta erotica fara a fi o clipa vulgar, ramane un film destinat persoanelor adulte, capabile sa citasca dincolo de metafore, o productie mai putin comerciala si mai mult artistica, cu tenta europeana tipica scolii italiene de film a marilor clasici ai filmului italian. Pentru iubitorii filmelor artistice, “In My End is My Beginning” e o intresanta provocare, ce ne mai scoate din monotonia comercialului care a inghitit de peste un deceniu filmul coreean.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002– Asia Team pentru asiacinefil .
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
My Paparotti (2013) – un film uimitor despre puterea de a transforma un vis imposibil în realitate
Luciano Pavarotti este fara indoiala cel mai celebru tenor al lumii, o voce unica ce a interpretat arii memorabile pe marile scene de pe intregul mapamond intr-un stil unic, de neegalat, o icoana vie a perfectiunii interpretarii muzicale. Pornind de la imaginea lui Pavarotti ca simbol al celei mai inalte culmi atinse in secolul XX de un tenor, producatorii coreeni au lansat in acest an filmul “My Paparotti”, avand la baza, atentie, o poveste reala. Este vorba de povestea lui Kim Ho-joong (foto dreapta), ce a aparut pentru prima data intr-un show tv in Coreea on 2009, surprinzand audienta prin interpretarea sa si prin calitatile vocale exceptionale de care a dat dovada. Mai mult decat atat, povestea lui de viata a impresionat pana la lacrimi audienta, acesta avand o copilarie trista si alaturandu-se bandelor de gangsteri. De dragul bunicii sale, insa, a ales sa cante, iar astazi a devenit una din vocile de aur ale Coreei. “My Paparotti” preia povestea de viata a acestuia si reuseste sa aduca iubitorilor de filme coreene una din cele ami minunate productii din toate timpurile, de-a lungul careia vei rade in hohote dar si vei lacrima de emotie. In ciuda acestui fapt, filmul nu a reusit sa obtina mai mult de 10 miliaone de dolari la box-office, chiar daca se apropie mult prin originalitate si realizare de marele succes al acestui an, “Miracle in Cell No 7”, ce a avut insa sansa de a strange in distributie foarte multe staruri. Scenariul si regia sunt emnate de Yoon Joong-chan, ce ne-a impresionat déjà cu povestea din “I Am Happy”, iar distributia are 3 nume mari in prim plan. E vorba de tanarul actor Lee Je-hoon, cunoscut noua in special pentru rolul din Architecture 101, dar pe care abia daca il veti recunoaste, avand o frizura total schimbata fata de rolul retro din amintitul film. Desi a debutat relativ tarziu si a cunoscut celebritatea la fel de tarziu, acesta nu s-a putut bucura prea mult de statutul de vedeta Hallyu. Chiar inainte de incheierea filmarilor la “My Papparotti” acesta s-a inrolat in armata, pe care o va termina in prima jumatate a anului 2014. Pilonul in jurul caruia pivoteaza scenariul e insa actorul Han Suk-kyu, ce se afla in fata rolului carierei, dupa interpretarea memorabila din serialul Deep Rooted Tree, si dupa succesul din filmul mult prea comercial The Berlin File. Oh Dal-su completeaza lista vedetelor, revenind intr-un rol secundar comic, asa cum i se potriveste cel mai bine. “My Paparotti” a fost deja prezent la 3 festivaluri internationale de film (Jeonju, Montreal si la festivalul de film coreean din Australia, fiind apreciat pozitiv atat de de criticii de film cat si de public. Mai jos puteti asculta celebra melodie “Nessun Dorma” ce apare interpretata si in film, de aceasta data in interpretarea lui Kim Ho-joong, omul a carui poveste de viata face subiectul acstui film.
Lee Jang-ho (interpretat de Lee Je-hoon) e un tanar orfan crescut de bunica sa, ce a avut o copilarie nefericita, traita in singuratate si suferinta. In ciuda acestui fapt, avea un mare dar: o voce divina. Ajuns pe drumuri dupa ce a iesit din orfelinat, Jang-ho intra inr-o banda de gangsteri, care devine noua lui familie. Membrii bandei erau “fratii” lui, iar Chang-soo – seful lui direct aflat in subordinea marelui sef. Violenta si viata de gangster aproape l-au dus pe drumul spre pierzanie, lucru sesizat de seful sau, ce incearca sa-l indrume spre studiu. In paralel a incercat sa-si continue studiile, insa datorita numeroaselor acte de indisciplina si a batailor cu ceilalti colegi mereu era exmatriculat, trebuind sa ceara transferul spre alte scoli. Asta pana cand directorul unei scoli cu profil muzical dintr-un orasel de la tara (interpretat de Oh Dal-su) isi doreste cu orice pret sa-l aiba elev al Liceului de Arte Gimcheon. Stiind de talentul muzical al tanarului, directorul apeleaza la fostul sau coleg de facultate, Na Sang-jin (Han Suk-kyu), seful catedrei de muzica din liceu, care e rugat sa aiba grija de elevul proaspat transferat. Doar ca la data primei intalniri oficiale cu acesta cei doi se intalnisera deja inr-un mic incident neplacut anterior, din care profesorul Na a iesit cam sifonat in orgoliu. Dupa nesfarsite tachinari, profesorul Na, o fire dificila, accepta sa-l ia in grija sa pe Jang-ho, caruia ii descopera geniul stiut de prea ptini. Trebuind sa aleaga intre viata de gangster si cea a unui posibil mare tenor de talie internationala, Jang-ho alege sa implineasca un vis. De fapt, doua.
“My Paparotti” e un film bazat pe fapte reale, despre puterea de a alege si mai ales despre nevoia de a avea un vis in aceasta viata cenusie in care tanara gneratie se pierde in ignoranta si in idealuri marunte, efemere. Lee Jang-ho e un tanar cu care soarta nu a fost prea blanda, educatia primita in orfelinat si lipsa afectiunii vreunei personae dragi pregatindu-l pentru o viata traita in mediul violent si periculos al gangsterilor. Pe langa prietenia “fratilor” din banda – personae ratate, fara carte si fara vreo calitate -, Jang-ho cunoaste o afectiune surogat a unui “tata” in persoana sefului sau direct. Aceasta ii era familia, si rezolvarea prin violenta a oricaror probleme ii era “meseria”. Scoala era un loc unde mai mult dormea sau se batea cu batausii scolilor de unde se recrutau cu precadere membrii bandelor de gangsteri, si nicidecum un loc unde sa isi continue studiile. Seful sau a vazut talentul de geniu pe care il are in domeniul muzicii, si pentru a nu face aceeasi greseala ca si el, il indruma spre studiu. Persoana care ii va schimba radical viata va fi profesorul Na, seful catedrei e muzica al unui mliceu de la tara, o persoana extrem de dificila, severa si exigenta cu elevii sai. Mai mult, la fiecare 2 fraze avea pregatita o injuratura, pe care nu ezita sa o reverse asupra oricui. Pe vremuri si el un muzician stralucit, si-a vazut frante aripile unei cariere de exceptie in opera in momentul in care, avand biletul spre lumea buna a operei lumii in buzunar, o nenorocire l-a transformat intr-un simplu pianist ce-a ajuns sa-si castige existenta de pe o zi pe alta intr-o scoala de la tara in care nu era nimic maret in a invata muzica niste copii afoni cu vise inutile. Dar Jang-ho e pustiul in care se recunoaste el insusi din anii tineretii si nu ezita sa depuna toate eforturile pentru a-l transforma visul de a devein intr-o zi un mare tenor in realitate. Iar prin aceasta implinire, implicit si visul sau se va realiza, prin tanarul sau discipol. Interpretul lui Jang-ho, Lee Je-hoon, are o prestatie deosebita, personajul lui suferind o transformare radicala in comportament, ce presupune un rol solicitant, fiindu-I scoase in evidenta perfect calitatile actoricesti. Practic acesta interpreteaza doua personaje intruchipate intr-unul singur: gangsterul si tenorul in devenire. Iar daca mai adaugam si faptul ca personajul sau e un adolescent rebel, avem portretul unui rol foarte dificil de interpretat. Cu siguranta Lee Je-hoon va ramane in minte si sufletul multora cu acest rol remarcabil, iar dupa revenirea din armata isi va putea relua cariera de succes din lumea filmului, pornind de la acest reper si de la rolurile de succes anterioare. Insa adevaratul star al acestui film, ce va straluci pentru totdeauna pe firmamemntul filmului coreean odata cu acest rol, e marele actor Han Suk-gyu. Rolul profesorului Na este, probabil, si rolul carierei sale, cel putin in materie de filme pentru marele ecran. Pe micul ecran cu siguranta va ramane in amintirea tuturor cu rolul regelui Sejong din serialul “Deep Rooted Tree”, insa pentru rolurile de pe marele ecran, prestatia din “My Paparotti” cu siguranta intrece orice alta interpretare din orice alt film anterior. Urmariti-l si cu siguranta va va convinge ca e unul din cei mai buni actori pe care Coreea ii are in acest moment. Nu poate fi trcuta cu vederea nici prezenta si interpretarea, in rol secundar, a actorului Oh Dal-su, ce aduce buna dispozitie pe toata durata filmului, completat de interpretarea principala feminina a tinerei actrite Kang So-ra.
Inca un film de exceptie coreean al anului 2013, ce imbina comedia cu actiunea si dramatismul, fara a ocoli pata de culoare numita muzica clasica ce face trimitere la idolul multor tenori ai lumii operei, Luciano Pavarotti. “My Paparotti” e povestea unui vis frant ce prinde din nou aripi atunci cand nimic nu poate sta in calea determinarii de a-ti urma propriul drum in viata. Iar atunci cand vrei sa devii un Pavarotti, trebuie sa inveti sa fii Paparotti, adica tu insuti, nu o copie fidela a perfectiunii. Doar astfel un vis se poate afirma si implini.
Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de Asia Team pentru asiacinefil – colaboratorii din echipa pentru acest proiect fiind: Alinabv, cristinab, Daniela Capalna si gligac2002.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Montage (2013) – Uhm Jung-hwa şi Kim Sang-kyung în „misiune disperatã”
Thriller-urile coreene au cunoscut un serios reviriment in anul 2013, fiind un gen care are un real succes in special datorita scenariilor pline de neprevazut, a caror originalitate te face oricand sa refuzi un film de acelasi gen facut la Hollywood. Daca la Hollywood acest gen de filme mereu au un sfarsit sangeros si violent, intotdeauna previzibil, cu un psihopat din umbra care de la Saw incoace nu mai reprezinta o surpriza pentru nimeni, in thriller-urile coreene exista mereu perspective inedite din care e spusa povestea, si cum un thriller nu se aseamana cu altul, mereu salile de cinema sunt pline la astfel de evenimente, aducand importante incasari la box-ofice. Un rol determinant in popularitatea acestui gen il joaca actorii distribuiti, ce pot umple salile de cinematograf, dar si strategia de marketing a echipei din spatele productiei. “Montage” nu s-a bucurat de succesul unui “Cold Eyes” pentru ca nu a avut in distributie nici supervedete precum Jung Woo-sung, Sol Kyung-gu sau Han Hyo-joo, si nici idoli ai tinerei generatii, precum Lee Joon-ho, insa poate fi considerat un succes mediu de box-office, cu cele 13,3 miliaone de dolari incasari obtinute. Probabil este insa thriller-ul care aminteste cel mai mult de “Voice of a Murderer”, blockbuster-ul anului 2007, abordand aceeasi tema a rapirii unor copii pentru obtinerea unei rascumparari. Din fericire, scenariul lui “Montage” nu are la baza fapte reale, insa e un film care nu te lasa sa respiri pe parcursul celor 2 ore ale sale, avand un ritm alert combinat cu mister si rasturnari de situatie. In rolul principal feminin o putem revedea pe sora lui Uhm Tae-woong (de care recent ne-am despartit odata cu finalizarea serialului “Blade and Petal”, tradus in premira in Romania de asiacinefil ), Uhm Jung-hwa (Dancing Queen, Insadong Scandal, Bestseller), in timp ce rolul principal masculin ii revine lui Kim Sang-kyung (May 18, The Tower). Scenariul si regia sunt semnate de debutantul Jung Geun-sub, ce realizeaza o treaba extraodinara, incat ne face sa ne intrebam de unde are Coreea atatia cineasti talentati, in fiecare an aparand nume noi ce debuteaza cu dreptul in industrie. Desi nu a avut un buget prea mare la dispozitie, talentul regizorului scenarist si interpretarea celor doi protagonisti au transformat pelicula intr-un succes de casa, “Montage” devenind fara indoiala inca de pe acum unul din cele mai bune filme coreene ale anului 2013.
Yoo Ha-kyung (Uhm Jung-hwa) e o mama singura care in urma cu 15 ani a trecut printr-un cosmar, pierzandu-si fiica de doar 7 ani ce a fost rapita. La acea vreme, rapitorul a cerut o rascumparare de 50.000 de dolari in schimbul vietii fetei, dar odata banii primiti, femeia si-a gasit fata fara suflare intr-o zona putin umblata, in miez de noapte. In ciuda eforturilor politiei si a detectivului de caz, Oh, de a prinde autorul faptei, acesta a reusit sa scape, comitand ceea ce pare, la o prima vedere, crima perfecta. La 15 ani distanta, detectivul Oh o anunta pe femeie de faptul ca in cateva zile urmeaza a expira termenul de prescriere a faptelor, ceea ce insemna ca autorul crimei nu mai putea fi sub nici o forma tras la raspundere. Ha-kyung spera ca detectivul ii va da vreo noutate legata de capturarea autorului, in nici un caz ca acesta va scapa pentru totdeauna nepedepsit. Avand mustrari de constiinta deoarece ii promisese femeii ca-l va gasi pe autor, detectivul Oh mai face o vizita la locul unde s-a produs tragedia. Spre marea lui surprindere gaseste la fata locului o floare, pe care Ha-kyung neaga ca ar fi lasat-o acolo. Cum doar politia stia de locul incidentului, Oh intuieste ca cel ce a lasat floarea e de fapt criminalul. Deoarece in zona exista o camera de supraveghere, incepe o lupta contra cronometru pentru gasirea autorului crimei inainte sa se prescrie fapta sa. Iar cautarile sale par a da roade. In momentul in care o rapire similara cu cea din urma cu 15 ani are loc, existand numeroase similitudini in metoda de actiune a autorului, detectivul e convins ca e vorba de acelasi faptas.
“Montage” e un film care nu ii dezamageste pe fanii genului thriller, fiind excelent realizat. Inca de la primele scene exista o tensiune palpabila, sufocant de dureroasa, in aer, care nu va disparea pana la ultimul cadru din film. Iar aceasta tensiune nu e transmisa exclusiv prin scenele de actiune pline de adrenalina ci, paradoxal, cu precadere din momentele tacute, in care spectatorul nu are nici o banuiala despre ce urmeaza sa se intample. Pe acest fundal e croita intreaga poveste, una trista, despre iubirea unui parinte pentru copilul sau, despre suferinta acestuia si despre nevoia de raspunsuri pentru lucruri pe care atunci cand autoritatile nu le pot rezolva, preferand sa le ingroape pentru totdeauna prin notiunea juridica de “prescriptie”, nu-si pot gasi raspunsul decat prin implicarea personala a omului simplu. “Montage” are, din aceasta perspectiva, si o tenta critica la adresa legislatiei coreene, care stabileste ca o crima este un act prescris juridic la implinirea a 15 ani de la comiterea acesteia. Putine cazuri ajung in aceasta situatie, insa exista si exceptii dureroase, cum a fost cazul ce a stat la baza scenariului filmului “Voice of a Murderer”, care nici in ziua de astazi nu a fost rezolvat de autoritatile competente, crima fiind prescrisa. Uhm Jung-hwa interpreteaza o mama care pana in ultima clipa are incredere in proimisiunea detectivului Oh de a-l gasi ucigasul fiicei sale. 15 ani a trait cu speranta ca va veni si ziua in care autorul va fi prins si se va cai pentru fapta sa, insa lipsa oricaror dovezi lasate in urma duce cazul in impas. In momentul in care e anuntata ca in cateva zile cazul se va prescrie, aceasta decide sa isi faca singura dreptate si, pe baza indiciilor oferite de detectivul Oh, incepe sa il caute pe criminal, pas cu pas. Yoo Ha-kyung e o mama curajoasa, pe care nimic nu o poate opri din aflarea adevarului, in timp ce detectivul Oh impartaseste acelasi spirit justitiar, avand insa de infruntat indifrenta organelor de ancheta si a superiorilor, care ii pot da un singur sfat: sa nu ramana cu fixatia unui caz nerezolvat din trecut, care nu poate decat sa-i dauneze in cariera. Isi da chiar demisia din politie din aceasta cauza, dar in momentul in care un caz similar de rapire are loc, e rechemat in echipa de anchetatori, unde face echipa cu detectivul Kang (interpretat de acelsi acru Jo Hee-bong, pe care iubitorii k-dramelor probabil il detesta in rolul doctorului Ko din serialul “Good Doctor”, tradus in prezent de asiacinefil ). Cele doua personaje principale, detectivul Oh si mama fetei ucise au acelasi spirit de luptatori dispusi sa mearga pana la capat in ciuda oricaror oprelisti, insa calea aleasa de fiecare e diametral opusa. Dar asta reprezinta una din surprizele acestui film, finalitatea fiecarei cai urmate fiind in ambele cazuri aceeasi: dreptatea. Cum si daca aceasta dreptate e posibila in societatea coreeana actuala ramane sa descoperiti abia la final, cand se va putea vedea ca fiecare personaj din poveste si-a avut rolul sau distinct in puzzle-ul final, mesajul lui “Montage” fiind unul profund, ce nu are cum sa nu te miste.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team pentru asiacinefil , colaboratorii implicati in acest proiect fiind lasedan, cristinab si gligac2002.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Cold Eyes (Stakeout) (2013 – remake-ul coreean al producţiei chineze “Eye in the Sky” ni-l prezintã pe Jung Woo Sung în primul rol negativ din carierã !
“Cold Eyes” (cunoscut si ca “Stakeout”) este unul din thriller-urile de mare succes ale anului 2013 in Coreea de Sud. Cu un buget de 4 milioane de dolari, filmul a avut incasari de aproape 35 de milioane de dolari, devenind dupa doua treimi din perioada scursa din 2013 al 4-lea film autohton al anului dupa incasari. Succesul este cu atat mai surprinzator cu cat avem de-a face cu un remake dupa o productie Hong Kong a anului 2007, tradusa in premiera in Romania tot de asiacinefil, “Eye in the Sky”. Regizat de Johhnnie To, cu nume precum Simon Yam, Tony Leung Ka-fai si Kate Tsui in distributie, “Eye in the Sky” a catsigat 3 premii si a avut nu mai putin de 10 nominalizari la diverse festivaluri de film asiatice. Numarul mare de nominalizari probabil i-a determinat pe producatorii coreeni sa incerce un remake, considerand ca pot realiza o varianta coreeana care sa nu dea gres acolo unde versiunea chinezeasca a trebuit sa se multumeasca cu statutul de nominalizare. Nu stim daca “Cold Eyes” va castiga la sfarsitul acestui an si la inceputul anului viitor premii, stim insa ca a fost un mare succes de box-office si, calitativ, este cu mult peste productia din Hong Kong, si aceea foarte reusita la vremea ei. Cho Ui-seok (un regizr cu 2 realizari modeste pana in prezent) si debutantul Kim Byung-seo au distribuit in acest film 3 vedete de prima mana ale filmului corean, provenind din 3 generatii diferite. E vorba de Sol Kyung-gu (recent vazut in The Tower, Troubleshooter, No Mercy sau in Voice of a Murderer, ca sa nu amintim de prestatia deosebita din “Oasis”), Jung Woo-sung (Athena, A moment to Remember, Daisy sau The Restless) si mai tanara Han Hyo-joo (recent vazuta in Love 911, Masquerade, Always, Ride Away, Postman to Heaven, sau in seriale indragite pe asiacinefil precum Dong Yi, Iljimae sau Spring Waltz). Acestor nume consecrate li se adauga idolul k-pop Junho (Lee Joon-ho), membru al formatiei 2PM, aflat la debut, pentru a putea vorbi de actori din 4 generatii diferite. Pentru Jung Woo-sung a fost primul rol negativ din cariera, iar pentru Han Hyo-joo a fost primul rol de politista din cariera, aceasta fiind o obisnuita a rolurilor romantice.
