DIVERSE

Publicat: vineri 26 septembrie 2014

Intr-o tara – Mongolia – cu doar 24 de cinematografe (in 2011), puternic influentata de spatiul rusesc, ce se intinde pe o suprafata de peste 1,5 milioane km patrati, avand o populatie de nici 3 milioane de locuitori, a face un film e o adevarata aventura. Vorbim de o tara in care aproximativ 30% din populatie e una nomada si semi-nomada, iar 45% din mongoli traiesc in capitala Ulan Bator, deci si interesul pentru vizionarea unor productii nu doar autohtone ci in general a unui film e aproape inexistent. Cat despre o “industrie” a filmului nici nu poate fi vorba. Prin traditie, mongolii au fost o populatie nomada ce a trait in stepe, motiv pentru care si suprafata arabila a tarii e una infima. Daca in nord si vest stepa mongola e inconjurata de munti, in sud se afla celebrul desert Gobi, astfel ca aceste elemente naturale si-au pus din plin amprenta asupra modului de viata si culturii mongole. Este stiut faptul ca in 1206, Genghis Han fonda Imperiul Mongol, nepotul sau Kubilai Han cucerind China si fondand dinastia Yuan. Prabusirea dinastiei Yuan ii va face pe mongoli sa se retraga in Mongolia, urmand o perioada de lupte sporadice cu dinastia chineza Qing. La sfarsitul secolului XVII, Mongolia e total integrata in zona de influenta a dinastiei manciuriene Qing, ce o va controla pana in 1911. In 1911, odata cu prabusirea dinastiei Qing, Mongolia isi proclama independenta, punand capat unei dominatii de 220 de ani. Dar in scurt timp aceasta a cazut sub influenta sovietica, ideile Revolutiei bolsevice ajungand pana in stepa mongola, unde e proclamata Republica Populara Mongola in 1924, ce devine stat satelit al URSS. Dupa prabusirea regimurilor comuniste din Europa de Est la sfarsitul lui 1989, si Mongolia are parte de o revolutie democratica la inceputul lui 1990, care consemneaza schimbarea Constitutiei, introducerea pluripartitismului si tranzitia la economia de piata. O asemenea istorie nu avea cum sa treaca neobservata de putinii cineasti dornici sa arate lumii istoria, traditiile si cultura urmasilor lui Genghis Han. Din pacate problemele economice specifice unei tari din lumea a treia si specificul Mongoliei au facut ca industria cinematografica sa nu se dezvolte. Putinele filme erau finantate de regimul comunist si erau in general documentare. In 2012 s-a realizat primul film istoric mongol cu mijloace moderne, “Aravt: Legend of the Ten”, ce avea in centrul sau imaginea marelui cuceritor Genghis Han. In acest an, insa, un necunoscut debutant, Shuudertsetseg Baatarsuren, si-a lansat productia “Warrior Princess”, ce spune o poveste inspirata din fapte reale, si, in premiera, ce nu are legatura cu Genghis Han si perioada lui istorica.

Printesa Ahno este fiica Lordului Ochirt Tsetsen, unul din cei mai respectati lideri ai mongolilor apuseni de la sfarsitul secolului XVII. Avand, insa, o varsta, si cum fiica lui avea sa implineasca in curand 18 ani, se gandeste sa o marite cu cineva potrivit pentru a prelua conducerea mostenirii sale. Ahno, priceputa in folosirea arcului de mica, are in suflet pe cineva, e vorba de Galdan, ce provenea dintr-un trib aflat in bune relatii cu cel al tatalui ei, care a protejat-o pe mama acestuia in momentul in care capul familiei s-a stins cu multi ani in urma. Insa Galdan intre timp a urmat drumul preotiei, devenind Mare Lama, astfel ca Ahno a trebuit sa-si inabuse sentimentele in suflet si sa spere ca soarta nu va fi atat de cruda cu ea. Pentru a intari legatura cu tribul lui Ochirt, Senge, fratele lui Galdan, ce preluase conducerea de la tatal sau defunct, isi anunta intentia de a o cere in casatorie pe Ahno. Iar Ochirt Tsetsen accepta, astfel ca Ahno urmeaza sa paraseasca tinutul natal si sa plece la sotul ei. E momentul in care are loc o conspiratie, Senge e ucis, iar Galdan e obligat de mama sa sa renunte la straiele preotesti si sa devina noul conducator. Galdan accepta si astfel devine sotul lui Ahno, asa cum aceasta a visat din copilarie. Dar in curand, lupta pentru putere, orgoliile nemasurate, pericolul inamic, toate isi pun amprenta pe Galdan, care se schimba radical.

“Warrior Princess” a devenit cel mai de succes film mongol din toate timpurile, conform incasarilor ce le-a avut in tara sa. Insa acesti termeni ce pot parea la o prima vedere pomposi trebuie raportati la cele enumerate mai sus, anume specificul Mongoliei, numarul de cinematografe existente in tara, dezvoltarea cinematografiei din aceasta tara, dar si la situatia economica a zonei, 20% din mongoli traind cu nici 2 dolari pe zi ! Cu atat mai surprinzatoare este distribuirea filmului pe dvd de catre celebra companie Lionsgate, care da astfel un nesperat ajutor regizorului si in general filmului mongol, facand posibila distribuirea lui la nivel mondial. Iar cei de la Lionsgate au avut grija sa realizeze un trailer atat de spectaculos incat sa te convinga imediat sa vizionezi filmul, sa-ti doresti sa-l cumperi sau sa-l inchiriezi. Din pacate realitatea e cu totul alta, iar ceea ce se proclama a fi cel mai de succes film mongol din toate timpurile e, ca realizare, o productie ce nu are cum sa faca fata la nivel international. De la inceput trebuie spus ca cine are asteptari mari bazandu-se pe trailer, in speranta vizionarii unui film istoric spectaculos, plin de efecte speciale, ar trebui sa vizioneze un alt film. “Warrior Princess” ar trebui admirat pentru ceea ce ofera placut iubitorilor de filme istorice, si nicidecum n-ar trebui criticat efortul realizatorilor care, ca filmul mongol in general, se afla practic la inceput de drum in materie de productii de epoca. In absenta unei traditii in domeniu si a unei experiente (nici macar seriale istorice nu sunt produse in Mongolia), sunt usor de inteles numeroasele scapari in realizarea acestui film. Montajul sufera serios, imaginile nu au continuitate si nu exista nici un moment intentia surprinderii unor cadre lungi din natura care sa faca legatura intre scene sau sa introduca in atmosfera. Coloana sonora e aproape inexistenta pe toata durata filmului, nefiind subliniate multe momente importante prin potentarea trairilor personajelor; muzica izbucneste pe final, in speranta ca se va reusi sa ni se smulga o lacrima, dar pe cine pacaleste regizorul ? Efectele sonore sunt ca si inexistente, existand multe scene de lupta in care abia se aude cum se ciocnesc armele, in timp ce efectele vizuale se reduc la 2-3 scene de nici 10 secunde fiecare, total irelevante, in care sunt lucrate pe calculator si pelucrate niste sageti zburand sau niste stelute aruncate catre un inamic care nu se stie daca a si fost ucis de ele pentru ca se schimba cadrul. Slow-motion-urile sunt primitive, iar fara un fundal sonor pot da impresia ca s-a blocat imaginea. Povestea este spusa simplu, in graba, la cele 90 de minute ale filmului abia avand posibilitatea de a identifica personajele dupa nume, dar sa te mai atasezi de ele, in special ca pe langa cele 2 personaje principale se mai perinda prin film alte cateva zeci, unele pentru o durata scurta de doar cateva cadre, care influenteaza firul evenimentelor si apoi dispar definitiv. Per ansamblu, ca realizare, filmul e cu doua clase sub orice productie hollywoodiana sau europeana de epoca din anii ’50-’60, iar asta spune tot.

Dar nu acesta e motivul pentru care acest film merita vazut. Calitatea slaba a realizarii lui e de inteles, iar cand nu ai o scoala de film in spate, cum au chinezii, japonezii sau coreenii, e greu sa cladesti totul de la zero, dar nu imposibil. Iar cel mai bun exemplu e cinematografia vietnameza, care a inceput timid sa iasa pe piata internationala cu cateva filme istorice spectaculoase, care sunt din ce in ce mai bune de la un an la altul. Ce atrage atentia la “Warrior Princess” sunt costumele. Veti vedea costume traditionale mongole, straie de nunta, armuri de razboinici spectaculoase, care fascineaza. Nici interpretarea celor doi protagonisti nu e rea, acestia fiind actori profesionisti, spre deosebire de alte filme mongole in care protagonistii sunt actori de ocazie, oameni obisnuiti ce-si joaca rolul in stepa conform scenariului (a se vedea filmele realizate de straini despre stepa mongola, gen Mongolian Ping-pong,The Cave of the Yellow Dog, The Story of the Weeping Camel, si lista ar putea continua). Dar poate principalul motiv care te-ar face sa iti doresti sa vizionezi acest film e atmosfera si mai ales perspectiva. Pana acum am vazut filme despre istoria Mongoliei sau a unor regiuni din Mongolia doar din unghiul de vedere al chinezilor, japonezilor, coreenilor sau ex-sovieticilor, ca sa nu vorbim de productiile clasice hollywoodiene din anii ’50-‘60. E inutil sa amintim titluri arhicunoscute recente precum “Mongol”, “The Blue Wolf”, “Genghis Han” sau de ce nu recentul “Empress Ki”, ce facea trimitere la sfarsitul perioadei de glorie a dinastiei Yuan. Fiecare cinematografie a avut propria viziune asupra mongolilor, dar cum e sa vezi lucrurile spuse de un mongol, din propria lui perspectiva ? Nu pare o provocare careia nu poti sa-i rezisti ? Cum e sa auzi limba mongola pe fundal, sa vezi tenta de eroizare a personajelor principale si cea de victimizare a natiunii mongole in fata invadatorului chinez ? Parca e altceva decat ai vazut in filmele despre Mongolia. E ca si cum ai auzi o poveste spusa nu de calatori prin acele tinuturi, ci chiar de oamenii locului. Adica ti se deschide in fata o lume despre care nu stiai decat din spusele altora, pe care ai ocazia sa o descoperi in forma ei bruta, neprelucrata.

