Asemenea tuturor marilor aglomerari urbane, Tokyo-ul are si el propriile “mahalale” populate in cel mai diversificat mod. Aici intalnim oameni care-si traiesc viata in mod precar, trecand de la o zi la alta fara nici un fel de ambitie. Oameni certati cu legea sau care traiesc la limita ei isi conduc destinele si afacerile dupa cutume nescrise, dar unanim acceptate. Pretextul cu care Yosuke Okuda aduce pe ecran o radiografie a acestei realitati actuale e “Tokyo Playboy Club” – un club de noapte sordid, menit sa fie scena de intalnire a personajelor, deoarece de-a lungul intregului film, clubul beneficiaza doar de atentia unui singur client, si aceea fortata. In schimb protagonistii se intalnesc aici si graviteaza in jurul clubului, lasandu-se portretizati. Daca Tokyo-ul e plin de cluburi obscure, in care entuziasmul si framantarea lipsesc cu desavarsire, “Playboy Club” a depasit de mult aceasta faza. Acesta e fundalul ideal pentru afaceri ilegale, un eroticism patetic si o violenta grosolana, bruta. Regizorul Okuda Yosuke surprinde in filmul sau o stare de decadenta morala (si nu numai), cu un bizar simt al umorului. In fapt, acesta isi continua munca inceputa in 2010 cu filmul sau de debut, “Hot as Hell: The Deadbeat March”, o comedie neagra cu gangsteri cu un buget redus, surprinzand fata intunecata a vietii de noapte a Tokyo-ului si concentrandu-se pe portretizarea acelor oameni care in mod primar traiesc dupa instincte. “Tokyo Playboy Club”, prezent la mai multe festivaluri internationale de film (Rotterdam, Taipei, New York sau Busan fiind doar cateva) ne ofera un amestec de absurd “a la Tarantino” (minus farmecul misterios al stilului americanului) si ne ofera o imagine a laturii meschine a unei Japonii pe care de obicei nu ajungem sa o cunoastem.

Filmul incepe intr-un garaj in care muncitorii trebaluiesc de zor, iar un student isteric navaleste cerandu-le sa opreasca imediat munca pentru a obtine linistea de care are nevoie pentru studiu. Muncitorii il ironizeaza initial, dar cand acesta insfaca un baros si-i ameninta, adopta o atitudine concilianta. Doar Katsutoshi (Nao Omori) isi continua impasibil munca. In momentul in care studentul il apuca de guler si-i cere sa opreasca orice activitate, Katsutoshi nu-i raspunde. Doar il priveste cateva momente si apoi il loveste scurt, in cap, cu cheia ce o avea in mana. Studentul cade iar sub el se revarsa o balta de sange. Il regasim apoi pe Katsutoshi in Tokyo, cautand refugiu la Seikichi (Ken Mitsuishi), proprietarul unui club de noapte, cu care Katsutoshi are un trecut comun. Pentru ca Seikichi se stie indatorat lui Katsutoshi din tinerete, se ofera sa-l ajute, dandu-i un loc de munca la club. Cum cei doi ies sa ia cina la un restaurant din zona, Katsutoshi are ghinionul sa dea in baia restaurantului peste un tanat pus pe scandal, care-l insulta. Temperametul lui Katsutoshi se manifesta inca o data. Dar tanarul batut face parte din Yakuza, si cum Seikichi se simte responsabil pentru prietenul lui din provincie, incearca sa aplaneze situatia instabila. Doar ca lucrurile devin tot mai complicate pentru Seikichi, pentru ca fratele mai mare al tanarului il insulta la randul lui pe Katsutoshi, iar acesta desi e tinut in frau de Seikichi, il cauta ulterior si-i aplica si acestuia o corectie serioasa. Intre timp, Seikichi e jefuit de Takahiro, omul lui bun la toate, pe care-l lasase sa supravegheze clubul. Iar una din animatoare ramasa insarcinata cu acelasi Takahiro, pleaca fara sa anunte. Seikichi incearca sa reduca paguba, constrangand-o pe Eriko (Asami Usuda), iubita lui Takahiro sa ia locul animatoarei plecate. Si cand credea ca lucrurile s-au linistit, seful celor doi yakuza il cauta pentru a pretinde compensatii in bani si servicii sexuale. De aici evenimentele iau o turnura neasteptata, rostogolindu-se asemenea unui bulgare de zapada, devenit tot mai mare pe masura ce prinde viteza, pana la punctul in care e de neoprit.

Tokyo Playboy Club e un club de noapte obscur, de la periferia metropolei. Seikichi proprietarul clubului, un barbat trecut de varsta mijlocie, a deschis afacerea cu multi ani in urma, cand a venit din provincie. De atunci, cu efort si perseverenta si adeseori facand compromisuri, a reusit sa se mentina activ intr-un mediu in care afacerile de acest gen apar si dispar meteoric. Dar lucrurile incep sa se schimbe pentru Seikichi cand prietenul lui din provincie Katsutoshi vine in Tokyo pentru a-si pierde urma, darorita unor probleme grave provocate la fostul loc de munca. Katsutoshi, desi da impresia unei persoane retinute si echilibrate, avad o atitudine impasibila, are probleme serioase cu controlul furiei, manifestandu-se prin izbucniri violente de fiecare data cand e insultat. Legatura celor doi nu e foarte bine definita si pe masura ce evenimentele se succed, apar semne de intrebare atat despre caracterul lor cat si despre trecutul care-i uneste. Priviti la inceput, par doi barbati normali, care incearca sa-si duca existenta in mod pe cat posibil onest. Cand se reintalnesc dupa multi ani, sunt joviali si bucurosi de reintalnire. Schimba impresii si evoca amintiri. Iau cina in oras si-si fac planuri comune de viitor. Doar ca modul in care evolueaza viitorul lor comun surprinde si mai apoi socheaza. Usurinta cu care se adapteaza situatiilor tot mai grave denota inclinatia ambilor spre violenta si criminalitate. Degajarea si placerea cu care ajung sa-si rezolve disputele si complicatiile ulterioare le pune intr-o cu totul alta lumina caracterul.
Celelalte personaje atrag si ele atentia prin diversitate. Takahiro, omul bun la toate al clubului, fie ca racoleaza clienti, fie face munca de chelner, iar dupa inchidere se ocupa de curatenie, e un tanar blazat, lipsit de ambitie si fara sanse de realizare. Nu e cel mai convingator “playboy”, dar isi are rolul sau in intriga filmului. Cei trei yakuza si animatoarele clubului aduc pete de culoare si amuzament intregii imagini. Iar personajul feminin Eriko, ofera prilej de meditatie, cu replicile si atitudinea ei de la final. E interesant modul in care personajele ajung sa se completeze unele pe altele, oferind certitudinea ca apartin aceluiasi mediu.

Desi tine de categoria thriler/crima, filmului nu-i lipseste umorul negru. In fond, “Tokyo Playboy Club” e o poveste despre alegeri gresite si consecintele dezastruoase care pot aparea, spusa aparent lent, uneori desantat, alteori epatand. Pentru cei care prefera genul si nu sunt deranjati de scenele foarte violente, vizionarea filmului e un bun prilej de a arunca o privire mai atenta asupra unei parti a societatii, evitata de regula de toti care nu-i apartin.

Multumiri pentru traducerea in premiera lui lasedan – Asia Team Romania.

Prezentare realizata de corina1002001 – asiacinefil.com