Ha Yun Ju e o tanara dornica sa faca parte din departamentul de supraveghre al politiei din Seul. Departament cu greutate, departamentul de supraveghere realiza operatiuni de filare a infractorilor cu ajutorul unui personal specializat si al unor dispozitive spion de ultima ora. Un agent din acest departament trebuia sa aiba spirit de observatie si o memorie exemplara, forma fizica buna si perspicacitate. Ha Yun Ju participa la o astfel de misiune de proba, sub atenta supraveghere a superiorului ei, Hwang Sang Jeong. Desi la sfarsitul testului acoperirea ei a fost deconspirata de ipotetica tinta, desi a uitat anumite detalii din timpul testului practic, fata e acceptata in departament, luand numele de cod “Mistretul”. Dar in aceeasi zi in care Ha Yun Ju dadea testul practic, are loc o spargere la o banca din oras, disimulata cu o explozie intr-o parcare menita a intarzia sosirea politistilor la fata locului. Intreaga operatiune, pusa la punct pana in cel mai mic detaliu, a fost coordonata de la distanta de James (poreclit “Umbra”), un individ extrem de inteligent, cu un simt al observatiei si intuitiei deosebite, dar si foarte periculos si violent. Acesta executa misiuni primite de la un intermdiar. Dupa o vreme, un nou jaf al unei cutii de valori are loc, iar presiunea asupra politiei creste. Departamentul de supraveghere primeste acest dificil caz al spargatorilor spre rezolvare. Ce nu stiu ei e ca James isi propune o ultima misiune, dupa care intentioneaza sa paraseasca Coreea, astfel ca departamentul de supraveghere nu are decat o singura sansa pentru a captura periculoasa banda…
“Cold Eyes” depaseste cu mult productia din Hong Kong din 2007, avand un scenariu mult mai complex si mai elaborat, intins pe durata a aproape 2 ore, pe cand versiunea chineza abia trecea de 90 de minute, punand accentul pe actiune, si mai putin pe povestea in sine spusa de scenari (diferenta de stil cinematografic). Personajele sunt bine portretizate, cu defecte si calitati, totul pe fondul unui ritm alert si plin de tensiune. Titlul literal al filmului, in coreeana, este “Filajul” sau “Panda” (Stakeout), insa pentru lansarea pe plan international, producatorii au ales un titlu mai metaforic si mai atractiv, “Cold Eyes” (Ochi Glaciali). Metafora are o dubla semnificatie: pe de o parte face referire la ochii tacuti si reci ai camerelor de supraveghere, ce au ajuns sa ne controleze viata, aflandu-se plasate peste tot in intersectii sau locuri aglomerate din orase, monitorizarea oricarui incident realizandu-se de la distanta, din fata unui simplu monitor. Astfel, orice infractiune e imposibil sa treaca neobservata de ochii vigilenti ai politiei, de unde si rapiditatea capturarii raufacatorilor. Acesti ochi placizi si cinici vegheaza zi de zi la linistea cetateanului. Pe de alta parte, titlul “Cold Eyes” se poate referi si la una din cerintele de baza ale meseriei de politst in echipa de supraveghere de la distanta sau sub acoperire a infractorilor, anume pastrarea calmului si a sangelui rece in orice fel de situatie, inclusiv in cele de crima, principalul scop fiind salvarea acoperirii sau deghizarii. O privire rece, indiferenta, in situatii limita, netradarea trairilor umane interioare si capacitatea de a merge mai departe in orice fel de situatie doar pentru indeplinira misiunii sunt caracteristicile de baza ale acestei meserii. In ciuda acestor reguli, nu o data personajele implicate in misiuni dificile se lasa dominate de sentimentul de compasiune fata de colegii aflati pe moarte sau raniti serios si isi deconspira identitatea, aratand ca si politistii sunt, pana la urma, oameni, oricat de mult superiorii si-ar dori ca acestia sa se comporte asemeni unor roboti a caror menire principala sa fie strangerea de dovezi necesare capturarii infractorilor si aducerii acestora in fata legii. Impresionante anumite momente limita in care totul se petrece in interval de cateva fractiuni de secunda si in care anumite personaje trebuie sa ia decizii prompte, alegand intre datoria ca politst si cea de om. Jung Woo Sung se descurca excelent in primul sau rol negativ din cariera, desi e destul de ciudat sa-l vezi pe acest actor cu chipul bland in rolul unui criminal feroce, inteligent si lipsit de scrupule. S-a achitat perfect de rol, insa nu e de dorit sa mai apara in roluri negative, care nu-i aduc nici un plus de imagine sau popularitate. Han Hyo-joo are un rol de “boboaca” in ale filajului, o aparitie inedita pentru actrita intr-un thriller de actiune, insa rolul i s-a potrivit de minune. Mereu tacuta si atenta la detalii, reuseste sa fie convingatoare, demonstrand ca e potrivita pentru orice fel e rol. Sa speram, doar, ca nu-i va veni vreunui regizor plictisit ideea de a o distribui si pe ea intr-un rol negativ, probabil ar fi singurul rol care nu i s-ar porivi niciodata.
Un thriller electrizant, ce iti mentine interesul pentru vizionare din prima pana in ultima secunda, o realizare excelenta si recomandata cu caldura tuturor fanilor genului. Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team pentru asiacinefil , colaboratorii implicati in acest proiect fiind: Alinabv, cristinab si gligac2002.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
7 Assassins (Seven Assassins) (2013) – Eric Tsang şi Felix Wong conduc revolta împotriva dinastiei Qing, într-un film de epocã antrenant
In 1912, ultima dinastie din istoria Chinei, Qing, era rasturnata de la putere, in ciuda unei scurte restauratii in 1917. Ultimii ani ai dinastiei s-au caracterizat prin coruptia autoritatilor, un regim opresiv, revolte, chiar daca in timpul dinastiei China a facut primii pasi spre modernizare. In acest context e plasata povestea filmului de aventuri “7 Assassins” (Seven Assassins), regizat de Xiong Xinxin (Hung Yanyan). Desi la o prima vedere numele acestuia nu pare a spune prea multe, acesta a fost un prolific actor, aparand in anii ’90 in peste 20 de filme. In 2009 a regizat primul sau film, un “action” exploziv, “Coweb”, insa a ramas cunoscut ca fiind dublura in scenele de arte martiale a superstarului Jet Li. Lasand la o parte toata aceasta carte de vizita care il recomanda, Xinxin a incercat sa dea lovitura in acest an cu “Seven Assassins”, un film care ar fi trebuit sa prinda la publicul larg si datorita bugetului de 11,6 milioane de dolari, dar care a avut mari probleme pe partea de promovare, obtinand incasari mici la box-office. Regizorul a acuzat intr-o scrisoare publica compania de distributie Enlight Media Group de lansarea aproape ratata a filmului in China, iar cei care il urmaresc ar putea tinde sa-i dea dreptate acestuia, filmul fiind extrem de antrenant si captivant. Din distributie fac parte cateva nume mari ale filmului chinez, precum Eric Tsang, Felix Wong, Gigi Leung si Simon Yam, in film aparand intr-un rol ecundar si regizorul Xiong Xinxin.
Intocmai precum in Vestul Salbatic de altadata, undeva in zona desertica a Chinei continentale a inceputului de secol XX, in perioada ultimilor ani ai dinastiei Qing, un convoi de carute insotit de o mana de luptatori infrunta o furtuna de nisip. Capul transportului e Tieyun, conducatorul rebelilor din Sud ce s-au ridicat impotriva dinastiei carmuitoare Qing, iar transportul – o pretioasa caruta cu aur in schimbul careia ar fi trebuit sa se cumpere armele necesare inarmarii rebelilor. Dar abia ce convoiul a scapat de furtuna de nisip, si un nou pericol se iveste la orizont: banditii condusi de temuta Man Tianhong ataca oamenii lui Tieyun, iar transportul si capul acestuia cad in mainile banditilor. Rebelul Tieyun ajunge astfel, nu fara lasare de inima, de la sefa banditilor pe mana guvernatorului Zhuo. Printul mostenitor al tronului Qing afla de actiunea rebelului si mai ales de pretioasa incarcatura transportata de acesta, fiind direct interesat in a pune mana pe aurul rebelilor. Cu ajutorul unui complice, Tieyun reuseste sa fuga in Valea Aurului, unde e sfatuit sa ceara ajutor. Populata de mai putin de 100 de suflete, Valea Aurului era o zona retrasa locuita de exilati si fugari oponenti ai regimului, ce au decis sa lase armele deoparte si sa-si traiasca viata departe de zbuciumul lumii acelor timpuri. Doar ca venirea rebelului Tieyun va abate nenorocirile asupra Vaii Aurului…
“Seven Assassins”, cel mai nou film de epoca de aventuri din China pe care asiacinefil il propune iubitorilor genului, are un scenariu simplist si captivant, apropiindu-se ca gen de filmele populare ale lui Florin Piersic din anii 70-80 cu Margelatu. Pana si coloana sonora face trimitere la genul “haiducesc” de pe meleagurile mioritice, subiectul fiind construit astfel incat sa prinda la public. Chiar daca filmul nu a fost un succes de box-office in China si datorita divergentelor intre realizatorii filmului si compania ce trebuia sa-l promoveze, acesta are absolut toate ingrediuentele pe care ar trebui sa le aiba un film de aventuri: actiune bine calculata si distribuita pe parcursul filmului, care iti mentine interesul din primul mpana in ultimul moment; o poveste simpla, fara pretentii, cu rasturnari de situatie spectaculoase, usor de urmarit de toate categoriile de spectatori; cascadorii si scene de lupta realizate, fara adaos de efecte speciale; un fir romantic destul de slab conturat si prezente feminine dinamice (uneori chiar… diabolice). Veteranul Eric Tsang, cu peste 250 de filme la activ si cu 60 de ani impliniti are un rol bine interpretat de maestru, bun cunoscator al artelor martiale dar si al intelepciunii si vorbelor de duh. Felix Wong il interpreteaza destul de bine pe Tieyun, liderul rebelilor, insa parca ii lipseste agresivitatea pe ecran, personajul sau fiind destul de moale pentru un lider. Surprinzator, poate cea mai buna interpretare o are personajul principal feminin negativ, sefa banditilor interpretata de Gigi Leung. Un film de atmosfera, cu un scenariu bine plasat in contextual istoric al anilor tulburi ai sfarsitului dinastiei Qing ce tradeaza nesiguranta, coruptia si setea de dreptate in fata abuzurilor unui regim a carui cadere va schimba pentru totdeauna destinul Chinei.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de Alinabv– asiacinefil
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
A Night In Nude: Salvation (2010) – Takashi Ishii, Grand Guignol şi realismul exacerbat în filmul japonez contemporan
In anul 2010, la aproape 10 ani dupa primul film A Night in Nude, regizorul japonez Takashi Ishii propune reluarea temei cinismului prin motivarea sexualitatii si incorporarea cu prisosinta a elementelor de “crime fiction”, incredintand rolul principal masculin aceluiasi actor Naoto Takenaka, iar pe cel feminin actritei Hiroko Sato. Prin partitura feminina, ne intoarcem in perioada anilor 1897-1962, in care la Paris a functionat Teatrul Grand Guignol si unde a aparut un gen unic de divertisment dramatic de piese scurte, cu scene senzationale de natura oribila, in care actritele batrane si-au gasit roluri pe masura artei lor interpretative. Oscar Metenier a fost fondatorul si originalul director al teatrului, producand piese despre o clasa sociala desconsiderata, aflata la capatul inferior al unui esantion social: prostituate, criminali, pierduti de soarta in asperitatile strazilor. De cealalta parte a oceanului, in America, actrite ca Bette Davis si Joan Crawford lucrasera deja din anii 1951 – 1952 la astfel de filme. Prin „Baby Jane”, primul film cu adevarat horror, actrita Bette Davis, nominalizata la Oscar, a dovedit ca acest gen a inceput sa prinda la public, iar genul s-a extins pana in zilele noastre.
Asadar, tema „Grand Guignol”, cu referire la popularul teatru parizian specializat in viziuni realiste, cu performante horror, este prezenta si in filmul „A Night in Nude-Salvation”. Astfel, regizorul Takashi Ishii revine cu un tablou al isteriei intr-o analiza existenţiala care frizeaza de-a dreptul psihopatologia, suferinta provocată de abuzul sexual si pierderea de sine. Melanj hibrid intre Akira Kurosawa, Alfred Hitchcock, Orson Welles si Roman Polanski, „A Night in Nude: Salvation” este un invingator. Povestea se sprijina pe personajele perverse si intunecate, filmul aducand o sofisticata metafora expresiva umanitatii sucite, inaltand erotismul la grad absolut, punand accent pe viziuni ale iadului dezlantuit.
La 17 ani dupa evenimentele cunoscute in primul film „A Night in Nude” (1993), personajul Jiro Kurenai (interpretat de actorul Naoto Takenaka), lucreaza inca la agentia prin care face toate acele lucruri pe care nu vor oamenii sa le faca. El este angajat de o frumoasa femeie (interpretata de actrita Hiroko Sato) sa-i gaseasca un ceas Rolex, aruncat din greseala intr-o padure cand a imprastiat din elicopter cenusa tatalui sau. Stie ca povestea nu este adevarata, dar are nevoie de bani. Miraculos, il gaseste intr-un miros pestinential si il da spre analiza unei tinere politiste, care analizandu-l in laborator gaseste tesut uman, dar nu ii spune asta lui Jiro. Ea vrea sa stie cum s-a legat Jiro de un alt caz neelucidat de violenta, crima si pericol in urma cu cativa ani . Prin gasirea ceasului, Jiro isi da seama ca povestea pe care a mai trait-o se repeta, ca Ren/Tae, femeia, il manipuleaza prin acelasi magnetism sexual. Fara a face confuzie cu primul film, avand comun cu acesta doar tema si similitudinea de situatie – femeia abrutizata de abuzul sexual care devine criminala -, Jiro incearca sa inteleaga propriile motivatii, dar se lasa dominat de noua atractie catre venala femeie si astfel aluneca intr-un nou abis, mult mai intunecos, intr-o lume suprarealista. Naivul Jiro cade in mrejele comportamentului deviant al mamei mare amatoare de oameni stupizi, care cu cele doua fiice, criminale laolalta, manipuleza sexul opus prin sexualitate desantata, dand la iveala uratenia si sadismul jocurilor dragostei fizice dintre femeie si barbat, in scopul agonisirii banilor. Iar Jiro cade inca o data prada sentimentelor care ii vor cufunda inima si mai adanc, in intunericul deplin.
Un film total nerecomandat minorilor, dar mai ales celor care au probleme cardiace, ori sunt doar sensibili si vor sa-si verifice rezistenta psihica, ori sunt religiosi.
Multumiri pentru traducerea realizata in premiera in Romania lui lasedan – Asia Team.
Prezentare realizata de Corina – asiacinefil.com
Good Doctor (2013) – Joo Won în rolul unui autist în noua k-drama tradusã în premierã în România de Asia Team !
Vara a devenit, de cativa ani, pentru televiziunile coreene concurente in materie de “k-drama” difuzate un camp de lupta a doua tematici care intr-o alta perioada a anului ar face destul de greu rating, stiut fiind ca primavara si toamna sunt marile premiere. Este vorba de genul horror/mister si genul medical. Ambele genuri sunt o consecinta evidenta a influentei de pste Ocean, unde astfel de seriale s-au bucurat de un real success. Si atunci de ce sa nu incerce si coreenii variante proprii e seriale pe aceeasi tematica ? Si astfel,m de cativa ani buni, vara, seriale medicale impanzesc orele de maxima audienta in grila canalelor tv coreene, cu mai mult sau mai putin succes. In definitiv, nu exista mari asteptari de rating de la astfel de seriale, fiind perioada de concedii, deci un eventual esec nu va intrista producatorii care completeaza grila de programe, insa un eventual succes nu poate decat sa demonstreze valabilitatea retetei succesului sis a indemne spre productii mai indraznete (combinatii de genuri). Serialul medical al verii lui 2013 pare, insa, a fi Good Doctor, un serial pe care asiacinefil il propune membrilor comunitatii, cu mari asteptari datorita in principal distributiei. Si se pare ca asteptarile sunt deja pe deplin confirmate, Good Doctor pornind de la un rating de 10 % la primul episod, si ajungand deja la episodul 6 la un varf de 18,4 % !
Pentru asiacinefil , Good Doctor marcheaza o noua premiera, fiind primul serial medical coreean tradus in romana de echipa Asia Team. Genul serialelor medicale nu este unul usor de digerat de fanii k-dramelor, continand multi termeni medicali de specialitate care pentru privitorul de rand nu au nici o semnificatie, cadrul lor de desfasurare fiind de multe ori limitat la spatiul interior al unui spital sau la lumea oamenilor in halate albe ce-si pun la bataie indemanarea, cunostintele si pasiunea pentru salvarea vietilor. Iar cand pe langa pasiune isi face loc invidia sau intriga pentru obtinerea controlului administrativ al unui spital, ingredientele sunt deja pregatite. “Cain si Abel”, singurul serial apropiat ca gen de Good Doctor tradus de asiacinefil a fost un serial doar partial medical, acolo primand intriga din afara spitalului, fiind urmarita povestea celor doi frati invrajbiti. De aceasta data, povestea se muta in interiorul unui spital, de-a lungul fiecarui episod ivindu-se diferite cazuri ce scot in evienta capacitatile sau lipsurile personalului medical din cel mai mare spital din Seul. In paralel cu drama fiecarui pacient e prezentata si drama personala a protagonistului povestii, Park Shi On, o persoana mult interiorizata ce incearca sa-si depaseasca conditia si eticheta pusa de societate persoanelor de seama sa prin capacitatile extraordinare pe care le poseda.
Park Shi On e un tanar trecut de adolescenta ce sufera de autism inca din copilarie. Anii copilariei nu au fost prea fericiti pentru acesta si familia lui, tatal fiind un alcoolic violent ce deseori aplica severe corectii atat mamei cat si copiilor minori. Neacceptat de catre ceilalti copii datorita autismului de care suferea, Shi On s-a atasat de un iepure care insa moare in timpul unui scandal initiat de tatal sau. La fel se intampla si cu fratele lui, ce-si pierde viata intr-un nefericit accident intr-o locatie parasita. E momentul in care Shi On promite ca atunci cand va fi mare va fi un medic priceput care va salva vieti. Peste mai mult de 15 ani il regasim absolvind Medicina, specializandu-se pe medicina pediatrica, insa ciocnindu-se de atitudinea ostila a societatii si a medicilor; desi arata ca un tanar in toata firea, acesta suferea de Sindromul Savantului, astfel ca desi avea mintea unui copil de 10 ani, avea calitati extraordinare in anumite domenii, iar in cazul de fata, in medicina pediatrica. Directorul celui mai important spital din Seul, cel care l-a sustinut de mic, incearca sa obtina primira lui ca medic stagiar in spital, iar pentru asta isi pune in joc functia. Adversarii lui din Consiliul de administratie nu ezita sa-i accepte propunerea (initial respinsa) – anume acceptarea lui Shi On ca stagiar timp de 6 luni, convinsi fiind ca acesta prin incompetenta sa il va trage dupa el pe director. Si astfel, noul stagiar Shi On isi incepe experienta practica in cel mai mare spital din Seul, unde ajunge sa cunoasca atat rivalitatile de culise dintre doctori, orgoliile si indemanarea acestora, cat si sentimentul pana atunci necunoscut al iubirii. Daca va reusi sa-si invinga deficientele si sa razbeasca in cea mai mare provocare a vietii sale, ramane sa descoperim episod cu episod.
