DIVERSE »

Regizorul si scenaristul Hwang Dong-hyuk, devenit celebru dupa “Silenced” (2011) si mai ales “Miss Granny” (2014), a revenit anul trecut in atentia iubitorilor de filme coreene cu o noua productie memorabila, “The Fortress”. Filmul are la baza romanul omonim al lui Kim Hoon, vandut in peste 1 milion de exemplare. Acesta a fost ultimul roman al scriitorului, pe atunci de 59 de ani, roman care in 2010 a fost adaptat intr-un musical. Productia din 2017 e o grandioasa punere in scena a evenimentelor petrecute in timpul celei de-a doua Invazii Manciuriene in Peninsula Coreeana din prima jumatate a secolului XVII, mai exact a momentului ramas in istorie sub numele de “incidentul Byeongjahoran” (refugierea regelui Injo in fortareata Namhan si nefericita incercare de sfidare a celui ce avea sa devina Imparatul dinastiei Qing, Hong Taiji). Cinci luni au durat filmarile, incepute toamna tarziu, in noiembrie, special pentru a se prinde iarna lui 2016/2017, in vederea reconstituirii fidele a conditiilor climatice din timpul evenimentelor relatate. Distributia e una stelara, cu Lee Byung-hun si Kim Yun-seok protagonisti, si cu Park Hae-il in rolul unui rege cu sanatatea subrezita de boala si de nesfarsitele confruntari verbale de la Sfat dintre principalele factiuni politice ale timpului. Rolurile secundare sunt la fel de ofertante ca nume: Ko Soo, Park Hee-soon sau Jo Woo-jin (pe care il vom vedea in curand din nou alaturi de Lee Byung-hun in mult asteptatul serial produs de tvN, “Mr. Sunshine”.) “The Fortress” a castigat nu mai putin de 9 premii (cele mai importante fiind prentru regie – Blue Dragon Film Awards – si Cel mai bun film – la Baeksang Arts Awards) si a avut 8 nominalizari. Si in plan financiar a fost un succes, desi nu atat de mare precum se asteptau producatorii, obtinand incasari de 29,2 milioane de dolari la box-office.

[REZUMATUL ACESTUI FILM ESTE DISPONIBIL DOAR MEMBRILOR COMUNITATII ASIACINEFIL]

Ca realizare, “The Fortress” este ireprosabil. Cele doua ore si 20 de minute ale productiei reconstituie la scara larga, cu lux de amanunte, contextul si desfasurarea incidentului Byeongjahoran, unul din momentele de umilinta nationala cele mai dureroase din istoria Coreei. Si poate lucrul cel mai important e modul obiectiv in care regizorul scenarist a relatat evenimentele, fara a accentua patriotismul sau fara a exista tendinta unei eroizari, cum s-a intamplat in cazul unui alt recent blockbuster istoric, “The Battleship Island”. Personajele principale, ce dau viata unor personaje istorice reale, sunt prezentate cu lumini si umbre, cu calitati si defecte, in absenta unui narator care sa ghideze spectatorul si sa-i influenteze perspectiva. Lee Byung-hun il interpreteaza pe Ministrul Personalului din Joseonul anului 1636, Choi Myung-kil, ale carui principii merg pe linia supunerii fata de noua Dinastie Qing ce lupta inca sa controleze intinsul Imperiu de la Miazanoapte cu Ming. Convingerile sale ii aduc criticile intregii Curti, dominata de dorinta ministrilor de a-l rasturna din functia ocupata si e a inclina balanta puterii inspre una sau alta dintre factiuni. Acesta e un om de incredere pentru Regele aflat in deriva, excelent interpretat de Park Hae-il, si desi concluziile la care ajunge nu sunt pe placul nimanui, ele sunt pline de un crunt adevar pe care toti evita sa-l rosteasca. Opus principiilor sale e Ministrul Riturilor, Kim Sang-hun, interpretat de Kim Yun-seok, un patriot desavarsit ce tine sa-si arate dragostea de tara in fata tuturor, si care pentru Rege si siguranta tarii nu ezita sa recurga inclusiv la crima, savarsita impotriva unui batran neajutorat din popor ale carui principii nu-i sunt pe plac. Confruntarea dintre cei doi ministri e una strict pe taramul viziunilor, a vorbelor si argumentelor, fiind de-a dreptul pasionant sa observi acesti doi mari actori ce le dau viata demonstrandu-si talentul actoricesc aparte. Ko Soo in rolul fierarului Nal-swe si Park Hee-soon in rolul generalului Lee Shi-baek – pe care cu greu reusesti sa-i recunosti datorita cadrelor mai tot timpul intunecate dar si infatisarii personajelor lor ce trebuiau sa para greu incercate de viata prin prisma meseriilor practicate, au interpretari la fel de magistrale ca ale protagonistilor, aducand o nota de umanitate intr-o lume descrisa uneori cu prea multa brutalitate si realism de regizor. Filmul nu a prins atat pe cat se asteptau producatorii la public datorita ritmului sau lent si numeroaselor cadre interioare, ce au transformat cele peste 2 ore de vizionat intr-o veritabila incercare pentru rabdarea spectatorului. Avantajul este ca acest ritm lent iti da posibilitatea sa savurezi filmul in ansamblul sau, sa arunci o privire atenta la costume, decoruri, la analiza personajelor si sa poti surprinde imaginea de ansamblu fara a te pierde in detalii. “The Fortress” iti da senzatia unei piese de teatru cu iz shakespearian, in care fiecare personaj isi rosteste cu rabdare replicile iar spectatorul e judecatorul evenimentului istoric la reconstituirea caruia asista. Daca iubiti filmele istorice bine realizate, “The Fortress” este unul care nu trebuie ocolit, dincolo de dezvaluirea unui episod dureros al istoriei Coreei oferindu-ne un regal cinematografic pe care rar ne dat sa-l mai vedem in ziua de azi, cand suntem sufocati de atatea filme comerciale superficiale.

Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera si in exclusivitate pentru asiacinefil de gligac2002 (Asia Team).

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil