DIVERSE

Publicat: joi 13 martie 2014

La 3 ani de la succesul cunoscut cu rolul din “71 into the fire”, asasinul nord-coreean cu sange rece din serialul “IRIS” revine intr-un rol parca tras la indigo. T.O.P, caci despre el este vorba, a stat departe de micul si marele ecran dupa succesul fulminant al productiei de razboi “71 into the fire”, casre l-a adus pe culmile gloriei, prin cele 5 premii castigate pentru interpretare si popularitate. Starul a ales sa se dedice mai mult carierei muzicale, in care a debutat in 2005 ca membru al popularei formatii Big Bang, optand pentru o colaborare cu un coleg (G Dragon) din Big Bang, impreuna cu care a scos un album. In 2012 a confirmat zvonurile acceptarii rolului unui spion nord-coreean adolescent in filmul “Alumni”, in care si a detinut, in cele din urma, primul rol principal al carierei. Si ce rol… Filmarile la “Alumni” (al carui nume a fost schimbat ulterior in “The Commitment”) au inceput in iulie 2012, insa o luna mai tarziu au fost intrerupte datorita taifunului Bolaven. Nici regizorul ce a inceput filmarile, Park Shin-woo, nu a ramas pana la finalul proiectului, renuntand la acesta din cauza unor neintelegeri cu producatorii, astfel ca la reluarea filmarilor, in scaunul regizorul se afla debutantul Park Hong-soo, ce lucrase pana atunci doar ca regizor asistent la filme precum Rough Cut, The Secret Reunion sau The Front Line. Intr-un final, filmarile s-au incheiat cu succes in ianuarie 2013, nu fara ca protagonistul filmului sa fi fost implicat intr-un accident la filmari, ranindu-se la mana in timpul unei scene de lupta in care se sparge un geam in bucati. Incidentul nu l-a impiedicat pe T.O.P. sa reia filmarile, o luna mai tarziu, si sa continue turneul mondial al formatiei Bg Bang. In ciuda scenariului bun, a distribuirii a numerosi actori cunoscuti in special din seriale sau roluri secundare din diverse filme de gen (Yoon Je-moon, Cho Seung-ha, Park Sung-woong), “The Commitment” a avut o prezenta simbolica in salile de cinematograf coreene, cele peste 5 milioane de dolari incasari venind in urma distribuirii productiei in afara Coreei. In rolul principal feminin o reintalnim pe Han Ye-ri (pe care ne-o amintim din specialul KBS “Yeon Woo’s Summer”), iar in rolul secundar al surorii protagonistului o vedem pe dragalasa Kim You-jung (May Queen, Dong Yi), care la cei 14 ani cati avea la data filmarilor are la activ zeci de aparitii in filme si seriale in rol de copil.

Li Young-ho e un spion de elita al regimului nord-coreean care, indeplinindu-si ultima misiune, e abandonat de Nord si dat pe mana NIS, care il si impusca mortal in timpul misiunii de capturare. Cei doi copii ai acestuia sunt tinuti captivi intr-un lagat de munca din Coreea de Nord, fara a exista vreo speranta pentru ei, dat fiind ca tatal lor e considerat tradator. Dar vant de schimbare sufla la Phenian, unde Marele Conducator Kim Jong-il se afla pe patul de moarte. E momentul in care izbucneste lupta pentru putere, culisele acesteia ducand la un veritabil razboi intre cele 2 tabere de spioni infiltrate in Coreea de Sud, Unitatea 8 si Sectiunea 35. Mai multi agenti ai Unitatii 8 sunt ucisi cu sange rece de agenti ai Sectiunii 35, in Coreea de Sud, fara ca NIS sa mai poata face ceva. Unitatea 8 pregateste represalii. Colonelul Kim Sun-myung, seful Unitatii 8, ii ofera in aceasta situatie disperata o sansa de a scapa din lagar fiului tradatorului Li Young-ho, Li Myung-hoon (TOP). Cu promisiunea eliberarii surorii sale, Li Myung-hoon e trimis in Sud unde asteapta sa i se incredinteze misiunea penmtru care a fost trimis. Cu o noua identitate si o noua viata, intr-una din zile telefonul asteptat de la Phenian suna…

“Commitment” aduce din nou in atentie una din temele preferate ale ultimilor ani in cinematografia coreeana, al carei apetit a fost deschis de serialul IRIS, anume problema spionajului Nord-Sud. Tema a devenit atat de comuna incat deja risca sa devina neinteresanta. Totusi, fiecare film isi are povstea sa, iar “Commitment” se apropie mult de povestea din “Secretly, Greatly”: un adolescent ce inca nu a implinit 20 de ani e trimis din Nord ca asasin pentru a lichida agentii serviciului secret nord-coreean rival, pe fundalul schimbarii de lider la conducerea Coreei de Nord. Putem spune ca deja s-a dezvoltat o adevarata fobie in privinta agentilor nord-coreeni infiltrati in Sud, care ajung ca transfugi, se amesteca in randul populatiei sud-coreene, ducand o viata aparent obisnuita, si care, dupa un timp, primesc misiuni din partea conducatorilor din Nord. Nu se stie cat din aceste lucruri sunt fictiune si cat realitate, dar cum americanii au problema teoriei conspiratiei si sunt obsedati de OZN-uri si extrateresti, se pare ca teama de spionii din Nord tinde sa devina “fixul” sud-coreenilor. Unele filme chiar satirizeaza acest lucru (Secretly, Greatly a fost genial sub acest aspect), dar asa e in lumea filmului: multa imaginatie si multe exagerari. De aceasta data, “Commitment” e un film cat se poate de serios, o drama a unui om care cand soseste in Sud declara autoritatilor ca a fugit din Nord pentru ca dorea sa traiasca “asemeni unei fiinte umane”, dar care sfarseste prin a deveni o simpla unealta a unor interese si cercuri de putere pentru care spionajul si crimele erau un simplu joc cu niste pioni. Dincolo de dramatismul sau, filmul critica cinismul si ipocrizia regimului nord-coreean, care in numele unor principii precum apararea patriei sau loialitatea fata de conducatori si tara se foloseste de niste fiinte umane de care se descotorosesc atunci cand nu mai sunt considerate utile. Iar un sambure de adevar exista in toate aceste filme, oricat de fanteziste ar fi scenariile lor. T.O.P se anunta un actor cu mare viitor, avand pentru pima data un rol principal, plin de dramatism, pe care il interpreteaza excelent. Putini idoli k-pop reusesc sa razbeasca in lumea filmului, multi avand aparitii meteorice prin seriale de duzina, acceptati in distributie doar pentru a creste ratingurile. T.O.P fara indoiala nu intra in aceasta categorie, demonstrand ca la cei 26 de ani da dovada de suficienta maturitate pentru a interpreta un rol atat de solicitant fizic si mai ales ca interpretare. Povestea romantica a filmului nu e suficient de profunda pentru a face spectatorul sa simta intens relatia dintre cei doi tineri, la fel nici relatia frate/sora, filmul insistand mai mult pe un ritm alert de desfasurare a actiunii, pe unele scene de lupta foarte spectaculoase si pe o prezentare a lucrurilor din unghiul de vedere al personajului principal prins intre obligatia de a ucide si afectiunea ce i-o poarta colega de clasa dar careia nu ii poate raspunde datorita etichetei de proscris data de societate celor de teapa lui. Cu toate acestea, “Commitment” ramane unul din cele mai bune filme de spionaj coreene, cu un mesaj profund pe care, si poate acesta e lucrul cel mai important, reusesc sa-l transmita niste actori tineri al caror viitor se anunta promitator.

Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de cristinab, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 9 martie 2014

“Open-ended” este o noua poveste din seria “Love Story” produsa de canalul coreean SBS la sfarsitul lui 1999 si inceputul lui 2000. Asa cum si titlul seriei o spune, fiecare poveste se doreste a descrie o ipostaza a iubirii intr-o viziune tipic coreeana, pe care numeroase filme si seriale ale ultimilor 13 ani le-au dezvoltat sub forma unor scenarii mai mult sau mai putin de succes, dar care in esenta spun cam aceleasi lucruri, in forme diferite. Daca primele episoade ale seriei au avut parte de prezenta unor staruri in devenire la acea data sau deja nume notorii ale filmului coreean, precum Song Seung-heon, Lee Byung-hoon, Choi Ji-woo sau Song Yun-ah, cea de-a doua parte a seriei ne aduce in prim plan actori mai putin cunoscuti pe atunci, azi celebri in principal datorita unor roluri secundare in seriale de televiziune. Astfel, “Open-ended” ne prilejuieste reintalnirea cu doi actori indragiti, trecuti de prima tinerete: Lee Mi-yeon (pe care ne-o amintim din “Indian Summer”, “Harmonium in my Memory” sau din “Addicted”) si Lee Min-woo (pe care ni-l amintim din “Princess’s Man”), amandoi la data filmarilor cu 13 ani mai tineri. Scenariul acestei povesti e scris de Song Ji-na, ce are la active cateva scenario foarte bune de seriale, precum “Slingshot”, “Faith” sau “The Great King”. “Open-ended” spune o poveste de iubire mai aparte, dintre o sculptorita si un architect in devenire, ce se intalnesc intamplator si ajung sa se ataseze unul de celalalt in conditiile unui destin vitreg.

Sang-ho (Lee Min-woo) e un tanar originar din insula Jeju, dar care studiaza arhitectura in Seul. Timpul si-l petrece calatorind o data pe saptamana dinspre Jeju spre Seul si retur, ajutand-o intre altele pe mama lui aproape alcoolica cu modestul restaurant de pe insula. Tatal i-a murit pe mare, in timp ce incerca sa pescuiasca pesti pe care sa-i vanda mai apoi pentru a asigura traiul familiei, astfel ca de mic a cunoscut greutatile vietii. Singura dorinta a mamei sale mai era sa isi vada odrasla casatorita, asezata la casa lui. Si totusi, Sang-ho avea alte ganduri, pregatindu-se pentru serviciul militar obligatoriu si visand ca dup ace revine din armata sa-si construiasca o casa pe insula asa cum si-o dorea. Intamplator, in timp ce statea intr-un restaurant din Seul asteptand sa treaca timpul pentru a lua avionul catre insula Jeju, ia parte la o scena nedorita: o femeie putin mai in varsta decat el, Ja-young (Lee Mi-yeon), tocmai se desparte de actualul ei iubit. Casatorit si locuind in Statele Unite, acesta e dispus sa divorteze, insa fata il dezarmeaza imediat spunandu-i categoric ca doreste sa incheie relatia cu el. Iubitul parasite iese in tromba din restaurant si da peste Sung-ho, aproape doborandu-l, in timp ce fata ramane inlacrimata la masa. Ulterior, amandoi calatoresc cu avionul spre insula Jeju, fara a se observa, iar odata ajunsi la destinatie, Sang-ho se decide sa o abordeze pe femeie. Din vorba in vorba afla ca aceasta vrea sa ramana o luna pe insula,. Iar mama lui Sang-ho ii ofera gazduire. Ja-young se dovedeste o fire extrovertita, plina de optimism si foarte sociabila, in timp ce Sung-ho e exact contrariul. Si totusi, ceva din farmecul femeii reuseste nu doar sa dezghete sufletul indiferent al lui Sang-ho, ci si sa-l sensibilizeze pe acesta. Adevaratul motiv al sosirii lui Ja-young pe insula, insa, va schimba radical sensul povestii.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Claudia si Adina (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 8 martie 2014

Secolul al XVI-lea n-a revelat, in diacronia istoriei, doar perioada Renasterii in Europa, ci si cresterea, fara precedent, a puterii Imperiului otoman. Si aceasta perioada de rascruce pentru destinele Europei si ale lumii este legata de personalitatea si domnia celui cunoscut ca “Soliman Magnificul”. Numit in toate teritoriile cucerite si stapanite de turci “Soliman Legiuitorul”, datorita reformelor administrative si politice gandite si aplicate in cursul celor peste 40 de ani de domnie, Soliman a dominat si inspaimantat monarhiile europene, a cucerit Buda, a ajuns pana la portile Vienei, a dictat Venetiei, Vaticanului si Spaniei conditiile sale, a facut alianta cu Franta, aplicand cu inteligenta si efecte sigure principiul “Divide et impera”. Si nu numai atat,.Numele lui Soliman e legat de apogeul perioadei culturii clasice otomane caci sultanul a ramas si in literatura turca drept un poet liric de exceptie, dar si ca cel in numele caruia, marele architect Selim a nemurit in piatra cele mai frumoase monumente arhitecturale ale epocii.

Istoria si mai ales constiinta colectiva il retin insa, pe Soliman Magnificul, nu numai ca strateg, despot si politician abil. Pentru toate generatiile ulterioare secolului al XVI-lea, pentru romanticii si eternii indragostiti, pntru visatori si pentru cei fascinati de exotismul lumii necunoscute a haremului imperial, marele sultan ramane protagonistul uneia dintre cele mai tulburatoare povesti de dragoste din toate timpurile. Soliman si Hurem cea vesela… Numele lor se leaga pentru totdeauna, asa cum cele doua mausolee in care se odihnesc stau alaturi in spatele moscheii Suleymania din Istanbul.
Cu un destin parca izvodit din basme, Roxelana, fiica de preot rutean, rapita si vanduta haremului sultanei valide Hafsa, devine cea mai puternica femeie a Imperiului otoman. Este personalitatea cu o influenta covarsitoare si adesea de neinteles asupra lui Soliman; este aceea ce curma sau modeleaza destine, tese intrigi dovedind rabdare, tenacitate, o inteligenta exceptionala, este aceea care se implica in politica interna dar mai ales in politica externa a Imperiului (se stie ca incepand cu Hurem, a debutat epoca “puterii haremului”, caci de atunci influenta femeilor in decizia politica a sultanilor a fost covarsitoare). Hurem este aceea care ofera si primeste dragoste, fiind zeci de ani alaturi de “umbra lui Allah pe pamant”, multa vreme ca sotie si femeie libera (fapt unic in istoria Imperiului otoman), Iar povestea lor e visul pe care-l tes eternitatea, sufletul si mintea.

Serialul “Suleyman” care pana acum numara peste 130 de episoade,este una dintre productiile de exceptie ale televiziunii turce si unul dintre cele mai reusite seriale istorice din ultimii 15 ani. Scenariul, derularea actiunii pe mai multe planuri care converg, inevitabil catre personajele principale Hurem si Soliman, canavaua prezentarii evenimentelor, complexitatea intrigii (intrigilor), recuzita, filmarile exterioare, costumele, bijuteriile, totul concura la redarea unei franturi de istorie, in perspectiva unei abordari unice. Este suficient sa spunem ca interioarele in care se filmeaza se intind pe cateva hectare, reconstituind palatul Topkapi, iar iluzia este atat de mare incat tu, ca spectator, ai senzatia ca te preumbli prin palatul Luminatiei Sale, mai ales daca pasii te-au purtat vreodata prin palatul sultanilor. Serialul pastreaza ca jaloane principale evenimentele istorice consemnate in arhivele imperiale, si umple cu stiinta si imaginatie momentele cotidiene ale vietii haremului, luptele surde si incrancenate din viesparul in care cadane, eunuci si bei, viziri si sultane, incearca sa supravietuiasca in lumea luptei pentru putere si influenta, in care orice pas gresit poate costa viata.

Pentru iubitorii filmelor si serialelor istorice, “Muhteşem Yüzyıl” (cunoscut mai bine cu titlul international “The Magnificent Century”) e o adevarata delectare. Chiar daca serialul a starnit o puternica controversa in Turcia datorita modului “nerespectuos”, “indecent” si “hedonistic” in care il portretizeaza pe sultan (era de asteptat si o astfel de reactie intr-o societate conservatoare precum cea turca), “Muhteşem Yüzyıl” s-a bucurat de un succes fenomenal in intreaga lume, avand peste 200 de milioane de telespectatori. In Balcani, serialul a contribuit din plin la popularizarea culturii turce prin intermediul serialelor tv produse in Turcia, ce au invadat televiziuni din Bosnia Hertegovina, Macedonia, Serbia, Bulgaria, Romania sau Kosovo. In ianuarie 2014, s-a anuntat faptul ca serialul va fi difuzat si in China, de cunoscutul post CCTV, ce are 1 miliard de telespectatori, asteptandu-se ca inca un million de chinezi sa vizioneze serialul.

Prezentare realizata de Dal Yi – asiacinefil

Publicat: vineri 7 martie 2014

Unul din cele mai apreciate blockbuster-uri chinezesti ale anului 2013 a fost “Firestorm”, productia regizorului debutant Alan Yuen. Filmata in intregime in Hong Kong, productia cu un buget de 20 de milioane de dolari ne reaminteste de ce Hong Kong e numarul 1 in lume in materie de filme de actiune. Cu un scenariu captivant, plin de rasturnari de situatie neasteptate, “Firestorm” a umplut salile de cinematograf din intreaga Asie, avand premiera mondiala la inceputul lui decembrie in Singapore, la festivalul la care au fost prezenti si cei doi protagonisti ai filmului. Andy Lau revine in forta intr-un film ce aminteste de zilele lui de glorie din anii ’90 si de la inceputul anilor 2000, cand acesta facea furori in trilogia “Infernal Affairs”. Dupa o aparitie aproape meteorica in filmul de succes Cold War si dupa poate cel mai slab rol din cariera in filmul “Switch”, Andy Lau impresioneaza din nou cu rolul unui inspector de politie rigid si dedicat intru totul respectarii legii in “Firestorm”. Si chiar daca Andy are deja 52 de ani, ne demonstreaza o forma fizica de invidiat intr-un rol extrem de solicitant. Gordon Lam, ce i-a fost partener si in Cold War, are o aparitie plina de substanta intr-un rol cenusiu, aflat la granita dintre Bine si Rau, al unui fost condamnat ce doreste sa-si reface viata alaturi de prietena sa, dar care ajunge din nous a rataceasca pe carari gresite. Prezenta celor doua staruri in rolurile principale a asigurat succesul filmului, extrem de antrenant si plin de efecte speciale, acesta obtinand numai in China incasari de peste 50 de milioane de dolari.