Dincolo de plusuri si de minusuri, aceasta productie originala ne ofera o incursiune in istoria Mongoliei intr-o alta perioada decat cea cu care eram obisnuiti. La sfarsitul secolului XVII, mongolii erau divizati, marea realizare a lui Genghis Han ce a reusit sa-i uneasca pentru prima oara pe toti mongolii intr-un imperiu e deja istorie. Si totusi, un anume Galdan (imagine stanga) reuseste sa se afirme drept conducatorul oiratilor, adica a mongolilor apuseni din zona muntilor Altai. Acesta incearca o refacere a Imperiului mongol prin supunerea triburilor mongole din stepa centrala, fapt care il aduce in conflict cu Imparatul Qinq Kangxi, ingrijorat de pericolul renasterii unui puternic imperiu mongol. Pe acest fundal, ambitiile lui Galdan sunt inabusite in sangeroasa batalie de la Zuunmod (Valea celor o suta de copaci), din 1696. Desi in film se vorbeste de un raport numeric puternic disproportionat, 30.000 de mongoli impotriva a 200.000 de manciurieni, istoria consemneaza faptul ca armata condusa de insusi Imparatul Kangxi nu a avut mai mult de 50.000 de oameni, fata de cei 30.000 de mongoli ai lui Galdan. Intr-adevar, ceea ce a asigurat victoria chinezilor a fost superioritatea militara datorata utilizarii armelor de foc (tunuri si muschete a caror cunostinte despre utilizare le-ar fi dobandit de la europeni) in fata carora mongolii au ripostat cu arcuri cu sageti, sabii si lancii. Batalia a fost un dezastru pentru mongoli, ce au incercat sa atace folosind tactica ambuscadelor in zone greu accesibile cele 2 corpuri militare secundare ale armatei chineze, pentru a diminua numeric fortele inamicului. Tactica Imparatului a dus la incercuirea trupelor lui Galdan, ce sufera tradarea unor conducatori ce se alatura inamicului cu mii de soldati mongoli. In Valea celor o suta de copaci Galdan e incercuit, insa in acel moment intervine un personaj care avea sa marcheze istoria Mongoliei. E vorba de curajoasa sotie a lui Galdan, Regina Ahno (sau Anu) (imagine drapta) , care impreuna cu cateva zeci de femei ce trebuiau sa-si protejeze familiile in munti rupe incercuirea inamica si ii permite sotului ei Galdan sa scape cu cei 40-50 de oameni ramasi. Regina Ahno moare eroic pe campul de lupta, iar ca o dovada a pretuirii de care aceasta se bucura pana in zilele noastre, in pezent peste 30.000 de mongoli poarta numele Ahno. Galdan moare un an mai tarziu, si odata cu el si visul refacerii imperiului mongol. Mongolia ajunge definitiv sub controlul dinastiei manciuriene Qing, din stransoarea caruia nu va mai scapa 220 de ani. O mare parte din film reflecta adevarul istoric, regizorul scenarist incercand sa introduca si sa dea amploare si povestii de iubire ce i-a legat pe Galdan si pe printesa Ahno, care se iubeau de mici dar pe care destinul i-a separat crunt in momentul in care el devine Mare Lama, iar ea e promisa de tatal sau ca sotie fratelui lui Galdan, Senge. Ceea ce surprinde, insa, este introducerea unui mesaj cu tenta umanista ce incearca sa spuna ceva de genul “si mongolii sunt oameni”. Exista un moment catre finalul filmului in care mongolii sunt victimizati ostentativ, Galdan revoltandu-se impotriva atrocitatilor comise de chinezi fata de oameni nevinovati. Nimic iesit din comun, pana aici. Doar ca vorbim de mongoli, o populatie nomada supusa intotdeauna cu si prin intermediul sabiei, iar la nivelul secolului XVII, mentalitatea era similara cu cea din timpul lui Genghis Han. E inutil sa mai vorbim ca in spatele renumelui de “Cel mai mare cuceritor al lumii” se afla si reversul medaliei, anume ca a fost unul din cei mai mari criminali ai omenirii, la comanda caruia au fost ucisi peste 16 milioane de oameni, multi dintre ei nevinovati, femei si copii. Asadar, cine pe cine pacaleste aici incercand o sensibilizare a spectatorului prin victimizare si printr-o aratare cu degetul spre China ? Cand au cucerit China si au instaurat dinastia Yuan, cate atrocitati au comis mongolii ? Iti da dreptul de a te autovictimiza faptul ca esti inferior din punct de vedere militar si esti neajutorat si divizat ? Aici e vorba de o lectie a istoriei pe care mongolii nu au invatat-o, la finele secolului XVII, anume ca doar uniti pot rezista in fata inamicului si pot fi o natiune puternica. Cand au fost uniti, au cucerit lumea, cand au fost divizati si orgoliosi, istoria i-a pedepsit. Cam la asta se rezuma intr-o fraza filosofia acestui film, trecand peste toate lipsurile si tendintele sale evidente.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 21 septembrie 2014

Ultimul sau mare succes a fost inregistrat in 2006, cu “A Millionaire’s First Love”. Desi “Crossing” (2008) a devenit cunoscut si peste hotare datorita participarii la numeroase festivaluri de film, iar “Higanjima” (2009) a fost un lamentabil esec, filmele de la inceputul carierei sale regizorale au fost cele care l-au consacrat: “First Kiss” (1998), “Volcano High” (2001), “Romance of Their Own” (2004) si amintitul “A Millionaire’s First Love” (2006). E vorba de regizorul Kim Tae-gyun, care in acest an, la cei 54 de ani ai sai, a acceptat sa revina in scaunul regizoral dupa 4 ani de absenta pentru a realiza unul din proiectele sale mai vechi, “Innocent Thing”. Acesta a intrat pentru prima oara in contact cu scenariul in anul 2007, la un concurs de scenarii, si a fost imediat acaparat de el. Fascinat de ideea granitei oarbe dintre iubire si obsesie, s-a gandit sa ecranizeze povestea intr-un “film experimental”, cum l-a numit, datorita amestecului sau eclectic de suspans, groaza, melodrama si romantism, in care imaginile isi aveau rolul lor in transmiterea sentimentului “de a fi captiv”. Dorind ca personajul principal feminin, cel al unei eleve ispititoare, sa intruchipeze atat inocenta cat si purul sex-appeal, regizorul a chemat la probe peste 250 de actrite ce ar putea sa se incadreze in profilul cautat, inainte de a o selecta pe Jo Bo-ah. In varsta de 22 de ani, aceasta isi face un debut fulminant pe marele ecran, dupa ce a aparut in 2 seriale de televiziune, “Shut Up Flower Boy Band” si “Horse Doctor”, in prezent fiind proragonista unui modest serial difuzat de tvN, “Surplus Princess”. Starul filmului, cel putin cu numele, este Jang Hyuk, aflat la un nou rol dramatic pe marele ecran dupa cel din “Maybe” si “The Client”, si dupa spectaculosul rol din “The Flu”. Acesta se afla la a doua colaborare cu regizrul Kim Tae-gyun, la 13 ani distanta de “Volcano High”. Filmat in mai putin de 2 luni, filmul trebuia sa se intituleze initial “Strawberry Flavored Milk” (“Lapte cu aroma de capsuni”), facand trimitere la obsesia protagonistei adolescente pentru bautura de lapte cu aroma de capsuni (o similitudine evidenta cu dulcea si nedespartita acadea preferata de celebrul personaj Lolita al lui Vladimir Nabokov). Insa regizorul a optat pentru schimbarea titlului in “Thorn” (“Spin”), deoarece, a spus acesta, “nu e nimic dulce si fin ca laptele cu aroma de capsuni in acest film. Exista doar lucruri aspre si ascutite, ca spinii.” “Innocent Thing” este titlul international al filmului si, totodata, cel mai raspandit. Produs de insusi regizorul Kim Tae-gyun si distribuit de o companie de distributie mai putin renumita, Invent D, productia a ajuns in doar 356 de sali de cinematograf coreene, obtinand incasari de numai 1 milion de dolari.

La ora de sport dintr-un liceu de fete, care se desfasoara langa un bazin de inot, e mult freamat. Fetele chicotesc si-si soptesc una alteia cat de aratos este domnul profesor, neputand sa-si dezlipeasca ochii de la acesta. Profesorul de sport e nimeni altul decat aratosul Kim Jun-gi (Jang Hyuk), un tanar spre 35 de ani, a carui infatisare vrajeste toata suflarea adolescentina din liceu. Casatorit, acesta urmeaza sa devina in curand tatic, sotia lui, Seo-yeon, avand mai putin de o luna pana cand va naste. La un moment dat, toata lumea amuteste in momentul in care o adolescenta se urca pe cea mai inalta trambulina a bazinului si, in ciuda strigatelor disperate ale tuturor, se arunca in bazin. Imediat Jun-gi se arunca in apa pentru a vedea care este starea fetei si a o trage la suprafata, insa de pe fundul bazinului tanara iresponsabila zambeste tamp, vazandu-si Fat-Frumosul sarind s-o salveze. Young-eun (Jo Bo-ah), caci despre ea vorbim, e o adolescenta ce a facut o pasiune pentru profesorul de sport, iar gestul ei necugetat se dovedeste a fi, de fapt, o provocare, o incercare de a se face observata de cel pe care il admira. Din acel moment, tanara nu-si mai dezlipeste ochii de la profesor la orele de sport si cauta tot felul de pretexte pentru a intra in discutie cu el si a-l face sa se simta indatorat. Profesorul Kim, desi in aparenta are o viata fericita, in realitate are unele frustrari in viata de zi cu zi, chiar daca sotia lui ii ofera totul. Pe acest fond, se lasa tot mai mult acaparat de tentatia oferita de tanara lui eleva, pana cand face o greseala de nepermis si trece o linie pe care nu ar fi trebuit niciodata sa o treaca. Iar consecintele gestului sau necugetat nu intarzie sa apara, punandu-i in pericol reputatia si insusi caminul conjugal.