Serialul, preconizat a avea 20 de episoade, si-a schimbat titlul din cel initial “Green Scalpel”; datorita faptului ca scalpelul (in coreeana “Mes”, derivat dinr-un cuvant olandez) era un termen mai putin cunoscut publicului larg, fapt ce ar fi putut crea confuzii sau dezinteres din partea publicului. Actualul titlu, Good Doctor, da o nota mai personala subiectului abordat, care in nici un caz nu e limitat la momente plictisitoare consumate in decorul alb al spitalului. La ratingul ridicat a contribuit din plin popularitatea dobandita de actorul protagonist, Joo Won, dobandita pana la acest serial, dar si interpretarea deoebita a acestuia, care cu siguranta ii va aduce premiu sau premii la sfarsitul anului. Joo Won e o figura relativ noua in peisajul k-dramelor, debutand destul de tarziu, la 23 de ani, in 2010. In 2012 a fost la un pas de rolul carierei in serialul “The Moon Embracing the Sun”, in care a fost distribuit intr-unul din rolurile principale, insa datorita prelungirii cu 8 episoade a proiectului “Ojakgyo Family” in care era deja implicat, in rolul sau din “The Moon Embracing the Sun” a fost distribuit Jung Il-woo, iar el a ratat astfel unul din cele mai de success seriale coreene ale ultimilor ani. Cu toate astea, talentul i-a adus 2 premii pentru rolul din “Ojakyo Family”. Urmatorul serial i-a adus alte 2 premii, “Bridal Mask”, iar in acest an a aparut in serialul ce s-a dorit un remake dupa “My Girlfriend is an agent”, “7 th Grade Civil Servant”. Probabil insa ca rolul din “Good Doctor” va fi cel mai apreciat din cariera sa de pana acum, dat fiind faptul ca interpreteaza un autist, un rol solicitant pentru orice actor talentat. Rolul principal feminin e interprtat de mai vechea noastra cunostinta Moon Chae-won din The Princess’s Man sau Painter of the Wind, care de aceasta data are un rol cu totul aparte, interpretand un medic pediatru ce ramane surprinsa de personalitatea copilareasca a personajului lui Joo Won dar totodata si fascinat de geniul acestuia. Triunghiul e completat de Joo Sang-wook, o alta veche cunostinta a membrilor comunitatii asiacinefil, ce l-au putut urmari in serialul Feast of Gods sau in filmul The Scent. Si de aceasta data Joo Sang-wook va interpreta un personaj rece, calculat, struict cu sine insusi si cu subalternii sai, care va completa triunghiul amoros al povestii. Din nou fanele celor doi actori vor fi puse intr-o situatie delicata, de a alege un favorit, si mai mult ca sigur din nou Joo Sang-wook va fi… perdantul fara vina.
Un serial care promite si confirma deja asteptarile fanilor, care cu siguranta nu trebuie ratat.Supriza traducerii lui in premiera in limba romana este oferita membrilor asiacinefil de Claudia si Adina. Multumim pentru acest efort deosebit si pentru traducerea excelenta a termenilor medicali (multi dintre ei fara expliatie in subtitrarea in engleza), care nu de putine ori necesita timp suplimentar pentru documentare, intelegerea lor si redarea adecvata in limbajul medical romanesc. Bucuria si aprecierea acestui efort e cu atat mai mare cu cat primul serial medical coreean tradus pe asiacinefil a fost rodul muncii unor persoane dedicate si loiale acestei comunitati, pentru care caracterul e mai important decat satisfactia efemera de a fi ridicate pe un fals piedestal al unor asteptari desarte.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Cinderella Man (2009) – un nou serial cu Kwon Sang-woo tradus în premierã în România de Asia Team !
Toata lumea cunoaste, inca din copilarie, universalul basm al Cenusaresei, publicat mai intai de Charles Perrault, iar mai apoi de Fratii Grimm. Ce-ar fi insa sa existe si o poveste despre o Cenusareasa… de genul masculin ? Si inca una moderna ! Vi se pare un lucru neobisnuit, intr-o lume dominata de barbati, sa nu existe si astfel de drame personale ? Cel putin titlul serialului coreean din 2009, “Cinderella Man”, poate sugera faptul ca realizatorii coreeni au facut-o si pe asta. In realitate, insa, titlul nu e mai mult decat o metafora fara prea mare legatura cu subiectul cuprins in cele 16 episoade, pus de producatori probabil pentru a creste audienta. Mai degraba povestea se aseamana cu una din celebrele povestiri ale lui Mark Twain, “Print si Cersetor”, decat cu clasicul basm, pentru simplul motiv ca e mult prea realista (ca punere in scena, nu ca scenariu in sine, care ramane pur fantezist si tipic coreean) pentru a fi asimilata scenariului unui basm. Serialul spune povestea a doi frati gemeni despartiti imediat dupa nastere de mana omului (sau mai bine zis de niste ambitii oarbe ale unor persoane), pe care destinul ii aduce impreuna dintr-o intamplare, peste ani de zile, cand acestia au ajuns deja la maturitate, cei doi schimband rolurile intre ei tot datorita sortii. Ca in “Print si Cersetor”, fiecare ajunge sa cunoasca modul de viata al celuilalt, visele si aspiratiile neimplinite, intrigile si jocurile de putere din jurul managementului unei companii din lumea modei, toptul pe fondul relationarii cu terte personaje interesate mai mult sau mai putini de ochiul dracului ce controleaza lumea zilelor noastre. Versiunea masculina moderna a Cenusaresei, “Cinderella Man”, a avut un rating mediu de 8,2 % si marcheaza colaborarea a doi regizori, unul mai putin experimentat, Yu Jeong-joon, ce a regizat doar un serial modest de 14 episoade, “Rebirth – Next”, in 2005, si altul mult mai cunoscut, Kim Sang-hyub, care dupa “Cinderella Man” a cunoscut succesul cu “Domng Yi” si, in acest an, cu “7t th Grade Civil Servant”. Si cum se putea altfel pentru o Cenusareasa masculina ca scenariul sa nu fie scris de o femeie, cata vreme basmul clasic despre Cenusareasa feminina a fost scris de un barbat ? Jo Yoon-yeong e scenarista acestui serial, nimeni alta decat cea care a impresionat cu scenariul lui “Save the Last Dance for Me”.
Oh Dae-san e un tanar extrovertit obisnuit, ce-si castiga existenta copiind modele originale de haine de firma abia aparute pe piata, pe care le vinde ca fiind originale prin divere piete accesibile cumparatorilor de rand. Desi ocupatia lui, practic, este pacalirea oamenilor si se afla undeva la limita legii, isi practica “meseria” cu hotarare si convingator, avand o multime de clienti, atat personae fizice cat si diverse firme de prin piete. Tot intr-o piata o cunoaste pe fiica proprietarului unui magazin de haine, “Easten”, Seo Yoo-jin, pe care incepe sa o placa. Fata insa ii refuza de fiecare data ajutorul, chiar daca intentiile lui Oh Dae-san sunt din cele mai bune, in special cand fata trece prin situatii dificile. Pe un alt plan il cunoastem pe Lee Joon-hee, fiul proprietarului instarit al unei companii din lumea modei, “Sopia Apparel”. Acesta a studiat la Paris si a avut toate conditiile pentru a primi o educatie aleasa, insa domeniul in care s-a specializat – gastronomia – nu avea nimic de-a face cu managementul companiei. Observand interesul scazut al fiului au pentru preluarea conducerii companiei, presedintele Lee Kang-il lasa compania pe mana lui Lee Jae-min, fratele vitreg din a doua casatorie a presedintelui. Talentat si stapanind toate cunostintele necesare conducerii unei companii, acesta era vazut de a doua sotie a presedintelui ca unicul mostenitor al imperiului creat de acesta. In schimb, mama presedintelui, septuagenara Kang Joo-ok, neprivind-o cu ochi buni pe nora sa, isi doreste nespus ca “Sopia” sa ramana o mostenire in familie rudei directe de sange, adica nepotului ei aflat la Paris, Lee Joon-hee. In momentul in care presedintele Lee Kang-il decedeaza, testamentul acestuia adduce furtuna in sanul familiei Lee. “Sopia” e lasata mostenire celor doi frati vitregi, iar lupta pentru conrolarea companiei incepe, manevrata fiind din umbra de a doua sotie a presedintelui si de bunica Kang Joo-ok. Intalnirea intamplatoare a lui Lee Joon-hee cu Oh Dae-san, intr-o bataie intr-un club va deschide noi perspective acestei povesti. Fara a realiza ca de fapt sunt frati gemeni, un secret bine tainuit de bunica Kang Joo-ok, Oh Dae-san e rugat, datorita asemanarii, sa joace rolul lui Lee Joon-hee timp de o luna, acesta trebuind sa-si rezolve niste probleme personale de sanatate. In tot acest interval, intreprinzatorul Dae-san va avea de infruntat competitia pentru controlarea companiei cu fratele vitreg Lee Jae-min.
“Cinderella Man”, noua propunere asiacinefil pentru indragostitii de seriale coreene, reprezinta un veritabil regal sub aspectul interpretarii, pe care ni-l ofera indragitul Kwon Sang-woo. Cunoscut drept “Printul Lacrimilor” datorita rolurilor emotionante din seriale precum “Stairway to Heaven” sau “Sad Sonata”, traduse in premiera in Romania de asiacinefil . Kwon Sang-woo ne impresioneaza de aceasta data cu un rol dublu fenomenal. Avem ocazia sa il vedem atat in ipostaza unui om simplu, ce traieste in lumea de jos, ce recurge nu neaparat la metode ortodoxe pentru a-si castiga existenta, si caruia i se ofera sansa de a-si implini visele de o viata in momentul in care fiul unui milionar ii ofera un schimb temporar de identitate. Pe de alta parte, il vedem interpretand rolul fiului milionarului, prea putin interesat de afaceri, poate putin timid, oricum mult mai asezat si mai calculat, arogant si noncomformist decat cel care ii intra in rol pentru un timp. Farmeciul interpretarii lui Kwon Sang-woo a acestui dificil rol dublu sta in faptul ca nici o clipa, si atunci cand cei doi stau fata in fata sau poarta aceleasi haine, iti dai seama care din ei e personajul Oh Dae-san si care e personajul Lee Joon-hee. Mimica si interpretarea lui Sang-woo fac diferenta, confirmandu-i clasa, rolul din “Cinderella Man” fiind unul din cele mai exprsive din intreaga lui cariera. Rolul principal feminin e interpretat de Yoona, membra a grupului pop “Girl’s Generation”, lucru care probabil i-a adus un premiu de popularitate pentru acest rol in 2010 la Baeksang Arts Awards. Trei ani mai tarziu, Yoona aparea in “Love Rain”, alaturi de un alt actor foarte popular, Jang Geun-suk. Song Chang-ui (a carui asemanare fizica cu Ji Jin-hee e extreme de mare) interpreteaza rolul fratelui vitreg Lee Jae-min, personajul ce incearca sa incline balanta de partea celor pe care noi ii vom percepe ca fiind eroii negativi ai serialului. Mult timp interpretand roluri mici sau avand aparitii cameleonice in seriale de succes, cu rolul din “Cinderella Man” acesta cunoaste celebritatea, dobandind mai multe roluri principale in seriale precum Syndrome, Life ios Beautiful si, mai recent, The Great Seer (unde apare chiar alaturi de Ji Jin-hee cu care seamana atat de mult. Nu putem trece cu vederea nici aparitia in serial a actritei Han Eun-jung (o cunostinta mai veche din “Full House”) si nici a actritei veteran Jung Hye-sun (in rolul clasic pentru ea de bunica, pe care am putut-o vedea recent la 80 de ani in serialul “Feast of Gods” in acelasi rol de sefa autoritara).