Bong si Lui sunt buni prieteni inca din timpul liceului, cand deseori se intreceau pe tatami pentru a obtine titlul de cel mai bun judoka al scolii. Anii au trecut, si fiecare si-a urmat propriul drum. Bong a apucat-o pe carari gresite si a ajuns dupa gratii, in timp ce Lui a intrat in Politie, devenind un respectat inspector. Intre timp, in aceeasi zi, sunt eliberati din inchisoare Bong si inca un detinut. Daca primul e asteptat la portile inchisorii de prietena sa Bing, al doilea se grabeste acasa unde o asteapta o fetita cu deficiente, de care a avut grija tocmai inspectorul Lui pe perioada detentiei tatalui. In mod normal, viata lui Bong ar fi trebuit sa se schimbe, prietena lui gasindu-i o slujba la bucataria unui hotel. Insa fara stirea prietenei sale, Bong ia legatura cu Cao, seful sau din banda de pe vremuri, ajungand astfel implicat din nou in faradelegile acestuia. Un jaf armat asupra unei dubite de valori are loc la periferia Hong-Kong-ului, iar politia intervine. Desi superiori numric, oamenii inspectorului Lui sufera grele pierderi, fiind luati prin surprindere de artileria grea folosita de atacatori. O femeie inocenta e ucisa cu sange rece, iar inspectorul Lui e impiedicat sa intervina de o masina ce intra in plin cu viteza in el, aproape pierzandu-si viata. Raufacatorii reusesc sa scape, dar surpriza apare abia acum: cel care intrase in plin cu masina in inspectorul Lui se dovedeste a fi… tocmai Bong, vechiul sau prieten din liceu. Desi acesta pretinde ca otul a fost un accient fara legatura cu atacul raufacatorilor, Lui nu-i da crezare si, desi il leaga anumite sentimente de prietenie de Bong, ii cere acestuia sa coopereze cu politia pentru capturarea sefului Cao, care desi a fost adus in doua randuri in fata instantei, mereu a fost eliberat din lipsa de probe. Desi Bong accepta sa-l ajute, duplicitatea acestuia va spori neincrederea lui Lui, ce isi asuma riscuri uriase batand palma cu vechiul sau prieten.

“Firestorm” e unul din putinele filme din Hong Kong ale ultimilor ani care face cu adevarat cinste genului ce a dus faima cinematografiei din Hong Kong in intreaga lume. Cu siguranta de la “Invisible Target” incoace nu a mai fost facut un film atat de exploziv ca “Firestorm” (la propriu si la figurat). Iar din 2007 pana in prezent au trecut deja 6 ani ! Actiunea si suspansul se imbina perfect cu efectele speciale spectaculoase, rezultand un adevarat spectacol pirotehnic care iti taie rasuflarea, pe fundalul unei povesti ce te tine cu sufletul la gura din primul pana in ultimul moment. Titlul filmului e o metafora ce face aluzie la taifunul ce se apropie de Hong Kong, dezlantuindu-se la propriu sub forma unei furtuni de foc declansata de mana omului. Cu toate ca in cea mai mare parte a filmului asistam la impuscaturi, urmariri, explozii si situatii dramatice desfasurate intr-un ritm alert, regizorul incearca sa sublinieze si latura dramatica a personajelor prinse in valtoarea furtunii de foc. Pe de o parte inspectorul Lui, interpretat de Andy Lau, e un personaj rece la serviciu, apreciat de colegii sau pentru seriozitatea si devotamentul sau pus in slujba legii si a respectarii acesteia. Intr-un Hong Kong conrolat in totalitate de camere de supraveghere, Lui se teme tot timpul sa nu faca o greseala, acceptand mita sau fiind surprins de camerele de supraveghere in compania unor personaje dubioase, cu cazier si ani petrecuti in temnita. Lui intruchipeaza modelul ideal al politistului (nu neaparat din Hong Kong): incoruptibil, devotat meseriei sale, inteligent, respectat. Desi nu are o sotie si o viata de familie, faptul ca are grija de fetita cu deficiente a unui condamnat, pe durata detentiei acestuia, demonstreaza si calitati de familist convins. Bong, vechiul sau prieten din liceu, interpretat de Gordon Lam, e un personaj ce iese de dupa gratii dupa 4 ani de detentie, incercand sa-si reface viata impreuna cu prietena lui. Nevoia de a face repede bani si legaturile ce nu au fost inca taiate cu trecutul il imping din nou in bratele unei bande de infractori ce se ocupa cu atacarea masinilor blindate ce transporta valori. Bong e personajul cheie al filmului, pentru ca niciodata nu stii in ce tabara se afla, daca inspira sau nu incredere. Iar scenaristul nu ezita sa induca in repetate randuri in eroare spectatorii, pozitionandu-l pe Bong cand de partea raufacatorilor, cand a aspiratiilor sale de a reveni la o viata normala si de a-si intemeia o familie. Dincolo de spectaculozitatea filmului, avem sansa sa descoperim aceste doua personaje confruntandu-se cu propriile slabiciuni, surprinse in niste ipostaze ce scot in evidenta marele talent actorisesc a lui Lau si Lam. Mimica si gesturile celor doi sunt atat de inselatoare incat nu poti anticipa urmatoarea miscare a lor. Iar ambivalenta morala intr-un oras – Hong Kong – care isi pierde pe zi ce trece busola si orice reper e o alta componenta pusa perfect in valoare de acest film.

O productie exploziva, pe care iubitorii genului thriller-actiune trebuie neaparat sa o vada, satisfactia e garantata. Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 – Asia Team pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 3 martie 2014

“Once Upon a Time in Vietnam” e primul film de actiune/fantezie produs de vietnamezi. Imprumutand un titlu facut celebru de Hollywood (Once Upon a Time in America) si mai apoi preluat de multe cinematografii (Once upon a time in the West,m in Mexico, Mumbaai, Anatolia, China), meritul principal in realizarea acestei productii ii revine actorului devenit regizor Dustin Nguyen. Cunoscut si ca scenarist si practicant de arte martiale, Nguyen si-a petrecut o parte din copilarie si adolescenta in Statele Unite, unde familia lui s-a refugiat datorita razboiului din Vietnam. A aparut in diverse roluri in seriale de televiziune de peste ocean, precum Magnum PI, Seaquest DSV,.si chiar a avut o aparitie scurta in “Charlie’s Angels”. In 2005 a aparut in “Little Fish”, intr-un rol opus celui interpretat de celebra Cate Blanchett al unui fost dependent de heroina, iar in 2007 a aparut in cel mai de succes film de actiune vietnamez din toate timpurile, “The Rebel”. “Once Upon a Time in Vietnam” reprezinta debutul lui regizoral, Nguyen interpretand si rolul principal masculin. Partenera lui e frumoasa cantareata, fost model, devenita si actrita Veronica Ngo (Ngo Thanh Van), pe care am vazut-o intr-un alt film vietnamez de succes tradus in premiera in limba romana de Asia Team, “Clash”. Distributia e completata de americanul cu parinti vietnamezi Roger Yuan, care la 53 de ani ne arata o forma fizica de invidiat. Yuan e un cunoscut maestru de arte martiale, cascador si regizor de scene de actiune. Cu o asemenea echipa, filmul nu avcea cum sa fie un esec. Cu un buget de peste 1 milion de dolari, filmul a reusit sa ajunga inclusiv in cinematografele din Statele Unite, fiind bine primit si de publicul asiatic iubitor al genului.

In momentul in care tara a fost atacata de invadatori straini, se spune ca cei mai priceputi luptatori din randul calugarilor cu mantie s-au opus acestora. Elita calugarilor era cunoscuta sub numele de Maestri, legati printr-un legamant facut fata de Imparat. Cand tara a fost pacificata si razboiul a incetat, mai multi dintre Maestri au dezervat, incalcand legamantul. In acel moment, dezertorii au inceput sa fie vanati, iar cei care nu reveneau in randurile lor, erau ucisi. Un astfel de vanator era si Maestrul Dao, un calugar razboinic ce nu a mai putut sa se intoarca la viata monahala dupa numroasele assassinate comise pentru protejarea liderului supranumit Imparatul. Acesta ajunge aparent intamplator in Satul Nisipului, o asezare rurala cu oameni simpli in care viata isi urma cursul ei firesc. Cautandu-si un loc unde sa innopteze, mai intai nimereste la Barul Lumina Lunii, un loc rau famat plin de prostituate, bautura si depravati fara speranta. A doua zi, nimereste la brutarul satului, ce avea un anunt legat de inchirierea unei camere, insa momentul ales sa-l viziteze e total nepotrivit. Seara este primit alaturi de familia brutarului la o cina copioasa, inchiriind camera disponibila, insa de aici povestea ia o alta turnura. Lucruri ce se doreau pentru totdeauna date uitarii revin la viata in prezent asemeni unui foc ce mocneste si prinde din nou putere.

Ca o prima incercare de film de actiune cu accente de fantezie, “Once Upon a Time” se ridica la nivelul unui film mediu pe aceeasi tema facut in cinematografii asiatice mai dezvoltate si cu traditie, precum cea japoneza, coreeana sau chineza. Partea de actiune e destul de stearsa pana spre final, cand povestea se dezlantuie. Efectele speciale ce dau nota de fantezie sunt destul de stangaci realizate, insa filmul compenseaza la capitolul spectaculozitate a scenelor de lupta. Scenariul aduce ceva din noncomformismul brandului “Once Upon a Time”, amestecand mai multe elemente atipice intr-un decor rustic despins parca din Vestul Salbatic sau din western-urile spaghetti. Confuzia legata de timpul si spatiul in care se desfasoara actiunea e intretinuta pana la sfarsit, intr-un orasel desertic dintr-o zona rurala a unui Vietnam ce incearca sa se vindece de ranile razboiului facandu-si aparitia calugari cu mantie pe motociclete de mare viteza si cu ochelari de pilot de avion din al doilea razboi mondial, gangsteri cu palarii de cowboy si mari amatori de whisky, luptatori ninja cu sabii impresionante si costume unice. Decorurile si locatiile contrasteaza si accentueaza atmosfera bizara, iar locul unde se vor desfasura principalele scene de actiune, Barul Lumina Lunii, pare din afara un “Moulin Rouge” in miniatura sau vreun local al vreunui gangster din Shanghai-ul ocupatiei japoneze. Toate aceste elemente puse cap la cap, costumele uneori desprinse parca din viitor ale eroilor principali creeaza o atmosfera aparte, in care ratacesc cateva personaje hilare responsabile cu ironia si buna dispozitie. Insa umorul e doar un pretext pentru introducerea in firul principal al povestii, ce de fapt e o drama de familie ce aminteste, in mod indirect, de impactul razboiului din Vietnam asupra familiei in ansamblu, de traumele ce se doresc uitate cat mai repede. Un film de atmosfera, fantezist pe alocuri si dramatic pe de alta parte, ce marcheaza un evident progres al cinematografiei vietnameze, tributara decenii la rand dramelor ce nu incetau sa prezinte consecintele tragicului razboi ce a macinat si divizat o intreaga natiune. Continuarea pe drumul deschis de “The Rebel”, “Clash” sau “Blood Letter” nu poate aduce decat lucruri pozitive pentru filmul vietnamez, iar pentru noi, iubitorii de filme asiatice, momente agreabile.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 2 martie 2014

In ciuda distributiei pline de vedete aflate pe val la vremea respectiva, “Ice Rain”, filmul de debut al regizoarei Kim Eun-suk, nu a reusit sa dea lovitura la box-office, poate si datorita subiectului sau putin diferit de profilul unui film care sa aduca venituri uriase. Filmat partial si in Canada (in Yukon), pe celebrul munte Asiaq, “Ice Rain” spune povestea a doi prieteni alpinisti izolati de restul grupului la mare altitudine de o furtuna de zapada. Nu va asteptati, insa, la o poveste clasica despre lupta pentru supravietuire cu natura, ci mai degraba la o poveste dramatica in care vedetele sunt amintirile celor doua personaje, trecutul lor si intrebarile ramase fara raspuns odata cu trecerea anilor. Kim Eun-suk, avand la activ si scenariul melodramei de succes “A Millionaire’s First Love”, reuseste sa suprinda placut audienta printr-o poveste diferita fata de ce s-a mai facut pana atunci in cinematografia coreeana. E o poveste despre o iubire pierduta, induiosatoare, si despre regasirea, de catre protagonisti, in salbaticia dezlantuita a naturii, a unei parti din ceea ce credeau pentru totdeauna pierdut. Song Seung-heon se afla la prima aparitie intr-un film dupa succesul serialului “Summer Scent”, si toata lumea se astepta la un rol romantic. Surpriza a fost ca de aceasta data personajul sau ne ofera ceva mai mult decat in “Summer Scent”, prestatia sa fiind inca un pas spre maturizarea ca actor. Kim Ha-neul venea dupa 3 filme de mare succes, “Ditto”, “My Tutor Friend” si “Too Beautiful to Lie”, aflandu-se la cel mai inalt punct al carierei sale de pana atunci. Personajul ei e unul complex, ce oscileaza intre mai multe stari, fapt ce ii pune in valoare talentul. Lee Sung-jae inca nu cunoscuse consacrarea, ce va veni abia 2 ani mai tarziu cu rolul din succesul de box-office din intreaga Asie al filmului “Daisy”, insa are o prestatie foarte buna in “Ice Rain”. Intr-un rol secundar il putem recunoaste si pe Yoo Hae-jin, premiat 6 ani mai tarziu pentru rolul secundar din “Moss”.

Woo-sung (Song Seung-heon) e un fost jucator de baseball indragostit de mic de prietena lui din copilarie, Kyung-min (Kim Ha-neul). Intr-una din zile, fata, o persoana destul de dezghetata, in ciuda unei aparente imagini de persoana timida, vede un afis cu muntele Asiaq din Alaska si aude o poveste despre acesta de la un strain, anume cum ca daca ajunge pe varful lui, se spune ca ii poate revedea pe cei dragi disparuti din aceasta lume. Fascinata tot mai mult de acea imagine si de aceasta poveste, Kyung-min ajunge sa-si faca un tel din a escalada celebrul masiv muntos canadian. Pentru asta intra intr-un club de alpinism, iar Woo-sung, ce i-a fost toata viata in preajma, decide sa renunte la baseball sis a o urmeze in continuare pe fata in implinirea visului ei, intrand si el in acelasi club. Pe de alta parte il cunoastem pe Joong-hyun (Lee Sung-jae), un barbat trecut de 30 de ani, casatorit, pasionat si el de alpinism, ce-l cunoaste pe Woo-sung in acelasi club, devenind bun prieten cu acesta si gasca de baieti. La ani buni distanta, ii regasim pe acestia escaladand Asiaq, curajosii cataratori implinindu-si astfel visul. Dar o furtuna de zapada ii izoleaza la mare altitudine, si adapostindu-se intr-o pestera izolata, Woo-sung si Joong-hyun incep sa depene amintiri. Un adevar cutremurator incepe sa se contureze punandu-se cap la cap amintirile celor doi prieteni…

“Ice Rain” e o poveste originala emotionanta despre prietenie si iubire vazute din unghiuri de vedere diferite. Exista doua planuri temporale – cel al prezentului si cel al trecutului – si doua planuri spatiale unde se desfasoara actiunea, anume Muntele Asiaq din Alaska si Seul. Povestea este spusa in prezent, insa prin dese flashback-uri calatorim in timp cu ani buni in urma si cunoastem, piesa cu piesa, fiecare personaj in parte din acest puzzle intr-un mod cum rar vedem in filmele coreene. Permanenta schimbare a planurilor temporale nu dauneaza desfasurarii povestii, ce curge lin si nu creeaza nici o problema spectatorului in a se familiariza cu personajele si a le vedea din aceasta perspectiva prin aceasta gaselnita a regizorului scenarist, insa oscilatia de planuri dauneaza cristalizarii relatiei dintre personaje. Astfel, prietenia dintre cei doi protagonisti alpinisti ajunsi intr-o situatie limita parca e lipsita de substanta, in ciuda interpretarii excelente a lui Song Seung-heon si Lee Sung-jae. Cei doi sunt genul de prieteni care ar face orice sa-si salveze viata unul altuia in situatii limita ca cea in care ajung, insa spectatorul nu reuseste sa simta aceasta legatura puternica a personajelor deoarece regizorul insista sa le creioneze pe fiecare separat, in viata de zi cu zi (prin intermediul amintirilor si intoarcerilor in timp), cand inca cei doi nu s-au cunoscut. E ca si cum in prezent am fi buni prieteni cu cineva, insa prietenia noastra e explicata unei terte persoane prin prisma vietii noastre de dinainte de a n cunoaste prietenul din viitor. Perspectiva e seducatoare, insa in plan artistic e posibil ca efectul sa nu fie cel scontat.Kim Ha-neul interpreteaza foarte bine rolul prietenei din copilarie a personajului principal, reusind sa induca diferite stari spectatorului, de la simpatie la repulsie intr-un timp foarte scurt de timp. Personajul ei, Kyung-min, e unul independent, aparent timid la inceput, pe care daca il urmarim cu atentie pe parcurs constatam ca stie mai multe decat lasa sa se vada despre viata. Astfel, prima impresie despre ea se schimba tot timpul, si pana se apropie finalul povestii nu reusesti sa intelegi incotro se indreapta sentimentele acesteia si comportamentul ei. Nu e un personaj tipic pentru filmele coreene, independenta ei apropiind-o mai mult de genul femeii occidentale emancipate, stapana pe sine si avand mereu sangele rece necesar pentru a depasi orice situatie. Song Seung-heon e acelasi actor ce lasa sa se intrevada o anumita blandete si timiditate in trairile personajului sau, astfel incat atunci cand se infurie stii ca furia lui nu duce prea departe, nu este credibila. Urmariti-l in orice film din tinerete si urmariti-l in recentul serial “When a Man Loves” si veti putea observa evolutia lui extraordinara ca actor. In amintitul serial, Seung-heon mai pastra aceasta blandete, care deruteaza spectatorul, dar, in paralel, ne arata si o alta fata a sa, mai dura, pe care in filmele tineretii nu o puteam sesiza oricat de mult s-ar fi incruntat si straduit sa para un dur. Nu in ultimul rand, Lee Sung-jae are din nou o prestatie de clasa, amintundu-ne de rolurile mari din “Daisy” sau “Holiday”.