“Innocent Thing” nu e un film care sa spuna ceva nou pentru genul sau (thriller psihologic cu accente romantic-dramatice), subiectul in sine fiind de mult consumat de cinematografia de peste Ocean. Lee Sung-min, scenaristul filmului, a mai scris un scenariu cu adanci radacini hollywoodiene in 2008, cel al filmului “Baby And Me”, astfel ca aceasta influenta hollywoodiana este justificabila. De fapt, cele doua scenarii au fost scrise cam in aceeasi perioada de timp, intre 2006-2008, insa “Innocent Thing” avea sa fie pus in valoare abia in acest an de catre regizorul Kim Tae-gyun. Filmul spune povestea unei stranii relatii dintre o adolescenta si profesorul sau mai mare cu aproape 20 de ani, incadrand-o mai apoi intr-un triunghi amoros in centrul careia se afla profesorul Kim, interpretat de Jang Hyuk. Casatorit si cu sotia pe cale sa nasca, acesta se simte frustrat datorita interventiei din partea membrilor familiei sotiei, care par a le controla casnicia. Tata-socru e cel ce a strans banii si le-a cumparat un apartament nou nout, si tot el a intervenit pe langa conducerea liceului sa fie angajat ca profesor. In trecut jucator de rugby, profesorul Kim regreta acele vremuri de libertate, in prezent sotia nefiind de acord ca el sa mai practice acest sport periculos. Desi sotia lui e o persoana ce pare diferita de membrii familiei ei, iubindu-si cu adevarat sotul, singurul lucru care, la o prima vedere pare sa-i uneasca pe cei doi este copilul pe cale sa se nasca. Daca insa ne gandim la faptul ca Jun-gi s-a casatorit cu sotia lui doar pentru ca a lasat-o insarcinata, nu neaparat din cauza unor sentimente sincere, avem in fata un tablou cu ceea ce e fisurat in relatia dintre cei doi soti. Pe acest fundal isi face aparitia Young-eun, o tanara cu probleme, marginalizata in clasa ei de celelalte colege, ce pare a trai captiva in lumea imaginatiei sale. Iar imaginatia o face sa perceapa o relatie cu un profesor drept rodul unei admiratii pe care acesta i-ar purta-o. Punand la bataie frumnusetea si tineretea ei, sperand ca acestea vor compensa lipsa de experienta de viata, cu mult curaj dus pana la limita bunului simt, aceasta incearca sa-l seduca pe profesorasul nostru, care in prima faza e naucit de capcanele acesteia. Mai mult, intr-o noapte intunecata si ploioasa consumata intr-o sala de clasa, acesta devine complicele ei in a ascunde ceea ce n-ar fi trebuit sa faca vreodata. Odata nascut un “secret al lor, al amandurora”, apare, desigur, si elementul destabilizator al echilibrului interior al profesorului. Si nu doar atat, secretul ajunge sa-i puna in pericol atat cariera cat si casnicia. Chiar daca vedeta filmului in mod evident este Jang Hyuk, cea mai remarcabila prestatie o are “ispita” adolescentina interpretata de frumoasa Jo Bo-ah, care ar merita un pemiu de interpretare pentru rolul sau. Este atat de credibila incat la un moment dat ajungi sa te intrebi daca privirea ei tradeaza nebunie sau doar o pasiune nebuna care intr-o zi poate fi stinsa. Personajul ei oscileaza intre normalitate si nebunie deliranta, si oricum l-ai privi, pana la final nu te poti decide daca personajul Young-eun e o victima sau calaul propriilor ei trairi. Un film ce merita savurat, chiar daca da impresia de “deja-vu”, ce are o atmosfera aparte, seducatoare pana la un punct, total nebuneasca mai departe. Cu o interpretare magistrala, “Innocent Thing” in mod sigur ii va cuceri pana si cei mai pretentiosi amatori de filme coreene, oferindu-le aproape 2 ore memorabile.

Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de cristinab, uruma si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 20 septembrie 2014

In 2010, realizatorii francezi lansau filmul “Point Blank”, un “action/thriller” cu un buget de aproape 11 milioane euro, ce nu a reusit sa-si acopere investitia din cele 9,2 milioane dolari obtinute la box-office. Cu actori cvasi-necunoscuti pentru filmul francez, “Point Blank” s-a dovedit un esec sub toate punctele de vedere. E surprinzator de ce producatorii coreeni au ales sa isi incerce norocul realizand un remake dupa un astfel de film. “The Target” spune o poveste similara, insa care are specificitatile ei, preluand din productia franceza doar ideea de baza, in rest, totul fiind construit diferit. Scenariul e scris de Jun Chul-hong, cel ce a debutat cu scenariul unei drame, “Crying Fist” si al unei povesti fantastice, “Heaven’s Soldier” (ambele in 2005), si care a revenit in acest an in forta cu 3 scenarii ale unor productii de rasunet. E vorba de 3 filme aflate in topul 10 al filmelor coreene din acest an, dupa incasari: Roaring Currents, cel mai de succes film coreean al tuturor timpurilor, cu peste 131 milioane de dolari incasari; “Kundo: Age of the Rampant”, cu 35,6 milioane de dolari incasari, si “The Target”. Acesta din urma a obtinut incasari de 29 de milioane de dolari, fiind un succes de box-office si unul din putinele cazuri in care un remake – e drept, international – depaseste filmul pe care l-a avut la baza sa. Poate din acest motiv producatorii indieni s-au gandit si ei sa faca un remake la “Point Blank”, a carui productie va incepe in 2015. Regizorul lui “The Target” trebuia sa fie initial Juhn Jai-hong (Poongsan, Beautiful), un regizor care stia sa faca treaba buna cu un buget redus (Poongsan si Beautiful fiind scrise si produse de nimeni altul decat Kim Ki-duk !), dar chiar inaintea inceperii filmarilor, acesta si compania producatoare CJ Entertainment au avut unele divergente, iar acesta a renuntat la proiect. Filmarile au fost amanate, fiind gasita solutia de avarie numita Chang (pseudonimul lui Yoon Hong-seung), un regizor tanar ce a debutat in 2008 cu un horror, “Death Bell”. Din pacate lipsa de experienta si abordarea in premiera a genului thriller/actiune se vede in realizarea lui “The Target”, impresia finala fiind ca in ciuda succesului sau, ceva parca e atipic raportat la alte filme coreene de gen. In rolurile principale revedem doi actori mult indragiti. E vorba de Ryoo Seung-ryong, cel care ne-a impresionat in “Miracle in Cell No 7”, in “Masquerade” (chiar daca a avut un rol secundar) si in “All About my Wife”. Daca ne amintim de rolul de Don Juan din “All About My Wife” si il privim acum, am zice ca avem in fata 2 actori fizic total schimbati. Desi avea 43 de ani la data inceperii filmarilor, Ryoo Seung-ryong arata o forma fizica de invidiat, slabind mult pentru acest rol solicitant fizic. Pe aratorusl Lee Jin-wook il revedem dupa un rol secundar in recentul succes de casa “Miss Granny”, in timp ce rolul negativ e interpretat de un Yu Jung-sang (din k-drama “Secret of Birth”) aproape de nerecunoscut.

Intr-o seara ploioasa, un incident are loc in imobilul Myungjin dintr-un cartier al Seulului. Un individ, Baek Yeo-hoon, ranit in urma unei impuscaturi, incearca sa scape de urmaritorii sai si este lovit de o masina. Mai apoi e dus la Urgente, unde medicul rezident Lee Tae-jun reuseste sa-l stabilizeze. Observand rana de glont, anunta politia, care in scurt timp trimite o echipa sa vada despre ce este vorba. Pentru Lee Tae-jun, ceea ce pare a fi un simplu caz cu care se confrunta aproape zi de zi la Urgente, se dovedeste in scurt timp a fi un episod desprins din zona crepusculara. Cineva incearca sa deconecteze aparatele la care era conectat grav ranitul ce tocmai fusese stabilizat, insa din fericire Tae-jun reuseste s ail mentina in viata. In aceeasi seara, sotia gravida e rapita de un necunoscut ce i-a dat buzna in casa, si care il contacteaza a doua zi amenintandu-l ca daca nu il scoate din spital pe pacientul vanat de toata lumea, sotia lui va muri. Doar ca lucrurile se complica a doua zi dimineata, cand Tae-jun, desi nu avea tura de garda, se prezinta la locul de munca hotarat sa indeplineasca cerinta rapitorului. Locul e impanzit de politie, iar o femeie detectiv se ocupa deja de caz, facand conexiunea cu o crima petrecuta cu o seara in urma in cladirea Myungjin. Baek Yeo-hoon, persoana ce era sa-si piarda viata in accidentul de masina, e suspectul principal ! Ce va face doctorul Tae-jun pentru a-si salva sotia ? Jocul de-a soarecele si pisica abia incepe.

“The Target” e un thriller captivant ce aminteste de low-budget-ul “Les Formidables”(2006), o poveste cu un subiect asemanator in care un politist si un suspect de crima accepta sa se ajute reciproc pentru a scapa de problemele care ii urmaresc. De aceasta data avem in fata un doctor la inceput de cariera, curajos, dispus sa faca orice pentru a-si proteja sotia insarcinata rapita de un necunoscut, dar neputincios in fata provocarii la care e supus. Si, pe de alta parte, avem un suspect de crima care intr-o prima faza nu isi mai aminteste nimic din trecutul apropiat, dar care pe masura ce isi revine realizeaza situatia perfecta de tap ispasitor in care se afla. Urmarit de politie dar si de niste criminali profesionisti ce incearca sa-l lichideze, acesta ajunge printr-un context de evenimente sa fuga impeuna cu doctorul, trezindu-se, in cele din urma, amandoi tinte intr-o conspiratie la mijlocul careia se afla multe interese si bani. Filmat intr-un ritm alert, filmul e o insiruire de evenimente petrecute aparent inexplicabil, insa sunt doar piesele unui puzzle pe care scenaristul ni le dezvaluie pas cu pas. Nu lipseste componenta politista a filmului, care parca taie putin din spectaculozitatea genului thriller, la un moment dat existand impresia ca filmul se indreapta spre o clasica poveste cu urmariri, tipic americana, cu politisti si infractori. Dar e doar o impresie de moment, in scurt timp suspansul revenind, odata cu ritmul alert al actiunii. Desi e un film reusit, ritmul sau alert da impresia ca regizorul s-a grabit sa spuna totul cat mai repede pentru a se incadra in cele 90 de minute cat tine filmul. Acesta nu lasa deloc timp privitorului sa se acomodeze cu situatia, cu personajele, inclusiv cazurile lor fiind prezentate lapidar, fara a da ocazia atasarii de vreun personaj. Poate acesti regizori tineri din noul val care fac filme in Coreea ar trebui sa studieze alte filme de gen inainte de a se avanta intr-un domeniu nou, regizorul Yoon Hong-seung, ce si-a ales pseudonimul Chang cu care se semneaza, regizand un singur film pana in prezent, un horror cu elevi, Death Bell, in care relatiile dintre personaje nu au nici o importanta pentru ca intr-un film horror, se stie, cam toate personajele mor pana la final. Pana si intr-un film de actiune, insa, trebuie acordata putina atentie relatiilor dintre personaje, altfel filmul risca sa fie o simpla insiruire de evenimente, un “popcorn show” cum ar spune americanii mari consumatori ai genului. “The Target” se apropie mult de un film american de gen, avand parte de urmariri spectaculoase, scene de lupta antrenante si chiar uneori o violenta gratuita plasata pentru a da o nota agravanta anumitor fapte. Pentru un film de gen, “The Target” implineste asteptarile, insa doar atat. Lipsa de experienta a regizorului trage filmul in jos. Noroc cu scenariul si cu interpretarea buna a protagonistilor, care ridica filmul si il recomanda drept unul dintre cele mai antrenante realizari coreene ale anului 2014.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 14 septembrie 2014

Putini actori reusesc sa ajunga regizori, in cinematografia japoneza. O exceptie e Eiji Okuda, care sfideaza aceasta regula. Nascut in 1950, implinea 30 de ani cand a fost distribuit in primul rol intr-un film, “More Flexibly, More Forcefully”. Mai apoi, rolurile din “The Sea and Poison” si “Death of a Tea Master” i-au adus si primele premii din cariera, in anii ’90 avand o multime de fani. In 2001 a debutat ca regizor cu “An Adolescent”, premiat la Los Angeles si Salonic. Cel mai nou film al sau, “Case of Kyoko, Case of Shuichi”, a avut premiera acum aproape un an in Japonia, iar o alta premiera a fost un lucru rar intalnit intr-un film: in rolurile principale au fost distribuiti Sakura Ando, fiica lui, si sotul acesteia, Tasuku Emoto. Cu toate ca e un film “facut in familie”, cei doi actori, sot si sotie in viata reala, nu sunt un cuplu si in film, unde raman din primul pana in ultimul moment doi straini oarecare. Povestea filmului s-a nascut dintr-o idee de-a lui Okuda, ce i-a venit in timpul unei lungi calatorii cu masina, cele peste 2 ore ale filmului avand in centrul lor un barbat (Shuichi) si o femeie (Kyoko) ce se regasesc indepartati (fizic si mental) de caminele lor in momentul tragicelor evenimente din 11 martie 2011, niciunul dintre cei doi nefacand un efort imediat de a se intoarce in locul unde au lasat in urma pe cineva drag. Motivul atitudinii lor sta nu doar in circumstantele prezentului, ci mai ales in trecutul lor tulbure, pe care filmul il detaliaza cu ajutorul flashback-urilor amestecate cu prezentul in doua fire epice paralele, aducand cele doua personaje foarte aproape, spre final, doar pentru atmosfera.

