“Villain” (Akunin) este un film realizat de regizorul japonez (cu nume cu rezonanta coreeana) Lee Sang-il, care a fost si coscenarist impreuna cu Shuichi Yoshida, autorul romanului de factura “crime noir” cu acelasi nume, un bestseller celebru. Avand ca data de lansare 11 septembrie 2010, filmul a fost prezent la numeroase festivaluri de gen (Montreal World Film Festival, Nikkan Sports Film Awards, Mainichi Film Awards, Blue Ribbon Awards) unde nu a trecut neremarcat, culegand premii la categorii precum “Cea mai buna actrita”, “Cel mai bun actor”, “Cel mai bun film” iar in februarie 2011 ii sunt atribuite premiile Academiei Japoneze de Film pentru actorii si actritele atat din rolurile principale cat si din cele secundare: ” Cel mai bun actor intr-un rol principal „- Satoshi Tsumabuki; „Cea mai buna actrita intr-un rol principal „- Eri Fukatsu; „Cel mai bun actor intr-un rol secundar” – Akira Emoto; „Cea mai buna actrita intr-un rol secundar” – Kirin Kiki. Cu o asemenea carte de vizita, filmul nu are nevoie de alte recomandari, dar spectatorul care pornind de la ideea ca va urmarii povestea unei crime va fi surprins sa constate ca aceasta ramane undeva in fundal si e doar pretextul de la care pleaca Sang-il Lee pentru a aborda o intrega serie de probleme contemporane ale societatii japoneze cu care tanara generatie se confrunta in incercarile de a-si trai propria existenta. Cu un scenariu bine realizat si atipic, filmul prezinta o viziune rece si realista asupra modului in care personajele interactioneaza inchistate fiind de constrangerile sociale. Combinatia reusita dintre interpretarea remarcabila a actorilor si scriptul plin de substanta, are ca rezultat o poveste intensa despre suflete devastate de singuratate, despre suflete fragile in legaturile emotionale, despre suflete avide de iubire, despre suflete strivite de indiferenta celorlalti, despre suflete schilodite de rautatea la care au fost expuse. Cu nu mai putin de 13 premii la activ si 11 nominalizari, “Villain” a obtinut incasari de peste 22,3 milioane de dolari.

Yuichi Shimizu (Satoshi Tsumabuki) e un tanar fara prea multa educatie, care-si imparte ziua intre locul de munca de pe un santier si ingrijirea bunicilor care l-au crescut. Impreuna cu acestia, locuieste intr-un sat de pescari in apropiere de Nagasaki. Noptile si le pierde conducand masina pana tarziu sau intalnindu-se cu femei cunoscute pe site-uri de socializare. In acest fel a gasit-o si pe Yoshino Ishibashi (Hikari Mitsushima), o agenta de asigurari de aceeasi varsta cu el din orasul Fukuoka. La una din intalniri, Yoshino renunta in ultima clipa sa iasa cu Yuichi si urca in masina lui Keigo Masuo (Masaki Okada), un student frumos si avut, pe care incearca de ceva timp sa-l seduca. Evident suparat, Yuichi intoarce masina si-i urmareste pe cei doi…
In ziua urmatoare, cadavrul lui Yoshino e gasit intr-o rapa de la marginea drumului, iar primul suspect de uciderea prin stragulare a fetei este Masuo, acesta fiind disparut. Yuichi isi continua rutina zilnica si la un moment dat primeste un mail de la Mitsuyo Magome (Eri Fukatsu) prin care-i propune sa se intalneasca. Mitsuyo e vanzatoare intr-un magazin de confectii barbatesti si avand o fire retrasa si timida nu are prieteni sau un partener. Cei doi nu au prea multe lucruri in comun, dar singuratea si dorinta de a fi cu cineva ii determina sa treaca cu vederea diferentele evidente. Asa ca incep o legatura, mai intai fizica si apoi emotionala, care evolueaza foarte repede si intr-un mod neasteptat.

Prima parte a filmului e una lenta si aparent lipsita de surprize in care se deruleaza intriga clasica a unei crime. Personajele sunt prezentate rand pe rand, intr-o succesiune de fapte care nu lasa loc de neprevazut. Yuichi e un baiat cu o fire necomunicativa, un singuratic, un introvertit. E acel tip “din topor” lipsit de educatia necesara sau anturajul potrivit, care nu-si poate exterioriza sentimentele si relationeaza cu greutate, asa ca se multumeste cu relatia fizica oferita de Yoshino. Yoshino e genul de fata superficiala, care pretinde bani pentru intalniri si nu ezita sa-l lase balta pe Yuichi in momentul in care intrevede ocazia de a se intalni cu Keigo Masuo. Pentru ca Masuo are tot ceea ce lui Yuichi ii lipseste, asta insemnand educatie, familie, statut social, avere, pare o partida perfecta pentru Yoshino, deci aceasta se cramponeaza de mirajul unei legaturi. Dar Masuo e usuratic, plin de vanitate, arogant si de o rautate profunda, asa ca mai intai se amuza pe seama fetei, iar apoi o insulta, o bruscheaza, o abandoneaza. Pare perfect motivat ca Yoshino sa devina victima unei crime avand in vedere caracterul ei si conjunctura.

In a doua parte a filmului se schimba registrul si de la expunerea impersonala a faptelor se trece la o relatare profund emotionala. Aceasta schimbare e perceputa odata cu debutul relatiei dintre Yuichi si Mitsuyo, care desi porneste de la aceleasi premise, cei doi luand legatura prin intermediul site-ului de socializare, se desfasoara intr-un cu totul alt fel. Desi Yuichi e acelasi si adopta comportamentul din relatia cu Yoshino, cea care face diferenta e Mitsuyo. Initial e surprinsa de atitudinea si comportamentul lui Yoshino, dar in pofida acestui fapt nu-l respinge. I se daruieste si o face nu numai fizic, iar atitudinea si deschiderea fetei declanseaza schimbari profunde in interiorul lui Yoshino. Nevoia de iubire si atasament e la fel de mare la ambii parteneri si se manifesta in izbucniri succesive, cand la unul cand la celalalt, cu o tarie surprinzatoare. Misterul crimei e elucidat usor, fiind previzibil, iar tragedia lui Yoshino se dezvaluie treptat, nascand intrebarea “cine-i cu adevarat criminalul?”. Pentru ca Yuichi experimenteaza pentru prima data cu adevarat o relatie reciproca cu o femeie, vulnerabilitatea lui e dezarmanta. Izolarea lui Mitsuyo e o alta fateta a tragediei greu de asimilat, la fel cum sunt aproape incredibile pentru privitorul neutru reactiile ei. Si totusi, in contextul adus cu subtilitate pe ecran, sunt perfect credibile. Performata remarcabila a lui Eri Fukatsu face din rolul feminin nucleul emotional al filmului, prin felul in care se lupta sa impace viziunea sa de dragoste cu realitatea periculoasa care i se releva la un moment dat.

In planuri ce se intrepatrund cu cel al povestii luiYuichi si Mitsuyo sunt spuse povestile personajelor secundare, la fel de impresionante si de devastatoare prin tragismul lor. Una dintre aceste povesti e cea a parintilor lui Yoshino care trebuie sa faca fata brusc mortii violente a fiicei lor. Atentia se centreaza pe Yoshio Ishibashi, acel tata care face fata cu geru durerii, care cauta cu disperare o justificare a nenorocirii si care incearca prin propriile puteri sa gaseasca adevaratul vinovat. Akira Emoto face un rol magistral, trecand cu usurinta prin toata gama de emotii si pare ca in el se incarneaza acea constiinta demult pierduta pentru actualele generatii. Nu mai putin sensibila sau mai putin dureroasa e povestea bunicii lui Yuichi, Fusae Shimizu, interpretata de Kirin Kiki. Ajunsa la o varsta la care ar trebui sa fie doar protejata, e victimizata in diferite moduri: fiind extorcata de banii agonisiti, suportand haituiala reporterilor, primind reprosurile ficei. Asemenea lui Yoshio Ishibashi, Fusae Shimizu vine si ea sa afirme prin intreaga prestatie acea verticalitate caracteristica generatiilor trecute, care lipseste tinerilor japonezi.

Lipsit de efecte speciale, avand o coloana sonora subtila (semnata de inegalabilul Joe Hisaishi), filmul se deruleaza asemanator unui thriller, cu o multime de rasturnari de situatie si transformari succesive menite sa tina treaz interesul privitorului. Iar intrebarea daca Yuichi e sau nu un criminal cu sange rece se mentine pana la final. Cum “Villain” e una din acele drame care pune intrebari ale caror raspunsuri nu sunt evidente, provoaca spectatorul sa se implice. In mod deliberat directorul Sang-il Lee mentine o stare de ambiguitate in ce priveste vinovatia personajului, pentru a da ocazia privitorului sa ia propriile decizii cu privire la notiunile de “bun” si “rau”. Calificat de critici drept “Cel mai bun film japonez al anului 2010”, “Akunin” (“Villain”) isi merita intrutotul caracterizarile si aprecierile.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania lui lasedan – Asia Team Romania.

Prezentare realizata de corina1002001 – asiacinefil.com