Desi povestea este destul de previzibila (e deja un cliseu in k-drame schimbarea copiilor la nastere si urmarirea destinului lor pana la maturitate, cand acesta ii aduce din nou pe acelasi drum), exista suficiente rasturnari de situatie si momente memorabile realizate de Kwon Sang-woo care sa te tina lipit de acest minunat serial, fata a te bate gandul s ail abandonezi o clipa. Rar poti vedea un actor schimband personalitatile de “n” ori pe durata a 60 de minute, profunzimea interpretarii eclipsand celelalte personaje. Vor fi si lacrimi, doar nu va asteptati ca Printul Lacrimilor sa zambeasca tot timpul, dar ele sunt atat de credibile incat actorul reuseste sa transmita spectatorului suferinta personajului. Yoona e si ea stralucitoare, interpretand un personaj initial arogant si mandru, ce nu accepta caile ocolite in viata, cid oar drumul cel drept, chiar daca ea insasi ajunge sa fie cu un picior in groapa si inglodata in datorii. Insa aceasta imagine se schimnba pe parcursul serialului. O vedem joviala cand e cazul, oferind consistenta personajului ei, astfel ca prima impresie lasata de primele episoade cu siguranta se va schimba pe parcurs. In privinta coloanei sonore a serialului, cu exceptia unui fragment muzical destinat scenelor triste din serial, toate melodiile apartin genului pop, potrivindu-se perfect unui serial modern din Coreea anului 2009. Si e vorba in principal de melodii devenite ulterior hituri, interopretate de Shin Seung Hoon, Davichi, Girl’s Generation sau T-ARA.
Serialul a fost tradus in premiera in Romania de DDI94 si Alinabv pentru asiacinefil (Asia Team). Timingul a fost refacut manual la fiecare episod, subtitrarea in engleza prezentand grave carente sub acest aspect, rezultand o subtitrare in limba romana care face “Cinderella Man” placut de urmarit, atentia nefiind distrasa de la imagine de un text imperfect.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
A Night in Nude (1993) – o poveste în stil neo-noir despre crimã şi iubire în viziunea apreciatului Takashi Ishii
Ne aflam la portile lumii a treia, dar poate si a patra, ori poate am putea pierde insasi numaratoarea si sa spunem doar ca ne aflam la portile mirajului: cel al banilor, al placerilor vinovate, mult prea vinovate, dincolo de care cei aflati nu mai au nicio scapare. Dar si acolo de fapt conteaza numai supravietuirea, nu importa cum anume, prin ce mijloace, ori prin ce metoda. Nu putem sa negam aceasta lume, nu putem sa ne prefacem ca ea nu exista, iar unii dintre noi vor spune: bine ca eu sunt departe si ca, intr-un fotoliu comod, pot privi sa ma delectez cu un film, care, evident, ramane doar un film, indiferent ce ar incerca sa transmita.
Filmul A Night in Nude (1993) pe care asiacinefil il propune este unul arhetipal japonez, facand parte din curentul neo-noir, cu accente de suprarealism si erotism. Neo-noir este denumirea generica a tendintelor moderne din cinematografie de a incorpora aspecte ale genului cunoscut ca film noir, in filme de alte genuri, care au produs un impact de necontestat asupra unor creatori de opere, atat literare cat si filmografice. Pe de alta parte, sintagma „film noir” desemneaza un gen de exprimare cinematografica, aparut pentru prima data si identificat cu productia filmului „Soimul maltez”, realizat in anul 1941, dupa romanul omonim din 1930 al lui Dashiell Hammett. Criticile si comentariile care au incercat sa defineasca „filmul noir” din punct de vedere conceptual sunt destul de multe. Astfel, au luat nastere unele eseuri in Franta postbelica care aveau menirea de a evalua filmul american, trasand noi linii directionale in limbajul de film. Filmele americane nu puteau fi proiectate in Franta datorita ocupatiei germane din 1940, insa cand acestea au aparut, in perioada postbelica, criticii de film au vazut in ele acea sensibilitate pe care ulterior au denumit-o FILM NOIR. Asadar termenul de „film noir”, care inseamna in franceza „film negru”, a fost pentru prima data atribuit filmelor Hollywood-iene de criticul de film francez Nino Frank in 1946, fiind in chip surprinzator necunoscut majoritatii realizatorilor de film, cat si actorilor americani care foloseau deja acest gen cinematografic.
Astfel de filme aduc in prim plan cinismul si motivarea sexualitatii, incorporand de obicei elemente tematice derivate din scoala “crime fiction” care apare in Statele Unite imediat dupa Marea Criza din 1930. Personajul este prezentat ca fiind intr-o situatie aparent de neiesit, gasind la disperare o solutie pentru a evada din „capcana”. Din punct de vedere tehnic, filmele noir sunt recunoscute estetic dupa cheia joasa de lumina, contrast puternic, umbre dramatice si imagine alb-negru, stil vizual care apare prima data creionat in expresionismul german. Imaginea de tip „deja vu” sau mai intunecata necesara maririi suspansului, cu iluminarea specifica redusa, se adauga la elementele inedite – personajele, povestea Actiunea duce in final la crearea unei atmosfere generale de „tremolo” interior, care captiveaza spectatorul si-l face sa revina adesea, in cautarea unor senzatii tari. Dar cum, odata cu trecerea timpului, „filmul negru” a devenit color, lumina redusa se poate aplica cu succes si la acesta. Realizarea artistica si tehnica trebuie sa respecte regula de baza, adica filmul sa fie negru sau, mai exact, sumbru. Avem si noi in cinematografia clasica romaneasca filmul „Felix si Otilia” al regizorului Iulian Mihu, realizat in aceasta maniera tehnica si artistica. De remarcat ca acest procedeu in realizarea filmelor a fost folosit imediat si de realizatorii din alte cinematografii, care l-au asimilat rapid.
Este si cazul japonezului Takashi Ishii, mangaka – artist de benzi desenate, scenarist si regizor de film, care a semnat si realizat o bogata filmografie a genului. Profitand la maximum de o libertate totala in a experimenta noi tehnici de limbaj cinematografic in filmul „A Night in Nude”, realizat in anul 1993, regizorul incredinteaza rolul principal actorului deja consacrat, Naoto Takenaka, actor care are la activ o impresionanta filmografie, fiind totodata el insusi scenarist.
Partea feminina a acestui film este asigurata de Kimiko Yo, actrita cu o la fel de impresionata filmografie.
A Night in Nude spune povestea lui Jiro Kurenai, pe numele sau adevarat Tetsuro Muraki. Acesta detine o asa zisa agentie prin care, pentru un pret, face acele lucruri pe care nu vor unii oameni sa le faca, un fel de meserii murdare: curatenie dupa caini sau dupa oameni batrani, ingrijirea mormintelor etc. Este angajat ca ghid pentru un tur al orasului Tokyo de o frumoasa femeie yakuza (gangster) – Nami Tsuchiya. Dupa o vizita in anumite locuri, o cazeaza la un hotel, stabilind o intalnire pentru a doua zi. Revenindu-si rapid din betia pe care a mimat-o cu abilitate, Nami pregateste scena pentru a-l ucide pe violentul sau iubit yakuza, de care vrea sa scape din cauza abuzurilor sexuale, desi este dependenta financiar de acesta. Sosind la ora fixata, Jiro constata lipsa femeii, dar realizeaza ca este deja implicat in crima pe care aceasta o savarsise. Asa ca, este nevoit, ca un adevarat detectiv, sa o gaseasca rapid, pentru a-i livra bagajul – iubitul mort, indesat intr-o valiza. Incet, incet, Jiro este atras intr-o valtoare de evenimente, foarte bine puse in evidenta de regizorul Takashi Ishii, care coboara prin acest personaj, in cartierele rau famate ale Tokyo-ului, in locuri unde nu este bine sa apari la lumina zilei, dar mai ales cand intunericul se lasa, experimentand cinematografic doar cateva din „specialitatile” oferite de o asemenea abatere de la arterele principale ale luxuriantului oras.
Din tot acest halucinant periplu al lui Jiro, intelegem ca de fapt este manat de un sentiment interior pe care nu l-a cunoscut pana la intalnirea cu Nami – iubirea. Cu un magnetism erotic exacerbat, Nami vine si pleaca, se apropie si se departeaza, povesteste viata ei, incearca sa se inteleaga, incearca sa se elimine structural, dar va purta mereu amprenta stigmatizarii care, ca un tatuaj permanent, va face imposibila revenirea ei in lumea normala. Mai ramane sa ne reamintim poate motivul iubirii ca vis din opera eminesciana, ca sa deslusim ca numai asa s-ar putea implini o nazuinta fireasca a celor care trec prin limitarile unui suflet incorsetat in carcasa de lut a trupului efemer.
Un film tulburator, dar nerecomandat minorilor si celor care au probleme cardiace, ori poate prefera genul siropos al comediilor romantice.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania realizata de lasedanpentru asiacinefil .
Prezentare realizata de Corina – asiacinefil
Journey to the West: Conquering the Demons (2013) – Stephen Chow revine dupã o pauzã de 5 ani şi domninã autoritar box-office-ul chinezesc !
Filmul surpriza al acestui an in China pe care vi-l propune asiacinefil este fara indoiala “Journey to the West: Conquering the Demons”, o superproductie China-Hong Kong ce marcheaza revenirea ca regizor a marelui Stephen Chow, la 5 ani de la CJ 7. De aceasta data avem parte de o poveste de aventuri in care fantezia se imbina cu umorul si actiunea, realizata dupa un tipic japonez, dar colorata cu umor chinezesc cat cuprinde. Daca combinam o rapida crestere, dupa premiera, a numarului de cinemtografe in care filmul a fost prezentat, cu apetitul chinezilor pentru filme, cu o legenda literara si cu contributia poate a celui mai popular actor-regizor din Hong Kong, avem reteta perfecta a unui veritabil fenomen cinematografic, care de aceasta data poarta numele “Journey to the West: Conquering the Demons”. Filmul a stabilit cateva recorduri la box-office in China. In primul rand, a obtinut incasari record in China, de peste 200 de milioane de dolari, transformandu-l in liderul detasat al acestui an, multe productii inclusiv occidentale fiind spulberate de aceasta productie autohtona. In prima zi de rulare in cinmatografe, filmul a obtinut incasari de aproximativ 12, 5 milioane de dolari, depasind recordul anterior pentru ziua premierei detinut de liderul de box-office al anului 2012, “Painted Skin: The Ressurection” (11,2 milioane dolari). La doar 4 zile distanta, incasarile obtinute au mai depasit un record, cel detinut de “Transformers: Dark of the Moon”, cu 19,6 milioane de dolari obtinuti intr-o zi, “Journey to the West: Conquering the Demons” devenind filmul cu cele mai mari incasari obtinute intr-o singura zi din istoria Chinei. Celor 200 de milioane de dolari obtinuti in China continentala, li se adauga 3,6 milioane dolari castigati in Hong Kong, 3,2 milioane in Malaezia si 1,8 milioane in Singapore.
Stephen Chow (foto) a fost atat regizorul acestui film (in asociere cu mai putin cunoscutul Derek Kok) cat si scenaristul si producatorul sau. Scenariul insa a pornit de la cunoscutul roman clasic “Calatorie spre Apus”, scris in timpul dinastiei Ming (secolul XVI) de catre Wu Cheng’en, ce spune povestea legendarului pelerinaj al unui calugar budhist catre India (“Teritoriile din Apus”), in cautarea iluminarii. Acesta se va insoti cu inca 3 tovarasi de drum care se hotarasc sa-l ajute in calatoria sa pentru a-si ispasi pacatele. Filmul e o reinterpretare libera cu accente comice a acestei povesti, insa in realitate doar secventa de final aminteste efectiv de romanul medieval in sine. Din distributia filmului face parte Wen Zhang (recent vazut in Badges of Fury si Ocean’s Heaven), un tanar actor a carui popularitate a crescut peste noapte si care e deja un star al filmului chinezesc; cunoscuta Shu Qi (The Second Woman, Tai Chi, If You Are The One), Huang Bo (premiat pentru rolul din “Cow”, care aici il interpreteaza magistral pe Regele Maimuta) si Show Luo (starul taiwanez ce-l interpreteaza pe Printul Important).
Intr-un sat situat la marginea unui rau, intr-un peisaj mirific, localnicii sunt terorizati de un demon care inoata sub apa. Din aceasta cauza, multi sateni se tem sa intre in apa, in special ca principala lor sursa de hrana sunt pestii pescuiti din rau. In momentul in care tatal unei fetite de 5 ani e inghitit de Demonul Apei, intreaga comunitate intra in panica. La fata locului isi face aparitia in scurt timp un ciudat preot taoist, pe o pluta, care ucide demonul ce dadea tarcoale satului. Acesta se dovedeste a fi o uriasa pisica de mare, iar bucuria uciderii acesteia aduce usurare in randul satenilor, ce isi recompenseaza salvatorul. In momentul in care satenii vor sa se razbune pe creatura fara suflare, din multime se aude un glas care sustine ca sarmana pisica de mare nu a fost Demonul Apei care ii teroriza. Cu totii se uita uimiti la strainul ce a aparut din senin, Xuan Zang, un preot buddhist ce se pretinde, totodata, si vanator de demoni. Metoda lui “de lucru” era unica, demonul odata capturat fiind “imblanzit” cu unul din cele “300 de cantece pentru copii” ce le purta tot timpul cu el, principiul sau fiind ca omul se naste bun de la natura, deci binele interior trebuie sa iasa in cele din urma la suprafata. Doar ca gandurile sale pasnice starnesc furia satenilor ce nu pot uita ca Demonul Apei a inghitit o intreaga familie, si il atarna pe preotul budhist deasupra apei, pedepsindu-l pentru opinia diferita pe care o avea. Iar pe cand satenii se pregateau sa sarbatoreasca faptul ca au scapat de demon, la fata locului isi face aparitia adevaratul Demon al Apei…Reusind sa scape din captivitate si descumpanit pe rautatea lumii in care traieste, calugarul Xuan Zang se intoarce la maestrul sau pentru a-l intreba daca nu cumva si-a gresit menirea. Si astfel acesta il indeamna sa mearga la Muntele 5 Degete, unde Buddha il pusese in captivitate pe Regele Maimuta timp de 5 secole. Aici urma a afla secretele demonilor, pentru a-i putea invinge. Si astfel incepe aventura vietii sale, pentru ca pe drum va avea de infruntat alti demoni si, de asemenea, va da peste alti vanatori de demoni ciudati…
Asa cum asiacinefil si-a obisnuit pana acum membrii comunitatii, oferindu-le traduceri ale unor filme memorabile, si de aceasta data vizionarea acestui film de top va face ca zambetul sa fi la el acasa, din nou, in casa asiacinefil. Chiar daca Stephen Chow schimba decorul, renuntand la subiecte din lumea contemporana, calatoria in timp in niste vremuri demult apuse, cu o aura aproape de legenda e una extrem de reusita sub aspect cinematografic. Imaginile sunt superbe, regia e pe masura renumelui regizorului, efectele speciale iti fura privirea, iar povestea e intriganta, chiar daca pe parcurs lucrurile se mai simplifica si scenariul devine mai putin interesant. Ideea de aventura e cel mai bine portretizata de filmele japoneze cu eroi cu puteri mai mult sau mai putin naturale, ce pornesc la drum sa-si inmplineasca destinul, intalnind pe parcurs o gama larga de personaje mai mult sau mai putin ciudate care il ajuta in telul sau, povestea avand un puternic character moralizator. In schimb, ceea ce face ca filmul sa nu fie unul tipic japonez e specificul chinezesc: artele martiale si umorul chinezesc. Acestea fac ca filmul sa fie pe alocuri savuros, starnind hohote de ras, iar pe alocuri obositor datorita unei serii prelungite de aluzii pe care publicul occidental poate sa nu le perceapa in forma lor originala, fiind adanc inradacinata in mentalitatea asiatica (a se vedea perceptia asupra budhismului, care noua, europenilor, ne este destul de straina). Filmul debuteaza pe un ton destul de grav, dar in scurt timp scenariul e indulcit de momente comice memorabile, de personaje cu infatisari hilare si de multa parodie. Actiunea se impleteste perfect cu umorul dus la extrem, in purul stil al lui Stephen Chow, iar ritmul alert te invita la o aventura traita cu suflteul la gura. Personajele sunt abia schitate, accentul punandu-se pe scopul misiunii lor de vanatori de demoni, un lucru suficient de captivant pentru a-ti lua ochii de la personaje ca individualitati. Ca e vorba de un preot taoist sarlatan, de un calugar budhist ce nu a cunoscut iubirea trupeasca si care viseaza la o iubire platonic ape care poate nu o va intalni vreodata in aceasta lume falsa, ca e vorba de o simpatico vanatoare de demoni ce-si cauta perechea si o gaseste in persoana calugarului budhist sau, in sfarsit, ca e vorba de celebrul Rege Maimuta, cu totii sunt doar niste instrumente cu care maestrul Stephen Chow traseaza itinerariul filmului sau. Unele scene par prelungite la infinit, punand serios la incercare rabdarea spectatorului, dar acest aspect e retusat de momente spectaculoase in care grafica pe calculator, costumele, machiajul si efectele sonore iti taie rasuflarea. Regele Maimuta ce apare in partea finala a filmului, bunaoara, e atat de bine machiat si costumat incat ai impresia ca un personaj din “Planeta Maimutelor” s-a ratacit in aceasta productie din Extremul Orient.
Un film antrenant si amuzant, una din cele mai bune realizari ale lui Stephen Chow ca regizor, care in cateva luni a scris istorie la box-office. Buna dispozitie e garantata, spectacolul vizual e deplin, jocul actorilor e unul complet (inclusiv figurantii au avut o contributie importanta la zambetele noastre), cu alte cuvinte un film ce nu trebuie ratat.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de echipa Asia Team pentru asiacinefil , traducatorii implicati in acest proiect fiind: cristinab, uruma, Alinabv si gligac2002.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Switch (2013) – Andy Lau în rolul unui veritabil James Bond al Chinei
Cel mai celebru nume fictiv asociat misiunilor de spionaj si sub acoperire este, fara indoiala, cel de “James Bond”, pe care nu romanul ci numeroasele ecranizari de la Hollywood l-au facut celebru in intreaga lume. Indiferent de numele starului care l-a intruchipat pe pelicula, James Bond a fost mereu o franciza care s-a vandut bine, si se pare ca realizatorii chinezi s-au gandit sa creeze si ei un erou cu abilitati similare lui James Bond. Nu conteaza numele acestuia si nici faptul ca a fost interpretat de superstarul Asiei Extreme, Andy Lau, si nici macar ca acesta e departe de a se ridica pana si la nivelul unor alte tentative anterioare de creionare a unui erou descurcaret pus in slujba interesului national (ca de exemplu un Jackie Chan). Tot ce conteaza este ca, asemeni numeroaselor produse chinezesti, o copie asemanatoare cu James Bond a fost create, iar filmul a fost un real succes in tara sa. “Switch” nici nu este primul film de acest gen facut in Hong Kong, si cu siguranta nici nu va fi ultimul, investitia in el fiind una costisitoare – peste 35 de milioane de dolari, care au acoperit atat onorariul lui Andy Lau cat si deplasarea in Dubai, unde au fost filmate mai multe secvente, inclusive o urmarire spectaculoasa in desert, printre camile. Daca pui la socoteala si efectele speciale ce abunda in film, poti spune ca bugetul e justificat. La box-office in China, “Switch” a obtinut incasari de peste 47 de milioane de dolari, fiind al 5-lea film autohton al primei jumatati a lui 2013. La succesul filmului a contribuit si decizia amanarii premierei lui in 2012 pentru a se putea realiza o varianta 3D, care cu siguranta a facut deliciul celor ce l-au vizionat in salile de cinematograf, inca din prima zi de la premiera obtinandu-se incasari de peste 8 milioane de dolari. Zhang Jingchu (Beast Stalker, Aftershock) si Lin Chiling (Red Cliff, Treasure Hunter) completeaza galeria frumoaselor din jurul superagentului nostru, pus in situatia de a alege intre sotia sa si numeroasele tentatii cu picioare lungi ce-i ies in cale. Asadar, acceptati invitatia asiacinefil si intrati alaturi de noi pentru cel putin doua ore in lumea agentilor secreti si a misiunilor spectaculoase.
Xiao Jinhan (Andy Lau) e un agent ce lucreaza sub acoperire la comanda unui anume F. Misiunile lui sunt diverse, pretutindeni in lume, fiind rezolvate in stilul lui James Bond, adica spectaculos. O noua misiune ii este incredintata in momentul in care are loc un jaf al unei comori nationale. Celebra pictura “Salas in Muntii Fuchun” a unui renumit pictor national chinez, care timp de 350 de ani s-a aflat impartita in doua parti in doua locatii diferite, e sustrasa. In prezent, o parte a picturii era expusa in Muzeul Palatului National din Taipei, in Taiwan, iar cealalta parte se afla in China, la Gangzhou. In ciuda masurilor de securitate ultramoderne, jumatatea de pictura aflata la Muzeul din Taipei este sustrasa, ajungand pe piata neagra a operelor de arta. Aici, mai multi interlopi ce se ocupa cu astfel de afaceri tintesc sa puna mana pe pretioasa pictura. E vorba de Roger, seful traficantilor britanici de obiecte de arta si de japonezul Yamamoto. Pictura ii e suflata de sub nas acestuia din urma chiar in seara loviturii in interiorul muzeului de catre oamenii Imparatesei, o traficanta de obiecte de arta din China, al carei scop era intregirea picturii si vinderea acesteia pe piata neagra la un pret urias. Doar ca planurile nu ii vor merge asa cum se asteapta, deoarece pe fir intervine Xiao Jinhan, ce trebuie sa recupereze jumatatea de pictura sustrasa…
Filmul “Switch”, pe care asiacinefil il recomanda cu caldura iubitorilor de actiune, are la baza sa un fapt ce tine de realitate, in ciuda faptului ca toata actiunea sa este o simpla fictiune pe alocuri exagerata. E vorba de pictura “Salas in Muntii Fuchun”(foto) a cunoscutului Huang Gongwang, unul din cei Patru Maestri Yuan (secolul 13-14), pictura finalizata de maestru la varsta de 82 de ani, in 1350. Pictura lui a infruntat timpul, dar in urma unui incendiu in secolul 17, a fost salvata in ultima clipa, nu fara a fi fost afectata. De atunci pictura a fost separata in 2 parti: prima parte se afla astazi la Muzeul Provincial Zhejiang, in timp ce cealalta a intrat in colectia familiei imperiale Qing, aflandu-se azi la Muzeul Palatului National din Taipei (Taiwan). Timp de mai mult de 360 de ani, cele doua parti ale picturii n-au fost prezentate o singura data impreuna, sub forma unicei picturi originale, insa in 2011, Muzeul provincial Zheijang a trimis partea de pictura Muzeului din Taipei, ce a organizat o expozitie unica, expunand pictura intreaga publicului interesat, ce a putut intelege astfel pe deplin aceasta importanta capodopera a artei chinezesti. Ei bine, filmul porneste de la aceasta pictura si construieste un scenariu in jurul unui presupus jaf al Muzeului din Taiwan, care ar fi dus la preluarea cu cateva zile inaintea anuntatei epozitii a unei parti a picturii de catre interlopi de pe piata neagra a operelor de arta.
“Switch” a fost construit dupa tiparul filmelor de actiune cu James Bond, insa ca realizare se apropie mai degraba de “True Lies’, filmul in care Arnold Schwarzenegger intruchipa un agent secret aflat mereu in misiuni periculoase, in timp ce sotia, interpretata de Jamie Lee Curtis, ii calca pe urme, fara a sti unul de celalalt. Actiunea din “Switch” e dusa la extreme atat sub aspect vizual si al efectele speciale cat si in privinta scenariului. Acesta din urma e unul destul de fantezist, tonul sau usor irnic si tendita de exagerare a multor situatii fiind fara indoiala o bila neagra pentru realizatori. Asadar, nu va asteptati la o actiune realista, nici macar la una in care eroul rezolva totul cu zambetul pe buze. Totul este exagerat, iar daca nu esti dispus sa accepti acest gen de exagerari mai bine nu ai nici un fel de asteptare de la acest film. Nu lipsesc gadgeturle care il scapa pe agent din cele mai dificile situatii, masini care iti fura privirea sau fete frumoase ce stiu sa manuiasca atat pistoalele cat si pumnalele, demonstrandu-si calitatile in stapanirea inclusiv a artelor martiale (se putea altfel ?). Decorul nu e doar suprarealist ci si hi-tech, de multe ori putand avea impresia ca de fapt actiunea nu este in prezent, ci undeva intr-un viitor indepartat. La aceasta imagine contribuie din plin locatiile exclusiviste din Dubai, hotelurile si masinile scumpe, dar si ritmul alert al schimbarii cadrelor pline de culori vii, antrenante (uneori sub forma de lasere de lumini). Andy Lau face fata cu brio la cei 51 de ani ai sai acestui rol plin de provocari, in special fizice, neezitand sa-si arate si chipul de familist convins (de altfel, unul din mesajele acestui film, dincolo de toata spectaculozitatea lui, e acesta, ca familia e mai presus de toate si ca o viata ordonata incepe de la familie si de la valorile promovate de aceasta). Cum in filmele americane de gen, decenii la rand cei rai erau rusii, nici chinezii nu ezita sa readuca in prim plan istorica ura fata de japonezi, si de aceasta data japonezii fiind “baietii cei rai” ce vor sa jefuiasca China de comorile sale nationale. Noroc ca exista un erou – ca se numste Ip Man sau Xiao Jinhan – oricand aflat in slujba patriei. Una peste alta, un film bun, spectaculos, alert si plin de imaginatie pe parcusrul caruia sigur nu va veti plictisi, in special ca rasturnarile de situatie abunda odata cu frecventele schimbari de decor. Stilul in care e spusa si pe alocuri e redata vizual povestea difera putin de tiparul clasic, insa dupa un film precum “The Grandmasters” in care marele Wong Kar-wai a surprins prin modul inedit de abordare a povestii maestrilor artelor martiale din China, orice tentativa de schimbare a stilului clasic al filmelor facute in China, indiferent de gen, nu trebuie trecuta cu vederea. Iar “Switch” e un astfel de film ce se inscrie in curentul novator ce cuprinde filmul chinezesc de ceva timp.
Multumiri pentru traducerea efectuata in premiera in Romania pentru asiacinefil de Alinabv, lasedan si cristinab– Asia Team Romania.
“Mellow in May” (“Oh Wol’s Love Story”) e unul din cele mai romantice, sensibile si superbe episoade din seria KBS Drama Special, difuzat in 2012. Povestea din film, care este una fictiva, a pornit de la un fapt real ce a constituit de altfel si fundalul frumoasei povesti de iubire prezentate, anume desfiintarea liniei de cale ferata Kyeongchun intr-una din cele mai pitoresti regiuni ale Coreei, Chuncheon. Calea ferata clasica nu mai e astazi in functiune, trenurile trase de locomotive Diesel fiind inlocuite cu trenuri de mare viteza. Personajul principal feminin din “Mellow in May” lucreaza ca insotitoare de bord pe un astfel de tren, unde il intalneste intamplator pe tanarul de care se indragosteste la prima vedere. Cum era de asteptat, scenariul e scris de o femeie, Hwang Min-ah, iar regia e semnata de Baek Sang-hoon, cel care a regizat si “My Prettiest Days”, alt episod din 2012 al KBS Drama Special. Cei doi protagonisti ai povestii sunt Jo An (actrita ce a mai putut fi vazuta in “My Little Hero”) si Ki Tae-yeon (distribuit recent in serialul “Scandal” sau “To The Beautiful You”). Chiar daca Ki Tae-yeon are un rol mai mult tacut, interpretarea lui unica e plina de emotie si extrem de expresiva, toate trairile interioare ale personajului sau fiind transmise prin priviri graitoare, ca e vorba de bucurie sau agonie.
Oh Wol e o tanara ce lucreaza ca insotitoare de bord pe trenurile ce pleaca din Seul pretutindeni in tara. Supravegheaza ca toti calatorii sa-si ocupe locurile care le revin, conroleaza biletele acestora, face anunturi la statie, o munca obositoare si solicitanta, avand de-a face cu tot felul de oameni. Intr-una din zile, in timpul unei verificari de rutina, constata ca un calator a ocupat locul de drept al altcuiva, gresind vagonul. Tanarul se scuza pentru greseala si schimba vagonul, nu insa fara a schimba si cateva vorbe cu fata, oferindu-i un suc in timpul unei pauze. Prietena fetei tocmai se despartise de iubitul ei, astfel ca pentru a uita de necaz ii propune acesteia sa mearga amandoua intr-o excursie in ziua lor libera, in Chuncheon. Zis si facut, iar a doua zi, pe cand Oh Wol isi astepta prietena in tren, primeste un telefon de la aceasta cum ca s-a impacat cu prietenul ei, astfel ca excursia ramane pe alta data. Tocmai inainte sa porneasca trenul, destinul ii aduce alaturi un calator neasteptat. E vorba de Dong Hoon, acelasi tanar pe care il intalnise in tren cu putin timp in urma. Cei doi se indragostesc unul de celalalt, ea il roaga sa o insoteasca in Chuncheon sa vuiziteze regiunea, el o invita la atelierul de lemnarie unde lucreaza pe cont propriu. In ciuda programului de lucru incarcat, a slujbelor si a distantelor ce ii separa, cei doi traiesc fiecare clipa, in special Oh Wol. Totusi, Dong Hoon e mai rezervat. Ceva din trecut il retine sa-si daruiasca sufletul si sa se implice in atat e mult dorita relatie cu Oh Wol.