Cu o distributie de zile mari, cu un scenariu original si captivant si cu o coloana sonora preluata si modificata de mai multe seriale ulterioare, “Ice Rain” ramane o productie agreabila, desi trista, pe care iubitorii filmelor coreene nu trebuie sa o rateze. Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Vic (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 25 februarie 2014

Multa lume a vorbit in 2013 despre “Good Doctor”, considerand serialul una din cele mai reusite k-drame medicale din toate timpurile, si datorita ratingurilor ridicate, mai bine de jumatate de serial avand ratinguri de peste 20%. A existat, insa, in 2011, un alt serial coreean pe teme similare despre care foarte multa lume considera ca e mult mai bun decat “Good Doctor”. E vorba de “Brain”, un serial plin de vedete cu experienta, cu un scenariu solid, captivant si totodata simplu ce te cucereste inca de la primul episod. Serialul, tradus in premiera in Romania de Asia Team, nu are nici intrigi complicate, nici povesti romantice desprinse din basme, asa cum ne ofera exasperant majoritatea k-dramelor din ziua de astazi, ci spune pur si simplu povestea vietii de zi cu zi a celor ce lucreaza ca si neurochirugi intr-un spital de elita din Seul. Iar aici e punctul forte al serialului, realizatorii sai reusind sa tina audienta aproape de el tocmai prin simplitatea sa. Fiecare episod e captivant, neprevazutul intervine in fiecare moment, iar coloana sonora pune foarte bine in evidenta starile personajelor care sunt creionate cu calitati si defecte. “Brain” e un serial care te va fascina sub aspectul personalitatii protagonistilor, pe care ajungi sa-i simpatizezi si sa-i urasti in aceeasi masura in functie de deciziile si trasaturile lor de caracter. Avem ocazia sa ne reintalnim cu doi actori dragi din “Kingdom of the Winds”, Jung Jin-young (Regele Yuri in serialul amintit) si Choi Jung-won (Domnita Yeon), ale caror interpretari sunt memorabile, in timp ce adevarata vedeta a serialului e marele actor Shin Ha-kyun (Running Man, The Devil’s Game, No Mercy for the Rude, A Man Who Went to Mars), care cu siguranta va va cuceri prin interpretarea sa. De altfel, intreaga echipa de actori a fost aleasa cu mare atentie, la serviciile unora dintre actorii din rolurile secundare renuntandu-se pe parcurs datorita nepotrivirii de varsta, interpretare sau personalitate in raport cu rolurile in care au fost distribuiti. “Brain” nu a depasit un rating de 18,7% la nivel national, cu o medie situate undeva la 12-13%, insa premiile au curs la sfarsitul anului, la KBS Drama Awards, Shin Ha-kyun castigand Marele Premiu. Cuplul Shin Ha-kyun / Choi Jung-won a castigat premiul pentru Cel mai bun cuplu si cel de popularitate pe baza voturilor internautilor,, in timp ce Jung Jin-young a castigat premiul pentru excelenta. Seriale recente pe teme similare, precum “Golden Time”, “Medical Top Team”, “The 3 rd Hospital” etc nu au reusit, indiferent de cate vedete au distribuit in rolurile principale, sa se ridice la nivelul lui “Brain”, un serial uimitor prin simplitatea si realismul sau. Iar acest lucru se datoreaza unei altfel de abordari decat serialele amintite, “Brain” nefiind o pista de lansare a unor idoli sau actori tineri, ci un efort comun al unor actori consacrati de a se substitui celor ce practica aceasta meserie plina de responsabilitati, aratand publicului ce inseamna cu adevarat meseria de medic, atat sub aspect professional cat si moral.

“Creierul” (Brain) e o drama medicala a carei actiune se petrece in departamentul de neurochirurgie al spitalului universitatii Chunha, cea mai pretigioasa unitate de invatamant superior medical a Coreei de Sud. Aici se pune in practica teoria invatata la orele de curs, se salveaza vieti si se face cercetare in vederea perfectionarii metodelor de tratament. Acesta e razboiul oficial, purtat cu maladiile si doar teatrul de lupta al adevaratului razboi prezentat, si anume, lupta meschina pentru afirmarea si succesul soldatilor razboiului oficial. Inca o drama care ne dovedeste ca oricat de nobila este o intreprindere, este totusi dependenta de oamenii care-o sustin si-o dezvolta, oameni care au tarele lor iar telul dorit este de multe ori periclitat de nazuinte marunte si irelevante pentru cauza in sine.

Doctorul Lee Ganghun, de provenienta dintr-o familie modesta, prin propriile-i merite ajuns cel mai bun medic al Neurochirurgiei de la Chunha, isi doreste cu patos si nerabdare recunoasterea calitatilor sale si ascensiunea in functie. Pentru asta face eforturi disperate profesionale, dar de fiecare data realitatea meschina il infrange si-l umileste:prin intermediul familiei nevoiase – cu care se rusineaza – a colegului Seo Junseok, care-i “fura” postul, sau a mentorului sau, profesorul Ko Jaehak, care-si insuseste munca de cercetare ca pe un lucru de la sine inteles si-l tradeza apoi, neacordandu-i sprijinul promis. In acelasi timp, desi orgoliul nu-i da voie sa vada adevarul, primeste si cateva lectii de umanism fara de care adevarata perfectiune nu-i posibila. Frustrarea vietii sale, decesul tatalui ca urmare a esecului unei interventii chirurgicale, e sursa agonizantei sale stradanii de a fi recunoscut ca cel mai bun.

Il acompaniaza in evolutia sa, rivalul Seo Junseok, care datorita legaturilor in lumea medicala e favorizat si primeste recunoasterea ravnita de Ganghun. Tot ce va pierde Seo Junseok este inima tinerei doctorite Yun Jihye, care, in stradania de a dovedi valorile colegilor sai, se trezeste indragostita de badaranul Ganghun. Pentru atentiile omului fara inima, Jihye are o neobosita rivala, pe Jang Yujin, fiica unui potent om de afaceri care-i ofera doctorului frustrat exact ce-i lipseste: statut social, puterea banului si pe aceea a conexiunilor potrivite.

Evident, prin cele 20 de episoade circula diversi pacienti, diverse situatii si interventii de stricta specialitate care genereaza firul motor menit sa contureze personajele si mediul in care acestea se scalda, sa ilustreze concluziile moralizatoare ce ar trebui sa defineasca practicarea actului medical, ca meserie vocationala.

Personajul principal este colectivul medicilor si asistentelor de la sectia de neurochirurgie a spitalului universitar Chunha. Incet, din el se desprind individualitati, fiecare cu meritele si tarele sale, amalgam de caractere care formeaza impreuna, activitatea de salvare a vietii pacientulor cu afectiuni ale creierului.

Profesorii:
Kim Sangcheol: personaj cu inalte standarde de morale, propovaduieste tratarea pacientilor cu priceprea data din inima si de experienta profesionala. In acceptiunea sa, performanta medicala e atinsa numai impreuna cu sentimentul de grija si compasiune pentru fiinta tratata. Este o fire deschisa care nu disimuleaza, este sincer cu toti studentii sai si in plus fata de lectiile de tehnica medicala, le explica detaliat si implicatiile morale ale actiunilor lor, astfel incat sa fie capabili a-si asuma responsabilitatea pentru ceea ce-si doresc sa devina. Lasa impresia ca acest comportament se doreste a fi ispasirea unei lectii de viata invatate cu greu, de el insusi, de-a lungul timpului. Se va confirma banuiala?

Ko Jehak: este opusul moral al profesorului Kim Sangcheol iar caracteristica sa e ipocrizia. E un excelent practician, dar in afara salii de operatie, ca persoana, este un zero. Singura preocupare este ascensiunea, obtinuta pe caile cele mai putin obositoare, adica prin relatii sociale, cultivarea slabiciunilor celor cu putere de decizie si magulirea constanta a superiorilor sai. Caracteristica principala, rasul sau “comercial”, rasunator si fals, afisat ori de cate ori n-are nimic de spus; si asta se intampla destul de des. Obisnueste sa-si treaca pe numele sau lucrarile subalternilor si fireste, sa primeasca meritele pentru ele. De asemenea, nu are nici o remuscare in a-si abandona subalternii daca interesele momentului asa cer, iar vantul puterii schimba directia.

Medicii:
Lee Ganghun: Isi traieste viata ca pe o perpetuua furtuna. E un neurochirurg excelent, obsedat de perfectiunea profesionala dar complexat de statutul social insuficient de “nobil” pentru aceasta meserie. Ca urmare, e arogant fata de invatacei, medicii rezidenti din subordine, rece si infricosator de tehnic cu pacientii sai si servil, excesiv de lingusitor cu superiorul sau, profesorul Ko Jehak, cel menit sa-l propulseze in varful societatii medicale. Isi asuma invidiile si preferintele acestuia fara a fi totusi suficient de ipocrit incat sa accepte orice moft al pacientilor ca-si permit ipohondria. Va fi crunt dezamagit de maestrul sau ale carui precepte morale sunt greu de inghitit deoarece Ganghun e excesiv de orgolios, iar mentorul lui ii recomanda umilinta si supunerea neconditionata fata de toti cei care au puterea de partea lor. Incercarile il vor conduce pe drumul anevoios al transformarii in “doctor” (om care vindeca). Pentru asta e nevoie sa constientizeze si apoi sa castige lupta cu propriu-i egoism. In acest proces, fara sa-si dea seama cum, se trezeste cu o complicatie in plus: e indragostit, dar timid, nu stie sa-si gestioneze emotiile, asa ca este doar badaran.

Seo Junseok: De provenienta dintr-o instarita familie de medici, nu a experimnetat greutati materiale fiindca nu a fost cazul, dar se lupta si el cu prejudecatile familiei si-si cauta recunoasterea. Intruneste toate calitatile necesare unei cariere stralucite: pricepere, dedicatie, statut social si legaturi potrivite in lumea medicala. E binevoitor cu rezidentii, indragostit de doctorita Yun Jihye de dragul careia renunta la studii in SUA dar competitia cu disperatul Lee Ganghun va scoate la iveala tot ce e mai rau in el.

Rezidentii:
O ceata de studenti inflacarati, care se straduiesc sa acumuleze cunostinte medicale si comportamentale care sa-i ajute sa-si inlocuiasca la un moment dat mentorii, si sa traiasca in jungla numita “corp medical”. Si aici apar individualitati, chiar daca ocupatia principala, in afara de medicina, e flatarea mentorului.

Grupul rezidentilor doctorului Lee Ganghun e dominat zgomotos de Yang Bongjun, a carui ocupatie de baza e lingusirea sefului sau si barfirea rivalilor cu malitiozitate, fara a ezita insa sa-si ajute colegii. Profesional, Dong Seongman domina de departe in minutiozitatea cu care pregateste lucrarile de cercetare medicala. Yeo Bonggu e vesnic somnoros dar cu capacitatea de a auzi in somn si a reactiona instant.

In grupul rezidentilor doctorului Seo Junseok, straluceste prin nepricepere dar nestapanita dorinta de a face totul bine pentru toata lumea, bagareata si copilaroasa Yun Jihye, asistenta proiectului de cercetare a profesorului Kim Sangcheol si adepta teoriei compasiunii, propovaduita de profesorul Kim. Pentru ea, Seo Junseok a renuntat la prestigioasa universitate Standford si a creat haosul ierarhiilor de la neurochirurgia universitatii Chunha dar inutil, caci micuta Jihye are alta pasiune. Jo Dsesik este devotat si cu simtul raspunderii, rabdator si iremediabil indragostit de asistenta sefa Hong Eunsuk.

Acestea fiind spuse, nu mai ramane decat sa urmarim excelentul serial, pentru a carui traducere impecabila in premiera le multumim colegelor noastre Claudia si Adina.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil

Publicat: duminică 23 februarie 2014

“Accomplice” (cunoscut cu titlul international “Blood and Ties”) e un thriller dramatic sud-coreean ce porneste de la un fapt real ce a ingrozit Coreea in anii ’90: in 1991, un baietel e rapit, iar rapitorul solicita parintilor o rascumparare de 100.000 de dolari. In ciuda fapului ca rascumpararea a fost, in cele din urma anchetatorii au gasit trupul neinsufletit al baiatului, fara a reusi sa dea de urma criminalului. Totusi, vocea acestuia a fost inregistrata, insa nici dupa ce aceasta a fost facuta publica, in ciuda anchetei si a numeroaselor apeluri primite de politie, criminalul nu a putut fi gasit. In 1996, fapta s-a prescris, cazul ramanand in istoria Coreei ca una din cele mai cutremuratoare crime nepedepsite vreodata. Pentru cunoscatorii filmului coreean, aceasta poveste a fost deja ecranizata in 2007, in productia “Voice of a Murderer”, un mare succes de box-office la vremea respectiva, cu 18 milioane de dolari incasari. “Accomplice” porneste de la aceasta poveste, mutand-o cativa ani mai tarziu, in 1998, in 2013 expirand termenul de prescriptie. Scenariul si regia sunt semnate de Gook Dong-suk, ce debuteaza ca regizor dupa ce a fost asistent de regie la alte 5 productii coreene din 2002 pana in 2009, intre care si la… “Voice of a Murderer”. In rolurile principale au fost distribuiti Son Ye-jin, destul de schimbata pentru acest rol fata de aparitiile anterioare din filme si seriale precum “Shark”, “The Tower”, “Spellbound”, “Summer Scent”, in timp ce in rolul principal masculin il revedem pe veteranul Kim Kap-soo, pe care ni-l amintim din rolul “Domnului Black” din IRIS 2 sau din filmul “The Showdown”. Rolurile secundare sunt completate de cateva figure cunoscute din filme si seriale de televiziune, a caror revedere nu poate fi decat o placere. “Accomplice” a obtinut incasari de peste 11,5 milioane de dolari la box-office, fiind filmat in intregime in 2012, pana la data premierei in octombrie 2013 trecand un an.

Jung Da-eun (Son Ye-jin) a crescut de mica sufocata de dragostea acaparatoare a tatalui ei Soon-man (Kim Kap-soo). Parasita de mama de mica, Da-eun a avut o copilarie fericita impreuna cu tatal ei, ce se straduia prin diverse slujbe sa-i ofere tot ce isi doreste. Ajunsa la maturitate, Da-eun viseaza sa devina reporter, insa lipsa de relatii si mai ales pozitia sociala a tatalui ei, ce isi castiga existenta livrand marfa sau parcand masini in parcarea unui club, o transforma intr-o eterna respinsa la interviurile la care participa. Tatal ei e si el afectat de esecurile celei care era :”inima” sa, in timp ce ea, mandra de tatal ei, incerca sa uite esecurile cu zambetul pe buze si intrecandu-se cu tatal ei in diverse jocuri copilaresti. Intr-una din zile, Da-eun vede pe un panou tv de pe strada relatari ale presei despre un caz pestrecut cu aproape 15 ani in urma, cand un baiat a fost rapit si ucis cu sange rece, iar autorul nu a fost nici in prezent prins. Mai mult, in cateva zile se implinea termenul de prescriptie al crimei. Marcata de acest caz si fiind o apriga sustinatoare a aplicarii pedepsei cu moartea pentru cei ce comit crime impotriva femeilor si copiilor, Da-eun participa cu prietenii ei la o proiectie a unui film controversat exact pe aceasta tema. La finalul filmului, sunt redate publicului cateva replici rostite de criminal la telefon. E momentul in care fata tresare la auzul vocii criminalului si, mai ales, la spusele acestuia… Vocea criminalului i se pare cunoscuta, a mai auzit-o undeva…

“Accomplice” e un thriller coreean mai aparte, realizat dupa o reteta putin diferita, pornind de la un fapt real si particularizand efectele povestii asupra vietii unei familii aparent obisnuite formate dintr-un tata dragastos si o fiica ce vede in acesta eroul vietii sale. Si totusi, nu exista familie care sa nu aiba secretele sale bine ingropate in trecut. Aparitia in scena a unei terte persoane, Shim Joon-young, dinamizeaza filmul, aducand rasturnari de situatie ce bulverseaza viata fiicei si mai ales a tatalui. Son Ye-jin are o prestatie convingatoare, chiar daca fizic, datorita frizurii, e aproape de nerecunoscut in acest rol. In aparenta calca pe urmele ultimului sau personaj interpretat in serialul de succes “Shark”, o doamna procuror ce cauta adevarul in trecutul familiei sale, doar ca de aceasta data e o fata simpla, artagoasa, pentru care valori precum onestitatea si adevarul conteaza mai mult decat orice. Parca in “Accomplice” are o interpretare mult mai puternica, cu nerv, personajul ei dandu-I aceasta libertate de miscare si de exprimare a trairilor interioare in fata descoperirii unui adevar cutremurator. Kim Ka-soo, in rolul tatalui, e convingator pana la un punct. Mai apoi, cand lucrurile evolueaza, interpretarea sa e parca lipsita de profunzimea si complexitatea pe care rolul de personaj bantuit de umbrele trecutului il solicita. Acest lucru da o usoara senzatie de artificialitate in relatia tata-fiica sau, cu alte cuvinte, lipseste acea asa-zisa “chimie” intre personaje. Si asta cu toate ca prestatia lui Son Ye-jin e mai mult decat convingatioare spre final. Una peste alta, un thriller excelent, original, electrizant si cu un final neasteptat, ce merita savurat fie si pentru Son Ye-jin intr-o seara de duminica.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan, cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 20 februarie 2014

In toamna lui 2013, producatorii japonezi au scos pe piata sub forma unui film pentru marele ecran un remake dupa un serial de mare succes din 1983-1984 difuzat de postul NHK, intitulat “Oshin”. Difuzat sub forma a 297 de episoade de 15 minute fiecare, “Oshin” a fost unul din cele mai urmarite seriale japoneze din toate timpurile, fiind difuzat in alte 58 de tari. Asta cu toate ca initial scenariul a fost refuzat de toate canalele de televiziune japoneze ale vremii, atat datorita temei intunecate si dure cat si criticarii unor aspecte ale erei Meiji. Serialul spune povestea unei copile de 7 ani, Oshin, care are o copilarie nefericita, dar care va ajunge sa cunoasca succesul spre apusul vietii. De fapt, serialul are la baza biografia unei femei japoneze (Kutsu Wada, fondatoarea celebrului lant de magazine Yaohan) a carei vieti pline de greutati si neprevazut a fost cu succes ecranizata pe micul ecran, si care in 2013 a stat si la baza filmului omonim pentru marele ecran. Filmul, insa prezinta doar copilaria personajului principal, intr-o ecranizare a unui scenariu scris de veterana Sugako Hashida (87 de ani !). De fapt, e vorba de o refolosire de catre producatori a povestii originale compuse de Hashida pe baza unor scrisori anonime, o poveste despre care Hashida spunea: “E vorba de trecutul de nerostit al unei femei din perioada Meiji, reconstituit chiar de pe patul de moarte al acesteia”. Dramatizarea povestii e realizata de Kota Yamada, cel care a mai scris scenariul unei povesti induiosatoare, “A Tale of Mari and Three Puppies” si care colaboreaza, astfel, pentru a treia oara cu regizorul Shin Togashi. Distributia e un amestec de actori din toate generatiile, atat copii cat si actori de varsta mijlocie si veterani. Insa dintre toti se distinge, desigur, interpreta personajului Oshin, Kokone Hamada, care la data filmarilor avea 8 ani, cu un an mai mult decat varsta fizica a personajului interpretat. A fost debutul micutei actrite, ce a fost selectata in urma unei auditii mult mediatizata in Japonia, la care au participat 2471 de candidati. Iar alegerea producatorilor nu a fost gresita, micuta avand o interpretare remarcabila. Nu in ultimul rand, mai trebuie spus ca in mentalul colectiv al anilor ’80, numele “Oshin” a ajuns sa fie sinonim cu perseverenta. “Dieta Oshin” din anii ’80 sau faptul ca luptatorului de sumo Takanosato i s-a spus “Oshin Yokozuna” deoarece pentru a obtine titlul de “yokozuna” a luptat cu diabetul sunt doar cateva exemple ale influentei avute in cultura populara de personajul “Oshin”.

Era Meiji a ramas in istoria Japoniei ca o perioada de profunde transformari ce au schimbat total fata societatii japoneze. La oras, revolutia industriala a dus la un progres pe care tara nu l-a mai cunoscut, iar orasele au inceput sa infloreasca in goana ajungerii din urma a societatii occidentale. Totusi, mediul rural ramanea o zona inapoiata, in care saracia lucie impovara fiecare zi de existenta a oamenilor. In aceasta lume rurala, la 1907, traia o fetita de doar 7 ani pe nume Oshin. Aceasta era doar unul din copiii minori ai unei familii sarace, ce traia din ce castiga tatal. Bunica era o femeie neajutorata, ce nu putea aduce nimic in plus la veniturile familiei, in timp ce mama trebuia sa aiba grija de numerosii copii. Iarna grea si saracia ii imping pe acestia la masuri extreme. Cum Oshin era cea mai mare dintre frati, tatal o trimite pe aceasta sa munceasca timp de un an la o familie “buna”. In acest fel familia sa ar fi primit hrana, iar Oshin ar fi avut posibilitatea sa castige ceva banuti. Nesuportand ideea ca un copil de doar 7 ani trebuie sa poarte pe umerii ei povara intretinerii familiei, mama incearca sa se sinucida, insa e oprita la timp din gestul necugetat tocmai de Oshin. In cele din urma inevitabilul se procude, iar Oshin se desparte in lacrimi de familia sa. In noua familie unde avea sa ramana un an de zile, lucrurile nu sunt atat de roze precum pareau la inceput. Oshin e exploatata de stapana casei, o scorpie batrana ce o pune sa mature si sa spele podeaua, sa care apa de la fantana, sa aduca lemne si sa faca focul, oferindu-i in schimb ca hrana ceea ce ramanea dupa ce erau hraniti muncitorii angajati ai familiei. In momentul in care situatia devine de nesuportat, Oshin decide sa-si ia lumea in cap si pleaca in pustiu, pe viscol. Unde o vor calauzi pasii, numai destinul stie. Fiecare experienta noua reprezinta un pas in maturizarea sa, in cunoasterea caracterului oamenilor mari si a lumii care pare a-i rezerva numai nenorociri, pe care trebuie sa le invinga cu un curaj iesit din comun.

Filmul, construit dupa o structura simpla, pe alocuri previzibila (exista unele similitudini cu povestea dura din “Grave of the Fireflies”), are specificul filmelor de aventuri japoneze axate pe tema calatoriei ca mijloc de maturizare al personajului principal. Bazat pe o poveste reala, “Oshin” in mod inevitabil nu putea scapa unei comparatii cu serialul de acum 3 decenii, ce a ramas adanc intiparit in mintea multor generatii de japonezi, care azi si-l aduc aminte cu nostalgie. Publicul probabil va fi curios sa vada cum reuseste filmul sa se ridice la nivelul serialului, insa din fericire regizorul Shin Togashi a castigat pe jumatate aceasta lupta a asteptarilor de la filmul sau prin distribuirea micutei Kokone Hamada in rolul lui Oshin. Prezenta adorabila a acesteia lumineaza fiecare scena in parte, oricat de sumbre par interioarele zambetul, optimismul si energia de care debordeaza actrita de numai 9 ani aducand un mare plus scenariului si veridicitatii acestuia. Interpretarea ei e sincera si uneori te emotioneaza pana la lacrimi trairea naturala a acesteia a unor momente din film. Despre aleasa sa pentru acest rol, regizorul a declarat: “Din moment ce povestea e plasata acum 110 ani, aveam nevoie de cineva al carui chip nu e prea modern si care sa aduca ceva cu mediul rural de atunci. Originala Oshin, interpretata de d-na Kobayashi (Ayako Kobayashi, interpreta personajului din serial are in prezent 41 de ani), a fost indragita de audienta, asa ca am stiut ca trebuie sa gasesc o fata care arata ca ea si care ar fi putut avea acelasi impact in acest rol. In fapt, decizia de distribuire in acest rol a fost cea mai mare provocare in realizarea filmului. Nu credeti ca am facut alegerea potrivita ?”. Regizorul a marturisit ca a lucrat deseori cu scenariul serialului tv in mana, sperand sa pastreze vie esenta povestii lui Oshin si in film. Insa insistenta sa in a oferi fanilor ceea ce si-au dorit si faptul ca a ramas fidel povestii originale au tras filmul in jos. Astfel, in loc ca acesta sa para o realizare coerenta, adaptarea sa da uneori senzatia vizionarii mai multor episoade unite din serial. Prestatia mamei lui Oshin nu e convingatoare, actrita model de 28 de ani Aya Ueto (cunoscuta din “Azumi” – 2003) fiind distribuita mai mult pentru a aduce un plus de popularitate productiei. Cu toate astea, farmecul micutei Kokone e suficient pentru a trece cu vederea toate lipsurile. De remarcat si aparitia actritei Ayako Kobayashi, interpreta personajului Oshin in serial, intr-un rol secundar, Mino.

Un film ce merita vazut chiar in absenta vizionari in prealabil a serialului clasic. Regizorul a declarat ca daca productia va fi un succes, nu exclude realizarea unei parti a doua si a treia, care sa se concentreze pe continuarea povestii dincolo de copilaria personajului central. Pana atunci, ramane sa urmarim o poveste impresionanta de viata, o lectie de perseverenta si curaj care cu siguranta nu va fi uitata usor.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team pentru asiacinefil, colaboratorii pentru acest proiect fiind cristinab si gligac2002.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 18 februarie 2014

In acest an, celebrul festival international de film de la Berlin a fost unul dominat de cinematografia asiatica. Cel putin in materie de castigatori.Nu au lipsit din proiectiile recent incheiatului festival productii asiatice artistice, precum “No Man’s Land”, “Blind Massage”, “Black Coal, Thin Ice”, “The Little House”, toate aflate in competitie, din cele 4 productii asiatice (3 chinezesti si una japoneza) 3 castigand 4 premii importante din totalul de 23 de filme aflate in competitie.Aproape un sfert din filmele prezente la festival, in competitie sau in afara lor au provenit de pe continental asiatic. Cea mai importanta distinctie a festivalului, Ursul de Aur pentru Cel mai bun film a revenit productiei chineze “Black Coal, Thin Ice” al regizorului Diao Yinan, un thriller noir plasat la sfarsitul anilor ’90 in nordul Chinei, despre un fost politist ce investigheaza niste crime in serie. Filmul a impartit audienta de la Berlin, insa cel de-al treilea film din cariera al lui Diao a obtinut aprecierea criticilor prezenti la festival. “E greu de crezut ca acest vis a devenit realitate, lucru ce nu s-a intamplat de atat de mult timp”, a declarat regizorul chinez in momentul acceptarii trofeului. Acelasi film i-a adus Ursul de Argint pentru Cel mai bun actor lui Liao Fan (cunoscut asiacinefililor din “Ocean’s Flame”, “Let the Bullets Fly” sau “Assembly”), interpretul fostului politist devenit detectiv ce investigheaza crimele in serie. “Ieri a fost Sfantul Valentin dar si inceputul primaverii in China, in tot Berlinul era sub zodia iubirii.Tot ieri a fost si aniversarea mea de 40 de ani”, a spus Liao. “Cred ca acesta a fost cel mai frumos dar pe care mi-l puteati oferi”.

Ursul de Argint pentru Cea mai buna actrita i-a revenit japonezei Haru Kuroki (care in martie implineste 23 de ani), pentru rolul unei menajere discrete in productia japoneza “The Little House” a regizorului veteran Yoji Yamada, plasata in timpul celui de-al doilea razboi mondial. “Voi lua aceasta fericire si bucurie de a fi castigat premiul inapoi in Japonia” a spus actrita, purtand la ceremonie un elegant kimono. Nu in ultimul rand, chinezul Zeng Jian a castigat Ursul de Argint pentru “Contributie Artistica Extraordinara”, acesta fiind omul din spatele imaginilor filmului “Blind Massage”, ce a impresionat juriul. Premiile de la sectiunea Competitie au fost acordate de un juriu format din 8 persoane, in fruntea caruia s-a aflat regizorul si producatorul american James Schamus. Festivalul a durat 11 zile, timp in care au fost proiectate aproximativ 400 de filme, doar 23 aflandu-se in competitie pentru prestigioasele trofee.

Sectiunea Panorama a cuprins o multime de filme lansate in 2013 si 2014 pe continentul asiatic, sectiunea fiind dedicata in special companiilor interesate sa cumpere drepturile de distributie ale acestor productii pretutindeni in lume.In cadrul acestei sectiuni au fost proiectate filme ale unor regizori renumiti sau filme de debut, toate in premiera mondiala sau europeana. Dupa proiectii, spectatorii, presa si criticii de film au avut sansa de a discuta in cadrul conferintelor de presa cu producatorii, regizorii sau actorii acestor productii. Aproape jumatate din filmele din aceasta sectiune au fost asiatice: Journey to the West (China), Night Flight (Coreea de Sud), I’m Not Angry (Iran), Unfriend (Filipine), The Night (China), Ice Poison (Taiwan), Homeland (Japonia), The Midnight After (Hong Kong/China), Highway (India), The Lamb (Turcia), Papilio Buddha (India/SUA), Quick Change (Filipine), The Rice Bomber (Taiwan).

Sectiunea “Generation” exista in cadrul festivalului inca din 1978, fiind dedicata copiilor si publicului tanar.An de an, peste 60.000 de spectatori participa la proiectiile filmelor din aceasta sectiune, cele mai apreciate productii fiind rasplatite cu Ursul de Cristal si cu Premiile Juriului International. Productiile asiatice prezente in aceasta sectiune au fost: Sprout (Coreea de Sud), On Stopping the Rain (Indonezia), Killa (India) si Agri and the Mountain (Turcia). Ursul de Cristal pentru Cel mai bun film a revenit productiei indiene “Killa” (ce s-a ales si cu o mentiune specialade la juriul international), “Joy of Man’s Desiring”, o productie japoneza, a primit o mentiune speciala, in timp ce Ursul de Cristal pentru Cel mai bun scurtmetraj a revenit productiei coreene “Sprout”.
Sectiunea “Retrospectiva” a avut in acest an ca tematica “Estetica umbrei”(1915-1950), mai multe filme japoneze ale unor mari regizori fiind proiectate unui public iubitor de filme clasice. Intre aceste productii se numara An Actor’s Revenge si Crossways (Kinugasa), Ugetsu Monogatari (Mizoguchi), The Night’s Wife (Ozu), Singing Lovebirds (Masahiro Makino), Humanity and Paper Baloon (Sadao Yamanaka), Tsurubachi and Tsurujiro (Naruse), A Hero of Tokyo (Shimizu).

In paralel cu festivalul s-a tinut si “European Film Market”(EFM), cunoscutul targ de filme la care au participat 455 de expozanti, peste 8000 de profesionisti din industria filmului din 94 de tari, peste 1600 de cumparatori internationali, reprezentanti ai companiilor de distributie din lumea intreaga, 816 filme fiind prezentate si puse in vanzare. EFM e una din cele mai importante si dinamice intalniri internationale din lumea industriei de film, si probabil in curand, media din lumea asiatica a filmului va lauda productiile asiatice achizitionate cu aceasta ocazie peste Ocean si in Europa. Un lucru este cert, a 64-a editie a Berlinalei a fost un succes total pentru cinematografia asiatica. Sa speram ca cel putin o parte din productiile premiate vor ajunge si in Romania, atat prin intermediul putinelor festivaluri sau evenimente specifice lumii filmului gazduite de tara noastra, cat si pe micul ecran, caci in cinematografe interesul pentru filme artistice este nul, ultimii 24 de ani distrugand orice apetit al publicului romanesc pentru adevaratele filme ale cinematografiei mondiale.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 16 februarie 2014

“An End to Killing” e o coproductie de epoca China/Coreea de Sud/Japonia ce arunca o privire asupra apusului vietii celebrului conducator mongol Ginghis Han. Cu un buget de 12 milioane de dolari, filmul, ce a avut premiera mondiala la Festivalul de la Busan, relateaza intr-un stil artistic, asemeni unui poem, fara a lipsi spectacolul vizual si efectele speciale, un fapt istoric real: intalnirea dintre calugarul taoist Qiu Chuji si faimosul conducator mongol Ginghis Han. Regizat si scris de veteranul Ping Wang, aflat la debut la 57 de ani, “An End to Kill” insista pe tema non-violentei prmovata de principiile taoiste, in niste vremuri in care capetenia mongola Ginghis Han era temut pentru actele sale atroce din Asia pana in Europa. Filmul nu are vedete de prima mana ale filmului chinezesc in rolurile principale, insa cei doi actori veterani ce ii interpreteaza pe Ginghis Han, respectiv Qiu Chuji, fac o adevarata demonstratie de forta si talent. Tu Men, in rolul imprevizibilului autarh Ginghis Han, si Zhou Youliang in rolul Inteleptului care reuseste sa-l cucereasca cu filosofia sa pe enigmaticul conducator al stepei fac doua roluri contrastante, oferindu-ne un duel principial intre cele doua personaje de-a dreptul memorabil. Fiind vorba de o coproductie asiatica, in film au fost distribuiti sic ate un actor din tarile coproducatoare, e vorba de japonezul Hideo Nakaizumi (in rolul unui negustor Khwarezmian ce devine sotul unui personaj feminin important din film) si cunoscuta actrita sud-coreeana Park Ye-jin (in rolul sotiei lui Ginghsi Han, Hoelun), cunoscuta in special din rolul feminin negativ din serialul “What Happened in Bali”, ce are un rol plin de expresivitate, in ciuda replicilor putine pe care le are de rostit. Imaginile si decorurile sunt superbe, la fel si costumele de epoca, in timp ce coloana sonora e asigurata de apreciatul Kenji Kawai, oferind din plin energie actiunii. De remarcat faptul ca realizatorii au optat pentru limbile mongola si chineza ca limbi ale filmului, replicile rostite de Ginghis Han fiind in mongola, lucru ce contribuie din plin la redarea atmosferei secolului XIII din aceasta regiune a globului. “An End to Killing” a fost lansat pe piata in doua variante: cea originala, pentru piata asiatica, cu o durata de 108 minute, completa, fara taieturi, si o versiune internationala de 93 de minute, din care sunt decupate mai multe scene, considerate de editori neimportante pentru publicul apusean, dar care se va dovedi ca trunchiaza filmul si induc in eroare, lasand multe semne de intrebare privitorului. Versiunea internationala, distribuita in Europa de Fortissimo, se va lansa pe bluray sub numele “Kingdom of Conquerors”, o denumire pur comerciala ce contrasteaza cu nota artistica generala a filmului.

In 1217, pentru prima data Imperiul Mongol fondat de Ginghis Han isi trimite soli intr-o misiune negustoreasca in indepartatul tinut apusean al Khwarezmiei.Insa toti trimisii Hanului sunt decapitati, lucru ce starnestia mania capeteniei mongole, care in 1219 porneste o campanie militara impotriva Khwarezmiei, indreptandu-se spre indepartatul tinut in fruntea unei ostiri de 120.000 de oameni. Drumul spre apus se dovedeste o adevarata provocare, nu atat datorita distantei cat mai ales ciumei bubonice care ii decimeaza ostirea. Auzind ca undeva in Wendeng, pe Muntele Kunyu, traieste un anume maestru taoist pe nume Qiu Chuji, Ginghis Han ii incredinteaza o misiune loialului sau General Liu: sa-l aduca pe maestru la el, pentru a-l lumina pe Han in tainele Caii. In realitate, ceea ce astepta Marele Han era ca renumitul maestru, curtat de soli din Jin si Song, sa-l aduca leacul nemuririi, despre care se zvonea ca il poseda. Intr-un final, Generalul Liu ajunge la maestru, dar intampina opozitia discipolilor acestuia. Pentru a evita varsarea de sange, batranul maestru accepta sa plece pe urmele lui Ginghis Han spre Apus, intr-o calatorie ce ii putea aduce sfarsitul. Dupa un drum lung plin de peripetii, care a durat 2 ani, intalnirea cu Hanul are in sfarsit loc…

Qiu Chuji a fost un calugar ce a deprins de mic tainele taoismului, fiind un discipol al lui Wang Chongyang, fondatorul sectei Quanzhen. Dupa moartea maestrului sau, Qiu Chuji s-a izolat si a dus o viata de pustinic, devenind celebru odata cu trecerea timpului. Dupa o misiune de raspandire a taoismului in Beijingul de azi, a ales din nou calea sihastriei. Dar in 1219, Ginghis Han a auzit de el pe drumul catre apus, si a trimis un supus de-al sau sa-l aduca in fata sa. Un an mai tarziu, Qiu Chuji si cei 18 discipoli ai sai pleaca in aventura vietii lor. Pe atunci, maestrul avea 72 de ani. Doi ani le-a luat acestora sa ajunga din urma oastea lui Ginghis Han, cu care s-a intalnit in muntii inzapeziti din Turkestan (Afganistanul de azi), parcurgand o distanta de 5.000 de km. Cand in final s-a intalnit cu Hanul, Qiu Chuji a incercat sa-l convinga pe acesta sa renunte la masacre si violente, invatandu-l principiile doctrinei taoiste, sfatuindu-l pe de o parte sa adore Cerul sis a isi iubeasca poporul, si, pe de alta parte, sa aiba un suflet curat si cat mai putine dorinte lumesti. Din acest motiv Hanul i-a conferit titlul de “Nemuritor” si “Mare Maestru”. In 1223, Qiu Chuji s-a intors din muntii Turkestanului, ocupandu-se de sectele taoiste din intreaga stapanire mongola. Secta fondata de el, Quanzhen, a devenit populara, avand o mare influenta economica si politica in societate. A murit in acelasi an in care a murit si Marele Han, 1227, insa dupa el au ramas principiile transmise de secta sa. Acesta sustinea ca adeptii taoismului ar trebui sa rupa orice legatura laica si sa devina practicanti ardenti, sustinand ca un suflet pur si cat mai putine dorinte lumesti erau esentiale pentru a deveni nemuritor.

“An End to Killing” e primul film chinezesc, din ultimii 30 de ani, ale carui drepturi de distributie au fost achizitionate de celebra companie americana Universal Pictures International Entertainment. Filmarile au fost realizate in 6 provincii chinezesti, in Mongolia si in cateva regiuni din nord-vestul Chinei. Dincolo de faptul ca filmul ne ofera, la finalul sau, motivul intoarcerii lui Ginghis Han inapoi in stepa din campania spre Apus, avem ocazia sa descoperim de-a lungul sau o multime de principii taoiste extrem de atragatoare. La 500 de ani de la moartea maestrului Qiu Chuji, imparatul dinastiei Qing, Qianlong, a scris un distih, in care spunea: “Cand cuvintele sale au oprit uciderile / contributia lui de seama de popor a fost aflata”. De aici si titlul filmului, “An End to Killing”. Un film ce aminteste, prin tema sa, de marele succes al anilor trecuti inregistrat de “Confucius”. Singurele lipsuri care nu pot propulsa “An End to Killing” peste productia amintita sunt absenta cel putin a unui star de notorietate internationala din randul protagonistilor, ca si durata relativ scurta a filmului (108 minute), subiectul putand fi dezvoltat prin cadre mai lungi atunci cand se schimba decorul povestii. In rest, filmul are tot ce-si poate dori un amator de filme istorice: actiune, scene de lupte si de kung-fu, istorie, filosofie, drama si o invitatie la meditatie. Toate sunt echilibrat risipite pe durata filmului, ceea ce-l face extrem de captivant. Ginghis Han e portretizat la apusul vietii drept un conducator sangeros, de care toti supusii se tem, condamnat de sotia sa Hoelun pentru deciziile dure luate in plan familial, insa avem ocazia sa descoperim si latura umana a imensei personalitati istorice. Un film deosebit, realist si plin de invataminte, o calatorie fascinanta in timpurile tulburi ale Imperiului Mongol al Intemeietorului. Dupa moartea lui Ginghis Han, urmasii acestuia au extins hotarele imperiului catre Apus, in timp ce la rasarit dinastia chineza Song a dat de furca lui Kubilay Han, nepotul lui Ginghis Han, ce va intemeia… dinastia Yuan, cea in timpul careia se peterce actiunea indragitului serial “Empress Ki”.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) – pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 14 februarie 2014

“Reversal of Fortune” e o savuroasa fantezie comico-romantica coreeana a anului 2003 a carei poveste graviteaza in jurul ideii de “ce ar fi fost daca n-ar fi fost”. In lumea istoricilor, acest gen de speculatii extrem de captivante sunt desemnate prin termenul “istorie contrafactuala”, insa cand aplicam notiunea nu la istorie, ci la destin… totul devine mult mai interesant. Cum ar fi ca intr-o zi obisnuita, in timp ce ne plimbam pe strada, sa ne trezim, printr-o anomalie temporala specifica doar romanelor science-fiction sau filmelor hollywoodiene, nu in viitor, nici in trecut ci… intr-o realitate paralela cu cea in care traim ? Nu-i asa ca o astfel de experienta ce tine de domeniul fanteziei parca ne tenteaza si ne pune la grea incercare curiozitatea ? Din atatea posibilitati de a alege, mereu facem o singura alegere, buna, rea, sau intre cele doua extreme. Clipa de clipa ne confruntam cu alegerile diferitelor lucurri, in viata de zi ccu zi. Fara sa realizam, timpul trece, iar aceste mici optiuni ne conduc viata intr-o anumita directie, devenind la o privire de ansamblu momente cruciale: ne decidem soarta pentru saptamani, luni sau ani, pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp, in momentul in care optam sa studiem la o anumita scoala sau facultate, in momentul in care optam pentru o specializare, pentru o slujba, pentru a ne cumpara un obiect, pentru a ne alege un partener de viata, pentru cate si mai cate. Fiecare alegere ce o facem produce anumite consecinte, reversibile sau ireversibile. Alegerile sunt singurele variabile din viata noastra; timpul e implacabil si se scurge linear, fara a putea fi oprit de optiunile noastre. Viata e ca o cursa lunga la care atletul stie ca trebuie sa alerge o distanta data de la bun inceput. Poti sa renunti la cursa daca nu esti suficient de pregatit pentru a o duce la bun sfarsit – e o optiune -, poti alerga dupa principiul cuprins in titlul unui classic al cinematografiei romanesti, “Grabeste-te incet”, poti obosi si temporar te poti opri sa iti tragic sufletul sau sa bei o gura de apa pentru a avea puterea de a merge mai departe, insa niciuna din aceste optiuni nu poate pacali trecerea timpului. Perfectiunea e un lucru interzis fiintei umane, iar daca aceasta ar exista, fiecare ar cauta-o. Din curiozitate, din orgoliu, din dorinta de a fi mai presus decat celalalt. Daca ar exista “n” realitati paralele prezentului, accesibile fiintei umane, si fiecare alegere a noastra am intoarce-o din drum, optand pentru o alta pe care o credem mai buna si care avem impresia ca ne poate duce in alta parte, ne-am petrece toata viata facand aceeasi alegere de infinite ori si n-am mai merge mai departe. Si atunci, ce rost are sa alegem cum sa facem un lucru, de 100 de ori, daca nu am mai avea timp sa ne bucuram de aceasta viata ? “Reversal of Fortune” ridica astfel de intrebari, despre alegeri, sanse si destin rescris, insa la finalul filmului ajungi sa realizezi ca destinul e ceva dat, pe care nu il poti pacali, asemeni scurgerii ireversibile a timpului. Altfel spus, “ce ti-e scris ti se intampla”, indiferent cate sanse ai avea sa schimbi o alegere din trecut.

Kang Seung-wan e un fost campion de juniori la golf. De mic a fost marcat de personalitatea autoritara a tatalui sau, al carui vis dus uneori pana la extrem era sa-si vada fiul campion. Dar timpul avea sa ii schimbe viitorul tanarului campion de golf. Peste ani, il regasim pe Seung-wan lucrand in cadrul Dongwon Tranzactii Bursiere, o mica companie de brokeraj ce investea banii clientilor in actiuni, in schimbul unui comision. Imbracat la patru ace, Seung-wan se prezenta zi de zi la compania unde era angajat, sperand sa dea intr-o zi lovitura cea mare pe cont propriu, investind tot ce castiga in ponturi la bursa, in jocul de loto sau in alte modalitati de a-si face un viitor prin castiguri facile obtinute peste noapte. Doar ca e cel mai ghinionist broker din bransa ! In momentul in care actiunile unei cunoscute companii in loc sa creasca se prabusesc, falimentul companiei fiind iminent, Seung-wan incepe sa fie vanat de un temut gangster, care isi vede castigurile pe apa sambetei. Cum fuga e rusinoasa, dar sanatoasa, Seung-wan reuseste sa scape o data de urmaritorii in costume, pana cand inevitabilul se produce. Gangsterul il obliga pe acesta sa semneze faptul ca e de acord ca banii din asigurarea sa de viata sa ajunga pe mana gangsterului in cazul in care Seung-wan moare. Are si un termen limita de 2 saptamani in care sa restituie banii irositi ai gangsterului, dupa care bietul broker devine o tinta vie pentru banda de gangsteri. Prietenul lui Seung-wan, “Gandacul”, ii da acestuia economiile sale de o viata pentru a-l salva de furia gansterilor, insa Seung-wan se gandeste imediat la o modalitate de a-i multiplica la bursa. Prins intre aceasta datorie si aspiratiile sale de a da macar o data in viata lovitura care sa-i schimbe statutul social, Seung-wan goneste cu masina intr-un tunel, unde se intampla un lucru straniu: de pe cealalta banda vine o alta masina gonind, in care se afla o persoana cu parul vopsit in alb ce seamana leit cu el. Inevitabilul accident se produce, iar urmarea intrece orice imaginatie…

Fara a avea vreo legatura cu tema productiei hollywoodiene omonime mai celebre din 1990 cu Glenn Close si Jeremy Irons, “Reversal of Fortune” e primul si singurul film din cariera de cineast a lui Park Yong-woon, scenariul fiind rodul unei colaborari a acestuia cu Lee Jung-sub (scenarist debutant care mai tarziu avea sa scrie scenariul unor comedii romantice apreciate precum Romantic Island sau The Perfect Couple) si Kim Jae-hwan (alt scenarist debutant, care in 2009 a realizat dramatizarea productiei “Maybe”, cu Jang Hyuk). Atractia filmului o reprezinta, pe langa scenariul plin de intorsaturi de situatie, distributia, plina de nume mari, dintre care unii pe atunci erau la inceputul succesului. Fara doar si poate, vedeta filmului e actorul Kim Seung-woo, ce devenise cunoscut in mai multe filme si seriale romantice din anii ’90. Noi il retinem pentru roluri recente din seriale ca IRIS, Athena sau Miss Ripley, insa nu trebuie sa uitam ca la data filmarii acestui film, Seung-woo devenise deja celebru prin rolul din “Hotelier” (2001). Partenera lui din film e Ha Ji-won, care era chiar la inceputurile succesului sau. Rolurile din “Ditto” si “Sex is Zero” (care a fost un mare succes de box-office) au propulsat-o la rangul de vedeta, iar serialul “Damo” pe care il va filma in acelasi an ii va adduce popularitate pe care o va exploata la maxim in anii urmatori in seriale precum “What Happened in Bali?”, “Hwang Jin-yi”, sau in filme precum 100 Days with Mr Arrogant sau Love So Divine. Rolul din “Reversal of Fortune” nu i-a adus nici un premiu, insa vorbim de un film lejer, o productie comerciala romantica fara prea mari pretentii la box-office sau artistice. Amandoi protagonistii sunt adorabili, e mai mare placerea sa-i urmaresti pe cei doi in roluri parca croite pentru ei. Iar daca adaugi la distributie putin piper (Lee Moon-shik si Lee Han-wi), buna dispozitie e asigurata. Povestea filmului e simpla, dulce si captivanta, avand toate ingredientele unei comedii romantice clasice. Insa doar partea de inceput e comedie, caci pe masura pe povestea avanseaza, aceasta devine serioasa, pe alocuri putin dramatica si melancolica. Practic e reteta coreeana clasica de comedii romantice, din care nu lipsesc cliseele obisnuite dar si alternanta de umor cu realism, lucru perfect justificabil daca ne gandim la tematica abordata, ce ridica intrebari de genul “Ma aflu acolo und ear trebui sa fiu ?” sau “Fac ceea ce ar trebui sa fac ?”. Un film bun, relaxant, cu doi actori minunati care cu siguranta va vor face sa va simtiti bine in compania lor.

Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de Elenas – Asia Team pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 9 februarie 2014

„Crush and Blush” (cunoscut si ca „Miss Carrot”) este o comedie neagra de referinta pentru acest gen in Coreea, ce a avut premiera mondiala la Festivalul de la Pusan in toamna lui 2008. O saptamana mai tarziu filmul s-a lansat si in cinematiografe, obtinand incasari de 2,6 milioane de dolari. Suma modesta obtinuta la box-office nu trebuie sa mire, deoarece „Crush and Blush” nu e un film de box-office, comercial, ci mai degraba o productie de festival axata pe originalitatea scenariului si pe calitatea interpretarii actorilor din rolurile principale. Autorul „Trilogiei Razbunarii”, Park Chan-wook, a contribuit din plin la realizarea acestei productii, atat in calitate de producator cat si ca scenarist. Regia e semnata de debutanta Lee Kyoung-mi, care la doar 35 de ani a si fost rasplatita cu premiul pentru Cel mai bun regizor debutant la „Blue Dragon Film Awards” si pentru Cel mai bun scenariu original (la acelasi festival). Succesul scenariului se datoreaza si contributiei lui Park Chan-wook, dar si a cooptarii unei a treia scenariste debutante, in persoana lui Park Eun-kyo, un alt nume care avea sa confirme in scurt timp prin scenariile memorabile ale unor filme de succes precum „Mother”, „The Naked Kitchen”, sau „Never Ending Story”. Cu o asemenea echipa de scenaristi, nici actorii distribuiti in rolurile principale nu sunt mai prejos. O putem revedea pe Kong Hyo-jin intr-un rol impresionant, cum nu a mai fost vazuta (prestatia din serialul „Master’s Sun” e joaca de copil pe langa dificultatea acestui rol). Seo Woo, o tanara actrita cvasi-necunoscuta interpreteaza rolul carierei, fiind recompensata cu premiul pentru Cea mai buna actrita debutanta acordat de Asociatia Criticilor de Film din Coreea. Pe Lee Jong-hyuk l-am vazut intr-o multime de seriale de televiziune in ultimii ani, fiind un actor familiar iubitorilor de k-drame, in timp ce pe frumoasa Hwang Woo Seul Hye am putut-o vedea in Speed Scandal si Lovers Vanished. „Crush and Blush” a castigat nu mai putin de 11 premii si a avut inca 8 nominalizari la 7 festivaluri de film, Kong Hyo-jin castigand 3 premii (si avand 2 nominalizari) pentru prestatia din acest film.

Yang Me-sook (Kong Hyo-jin), o fetita orfana, crescuta in orfelinat, ajunge profesoara de limba rusa la un liceu de fete. Cum insa limba rusa era o materie luata in derizoriu de toata lumea, aceasta e trimisa de conducerea scolii sa invete engleza, pentru a-si putea continua cariera pedagogica. Performantele sale profesionale atrag si calificativele pe care nonconformista profesoara le primeste de la elevi: „naspa” si „superficiala”… Nimic nou sau deosebit pentru Me-Sook, neacceptata de colegii de liceu, respinsa de colegii de munca si de elevii din clasele ei. La cei 28 de ani ai sai, lumea in care traieste este populata de un singur personaj: domnul Suh, profesor la acelas liceu, pasiunea si obsesia vietii sale de la varsta de 18 ani ! Nimic altceva nu conteaza, singurul ei tel fiind sa-i capteze atentia si sa-l cucereasca. Competitia este insa acerba. D-l Suh este casatorit si are o fiica, eleva a profesoarei de rusa, iar la el viseaza si profesoara Lee Yu-ri, frumoasa, eleganta, gratioasa… Pentru indepartarea acesteia, Me-sook isi gaseste aliat …tocmai in fiica profesorului – pe Suh Jong-hee, „ratata liceului”. Unite impotriva frumoasei Lee Yu-ri si dorind sa impiedice divortul sotilor Suh, Me-sook si Jong-hee pun la cale strategii din cele mai indraznete, si nu precupetesc nici un efort pentru atingerea obiectivelor lor. Va reusi Me-sook sa gaseasca raspunsul la intrebarea: ce vrei de la un barbat insurat pe care l-ai urmarit timp de 4 ani ?

In ciuda personajelor ciudate, inadaptate respinse si neacceptate de mediul in care traiesc, filmul este o poveste despre supravietuire si tenacitate, despre familie si importanta ei. Chiar daca simti uneori ca ai nevoie de o „pauza” in maratonul casniciei, chiar daca, uneori, faci greseli, familia e un obiectiv pentru care merita sa lupti. Obsesia orfanei pentru profesorul ei e de fapt un mijloc de a simti ca apartine cuiva, ca cineva se gandeste la ea, ca are cu cine comunica, chiar daca toate fanteziile sentimentale sunt doar in mintea ei… Cand unitatea familiei este amenintata, copiii fac totul pentru a nu-si pierde familia, iar copilul „ciudat” al familie Suh nu face exceptie. Si, printre intrigi, lupte, strategii, vise si obsesii, razbate filosofia adoptata de copilul orfan, singuratic, care de cele mai multe ori plange dar care nu uita sa …rada: „sa nu ai impresia ca lumea este un loc corect” ! Kong Hyo-jin, intrebata de ce a acceptat acest rol atipic, a declarat: „Dupa ce am citit scenariul, am fost de-a dreptul data peste cap daca sa accept sau nu rolul Me-sook, ce presupunea multa straduinta din partea actorului ce o interpreta. Fata ei roseste si nu e unul din personajele cele mai atractive. M-am intrebat de multe ori daca sa accept rolul, insa acest personaj sarman a inceput sa ma bantuie, sa-mi spuna „Fa ceva cu mine !”. Chiar am simtit, ca si personajele din film, ca nu vrei sa te apropii de o asemenea persoana, insa e ceva la ea care te atrage ca un magnet. Am simtit ca acest suflet sarman trebuie sa prinda viata, iar aceasta ambitie mi-a transmis un impuls creativ. In final am considerat ca e un rol incantator cu care s-ar putea sa nu ma mai intalnesc in toata cariera, asa ca l-am acceptat. M-am gandit: „Ce pot face pentru a transforma personajul intr-unul mai atragator si mai putin respingator ?” Me-sook e foarte nepopulara si nu poseda un simt al existentei. Problema se punea cum voi reusi sa o scot din aceasta ipostaza. Dar apoi am realizat ca poseda acest simt al existentei, doar ca lumea o ignora si nu voia sa stea in preajma ei.” Actrita recunoscut ca a intrat atat de bine in rolul personajului sau incat acesta a devenit parte din viata ei, iar cand se intalnea cu prietenii, acestia au remarcat o expresie stranie pe fata ei, percepand-o negativ in sensul ca ea in sine era negativa la adresa lumii din jur. Datorita constrangerilor rolului dar si machiajului (de multe ori personajul Me-sook roseste), Kong Hyo-jin a recunoscut ca acest film a transformat-o intr-o alta persoana, diferita de cea care se stia. Despre dificultatile de la filmari actrita a spus ca a fost o adevarata provocare: „Daca vedeti rolul meu, veti constata ca e un rol gigant si eu apar pe ecran de la inceput pana la sfarsit. Iar filmul e unul cu buget redus. Au fost multe filmari intr-o perioada scurta de timp. Iar stilul regizoarei a fost sa faca o multime de duble. Timp de doua luni, aveam 24 de ore de filmari, alte 24 de odihna, iar apoi o luam de la capat. Rolul in sine a fost extrem de obositor fizic pentru ca personajul meu e furios in majoritatea timpului. Emotional, asadar, am fost secatuita de energie. Uitandu-ma la ce a iesit, si acum ma minunez cum am reusit sa obtin acele expresii si ma intreb daca le-as mai putea face o data. Cred ca acestea au derivat cu adevarat din situatiile din film.” Iar eforturile minunatei actrite au fost pe deplin rasplatite cu 3 premii importante pentru cariera sa, devenind cu adevarat o actrita de top care de cativa ani buni ne incanta cu prestatii de exceptie in orice fel de roluri. Cat despre „Crush and Blush”, e o pelicula ce nu trebuie sa lipseasca din cultura cinematografica a iubitorilor filmului coreean. Chiar daca genul e putin ciudat (comedia neagra nu prea e gustata in Coreea) si nu are atat de multi fani precum alte genuri, povestea e plina de originalitate si neprevazut, si chiar daca la o prima vedere pare a fi simpla, pe masura ce avanseaza devine tot mai complexa, ridicand numeroase intrebari pe langa zambetele starnite de ironia anumitor situatii cel putin bizare. Un film deosebit, pe care iubitorii filmelor coreene adevarate il vor aprecia fara indoiala.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de poet24 si cris999 – asiacinefil

Publicat: marți 4 februarie 2014

La 5 ani de la anteriorul sau film de actiune, “Connected”, Benny Chan revine la genul de filme care l-a consacrat ca maestru al filmelor de actiune din Hong Kong cu productia de succes a anului 2013, “The White Storm”. Acest lucru nu inseamna ca renumitul regizor a stat departe de film in acest interval. In 2010 a regizat “City Under Siege”, o poveste plasata in timpul celui de-al doilea razboi mondial, iar in 2011 a cules roadele unei fructuoase colaborari cu nume mari precum Andy Lau, Nicholas Tse, Wu Jing sau Jackie Chan la o alta productie de epoca plasata la inceputurile Republicii chineze, “Shaolin”, ce a avut incasari de peste 30 de milioane de dolari. Revenirea in 2013 la filmele politiste de actiune a fost de bun augur, “The White Storm” fiind un succes de box-office in China. Cu un buget de 16 milioane de dolari, filmul a obtinut incasari mai mult decat duble, de aproximativ 38,5 milioane dolari, depasind succesul anteriorului sau film, “Shaolin”. Avand premiera mondiala la Festivalul de film asiatic de la Hong Kong (octombrie 2013), “The White Storm” a fost considerat de critici cel mai antrenant film produs in Hong Kong al anului 2013. Cu titlul initial “The Cartel War”, “The White Storm” spune o poveste axata in jurul prieteniei a trei personaje, toti politisti din Hong Kong, implicate in lupta impotriva drogurilor, ce trebuie sa lichideze ultimul mare lord al drogurilor din Asia de Sud-Est. De-a lungul carierei sale regizorale, Benny Chan a colaborat cu cei mai mari actori pe care i-a dat Hong Kong-ul, de la Jackie Chan la Andy Lau, Daniel Wu sai Aaron Kwok. Si de aceasta data reuseste performanta de a aduce in rolurile principale 3 nume mari ale filmului din insula, si anume pe Louis Koo, Nick Cheung si Sean Lau. Ca si in “Invisible Target”, unde se formeaza un trio in numele dreptatii, si in “The White Storm” avem parte de o adevarata explozie de adrenalina, scene spectaculoase, filmari senzationale si inca ceva in plus: o interpretare solida a celor trei protagonisti.

Inspectorul Ma (Sean Lau), Chow (Louis Koo) si Wain (Nick Cheung) sunt prieteni din copilarie. Inspectorul Ma e cel ce i-a ambitionat pe ceilalti doi prieteni si i-a atras in fortele de politie din Hong Kong. Insa dintre toti trei, Chow a primit misiunea, pe care a si acceptat-o, de a lucra sub acoperire in banda de trafucanti de droguri a lui Hal Thailandezul (cunoscut si ca Hal Thai). Datorita informatiilor furnizate de-a lungul anilor, odata cu actiunea comuna a politiei Hong Kong si a Interpolului, principalele bande de traficanti de droguri au fost destructurate. Intre timp Chow s-a insurat, iar sotia lui urma sa nasca in curand. Datorita acestui fapt, satul sa vada atatea droguri, varsari de sange si temator sa nu fie descoperit, Chow vrea sa renunte si sa se dedice muncii de politist obisnuit, pentru a putea avea grija de familia sa. Cu greu e convins de inspectorul Ma sa participe la o ultima misiune, ce avea ca scop arestarea sefului sau, Hal Thailandezul. In timp ce operatiunea era in plina desfasurare, chiar inainte ca politia sa opereze arestarile si sa intervina in forta, inspectorul Ma primeste un telefon de la superiorul sau, cu ordinul de a anula operatiunea si a-l lasa pe traficant sa fuga. Ordinul ii contrariaza pe toti, iar inspectorul Ma il incalca, declansand operatiunea. Hal Thai si Chow sunt lasati sa scape, iar Chow constata ca al sau calvar se prelungeste, in loc sa se sfarseasca. Ulterior, toata lumea afla ca motivul lasarii lui Hal Thai in libertate a fost incheierea unei afaceri cu droguri cu ultimul Lord al drogurilor din Asia de Sud-Est, supranumit “Buddha cu Opt Fete”, ce se ascundea in Thailanda. O noua misiune in colaborare cu politia thailandeza si cu Interpolul e pusa la cale, iar Chow e convins cu mare greutate sa participe ca mana dreapta a lui Hal Thai. Pretul acestei ultime misiuni se va dovedi unul greu pentru cei trei prieteni, ce vor cunoaste tradarea, dezbinarea, deznadejdea si mai apoi sentimentul de vinovatie, ce-i va bantui toata viata.

Filmele lui Benny Chan dintotdeauna au fost spectaculoase. Mereu regizorul a pus mare pret pe imagini cat mai atractive si dinamice, pe unghiuri de filmare cat mai diferite, cu alte cuvinte si-a transformat filmele intr-un spectacol vizual si de culoare deosebit. Partea la care mereu filmele sale dadeau gres era scenariul, ce urma un tipic pe care il regasim si in “The White Storm”: un inceput in forta, pentru a se asigura ca a reusit sa capteze interesul spectatorilor, urmat de o parte de mijloc foarte lenta si ambugua, in care povestea se pierdea in detalii nesemnificative, pentru ca spre final piesele puzzle-ului sa fie puse la loc si sa recompuna imaginea de la inceput, dupa principiul “prima si ultima impresie conteaza”. “Divergence” e exemplul tipic in acest sens. Doar ca spre deosebire de filmele sale anterioare, de aceasta data partea de mijloc, cea plictisitoare si anosta, ce iti da senzatia ca totul a fost spus in prima jumatate de ora si ca nu-ti poti inchipui ce se mai poate spune, in special ca un fir al povestii se incheie dupa primele 40 de minute, e comprimata serios si dureaza destul de putin (maxim 20 de minute, cand se si face un salt in timp). Mai apoi povestea se muta 5 ani mai tarziu si, practic, ajungem la concluzia ca avem 2 filme intr-unul singur, 2 povesti distincte legate intre ele de pilonul principal al filmului, prietenia personajelor protagoniste. Desigur, nu lipsesc rasturnarile de situatie care maresc suspansul si care au puterea de a te tine langa film pana la finalul sau, iar de aceasta data Benny Chan s-a autodepasit, filmul avand aproximativ 134 de minute. De obicei si durata filmelor sale era undeva la 90 de minute, insa de aceasta data Chan reuseste sa umple perfect acest interval de timp tocmai datorita acestui truc cu 2 povesti intr-una singura. Filmul nu este deloc superficial, cum orice diletant ar fi tentat sa spuna despre o productie de actiune ce poarta insemnul “made in Hong Kong”; din contra, in multe parti ale sale e emotionant de patrunzator, insistand pe drama personala a fiecarui personaj, ce e conturat atat in misiuni cat si in viata personala, lucru care rar se intampla in filmele de actiune, unde totul e centrat pe impuscaturi si urmariri fara valente artistice. Dincolo de originalitatea scenariului, la capitolul realizare nu poti trece cu vederea unele clisee facute celebre de marele John Woo in anii ’90 in filme prcum “A Better Tomorrow” sau “Bullet in the Head”, iar cunoscatorii genului le vor remarca imediat. Si tema prieteniei si camaraderiei e reluata in acest film, ce aminteste de perioada de aur a filmelor de actiune din Hong Kong. Melodia “Amazing Grace” e total nepotrivit plasata pe fundalul unor slow-motion-uri, si asta pentru ca o asemenea melodie nu avea ce cauta intr-un film chinezesc, dintr-o alta cultura decat cea occidentala, cu o alta viziune. In schimb, melodia cantata de cei trei prieteni, “Sai Yiu Yap Dou San”, ce apare si la finalul filmului, a fost interpretata prima oara in 1976 de Adam Cheng, fiind inclusa pe coloana sonora a unui serial istoric celebru pe atunci, “Luk Siu-fung” (sa fie si acesta un omagiu adus “clasicilor” de Benny Chan ?) Una peste alta, un film de actiune cu note dramatice peste media filmelor de gen ale ultimilor ani cu care Hong Kong-ul incearca sa-si recastige faima de odinioara. Poate pentru ca acest lucru sa se intample e nevoie de o revenire in prim plan a cuplului John Woo-Chow Yun-fat, insa, cine stie daca acest lucru se va mai intampla vreodata. Ramane sa savuram “The White Storm” si sa asteptam cat mai multe productii similare calitativ, care pe vremuri nu erau atat de rare.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 2 februarie 2014

Daca despre seria speciala a KBS care a ajuns aproape la 100 de episoade de-a lungul mai multor ani se stie in intreaga lume a pasionatilor de k-drame, trebuie sa stiti ca si postul MBC a scos de-a lungul anilor astfel de episoade speciale independente. Primele dintre ele au fost cunoscute sub numele generic MBC Best Theater, iar asiacinefil va propune in premiera in Romania o asemenea poveste difuzata pe micul ecran in Coreea in vara lui 1998 si redifuzata abia 8 ani mai tarziu, in 2006. Este vorba de “Cherished Memories”, cunoscut si sub numele “What You Cherish Can Never Be Forgotten”. A fost prima productie de televiziune regizata de Hwang In-roe, regizorul unor seriale ulterioare de succes precum “Princess Hours”, “Prince Hours”, “Return of Iljimae” sau “Mischievous Kiss”. Scenariul e scris de Kim Gwang Shik (My Dear Desperado), avand la baza o povestire intitulata “Beautiful People” scrisa de Kim Nam Jo. In rolurile principale ii putem vedea in anii tineretii pe indragitii Jeon Do Yeon, pe atunci de 25 de ani, si pe So Ji Sub, la doar 21 de ani, aflat la al doilea rol din cariera dupa debutul in 1997 in serialul “Model”, dar la primul rol ca protagonist, in “Model” avand doar un rol secundar. Jeon Do Yeon e impresionanta intr-un rol in care nu rosteste nici o replica (!), in timp ce So Ji Sub se vede ca se straduieste sa-si demonstreze talentul actoricesc, insa daca nu ar fi rostit nici el vreo replica ar fi fost la fel de cuceritor. Frumusetea acestor productii “antice” sta in faptul ca ne ofera placerea si totodata sansa de a vedea actori deveniti azi vedete in anii tineretii lor, in roluri in care in ziua de azi nu se mai potrivesc si nu vor mai putea fi vazuti vreodata. Spre exemplu, aceasta poveste a fost scrisa pentru a prezenta sentimentele sincere ale unor tineri aflati in jurul a 20-25 de ani. Si tocmai varsta si prospetimea actorilor dau o nota aparte filmului. Cum ar fi sa vedem aceasta poveste cu un So Ji Sub de 37 de ani si o Jeon Do Yeon de 41 de ani ? Toatl nepotrivit. In plus, mai e vorba si de atmosfera, de modul simplu si natural in care se faceau pe atunci serialele de televiziune, in care accentul se punea pe talent si naturalete in interpretare. Frumusetea acestei productii e completata si de peisajele superbe, unele de basm (cum e podul de peste parau, “imbracat” in verdeata, ce parca aminteste de Tara Minunilor a lui Alice), plantatia de ceai verde din acest film fiind aceeasi care ne-a incantat sufletele in neuitatul “Summer Scent”, plantatia din Boseong (Bosung). Un film simplu, o delectare pentru ochi si suflet si o minunata reintalnire cu doi mari actori ai filmului coreean, acestea sunt principalele atuuri ale lui “Cherished Memories”.

O vara calduroasa. O plantatie de ceai. O liniste neobisnuit de tacuta, deranjata doar de cantecele nesfarsite ale neobositilor greieri. In aceasta atmosfera rurala mirifica a Coreei anilor ’90, o intalnim pe ea, o tanara in jur de 20 de ani (Jeon Do Yeon), ce lucreaza pe plantatia de ceai, culegand cu atentie frunzele pretioase. Pentru aceasta, ziua pare a fi una fericita, caci Su Jin, sora ei mai mica aflata in clasa a 5-a tocmai a sosit in sat pentru comemorarea mortii tatalui lor. Urmeaza sa ramana pentru cateva zile, pana la inceperea cursurilor de vara, dar e suficient pentru a bucura sufletul singuratic al fetei, ce zi de zi traieste intr-o lume proprie si tacuta: e surdo-muta. Singura familie ce o mai are e mama ei, ce truseste impreuna cu aceasta pe plantatia de ceai, in timp ce sora mai mica e la studii la oras. Pe acest fundal, viata imperturbabila a micii comunitati e marcata de aparitia zgomotoasa pe motocicleta a unui tanar student la arta fotografica (So Ji Sub), ce se dovedeste a fi nepotul proprietarului plantatiei de ceai.In scopul realizarii unei expozitii fotografice, acesta cutreiera zonele montane pentru a fotografia flori. Inevitabil, cei doi tineri dau unul peste celalalt, iar fata se indragosteste la prima vedere de tanrul aratos aparut de niciunde. Insa timiditatea o face sa ezite. Sa fie si ea, iubirea, ezitanta ?

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 31 ianuarie 2014

Anul Nou chinezesc aduce o surpriza pentru toti asiacinefilii: cel mai nou film al lui Jackie Chan tradus in premiera in Romania la o luna de la lansarea sa in China ! “Police Story 2013” este cel de-al saselea film din seria de mare succes “Police Story” lansata in 1985, care se identifica cu legenda vie numita Jackie Chan. Cu toate ca au trecut aproape 30 de ani de la primul “Police Story”, realizatorii chinezi ne demonstreaza ca aceasta veritabila franciza poate merge mai departe si cu un Jackie Chan ajuns la 59 de ani. “Police Story 2013” este o drama tensionata despre o situatie extrema din care, desigur, personajul lui Jackie Chan, un politist dedicat trup si suflet meseriei sale trebuie sa iasa onorabil. Personajul sau trebuie sa aleaga intre datorie si calitatea de tata familist pe care mereu a neglijat-o, si care il aduce la un pas de o drama personala. Scenariul si regia sunt semnate de Ding Sheng, cel care a mai colaborat cu Jackie Chan la productia istorica “Little Big Soldier” Filmul a avut premiera chiar in Ajunul Craciunului anului 2013, castigand detasat lupta de la box-office cu filmul apreciatului Feng Xiaogang, “Personal Tailor”. In primul weekend, “Police Story 2013” a obtinut incasari de peste 6 milioane de dolari, ruland in peste 211.000 cinematigrafe din intreaga China. La o luna de la premiera, filmul are deja incasari de peste 86 de milioane de dolari, fiind una din cele mai profitabile productii chinezxesti ale lui 2013.

Zhong Wen (Jackie Chan) e un politist din Beijing ce se apropie de varsta pensionarii, experimentat si cu un trecut plin de rani. Sotia i-a murit intr-un accident de masina, si datorita faptului ca se afla intr-o misiune cu luare de ostatic, nu i-a putut fi alaturi in ultimele clipe de viata, la spital. Nu s-a putut ierta pentru acest lucru, iar fiica lui, Miao, cu atat mai putin. A fost momentul in care aceasta a decis sa faca orice pentru a-si arata ura fata de tatal ei. Si nici trecerea timpului nu a putut sa schimbe relatia dintre cei doi, ea considerandu-se orfana, iar el dedicandu-se total muncii de politist pentru a uita de nenorocirea din trecut. Totul pana intr-o zi, care avea sa schimbe viata celor doi. Dup ace a plecat de acasa si nu a maid at pe acolo de 6 luni, Miao isi cheama tatal la barul Wu, un local care aniversa 3 ani de existenta. Acolo fata a rezervat o camera pentru a discuta intre 4 ochi cu tatal sau. Dar odata ajuns la fata locului, Zhong da peste o fiica rebela, ce si-a schimbat look-ul, aratand ca o rockerita tatuata si obraznica. Mai mult decat atat, aceasta i-l prezinta oficial pe Wu, proprietarul barului, ca prietenul ei. Zhong ramane stupefiat nu atat de faptul ca Wu are o varsta apropiata de a lui, cat de schimbarea comportamentului fetei fata de cea pe care o stia el. In toiul discutiei, o situatie neprevazuta se petrece in bar, incepand o lupta contra cronometru pentru supravietuire, in care personajul principal va fi chiar Zhong. E sansa lui sa demonstreze ca e nu doar un politist remarcabil ci si un tata responsabil, ce e dispus sa faca totul pentru salvarea fiicei sale.

Fara indoiala succesul lui “Police Story 2013” se datoreaza in primul rand popularitatii uriase nu doar in China ci si la nivel mondial de care se bucura superstarul Jackie Chan, o legenda vie care umple salile de cinematograf oriunde pe mapamond. Totusi, cea de-a sasea parte a seriei difera radical de primele 5, ce au fost comedii de actiune; de aceasta data, Ding Sheng a scris un scenariu dramatic, o poveste spusa pe un ton intunecat ce ne prezinta un Jackie Chan grav, ajuns in pragul pensionarii, meditativ, lipsit de simtul umorului si marcat de problemele familiale. Actiunea e dozata in asa fel incat nu asistam deloc la un film dinamic, la o demonstratie de forta a super-eroului din atatea si atatea alte filme, ci la flashback-uri ce zugravesc personajul principal in actiune mai degraba ca un om obisnuit. Jackie Chan este extrem de static, si marea parte a filmului se desfasoara intr-un depozit dezafectat transformat intr-un bar, unde se consuma intreaga poveste, cu tot cu flashback-uri. Fiind vorba de o drama, predomina dialogurile nesfarsite si uneori inutile, ca si analiza in amanunt a personajului principal, surprins atat in calitate de politist cat si de tata ce trebuie sa-si protejeze unica fiica, singura familie pe care o mai are. Jackie Chan a declarat ziaristilor de la Cannes in luna mai a anului trecut ca isi doreste sa interpreteze roluri cat mai diferite. Dupa Chinese Zodiac (un pseudo-sequel dupa Armour of God), un film plin de actiune si scene de lupta, actorul a ales sa apara in aceasta drama, declarand ca “nu-mi place sa fac 3 “Chinese Zodiac” la rand, apoi “Rush Hour” 1, 2, 3, 4, 5. Imi place sa interpretez roluri cat mai diferite, astfel ca, probabil, anul viitor, va urma Karate Kid 2, iar apoi ma intorc din nou la vechile lucruri”. Pentru rolul din “Police Story 2013”, Jackie Chan s-a tuns scurt, pentru a arata ca un politist din China continentala (cum e si personajul pe care il interpreteaza), nu ca unul din Hong Kong: “Am interpretat de multe ori rol de politist inainte. Dar niciodata nu am filmat un film ce sa se concentreze pe viata unui politist de pe continent. Asa ca de data asta am avut sansa sa interpretez un astfel de rol.”, a declarat Jackie Chan. Nu ramane decat sa savuram cel mai nou film al acestuia, chiar daca e o experienta total diferita de rolurile dinamice cu care ne-a obisnuit. Desi e vorba de o drama, filmul are ceva actiune si unele slow-motion-uri pline de spectaculozitate, iar scenariul, desi aparent banal si vazut in alte zeci de filme, reuseste sa induca o tensiune inca de la inceput, prin starile de neliniste ale personajului principal, ce parca asteapta sa se intample ceva rau. In acest an, Jackie Chan va implini 60 de ani. Va trebui sa ne obisnuim de acum cu el in roluri tot mai putin spectaculoase si tot mai dramatice. Important e ca legenda merge mai departe.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team pentru asiacinefil, colaboratorii acestui proiect fiind cristinab, lasedan si gligac2002.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 30 ianuarie 2014

In show-biz-ul coreean al zilelor noastre, celebritatea se plateste scump. Starul zilei e Jang Won-joon (interpretat de Kim Min-jun), considerat actorul momentului in Coreea. Castigator in urma cu un an la Blue Dragon Film Awards, acesta trebuie sa faca oficiile de gazda si sa ofere premiul pentru Cel mai bun actor intr-un rol principal si in cadrul editiei din acest an a Festivalului. Doar ca mai exista un amanunt: el insusi se afla pe lista nominalizatilor, al doilea an consecutiv. Won-joon pare un actor implinit si fericit, ce a cunoscut celebritatea, ce a devenit idol si ce are deja o avere impresionanta. Tae-sik (interpretat de Uhm Tae-woong) e omul din umbra lui, managerul sau, insa in realitate acesta joaca mai mult rol de secretar care se ocupa de toate detaliile – unele umilitoare -, de la ce costum sa poarte starul in fiecare zi la stabilirea programului zilnic si amintirea lui lui Won-joon. Desi e considerat de Won-joon ca un frate mai mic, nu de putine ori in relatia celor doi se simte o raceala si eternul raport stapan-servitor. Visul lui Tae-sik e sa devina intr-o zi actor, iar pentru asta e dispus sa faca orice. Totul pana cand intr-o seara, Won-joon conduce in stare de ebrietate si face un accident, fugind de la locul faptei. Credincioul lui manager Tae-sik isi asuma vina in locul starului, a carui cariera ar fi fost ruinata, mergand la inchisoare in locul acestuia. In schimb, Won-joon ii promite un rol in viitorul sau serial de televiziune. Acesta va reprezenta inceputul ascensiunii lui Tae-sik, insa celebritatea il va transforma intr-un monstru.

Lumea filmului si a televiziunii a fost dintotdeauna una fermecatoare prin extravaganta sa, fascinanta prin frumusetea sa si… respingatoare prin rivalitatile pe care le naste. Mereu exista o dorinta de a fi mai bun nu neaparat in privinta propriei persoane, ci mai ales raportat la Celalalt. Iar acest lucru duce la pierzanie. Aceasta este si tema filmului “Top Star”, ce marcheaza debutul ca regizor al cunoscutului actor Park Joong-hoon, ce activeaza in industria de film din 1986, cand a debutat ca actor, de atunci pana in prezent aparand in peste 35 de filme. Avand premiera la Festivalul de la Busan, in octombrie 2013, “Top Star” a beneficiat de o distributie in care straluceste Uhm Tae-woong si Kim Min-jun in rolul celor doi protagonisti masculini, intre acestia strecurandu-se si actrita So E-hyun, cunoscuta asiacinefililor din serialul “Cheongdam-dong Alice”, ce incearca sa aduca prin rolul sau o nota de echilibru intre cei doi poli. Filmul e una din cele mai reusite productii coreene pe tema culiselor showbiz-ului coreean, care dupa cum se stie da nastere la numeroase vedete peste noapte si, totodata, isi ia tributul prin gesture socante de sinucidere ale unor actori si actrite aflate la apogeul carierei lor. “Top Star” isi propune sa urmareasca traseul spre celebritate in lumea filmului, pornind de la dorinta primara de bani si faima, imbinata cu pasiunea pentru actorie, si mergand pana la capatul acestui drum periculos, plin de capcane, care duce cel mai adesea la pierzanie. Vorbele personajului principal Win-joon, un actor in voga – “Celebritatea e buna, dar te poate transforma intr-un monstru” amintesc de cunoscutul film american “The Devil’s Advocate”, unde un tanar avocat (Keanu Reeves) e dispus sa faca orice compromis, inclusiv un pact cu diavolul, pentru a deveni celebru si a avea o situatie financiara lipsita de griji. Similitudinile sunt flagrante intre cele doua povesti, chiar daca domeniile sunt total diferite. Drumul spre celebritate e pavat cu bune intentii, insa odata ajuns pe piedestal, banii si faima te schimba. In plus, rivalitatea macina, asemeni apei in timp stanca, aducand doar sfarsitul prematur dupa un vis scurt trait pe culmile gloriei. Dar poate adevarata definite a actorului o da un regizor de filme de arta, productii care, dupa cum se stie, nu aduc castiguri fabuloase si in general sunt prezentate in cadrul festivalurilor internationale de film. Pentru acesta, “actorul nu e altceva decat un obiect viu”, amintind parca prin aceasta definitie de sculpturile lui Michelangelo, de straduinta si sudoarea puse in beneficiul artei, a exprimarii propriului talent. Intre puritate aunei asemenea definitii a actorului si imaginea pangarita de bani a acestuia, privit ca simplu robot adulat si lipsit de talent, ce-si interpreteaza rolul mecanic, dupa un scenariu ce aduce cu sine falsitatea in exprimarea talentului, spectatorul are posibilitatea de a deduce singur si de a intelege ce inseamna cu adevarat sa fii actor in lumea secolului XXI. Iar acest lucru e valabil in tot ce inseamna show-biz, ca e vorba de televiziune, film sau muzica. “Top Star” aduce de asemenea o critica dura la adresa asa-zisilor ziaristi de presa de scandal, ce nu ezita sa recurga la santaj sau compromisuri mizerabile doar pentru a nu distruge cu unele informatii compromitatoare cariere cladite peste noapte in domeniu. Concluzia la care ne conduce filmul e ca lumea filmului e una intunecata, in care celebritatea te transforma si e efemera, oricat de naivi ar fi unii sa creada ca aceasta dureaza o vesnicie.

Un film deosebit, cu numeroase invataminte, cu un scenariu excelent, cu un debut reusit in cariera regizorala a lui Park Joong-hoon, cu un Uhm Tae-woong in forma maxima interpretand un personaj ce evolueaza total neasteptat, si, nu in ultimul rand, un film cu o coloana sonora ce pivoteaza in jurul unei reinterpretari a celebrei melodii “You are Always on my mind”, interpretata initial de Brenda Lee, dar facuta celebra de Elvis Presley.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team pentru asiacinefil, colaboratorii la acst proiect fiind uruma, cristinab si gligac2002.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 27 ianuarie 2014

In 2012, cunoscutul Gordon Chan (Painted Skin) a acceptat sa preia un ambitios proiect despre care unii critici au spus ca ar fi un “X-Men” al Chinei, “The Four”. Cu doar 12 milioane de dolari investiti, filmul a fost un succes garantat de box-office, recuperand investitia si depasind-o inca din prima saptamana de rulare in cinematografele chinezesti. Succesul obtinut a lansat ideea unei trilogii, astfel ca la sfarsitul lui 2013, se lansa in cinematigrafe sequel-ul “The Four 2”. Cu toate ca filmul a avut aceeasi distributie ca prima parte, incasarile obtinute au fost considerabil mai mici, plasandu-se undeva in jurul a 28 de milioane de dolari, ramanand insa unul din succesele de box-office ale anului 2013 in China. “The Four 2” e o ecranizare dupa romanul lui Woon Swee Oan, “The Four Constables”, reluand povestea din prima parte si insistand pe misterul din spatele trecutului dureros al Impasibilei. In rolul celor 4 personaje cu puteri supranaturale ii revedem pe aceeasi Deng Chao, Liu Yifei, Ronald Cheng si Collin Chou, aflati in slujba maestrului lor interpretat de veteranul Anthony Wong. In ciuda promovarii insistente si a reclamelor spectaculoase, filmul e departe de asteptarile chiar de la un sequel. Cea mai mare parte a lui asistam la o intriga specifica filmelor cu detectivi, discutii plictisitoare si presupuneri, pentru ca spre final povestea sa se limpezeasca, sa capete coerenta si spectaculozitate. Destul de putin, raportat la cele aproape 2 ore ale filmului. Un alt dezavantaj il constituie distanta relativ mare la care s-a lansat sequel-ul, in timp, fata de prima parte, cei nefamiliarizati cu personajele si povestea lor spusa in productia din 2012 putand fi putin derutati de notele exaggerate de fantezie introduse de regizor in scenariu. Ceea ce compenseaza aceste aspecte e prestatia protagonistilor, de asteasta data iesind la rampa Liu Yifei si Anthony Wong, dar si efectele speciale si scenele de lupta pline de dinamism si atractivitate pentru ochiul spectatorului iubitor de actiune.

In timpul domniei Imparatului Huizong (secolul XII), comploturile si faradelegile erau la ordinea zilei. Sub supravegherea si ocrotirea Printului Mostenitor a fost creata Politia Divina, un corp distinct al Departamentului 6, care se ocupa de cazurile ciudate. Intre Departamentul 6 condus de Lordul Liu si Politia Divina condusa de maestrul Zhengwo exista o rivalitate notorie, in special dupa ce Zhengwo a strans in jurul Politiei Divine mai multe persoane de incredere dotate cu puteri supranaturale, ale caror calitati facilitau Biroului rezolvarea rapida a multor cazuri. Dupa manipularea Departamentului 6 de catre fiul malefic al Lordului An, din prima parte a trilogiei, acum, conducatorii celor doua Birouri se afla in cei mai buni termeni. Dar lucrurile iau o alta turnura in momentul in care la periferia Peking-ului sunt gasite lesurile mai multor persoane, asta dupa ce Sange Rece e atacat de o forta nevazuta. Zhuge Zhengwo ii cere Lordului Liu acest caz, iar acesta i-l cedeaza, insa in realitate Lordul Liu are si el o ancheta proprie ce leaga acest caz de alte cazuri din trecut cu indicii similare. Indragostita de Sange Rece, Ji Yaohua, mana dreapta a Lordului Liu, ii da niste indicii pretioase lui Sange Rece, chiar de fata cu Impasibila, actuala lui iubita. Toate cercetarile indica faptul ca acel caz din prezent e legat de o amintire dureroasa din trecutul Impasibilei, mai exact de asasinarea, in urma cu 12 ani, a familiei acesteia chiar sub ochii ei. Suspiciunile sporesc in momentul in care un supravietuitor al atacului de la periferie se dovedeste a fi unul din asasinii familiei Impasibilei, asta cu toate ca maestrul Zhengwo, persoana in care fata avea cea mai mare incredere, ii spusese tot timpul ca personal a ucis toti asasinii familiei sale. Ce ascunde maestrul Zhengwo, care este adevarul despre incidentul din trecut si mai ales cine e autorul recentelor crime ?

Un film lent in prima sa jumatate, mai captivant intr-a doua, in care deductiile sunt lasate la o parte si se trece la actiune. Multa fantezie (uneori mult prea exagerata), ce poate fi un deliciu pentru publicul tanar captivat de povestile cu eroi cu puteri supranaturale in care totul se rezolva folosind un truc magic, interpretari realiste ale protagonistilor, efecte speciale atragatoare, o poveste neclara la inceput care spre final capata consistenta, o coloana sonora buna, intr-un cuvant un film acceptabil si cam atat.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost effectuate in pemiera in Romania de Asia Team pentru asiacinefil, colaboratorii acestui proiect fiind cristinab si gligac2002.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 25 ianuarie 2014

“Emergency Couple” (cunoscut si ca “Emergency Man and Woman”) reprezinta provocarea inceputului de an pentru postul de tv cablu din Coreea TVN in materie de k-drama, care de cativa ani incearca sa se strecoare printre cei 3 “mari”, KBS, SBS si MBC si sa ofere o oarecare concurenta. Difuzand de-a lungul anilor seriale mai degraba modeste, cu cate vreun idol in rolul principal, unele dintre acestea bucurandu-se de un oarecare succes in special in randul tinerilor (cum a fost cazul lui “Flower Boy Ramen Shop”) ce inghit orice productie de televiziune indiferent de calitatea acestora, TVN a inteles in cele din urma ca fara o distributie solida, oricat de bun ar fi scenariul, o adevarata concurenta nu poti face unor colossi din televiziune, cu ani de experienta si legaturi solide cu agentiile de impresariere ale actorilor de top. Asa ca pentru inceputul lui 2014, TVN a deschis larg punga pentru a aduce impreuna pentru prima data intr-un serial de televiziune doi actori cunoscuti si apreciati: Song Ji-hyo si Choi Jin-hyuk. Pe prima o tinem minte din serialul de debut, “Princess Hours” (unde a interpretat personajul negativ Min Hyo-rin), din “Gye Baek”, unde rolul Concubinei Eun-go i-a adus premiul pentru Cel mai bun actor/actrita desemnat de regizori la MBC Drama Awards 2011, dar si din filme precum “A Frozen Flower”, “Codename: Jackal” sau “New World”. Partenerul ei de carturi si impacari din noul serial propus de asiacinefil e Choi Jin-hyuk, mai tanar cu 4 ani,vazut recent in “The Heirs” si “Gu Family Book”, premiat la sfarsitul anului trecut cu “New Star Award” la SBS Drama Awards pentru rolul Won din “The Heirs”. Celor doi populari actori li se adauga Choi Yeo-jin (ce a interpretat rolul de procuror in “Incarnation of Money”), Lee Pil-mo (un actor ce pana acum nu a prins un rol care sa-l propulseze in cariera) si Clara (o coreeanca nascuta in Elvetia, ce de peste 6 ani isi incearca norocul in seriale de televiziune, aparand in diverse roluri secundare). “Emergency Couple” e preconizat a avea 20 de episoade, iar filmarile au inceput cu o luna inaintea difuzarii primului episod pe 24 ianuarie 2014. Scenarista serialului, Choi Yoon-jung, scrie scenario din 1994, dar cu exceptia lui “Wedding Dress” din 1997, care a avut ceva notorietate la vremea sa, niciunul din celelalte 13 seriale realizate pe baza scenariului ei nu au ajuns prea cunoscute si apreciate. Probabil la atat s-au limitat fondurile TVN alocate scenaristei; ramane de vazut cat de bine va prinde povestea acestei comedii romantice cu tenta medicala despre un cuplu divortat ale caror tumultoase sentimente unul pentru celalalt se aprind din nou cand ani mai tarziu cei doi se reintalnesc in ipostaza de stagiari in acelasi spital. Serialul e regizat de mai experimentatul Kim Cheol-kyu, ce are la activ un serial istoric de succes, “Hwang Jin-yi” si comedia romantica de doar 12 episoade “She is Wow”, produsa anul trecut tot de TVN. “Emercency Couple” nu e un serial care sa inregistreze ratinguri extraordinare dintr-un motiv foarte simplu: canalele tv transmise exclusiv prin cablu, in Coreea, sunt condamnate din start la a avea un numar mult mai mic de telespectatori decat canalele digitale transmise prin satelit (KBS, SBS, MBC), ce au o acoperire nationala. Asa se face ca primul episod a avut un rating de doar 2,4% la nivel national.

Pe cand aveau in jur de 25 de ani, vietile lor pareau a le oferi o multime de oportunitati. Oh Chang Min (Choi Jin-hyuk), un student la Medicina, si Oh Jin Hee (Song Ji-hyo), o nutritionista, visau cu ochii deschisi din clipa in care s-au cunoscut si s-au indragostit. Casatoria a urmat ca ceva firesc, insa aceasta a fost facuta impotriva vointei familiei lui Chang Min – o respectata familie de medici, instarita, cu multe conexiuni, ce nu o considera pe Jin Hee perechea potrivita pentru fiul lor. Parintii lui Chang Min, odata pusi in fata faptului implinit si vazandu-si fiul casatorindu-se de capul lui, decid sa-i taie fondurile, lasandu-l fara o letcaie. Pentru a se intretine, pe sine si pe sotia lui, Chang Min decide sa renunte la visul sau de a deveni doctor si se angajeaza ca agent de vanzari in domeniul farmaceutic. Greutatile si umilintele la care e supus, precum si adancirea complexului de inferioritate al sotiei sale pe fondul atitudinii de superioritate a familiei lui la adresa ei aduc momente tensionate in interiorul cuplului. De la faza “lapte si miere” se ajunge la certuri cotidiene, iar in final cei doi ajung, inevitabil, sa divorteze. Timpul trece, iar peste 6 ani destinul ii aduce din nou pe cei doi fosti soti pe acelasi drum. Chang Min se intoarce la Medicina, pentru a-si duce la bun sfarsit visul, lucru pe care il face si Jin Hee. Printr-un context de evenimente, cei doi ajung medici stagiari la acelasi spital, unde vor lucra impreuna la Urgente timp de un an de zile. Ce va urma intre cei doi e usor de banuit…

Traducerea serialului este efectuata in premiera in Romania de uruma (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 23 ianuarie 2014

“The Face Reader” este o alta neasteptata surpriza in materie de filme lansate in Coreea in 2013. Productia, care ne ofera o inedita intoarcere in timp in vremurile surprinse in serialul de televiziune “Princess’s Man”, a dominat timp de 3 saptamani box-office-ul coreean in septembrie, devenind in scurt timp a doua productie autohtona a anului dupa “Miracle in Cell No.7”, cu nu mai putin de 61 milioane de dolari incasari. Regizat de aproape necunoscutul Han Jae-rim (“The Show Must Go On”), “The Face Reader” are la baza un scenariu scris de Kim Dong-hyuk, castigator al Marelui Premiu la concursul de scenarii organizat in 2010 de KOFIC, cea mai importanta institutie de film de stat din Coreea. Filmarile, care au durat doar 3 luni de zile, au adus pe platourile de filmare doua nume mari ale filmului coreean, Song Kang-ho (Howling, Secret Reunion, Thirst) si Lee Jung-jae (New World, The Thieves, Housemaid). Filmul a castigat 10 premii (Asociatia Criticilor de Film din Coreea, Blue Dragon Film Awards si Daejong Film Awards) si a avut nu mai putin de 13 nominalizari, printre premiile castigate numarandu-se si cele pentru Cel mai bun film, Cel mai bun actor in rol principal, Cea mai buna regie. Cel mai bun actor in rol secundar (la aceasta categorie fiind acordate premii atat lui Cho Jung-seol cat si lui Lee Jung-jae).

Spre mijlocul secolului XV, Joseonul traverseaza o perioada tulbure. Nu trecuse nici o jumatate de secol de la fondarea sa si tara era in pragul uui razboi civil. Aprigul si maleficul Mare Print Su-yang se pregatea sa preia puterea printr-o lovitura de stat si sa-l asasineze pe rivalul sau de o viata, Generalul Kim Jong-seo. La randul sau, pentru stabilitatea Joseonului, Kim Jong-seo incerca sa dea lovitura decisiva rivalului sau ce tintea uzurparea tronului. Undeva la tara, departe de zbuciumul luptelor politice, o familie sarmana isi ducea traiul de pe o zi pe alta. Kim Nae-kyong (Somg Kang-ho) e un tata singur ce-l creste numai el stie cum pe fiul sau, Jin-hyeong. Impreuna cu cei doi mai locuieste si cumnatul, un individ de viata, nastrusnic, dar iute la manie, lucru care il duce mai tot timpul in belele. Familia lui Nae-kyong e una proscrisa, faptele bunicului sau aducand asupra ei condamnarea publica. Aceasta situatie il impiedica pe fiul Jin-hyeong sa urmeze o cariera in administratie, cu toate ca acesta dorea sa obtina o reabilitare a numelui familiei sale. In plus, conflictele cu tatal sau nu sunt putine si se datoreaza unei abilitati iesite din comun pe care tatal lui o poseda: citirea chipului persoanelor. Fiindca la acea vreme, cititul chipurilor persoanelor era considerata o superstitie, fiul a cerut in repetate randuri tatalui sa renunte la acest talent pe care il considera injositor. Intr-una din zile, cocioaba saracacioasa a familiei lui Kim e vizitata de o individa misterioasa, care ii face o propunere de nerefuzat: sa vina sa citasca contra cost chipurile oamenilor la casa de placeri pe care o conduce. Fiul pleaca pe drumul propriu, parasindu-si tatal, iar Nae-kyeong impreuna cu cumnatul sau iau drumul capitalei Hanyang pentru a castiga niste bani deslusind trecutul si viitorul dupa trasaturile chipului uman. Doar ca treptat se afunda in mocirla luptelor politice dintre Su-yang si Kim Jong-seo, iar urmarile sunt devastatoare.

“The Face Reader” e o drama istorica foarte lenta, in care regizorul Han Jae-rim nu a ezitat sa apeleze la toate mijloacele tehnice si practice pentru a impresiona audienta. Practic asiastam la o insiruirea cronologica de fapte istorice intre care e inserata si povestea eroului nostru, prins la mijloc in valtoarea jocurilor politice din vremurile tulburi ale luptei pentru putere a Marelui Print Su-yang. Avem practic doua fire narative, care la un moment dat devin unul singur: pe de o parte povestea vietii de zi cu zi a lui Nae-kyeong si a familiei sale, si pe de alta parte planul luptelor politice in care Nae-kyeong ajunge sa fie atras dintr-o dorinta prea mare de a avansa si a cunoaste persoane sus-puse care a-l ajute in reabilitarea numelui familiei sale. Daca urmaresti atent filmul, ai impresia ca de fapt asisti la o productie chinezeasca, nu la una coreeana. Lipseste aproape total dinamismul si elementele care sa impinga povestea inainte, iar deseori ai senzatia ca povestea sta in loc mult prea mult, insistand asupra unor detalii ce puteau fi evitate. Durata foarte lunga a filmului (2 ore si 16 minute), numeroasele cadre filmate pe intuneric dar si tentativa de a imita stilul marelui Wong Kar Wai exprimat in recentul “The Grandmasters” pot fi lejer trecute la capitolul minusuri. Ce ridica filmul e scenariul – chiar daca e lent, e foarte bine scris, indreptand productia spre genul artistic si indepartand-o total de genul comercial, si interpretarea actorilor, atat a lui Song Kang-ho cat mai ales a lui Lee Jung-jae, un actor pe care il prind excelent rolurile comice, dar care de aceasta data il interpreteaza pe diabolicul Su-yang intr-o maniera memorabila. In afara decorurilor superbe, a costumelor specifice epocii si spectacolului vizual oferit de cameramani (chiar daca au cam exagerat cu cadrele intunecate), filmul exceleaza la capitolul metafore vizuale. Multe idei sau trasaturi ale personajelor sunt redate printr-o umbra, printr-o imagine distorsionata, prin iluzii optice, lasand spectatorul sa-si completeze singur imaginea despre anumite personaje. Iar ritmul lent in care curge filmul lasa spectatorului tot timpul din lume sa analizeze, sa savureze atmosfera, sa se lase prins in mrejele acelor vremuri foarte bine readuse la viata de echipa de scenografi. Fara indoiala filmul isi merita toate premiile castigate, insa cel mai bine e ca atunci cand incepi vizionarea lui sa nu ai nici un fel de asteptari de la el bazate pe succesul de care s-a bucurat. Nu este un film comercial, scenele de actiune sunt rarisime, accentul fiind pus pe latura dramatica si realista a povestii. “The Face Reader” e departe de povestea romantata si dinamica a serialului “Princess’s Man” (desi unele scene par trase la indigo din serialul de televiziune, cum e scena asasinarii “Tigrului” Kim Jong-seo), insa ofera o perspectiva realista a desfasurarii unor evenimente tragice din istoria Joseonului, care pentru publicul coreean au o oarecare incarcatura emotionala, caci dictatura lui Su-yang a reprezentat o perioada intunecata, o sansa ratata de Joseon, aproape un sfert de secol irosit in van din cauza unor ambitii nemasurate de putere care au pus regalitatea la zid, slabind-o. Pentru iubitorii de istorie si a priductiilor artistice, filmul e fascinat, insa pentru iubitorii filmelor de actiune vizionarea unei alte productii, comerciale, ar putea alunga monotonia lui “The Face Reader”.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de echipa Asia Team, formata din LASEDAN, CRISTINAB si GLIGAC2002, pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Page 28 of 51

sus

The Commitment (Alumni) (2013) – T.O.P revine în rolul care l-a consacrat, de spion nord-coreean

Love Story: Open-ended (1999) – Lee Mi-yeon şi Lee Min-woo – destinul trist al unei iubiri prea târzii

Muhteşem Yüzyıl (The Magnificent Century) – ascensiunea Imperiului Otoman în secolul Magnific(ului)

Firestorm (2013) – Andy Lau declanşeazã furtuna de foc într-un blockbuster fulminant !

Once Upon a Time in Vietnam (2013) – primul film vietnamez de acţiune/fantezie, unul din cele mai scumpe din istoria cinematografiei vietnameze

Ice Rain (2004) – Song Seung-heon şi Kim Ha-neul în mijlocul unei poveşti tulburãtoare de iubire

Brain (2011) – o nouã dramã medicalã de excepţie tradusã în premierã în România de Asia Team !

Accomplice (2013) – Son Ye-jin în cãutarea adevãrului, într-un thriller intens

Oshin (2013) – un remake mult aşteptat dupã un serial japonez de succes despre simbolul perseverenţei

Festivalul de la Berlin 2014 confirmã şi recunoaşte valoarea internaţionalã a filmului asiatic

An End to Killing (2013) – Ginghis Han în cãutarea nemuririi, într-o coproducţie asiaticã ce aminteşte de “Confucius”

Reversal of Fortune (2003) – Kim Seung-woo şi Ha Ji-won provoacã Destinul de Ziua Îndrãgostiţilor !

Crush and Blush (Miss Carrot) (2008) – Kong Hyo-jin la superlativ într-un film multi-premiat produs de Park Chan-wook !

The White Storm (2013) – Benny Chan revine în forţã cu o superproducţie de succes

MBC Best Theater: Cherished Memories (1998) – So Ji Sub şi Jeon Do Yeon tineri, rãtãciţi într-un decor mirific

Police Story 2013 (2013) – Jackie Chan revine într-un rol dramatic, dupã „Little Big Soldier”

Top Star (2013) – celebritatea e bunã, dar te poate transforma într-un monstru !

The Four 2 (2013) – rãzbunarea, obsesie mortalã în partea a doua a trilogiei lui Gordon Chan

Emergency Couple (Emergency Man and Woman) (2014) – un nou serial tradus în premierã de Asia Team !

The Face Reader (2013) – destinul unui om prea mic pentru un rãzboi atât de mare…