Saito Kyoko si Shuichi Tadokoro sunt, in aparenta, doua persoane obisnuite. Insa in spatele aparentelor se ascunde un trecut apasator. Shuichi si-a ucis tatal abuziv intr-un scandal de familie, incercand sa ia apararea mamei sale. Fiind minor, acesta ajunge intr-o scoala de corectie, iar in prezent vine vremea eliberarii conditionate pentru buna purtare. Un patron in varsta al unei fabrici private il ia si-i ofera un loc de munca, odata cu sansa reabilitarii in lumea reala si a unui nou inceput. Shuichi accepta si incearca sa se acomodeze cu noul colectiv de colegi. Intre acestia se afla si Miki, o tanara care il place si care devine prietena lui. Insa trecutul nu se lasa usor uitat, iar rautatea oamenilor incearca sa curme orice speranta la o noua sansa pentru Shuichi. In paralel, Kyoko e o femeie trecuta de 30 de ani, mama a unui baietel si sotie ce ar face totul pentru binele familiei sale. Lucreaza cu jumatate de norma ca agent de asigurari, insa in fata avansurilor sefului ei, ce ii promite clienti care sa o propulseze pe o pozitie fruntasa in companie si care sa-i aduca castiguri financiare ce sa-i ajute familia, aceasta cedeaza. In momentul in care familia sotului ei afla ca vinde asigurari oferind si altfel de servicii clientilor pentru a-i convinge sa semneze politele, aceasta e alungata din micutul orasel unde statea cu familia. Ajunsa in Tokyo cade in plasa unui peste ce se indragosteste de ea, insa consecintele acestei relatii se vor dovedi catastrofale. Pe 11 martie 2011, un cutremur urmat de un tsunami devastator loveste Japonia. Orasul natal al lui Kyoko si Shuichi e ras de pe fata pamantului. La scurt timp dupa, cei doi se decid sa viziteze locul dezastrului.

“Case of Kyoko, Case of Shuichi” e un film cu o poveste atipica, dar atat de specifica japonezilor incat doar ei o puteau spune in acest mod. Povestea e atipica deoarce pe toata durata celor 2 ore si 15 minute ale filmului, cele doua personaje principale sunt surprinse in mediul lor din viata de zi cu zi, fara a-si rosti o vorba. De fapt, ele nu se intersecteaza deloc, la fel nici povestile lor, care ne sunt prezentate in paralel. Iar la final, cand in sfarsit soarta ii aduce pe cei doi protagonisti intamplator fata in fata, orice regula a destinului specifica de exemplu filmelor coreene e sfidata de ratiunea rece a japonezului, iar cei doi se intalnesc doar vizual, ramanand niste simpli straini care nu stiu unul despre viata celuilalt. Dar nu acesta este scopul acestui film. Cele 2 personaje sunt, pentru scenarist, doar doua instrumente prin intermediul carora se scriu doua povesti asemanatoare si totodata atat de diferite. Exista un singur element ce le-ar putea lega si care in final ii aduce fata in fata, tragicul cutremur urmat de tsunami din 11 martie 2011. Astfel ca, existand doua fire epice paralele, “Case of Kyoko, Case of Shuichi” prezinta mai degraba doua cazuri oarecare ce au un singur element comun, care le deseneaza: cataclismul. Acesta a lasat in urma aproape 16.000 de morti, 2601 persoane fiind pana si in ziua de azi date disparute. Cazul lui Kyoko si cel al lui Shuichi sunt doar doua cazuri fictive in care membri ai celor disparuti in urma tsunamiului se intorc intr-un final la locul dezastrului in speranta regasirii celor dragi. Filmul este atat de atipic incat elementul central, catastrafa, pare a juca un rol secundar pe tot parcursul sau. Personajele par a nu realiza dimensiunile tragicului eveniment, viata lor lipsita de speranta de zi cu zi fiind cea aflata mereu in prim plan, cu nenorocirile si suferintele cotidiene. Astfel, daca Shuichi intampina dificultati in a fi acceptat in societate dupa ce si-a ucis tatal si si-a ispasit pedeapsa in scoala de corectie, pierderea mamei, singura familie ramasa, in urma tsunamiului care a maturat orasul lui natal pare a-l lasa indiferent, refuzand propunerea patronului sau de a se duce la fata locului, munca fiind singurul lucru care il mai poate ajuta pe viitor. Pentru Kyoko, alungarea de catre familia sa dupa ce a aflat ca s-a culcat cu unii clienti pentru a-i fi cumparate polite de asigurare si a nu-si pierde slujba a rupt orice urma de afectiune pentru cea ce odata s-a numit familie, insa complicatiile vietii sale abia incep, caci nimereste peste un peste care o exploateaza pentru bani. Toate aceste lucruri marunte sunt in lumina reflectoarelor, in timp ce adevarata tragedie e dezvaluita abia la final, cand cei doi merg la fata locului. Nu in ultimul rand, cele doua personaje sunt doua finite umane ce refuza sa-si assume rolul de perdanti ai vietii. Kyoko refuza sa joace rolul unei femei decazute, odata alungata de acasa, chiar daca simte urme de regret pentru ca trebuie sa-si lase in urma fiul de doar cativa ani. Shuichi, la randul sau, refuza eticheta de “criminal” pusa de unii oameni din jurul sau, dupa eliberarea conditionata, si se lupta sa intre la o facultate si sa-si refaca viata. Vestea disparitiei mamei sale in urma evenimentelor din 11 martie 2011 il pune intr-o dilema dificila: trebuie sa priveasca spre viitor, acum ca are sansa reabilitarii si o baza pentru a merge mai departe, sau trebuie sa mearga in ce a mai ramas din orasul natal, sa revina la vechea lui viata plina de amintiri dureroase, si sa-si caute mama ?

Desi pe alocuri povestea evolueaza foarte lent, iar cadrele din trecut se amesteca cu cele din prezent, creand putina confuzie in mintea celui ce priveste filmul, “Case of Kyoko, Case of Shuichi” ramane o realizare buna, o drama rece si necrutatoare, meditativa si realista, despre alegeri in momente dificile, despre permanenta situare a omului intre trecut si viitor, despre o a doua sansa in viata si nu in ultimul rand despre insemnatatea familiei pentru fiecare individ in parte.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania realizata de lasedan – Asia Team pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 13 septembrie 2014

In acest an, cea de-a 19-a editie a Festivalului International de Film de la Busan, ce se va desfasura in intervalul 2-11 octombrie, va fi una in centrul careia se va afla filmul chinezesc, peste 20 de productii chinezesti si o multime de vedete ale filmului chinezesc urmand a fi prezente la cunoscutul festival coreean de film. Intre nume sonore precum Zhang Yimou, Chen Daoming (protagonistul din “Coming Home”), Ann Hui (cu proaspatul “The Golden Era”), Peter Chan, Anthony Wong sau Charlene Choi, la festival va fi prezent si regizorul debutant Lu Yang, cu unul din cele mai reusite filme wuxia ale anului, “Brotherhood of Blades”. In China, filmul a obtinut incasari, in prima luna de la lansare (7 august 2014), de 14,1 milioane dolari, in conditiile in care nu a avut in distributie nici un nume sonor, iar inclusiv in dreptul numelui regizorului era trecut un anonim debutant. Filmul s-a dovedit atat de bine realizat, cu un scenariu solid si acaparant, incat faima lui a ajuns repede la urechile coreenilor, ce nu au ezitat sa invite realizatorii la Busan. Cu actiunea plasata in prima jumatate a secolului XVII, “Brotherhood of Blades” spune povestea a trei camarazi de arme, prieteni in viata de zi cu zi, ce lucreaza in slujba Imparatului, dar care cad in mijlocul unei conspiratii. In rolul principal, al asasinului imperial Shen Lian, a fost distribuit actorul taiwanez Chang Chen (37 de ani), ce a avut o cariera stralucita pana in prezent, avand sansa sa apara in filme ale unor mari regizori, multe de epoca, precum “Happy Together” si “2046” ale lui Wong Kar-wai, “Crouching Tiger, Hidden Dragon” al lui Ang Lee sau in filmul lui Hou Hsiao-hsien, “Three Times” (2005), interpretare ce i-a adus si o nominalizare la “Cel mai bun actor” la Golden Horse Awards.

In preajma anului 1620, dupa ce 8 ani a fost Sef al Eunucilor si Asasinilor Imperiali, Wei Zhongxian e eliberat din functiile detinute la Curte de noul Imparat, si trimis intr-o zona nesigura de la hotar. 7 din 10 oficiali ai Curtii erau, pe atunci, oamenii lui Wei Zhongxian, acestia formand asa numita “Clica a Eunucilor”. Odata cu indepartarea lui Wei, noul Imparat dispune arestarea, torturarea si uciderea adeptilor acestuia de la Curte. Sarcina indeplinirii acesteui misiuni periculoase si deloc onorante revine Asasinilor Imperiali, o divizie de luptatori bine pregatiti, cunoscatori ai artelor martiale si manuirii armelor, temuti si evitati de toata lumea, ce mereu actionau la lumina lunii sau in umbra intunericului. La putin timp dupa ce Imparatul a dat porunca arestarii tuturor membrilor Clicii, Excelenta Sa Zhang face o vizita neanuntata la Biroul Asasinilor Imperiali. De aici recruteaza 3 persoane, carora le incredinteaza o misiune secreta in numele Imparatului: ajungerea din urma a fugarului Wei Zhongxian si asasinarea acestuia. Persoanele alese dintre Asasini sunt 3 prieteni, frati de cruce, fiecare avand slabiciunile, asipiratiile si problemele sale in viata de zi cu zi. Shen Lian e indragostit de o curtezana si are un singur tel: sa stranga bani suficienti pentru a-i rascumpara libertatea si a o lua de sotie. Lu Jianxing doreste sa ii ofere mamei sale, cat timp mai e in viata, satisfactia de a-si vedea fiul in pozitia avuta odata de tatal sau, anume promovat intr-o functie de rang superior in Politie, iar pentru asta e dispus sa ofere mita si credite sefului sau. Iar Jin Yichuan e un impostor ce a imbracat straiele de Asasin Imperial furandu-le de la unul real, insa secretul sau e stiut de un rival de-al sau de sub primul sau maestru, care il santajeaza periodic, storcand o multime de arginti de la el. Cei trei nominalizati vad in capturarea lui Wei sansa vietii lor si calea catre implinirea propriilor aspiratii. Insa ceea ce pare o misiune murdara la prima vedere se va transforma intr-un veritabil calvar pentru ei, fiind prinsi in mijlocul unei conspiratii greu de imaginat.

Un wuxia deosebit, o productie care te va tine in tensiune pe tot parcursul vizionarii, plin de scene de lupta superbe, redate pana in detaliu, o delectare pentru orice fan al genului. Povestea este coerenta si prezentata gradual, pas cu pas, in ciuda numarului destul de mare de personaje, care pot ridica greutati in identificarea lor dupa nume spectatorului non-chinez. Ceea ce atrage atentia la acest scenariu e tonul grav, realist, in care e zugravita evolutia evenimentelor, fiecare personaj din cei trei protagonisti pozitivi avandu-si momentele sale in cadrul scenariului. Acest lucru a permis spectatorului sa-si creeze o imagine de ansamblu coerenta despre eroi, lucru ce a inlesnit chimia grupului, la un moment dat cei trei fiind prezentati ca un singur personaj, cu ganduri identice, cu aspiratii similare. Si cum se intampla de obicei in filmele wuxia, totul ajunge sa se reduca la clasica lupta dintre Bine si Rau, cu deosebirea ca de aceasta data nu Imparatul sau interesele Imperiului sunt idealul ce motiveaza eroii, ci implinirea propriilor aspiratii, niste motivatii personale. Acest lucru da o nota de realism intr-o cinematografie chineza care nu scapa nici o ocazie sa preamareasca entitatea statala si istoria glorioasa milenara a Chinei. “Brotherhood of Blades” e o productie realizata in intregime in China continentala, deci nu este atat de comerciala precum realizarile similare din Hong Kong, pline de exagerari intentionate; din contra, e o productie sobra, tensionata, care te prinde imediat. Una peste alta, unul din cele mai bune filme wuxia ale ultimilor ani, ce demonstreaza ca pentru a realiza ceva de succes nu e nevoie neaparat de un nume mare care sa traga filmul ca o locomotiva dupa el, ci doar de un scenariu bun si toate ingredientele specifice genului la care chinezii sunt experti.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost realizate in premiera in Romania de cristinab, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 12 septembrie 2014

O cunoscuta productia americana isi promova filmul cu urmatoarea sintagma: „Generalul care a devenit sclav; sclavul care a devenit un gladiator; gladiatorul care a sfidat un imperiu”. Daca ar fi sa aplicam aceasta celebra sintagma din „Gladiatorul” la serialul istoric coreean „God of War” (Soldier of God, Zeul razboiului), am putea spune ca serialul prezinta povestea sclavului ca a ajuns sa conduca un regat, Kim Jun. Chiar daca Goryeo se afla aproape de apusul sau, intr-o situatie dificila, domnia de 60 de ani a lui Kim Jun cu puteri depline, in numele regelui, a ramas una din cele mai memorabile din istoria Goryeo si, mai apoi, a Coreei de astazi. Pe durata celor 56 de episoade avem parte de multe evenimente neprevazute, rasturnari de situatii, dramatism si romantism deopotriva, totul datorita imaginatiei stralucitului scenarist Lee Hwan-kyung, ce a pornit povestea sa de la fapte reale, transformand viata eroului Kim Jun intr-o veritabila saga. Cunoscut pentru scenariile excelente a inca 2 seriale istorice lungi, The Age of Heroes si Yeon Gaesomun, Lee Hwan-kyung a fost premiat anul trecut la Daejong Film Awards cu premiul pentru Cel mai bun scenariu pentru filmul „Miracle in Cell No 7”. In schimb, pentru cei doi regizori ai serialului, Kim Jin-min (Au Revoir Ufo, Time Between Dog and Wolf) si Kim Heung-dong, e prima experienta la timona unui serial istoric (Kim Heung-dong a mai regizat o miniserie de 7 episoade, Chosun Police, dar experienta acumulata in acel serial de debut ca regizor nu se compara cu cea a regizarii unui serial cu o puternica incarcatura istorica precum „God of War” de 56 de episoade). In rolurile principale si secundare au fost distribuiti o multime de actori cunoscuti, in general trecuti de 30 de ani, impresionand prin prestatie Kim Ju-hyeok (The Servant) (personajul principal), apoi cunoscuta Kim Gyu-ri (Sly and Single Again) si, desigur, Park Sang-min, antipaticul Ji Se-gwang din Incarnation of Money. Cu o distributie solida si cu un scenariu bine scris, „God of War” a avut constant ratinguri intre 9 si 13%, ceea ce pentru un serial istoric inseamna un rating normal.

Actiunea serialuli istoric „Zeul razboiului” se desfasoara in Coreea, in perioada Goryeo (918-1392), actiunea incepand in anul 1217, spre apusul acestei perioade a istoriei coreene, care a constiuit o punte de plecare pentru atatea seriale, urmarite cu emotie de asiacinefili, perioada din care am indragit nenumarati eroi, regi, regine, concubine, personaje minunate… Zguduit de luptele politice interne intre factiunea de vest si cel de sud, sustinute fiecare de diferiti membri ai Familiei Regale, avand pe tron un rege slab manipulat de nobilii din guvern, macinat de razboaiele cu Khitanii, Goryeo isi traieste fara glorie acesti ani de istorie. Este perioada istorica in care triburile mongole incep sa se uneasca si sa puna bazele Imperiului Mongol, sub crudul si temutul Ginghis Han. Acel ”Napoleon al stepelor” cum a fost supranumit, este una din marile figuri ale istoriei mondiale, creatorul unui imens imperiu nomad care se intindea din Coreea pana in Ucraina de astazi. Operatiunile militare ale mongolilor sunt uluitorare. Aceiasi cuceritori care, in 1242, il fortau pe regele Ungariei sa fuga pe mare, patruzeci de ani mai tarziu supuneau insula Java in Indonezia. Europa de Est si Asia, ajungand sa faca parte din acelasi conglomerat politic timp de un secol si jumatate. Lumea intreaga era ingrozita de rapiditatea si brutalitatea cuceririlor mongole care erau intotdeauna insotite de genocide pe scara larga. Invazia sangeroasa a mongolilor a durat un secol si jumatate si a ucis 22% din oamenii de pe Terra.

Asezat intre Imperiul Jin si triburile mongole, Goryeo va fi supus invaziilor si presiunii vecinilor sai. In aceasta situatie singura solutie cu adevarat viabila a fost forta militara. Timp de 60 de ani, regatul Goryeo a fost condus de clanul Choe si forta militara Do Bang. Conducand cu o mana de fier Choe Chungheon – primul ministru incearca sa gaseasca solutii pentru a pastra suveranitatea regatului. Interesele materiale, setea de putere si ambitiile personale ale nobililor sunt insa diferite de interesul binelui poporului sau mandriei regatului Goryeo. In aceste vremuri grele si zbuciumate, se naste un erou al regatului, o figura istorica reala::Kim Jun, un fost sclav, crescut si educat intr-un templu, ce devine cel mai puternic om din tara. Sunt rare in istorie momentele in care un sclav ajunge la rangul de mare conducator. Avand la baza educatiei principiile sanatoase ale budhismului, corectitudinea, onoarea dar mai ales dragostea pentru regatul sau, Kim Jun isi va dedica toata viata pentru a duce mai departe visul regelui sau… apararea Familiei Regale si suveranitatea Goryeo. Calauzit de credinta inoculata de mic in mintea si constiinta sa de catre mentorul sau, aceea ca daca iti doresti un lucru cu toata puterea ta – acest lucru sa va inplini, Kim Jun indura si depaseste toate obstacolele si greutatile vietii ajungand sa-si depaseasca conditia sociala si statutul, din sclav devenind insusi Primul Ministru al Goryeo.

Serialul ne prezinta nu doar evolutia lui Kim Jun dar si ultima parte a istoriei familie Choe, care timp de 60 de ani a condus regatul Goryeo. Ultimul descendent al clanului, un om generos si inteligent, Choe U, (Choe Woo) a condus mai multe campanii impotriva invaziilor mongole si a initiat tripitaka coreeana – scrieri budhiste sapate in 81.000 blocuri de piatra, la care invatatii vremii au lucrat peste77 de ani. Chiar daca actiunea este dominata de lupte, razboaie, intreceri de lupta, intrigi si lupte politice, nu lipsesc din serial povestile de dragoste. Kim Jun nu este doar un razboinic, strateg si conducator desavarsit, el este si un barbat care iubeste toata viata o singura femeie, Wola, prietena sa din copilarie si „muza” sa in toate actiunile pe care le intreprinde atunci cand viata lor se schimba dramatic. Dar tipicul iubirilor coreene in care doua femei iubesc acelas barbat sau doi barbati iubesc aceeiasi femeie il regasim si in acest serial. Vom avea parte si de povesti de iubire pasionala si desigur de gelozie dusa pana la tradarea familiei si sacrificiu suprem, Songi, fiica Generalului Choe U, indragostidu-se de Kim Jun impotriva tuturor rationamentelor umane sau a legilor vremii. Si, pentru ca toti barbatii ambitiosi urmaresc sa aiba puterea si dragostea femeii pe care o iubesc, luptele din arena sau de pe campul de lupta sunt cu atat mai motivate cu cat tinta lor este protectia sau salvarea femeii iubite. Nici o ascensiune nu este apreciata pozitiv de toata lumea, faptele eroice si victoriile rasunatoare atrag intodeauna invidia, frustrarea si de aici tradarea, iar Kim Jun va avea parte de toate acestea. Cum vor fi rasplatite efoturile si dedicarea sa in folosul regatului si a regelui vom afla cu siguranta urmarind evolutia evenimentelor, inspirate de fapte reale.

Un serial plin de actiune, dramatism, povestea iubitilor ajunsi sclavi ai aceleasi familii, despartiti si apoi reuniti, iubirea dusa pana la obsesie, toate vor indulci desigur, tristetea prabusirii minunatului Goryeo.

Multumiri pentru ajutorul dat la acest proiect colegei noastre erikamax.

Prezentarea: poet24 – asiacinefil

Publicat: duminică 7 septembrie 2014

“A Woman and War” e o adaptare a romanului lui Ango Sakaguchi, un cunoscut romancier si eseist japonez ce a trait in prima jumatate a secolului XX. S-a stins la doar 48 de ani, in 1955, reusind sa supravietuiasca celui de-al doilea razboi mondial. A cunoscuta faima faima abia dupa razboi, in 1946, cand scrie cel mai celebru eseu al sau, “On Decadence” (“Darakuron”), examinand rolul bushido pe durata razboiului. Cele mai calebre romane ale sale sunt “Hakuchi”(“The Idiot”, ecranizat de Akira Kurosawa) si “One Woman and the War”, ce a stat la baza actualului film. Romanul a fost adaptat de veteranul Haruhiko Arai in scenariu de film si pus in scena de regizorul debutant Junichi Inoue, scolit la scoala lui Koji Wakamatsu, un exponent al filmelor pinku (erotice) din anii ’70-’80. Desi “A Woman and War” iese din tiparul filmelor pinku, latura sa politica si sexuala indrazneata duce cu gandul la influenta filmelor lui Wakamatsu asupra discipolului Junichi Inoue, ce a lucrat ca asistent de regie in studiourile Wakamatsu ani buni. Produsa cu bani putini, aceasta productie independenta aduce o nota de prospetime si inedit intr-o industrie de film similara cu cea coreeana in care se spune ca nu ai succes daca nu conclucrezi cu agentiiile de impresariere, de publicitate si cu producatorii de televiziune. Companiile de productie s-au ferit sa finanteze acest film, insa in cele din urma bugetul redus, in mod ironic, a ajutat foarte bine filmul, rezultand niste imagini ce si-au atins din plin scopul: un Tokyo dezolant, lipsit aproape de viata, depopulat, cu strazi inguste si locuri intunecate, cateva lesuri plutind in canalele de la marginea orasului, o atmosfera sumbra si apasatoare care te prinde de la inceput. Cu toate acestea, filmul nu este recomandat persoanelor minore, fiind destul de brutal pe alocuri si explicit in descrierea unor acte sexuale sau atitudini cu tenta politica (critica directa la adresa institutiei monarhice). “A Woman and War” ramane, insa, un film artistic demn de remarcat, in care pe langa talentul regizorului nu poate fi trecuta cu vederea interpretarea personajelor principale, intruchipate de actorii Noriko Eguchi, Masatoshi Nagase si mai ales Jun Murakami. Coloana sonora a filmului contine o singura melodie, ce aminteste flagrant de filmele interbelice ale lui Charlie Chaplin, aducand o importanta contributie la reconstituirea atmosferei acelor ani.

Catre sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Japonia e aproape ingenuncheata. E o chestiune de zile pana cand aceasta va fi infranta si ocupata. Tokyo se afla sub bombardamentele aviatiei Aliate, iar totul se transforma de la o zi la alta in ruina. Inclusiv sperantele si sufletele oamenilor. Nomura e un romancier fara perspectiva, ce-si omoara timpul intr-un local modest in compania proprietarei, o fosta prostituata. Vanduta unui bordel de mica, aceasta si-a trait tineretea in compania barbatilor ce frecventau locurile rau famate, lucru care a distrus orice urma de placere in urma consumarii actului sexual. Mai in gluma, mai in serios, Nomura ii propune sa-i fie sotie pana la incheierea razboiului, iar aceasta accepta. Alaturi de acesta incearca sa descopere iubirea platonica, idealista, a scriitorului, in conditiile in care relatiile intime se sfarsesc in acelasi mod, fara a simti placere. In paralel cu povestea celor doi ne e prezentata povestea unui soldat, Ohira, intors de pe front fara o mana, care e intampinat la gara de sotie si de fiul acestuia de 4 ani. Daca la prima vedere acesta pare demn de mila si cumsecade, in scurt timp aflam ca de fapt razboiul l-a dezumanizat, transformandu-l intr-un periculos violator si criminal in serie. Cum se intrepatrund cele doua povesti intr-una singura si cu ce urmari, ramane sa descoperim.

Filmul lui Junichi Inoue spune o poveste plasata in ultimele saptamani ale razboiului din Pacific, ai carei protagonisti sunt niste fiinte de la periferia societatii, depravate, lipsite de orice perspectiva. Atmosfera e cu atat mai apasatoare cu cat populatia supusa terorii raidurilor aeriene inamice pare a astepta o iminenta invazie a Aliatilor in Japonia, reflectata in mentalul colectiv sub forma convingerii ca invazia va fi una insotita de o campanie de crime, violuri si jafuri, mai ca in evul mediu. Din acest motiv, protagonistii nu au nici o perspectiva de viitor, singura lor preocupare fiind satisfacerea necesitatilor zilnice, de moment: hrana si satisfacerea dorintelor sexuale, cele 2 elemente primare ce apropie omul de animal. Personajele principale sunt prezentate dezumanizate si golite de sensibilitate, imune parca la tragedia razboiului in mijlocul caruia convietuiesc aproape ca niste animale flamande. E vorba de o fosta prostituata, al carei nume nu e amintit deloc pe parcursul filmului poate si pentru ca povestea ei se confunda cu a multor femei japoneze din cel de-al doilea razboi mondial, deci pomenirea unui nume e aproape derizorie. Vanduta de mica de tatal sau pentru bani de bautura si obligata sa se prostitueze intr-un bordel, aceasta detine acum un mic local unde bea cu diversi barbati ratati sau inutili pe frontul de lupta, carora nu ezita contra cost sa le ofere si satisfactii sexuale. Se declara fericita cu razboiul deoarece acesta “ii face pe toti in mod egal nefericiti”, insa in realitate in spatele “optimismului” afisat traieste drama incapacitatii de a mai simti vreo placere in timpul actului sexual. Nomura e un romancier ratat, care declara ca scrie doar un jurnal personal, nu scenarii pentru filme de propaganda imperialiste. Acesta e macinat de un sentiment de scarba fata de ororile razboiului si mai ales fata de sine insusi, constient fiind de minciunile pe care le scrie si de faptul ca Japonia a pierdut de mult razboiul. Din acest motiv accepta sa devina “sotul” prostituatei pana cand razboiul se va sfarsi, cand intentioneaza sa-si puna capat zilelor. Filosofia lui de viata e simpla si tradeaza dezumanizarea: “Traim si corupem. Asta e singura salvare ramasa omului”. Desi pare cel mai rational personaj dintre protagonisti, acesta nu ezita la randul lui sa “corupa”, insa are grija sa se asigure ca o face in “cadrul legal” al unui mariaj temporar verbal. O foloseste pe “sotia” lui ca pe o cale de satisfacere a nevoilor sexuale, iar la un moment dat chiar incearca sa-si asume rolul de psiholog al acesteia in cadrul relatiei de cuplu. In sfarsit, cel de-al treilea protagonist, al carui traseu nu se va intersecta decat la final cu cel al fostei prostituate, e un soldat, Ohira, intors de pe front fara mana dreapta si fara capacitatea de a avea erectie. Marcat de ororile razboiului, in spatele figurii umile si neputincioase al unui tata de familie asteptat de sotie si copilul mic la gara se acunde un adevarat monstru. Crimele si violurile savarsite impotriva populatiei civile in China in numele ordinelor venite de la superiori l-au transformat intr-un animal de prada, care odata revenit in Japonia isi continua faradelegile, acostand, violand si ucigand femei neajutorate in cautare de hrana. Personajul sau e inspirat din cazul real al lui Yoshio Kodaira, un violator si criminal in serie ce a ucis intre 8-11 femei in Japonia (in China, pe front, numarul victimelor sale e necunoscut) si care a fost condamnat la moarte prin spanzurare dupa razboi, in 1946. E interesant de urmarit la acest personaj abject motivatia de a comite acele fapte oribile. Este stiut faptul ca Imparatul Japoniei se considera un Zeu pe Pamant, iar in momentul capitularii Japoniei, acesta a devenit un om obisnuit, ca oricare altul. Toata aura lui divina se disipa, iar prabusirea lui echivaleaza in mentalul colectiv cu prabusirea unui mit calauzitor tinut in viata de o solida masina de propaganda. Si astfel, natiunea mareata care se credea infailibila e ingenuncheata, acest lucru avand un puternic impact asupra imului de rand. Firesc, si soldatul Ohira e marcat de decaderea Imparatului, in mentalul sau impamantenindu-se ideea ca Zeul, daca e un om oarecare, acest lucru face din oamenii obisnuiti ceva si mai josnic, pentru ca ei niciodata nu vor putea fi egalii Imparatului dat de Ceruri. Iar aceasta gandire ii ofera justificarea perfecta pentru faptele sale: o fiinta josnica nu poate comite decat fapte josnice.

Un film cu multe scene intense, nerecomandat minorilor, ce prezinta o imagine realista pe care multe alte filme de gen o cosmetizeaza, despre ce inseamna razboiul pentru omul de rand. Faptul ca regizorul Junichi Inoue s-a format la scoala lui Koji Wakamatsu se vede pe toata durata filmului, in scopoul prezentarii unei imagini cat mai realiste si coerente acesta neezitand sa apeleze la descrierea in amanunt a ororilor comise sau traite de protagonistii povestii. Nuditatea, depravarea, salbaticia umana pot surprinde doar daca nu ai citit vreodata un roman naturalist de-al marelui Emile Zola. In peisajul deprimant, cenusiu, in care singurul decor sunt ruinele fumegande din urma bombardamentelor, conditia umana isi pierde sensul, se degradeaza. La fel si ratiunea.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania lui lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 6 septembrie 2014

Desfasurata pe fondul crizei financiare asiatice din ultimii 16 ani, actiunea serialului ne aduce in atentie importanta pe care coreeneii o acorda locului de munca, mai ales a unui loc de munca stabil. Pentru a intelege mai bine fraza care apare obsesiv in fiecare episod…”principalul vis al sud-coreenilor nu mai este reunificarea nationala ci dobandirea unui post permanent”, poate este potrivit sa ne reamintim cateva date statistice despre performantele economiei sud-coreene. La o populatie de aproape 50 milioane de locuitori, populatia activa este de aproape 24 milioane locuitori , situandu-se in 2013 pe locul 4 in Asia si pe locul 13 in lume, iar venitul mediu pe cap de locuitor a fost de 23.000 dolari SUA si o rata somajului de 3,6-4%. Analizand in doar cateva cuvinte managementul intreprinderii dezvoltat in aceasta tara cu o economie de succes, putem constata ca sub actiunea unui complex de factori s-a conturat in Coreea de Sud un sistem propriu de management cunoscut sub denumirea de management de tip K (K-type management); intre diverse caracteristici ale acestui tip de management, sintetic se pot aminti urmatoarele:
– orientarea catre armonie (inhwa), ceea ce presupune o mentinere sub control a conflictelor dintre diverse grupuri din organigrama;
– flexibilitatea angajarii pe viata, ceea ce inseamna combinarea diverselor tehnici/raporturi contractuale si formarea a trei categorii de salariati: manageri profesionisti, salariati permanenti si salariati temporari;
– loialitatea personalului, ce se castiga prin constructia unor raporturi de incredere intre individ si grupul structural de care apartine.
Privind din exterior poate nu sesizam diferenta dintre un loc de munca pemanent si unul pe perioada determinata; vizionand acest serial, vom intelege ca diferenta nu inseamna doar o chestiune de durata, ci este o diferenta care influenteaza filosofia fata de munca, de companie dar si fata de colegii de munca. Si totusi, faptul ca aproape 8 milioane de angajati au contracte de munca pe perioada determinata este o presiune pe care angajatii o resimt din plin incercand sa se adapteze caracteristicilor acestui management dezvoltat mai ales da marile companii.

Intors din America, proaspatul absolvent de Harvard, Jang Gyujik, este asteptat si angajat director de marketing la compania Y Jang, cea mai mare firma de sos de soia din Seul. Compania are nevoie de personal suplimentar pentru a depasi o perioada dificila, iar solutia adoptata este de a angaja personal pe perioada determinata . Selectate in urma interviului, domnisoarele Jeong Juri si Kim Jeom-Sun devin colege si membre ale aceluiasi birou: echipa de sustinere. Sub conducerea directa a domnului Mu Jeonghan, cu un sef care este perceput ca „regele vanzarilor” echipa de la serviciul de promovare face eforturi pentru a se achita de sarcinile de serviciu tot mai diverse si mai presante, din moment ce situatiile de criza par tot mai complicate si nesfarsite. Cand totul pare fara solutii, Domnisoara Kim este cea care rezolva si gaseste solutii la orice problema. Femeie remarcabila, increzatoare in fortele proprii si calificata in numeroase domenii, Domnisoara Kim respecta cu strictete termenii contractului sau de munca fara nici o exceptie. Orice sarcina sau serviciu solicitat peste contract este prestat ca munca suplimentara si taxat ca atare. Avand personalitati, filosofii, perceptii si atitudini diferite fata de colegi, companie, munca sau viata de familie Domnisoara Kim si Directorul Jang incep sa lucreze impreuna, insa ramane de vazut daca vor reusi sa convientuiasca. Diversitatea problemelor la care trebuie sa faca fata eroii nostri, personaliatatea diferita dar si momentele dificile sau placute pe care colegii le impartasesc, fac ca in „zidul de aparare” ridicat in jurul propriei persoane sa apara fisuri. Alchimia sufletelor lucreaza fara voie, fara ratiune, astfel ca, imperceptibil, ostilitatea devine amabilitate, agresivitatea devine blandete, duritatea se transforma in simpatie, indiferenta in grija, respingerea in acceptare… Dincolo de concurenta pentru locul de munca, competente, invidie, sentimente personale, iubiri mai vechi si mai noi, traind si muncind impreuna, involuntar devii implicat in relatia interumana, iar daca adaugi la asta „dragostea la prima vedere” care te „loveste” fara stire sau voie, vom intelege si savura numeroasele divergente si intreceri intre angajatii permanenti si cei temporari, dintre colegii mai tineri si seniori, intre Domnisoara Kim si managerul Jang…Peste toate evenimentele si intamplarile simti ca pluteste o intrebare care isi cauta raspuns: sa fie doar destinul cel care i-a reunit pe eroii nostri la aceeasi companie…? Vizionand serialul vom descifra si raspunsul la aceasta intrebare.

Prezenta protagonistului masculin Oh Ji-ho, care a cunoscut succesul cu serialul Fantasy Couple si Slave Hunters, seriale care o primit o multime de premii si care au avut ratinguri ridicate, este o garantie ca vom avea parte de un serial amuzant, deconectant, care reuste sa-ti induca o stare de buna dispozitie, de vizionat atunci cand vrei sa te relaxezi. In rolul principal feminin, adevarata vedeta a serialului, e nimeni alta decat Kim Hye-soo, cunoscuta pentru rolurile din „Modern Boy” si „The Thieves”, care la 43 de ani impresioneaza intr-un rol de aminteste de strictetea lui „The Plan Man”. De altfel, serialul le-a adus celor 2 protagonisti premii: pentru Kim Hye-soo Marele Premiu, iar pentru Oh Ji-ho Premiul de excelenta, impreuna cei doi castigand si premiul pentru Cel mai bun cuplu dintr-un serial KBS in 2013, la KBS Drama Awards 2013. Serialul a avut ratinguri destul de bune pentru o comedie romantica, pornind de la un modest 9,4% si ajungand la episodul 7 la 13,6%.. Dupa un scenariu scris de Yoon Nan-joong („Flower Boy Ramen Shop”), „Queen of Office” ne ofera pe durata celor 16 episoade ale sale numeroase scene amuzante si memorabile, ce mai salveaza putin din imaginea k-dramelor comic-romantice, care in ultimii ani au cunoscut un serios regres datorita in primul rand scenariilor slabe si invaziei de idoli fara un talent deosebit in actorie, in distributiile lor.

Prezentarea: poet24 – asiacinefil

Publicat: duminică 31 august 2014

“Meet Mr. Daddy” (2007) e o melodrama coreeana induiosatoare despre relatia tata/fiica, regizata de veteranul Park Kwang-su (52 de ani la data lansarii filmului). Acesta nu e un nume foarte cunoscut in industria coreeana de film (a regizat doar 8 filme in 19 ani, intre 1988 si 2007), poate cel mai cunoscut nume de film al sau fiind “Black Republic” (1990). In 2003 a participat la proiectul omnibus “If You Were Me”, “Meet Mr. Daddy” fiind ultimul film al sau pana in prezent. Cu toate acestea, Park Kwang-su ramane o persoana a carui influenta in dezvoltarea filmului coreean e indiscutabila. In anii ’80 acesta a creat Seoul Film Group, ce a avut legatura cu multe manifestatii studentesti de protest pentru dem ocratie, avand o contributie decisiva si la crearea Festivalului de Film de la Busan, ce exista si astazi. Scoala de film pe care a creat-o l-a transformat intr-un model pentru multi regizori mai tineri. Opera lui cinematografica, frecvent descrisa “controversata social”, are in comun lupta pentru democratie, libertatea de exprimare si lupta impotriva coruptiei, teme principale ale politicii anilor ’70-’80 in Coreea. Si totusi, “Meet Mr. Daddy”, chiar daca e ultimul sau film, e primul care iese in afara genului social-politic abordat pana in acel moment de regizor. Transmitand o puternica emotie, filmul e o drama cutremuratoare despre familie si valorile ei, spusa intr-un mod induiosator, ce te emotioneaza pana la lacrimi. In rolul principal il revedem pe stralucitul Park Shin-yang (The Letter, Indian Summer, Miss Conspirator, Man on the Edge, The Painter of Wind), ce are o prestatie de nota 10, chiar daca in ceas mai mare parte din timp personajul sau e detestabil. Mai stralucitoare ca el e insa actrita copil Seo Shin-ae, pe atunci avand doar 9 ani (anul trecut a aparut in 2 seriale de succes, “Incarnation of Money” unde intruchipa personajul Bok Jae-in in copilarie si in “Queen of Classroom”, ce i-a adus si premiul pentru “Cel mai bun actor copil” la MBC Drama Awards). Interpretarea ei e pur si simplu “de Oscar”, cum ar zice americanii, tinand cont de varsta ei si de greutatea rolului pe care il are in fata, ce presupune pe langa talent actoricesc, si transmiterea prin mimica si gestica a unor trairi interioare sincere, asa cum numai un copil inocent o poate face. Intr-o scena de nici 1 minut il putem vedea si pe Ji Jin-hee, a carui prezenta meteorica in acest film e total inexplicabila, personajul sau neinfluentand in vreun fel povestea generala.

Pentru Woo Jong-dae (Park Shin-yang), viata e o continua distractie, o pierdere de vreme si… o buna ocazie de a escroca pe altii. Acesta traieste ca un gangster marunt in conditii mizere inr-o cocioaba de la periferie, fiind lipsit de scrupule si escrocand lumea cu partenerul sau la “alba-neagra”. Desigur ca activitatile sale nu scapoa ochiului vigilant al politiei, fiind un abonat la arrest. In urma unei razii a politiei, Jong-dae se catara pe structura metalica a unui pod, amenintand ca se arunca daca e arestat. Detectivul de caz e convingator si se retrage in masina, iar in naivitatea lui, Jong-dae coboara si, desigur, e arestat. Il paste o condamnare de cativa ani buni pentru escrocherie, insa in arest primeste o vizita surpriza. O femeie asistent-social il viziteaza si ii spune ca… are un copil de 7 ani dintr-o relatie anterioara, Joon, ce a fost crescut intr-un orfelinat. La inceput o considera pe femeie nebuna, insa vorbele ei il pun pe ganduri, la viata lui destrabalata avnd o multime de relatii cu diverse femei. Copilul urmeaza a fi curand adoptat in Statele Unite, insa inainte sa plece doreste sa-si cunoasca tatal biologic. Promitandu-i-se ca va scapa de puscarie daca se intalneste cu copilul sau, Jong-dae accepta intelegerea, dar odata eliberat si-o incalca. In momentul in care asistenta-sociala ii ofera bani pentru a petrece o saptamana cu copilul, Jong-dae accepta imediat, iar asteptata intalnire tata-copil are loc. Cum se vor impaca cei doi ramane sa descoperiti, deoarece tatal e o persoana indiferenta, cu inima de piatra, in timp ce Joon nu-si doreste decat sa petreaca o saptamana alaturi de acesta, indiferent cum ar fi tatal sau. Ce urmeaza e o poveste memorabila, greu de uitat.

Micuta Joon, interpretata de Seo Shin-ae, cucereste de la inceput inimile spectatorilor, acaparand toata atentia si eclipsandu-l pana si pe Park Shin-yang. Calitatea interpretarii sale raportata si la varsta frageda e fenomenala, scenele comice din prima parte fiind dublate de cele ce aduc lacrimi in ochi in partea a doua a filmului. Naturaletea interpretarii si sinceritatea personajului sau iti dau impresia ca asisti la o drama reala ce se desfaoara in timp real sub ochii tai, care te capteaza atat de mult incat ai dori sa poti intervene pentru a schimba cursul povestii. In schimb, Jong-dae, interpretat de Park Shin-yang e un personaj in cea mai mare parte detestabil, ce nu are in el nimic din responsabilitatea unui parinte. Isi traieste viata in continuare in degringolada, nederanjat de prezenta micutei Joon ce cauta atentie si isi iubeste tatal in ciuda acestor defecte evidente. In multe momente iti vine sa strangi de gat personajul Jong-dae cand vezi cu cata indiferenta trateaza un copil, insa chiar daca avem in fata o fictiune, filmul critica sever abandonul copiilor in orfelinate, ce e o problema sociala pretutindeni in lume. Iar tinta scenariului e iresponsabilitatea parintilor ce-si abandoneaza copiii. Cazul prezentat in film duce totul pana la extrem, insa cate astfel de cazuri nu intalnim in viata reala, amintindu-ne ca societatea nu poate tine locul unei mame si unui tata ? Dragostea unui parinte are chip, se simte in sufletul copilului, pe cand societatea nu se poate substitui acestuia, fiind din start o entitate fara chip, cu sentimente surogat alimentate de bani publici sau din donatii publice. “Meet Mr. Daddy” e o adevarata lectie de viata, trista dar adevarata, ce ne aminteste ca intai de toate trebuie sa fim fiinte responsabile. O bijuterie melodramatica coreeana pentru intreaga familie, care cu siguranta va va urmari mult timp dupa vizionare.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania colegei noastre Vic (Asia Team). Timingul a fost refacut manual, linie cu linie.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 30 august 2014

Queen of Ambition (cunoscut initial ca King of Ambition) spune povestea unei femei ambitioase cu origini umile si ce si-a trait copilaria in saracie si disperare, ce va sacrifica totul pentru a se catara in varful ierarhiei sociale. Dar serialul propus de SBS nu e doar o poveste despre ambitie, ci si una despre reversul ei, razbunarea, si tragicele sale consecinte. Preconizat a avea initial doar 20 de episoade, “Queen of Ambition” a pornit de la un rating modest de sub 9%, dar dupa primele 8 episoade ajunsese deja la 16%. La episodul 16 a atins 20%, determinandu-I pe producatori sa lungeasca serialul cu inca 4 episoade, punctul culminant al ratingului fiind atins la ultimul episode, difuzat pe 2 aprilie 2013, cand a inregistrat o audienta la nivel national in Coreea de 26,7 %. Cu un rating mediu de 16,6%, “Queen of Ambition” a reusit sa devina unul din serialele coreene de succes ale ultimilor ani, lucru confirmat si de nominalizarile si premiile obtinute: 3 premii si 12 nominalizari. Serialul are la baza o manhwa omonima publicata de Park In-kwon, autorul unei alte manhwa ce a dus la realizarea unui alt serial, Daemul, in anii trecuti. Atractia serialului o reprezinta, desigur, distributia, in rolurile principale reintalninu-i pe Kwon Sang-woo si pe Soo Ae. Daca Kwon Sang-woo e o prezenta obisnuita in serialele de televiziune, anul trecut debutand in toamna intr-un serial pe teme medicale, “Medical Top Team”, pe Soo Ae nu am mai vazut-o pe micul ecran din 2011, de la “Forget Me Not”. Desi Soo Ae are o interpretare remarcabila, iar de prestatia lui Kwon Sang-woo nu are rost sa mai amintim, SBS Drama Awards a avut ochi la sfarsit de an doar pentru alte seriale, unele la fel de bune si de succes, precum “That Winter, the Wind Blows”, “I Hear Your Voice”, “The Heirs”, “Goddess of Marriage”, “The Master’s Sun” sau “Empire of Gold”. Distributia e completata de Jeong Yun-ho, membru al formatiei DBSK (ce a castigat premiul de popularitate si a reusit sa atraga de partea serialului multi fani ai formatiei pop) si de Kim Sung-ryoung, interpreta premiata a mamei alcoolice din “The Heirs”, ce a si fost nominalizata la Baeksang Arts Awards pentru premiul de Cea mai buna actrita de televiziune, castigand si premiul de interpretare acordat la Daejon Drama Festival. Nu trebuie trecuta cu vederea nici coloana sonora a serialului, la a carei realizare si-a adus contributia si Kim Nam-gil, ce interpreteaza melodia “You Don’t Know”.

Ziaristii publicatiilor de scandal sunt mereu in cautarea subiectelor tari, a senzationalului. De aceea sunt in permanenta la panda, iar una dintre sursele sigure, aflata sub supraveghere, este sediul procuraturii. Coloana de masini oficiale plecata in tromba precum si informatia ca urmeaza sa se efectueze o perchezitie la Casa Albastra are efectul urmei proaspete de vanat asupra haitei de copoi. Mandatele le confera procurorilor dreptul de a scotoci peste tot in cautarea dovezilor de mita ce o incrimineaza pe Prima Doamna, dar cei din staff-ul Casei Albastre nu sunt de acord cu perchezitionarea dormitorului ei fara prealabila instiintare a acesteia. Tocmai acum este in plina desfasurare un concert de binefacere patronat de Prima Doamna, iar intreruperea acestuia nu este in acord cu normele de comportament acreditate. Procurorul care conduce operatiunea nu are rabdare sa astepte finalul, patrunde in sala ce gazduieste festivitatea de unde se intoarce insotit de Prima Doamna care nu ezita sa-si manifeste nemultumirea si sa-l ameninte cu repercusiuni. E gata sa-i indeplineasca cerinta dar si sa-l traga la raspundere pentru umilitorul si nefondatul gest. Ca un prim pas spre rezolvare pe o cale amiabila ii propune ca in dormitor sa patrunda doar ei doi. O data pragul incaperii trecut, tonul si infatisarea celor doi se schimba radical: nu mai sunt doi straini, doi oficiali ci doi aprigi si vechi dusmani inclestati intr-o confruntare pe viata si pe moarte! Pentru a intelege ce se intampla trebuie sa ne intoarcem in timp, in urma cu 20 de ani.

In orfelinatul unei manastiri se consuma un eveniment destul de rar intalnit. O mama singura s-a recasatorit si a venit sa-si recupereze fetita, Da Hae, pentru a o duce in noul ei camin. E grea despartirea lui Da Hae de prietenul Ha Ryu, adolescentul care i-a fost sprijin permanent. Zarul pereche pe care Da Hae i l-a strecurat in palma e zalog si dar de ramas bun totodata. Dupa 7 ani il regasim pe Ha Ryu ducandu-si traiul intr-un club de echitatie, muncind din greu si strangand banut cu banut pentru a ajunge la suma necesara platirii studiilor. Acesta este singurul mod care ii poate oferi sansa de a-si depasi conditia, scara pe care poate urca catre o lume mai buna. Intamplarea face ca incercand sa ajute la recuperarea unor bani de chirie, sa o recunoasca pe vechea lui prietena, cazuta in prostatie la capataiul mamei moarte. Noua familie i-a oferit tot saracie, iar in plus disperare si groaza, capatuindu-se cu un frate vitreg si cu un de tata care a abuzat-o si o urmareste cu inversunare. Ha Ryu redevine protectorul fetei. Sustinator in toate si partas al unui teribil secret. Banii de studii se duc pe inmormantarea mamei lui Da Hae, visul lui poate sa mai astepte pentru ca visul ei sa aiba intaietate. Da Hae nu banuieste ce trebuie sa faca Ha Ryu pentru banii necesari cheltuielilor de scolarizare, iar cand printr-o intamplare afla, tace pentru a nu-l pune intr-o situatie stanjenitoare. Primul loc de munca intr-o companie prestigioasa devine realitate si tot pentru reusita ei profesionala trebuiesc ascunse lucrurile ce ar constitui piedici precum – omul care o sustine, fetita Eun Byul, rodul dragostei dintre Da Hae si Ha Ryu… Incepe sa se afirme, dar pentru ca cea care i-a fost model profesional, directoarea Kim Baek, o suspecteaza ca s-a apropiat din interes de Baek Do Hoon, fiul ei, este concediata. Mostenitorul familiei este trimis la studii in America si ii propune lui Dae Hae sa il insoteasca. Aceasta il refuza insa plecarea lui ii da idei despre cum isi poate continua visul. Acum stie cat de greu i-ar fi lui Ha Ryu si cam ce ar trebui sa faca pentru a obtine banii de care are nevoie pentru continuarea studiior in America, dar nu ezita sa ii ceara. « Incerc sa fac ceva dar rareori se intampla sa reusesc. De data asta am sa merg pana la capat”- sunt vorbele rostite de Da Hae, sub semnul carora isi va croi o noua cale. Cat de departe poate duce ambitia unei femei ingenuncheate de prea multe ori de saracie si de conditia sa modesta, pe cine si ce va trebui sa sacrifice pentru a-si atinge scopul ne va dezvalui acest serial plin de suspans si neprevazut!

Prezentare realizata de kira – asiacinefil

Publicat: duminică 24 august 2014

Autor al unor filme pe tematici foarte variate, ca e vorba de Visitor Q, Sukiyaki Western Django, One Missed Call, Crows Zero, Sabu, 13 Assassins, Lesson of Evil, Hara-kiri: Death of a Samurai, prolificul regizor Takashi Miike a surprins mereu. Nu atat prin tematicile abordate, care uneori pot parea de-a dreptul bizare (Visitor Q, Sukiyaki Western Django) cat prin duritatea excesiva dusa uneori pana la paroxism (Lesson of Evil). Dar asa si-a facut un nume pe plan international, fiind poate singurul regizor japonez (in afara lui Koji Wakamatsu ce face parte dintr-o alta perioada si ce s-a identificat cu un cu totul alt gen) cunoscut pentru scenele socante de violente extrema incluse in filmele sale. Umorul negru si adevaratele bai de sange din filmele sale au impins pana la maxim limitele cenzurii, facand din Miike un regizor extrem de controversat in tara sa. Si cu toate acestea, mereu s-a aflat in atentia presei internationale de specialitate, a criticilor de film, a marilor festivaluri, in fiecare an lansand cel putin un film, din 1991 pana in prezent regizand peste 80 de filme pentru marele ecran. In filmele ultimilor ani, cu cateva exceptii, Miike pare a fi renuntat la violenta dusa la extrem si la descrierea amanuntita a acesteia, dar cine stie cat dureaza aceasta perioada de acalmie ? “Shield of Straw”, lansat in 2013, a fost ceea ce criticii au numit cel mai bun film de actiune japonez al anului 2013. Desi a fost un succes mediu de box-office, cu incasari de aproape 18 milioane de dolari, filmul a beneficiat de o puternica promovare datorita distribuirii sale de catre celebra companie Warner Bros. Un lucru notabil e faptul ca in 2013, Miike a fost la Cannes, si nu ca simplu spectator, “Shield of Straw” fiind nominalizat la Palme D’Or. Avand la baza romanul lui Kazuhiro Kiuchi (celebru in special pentru seria manga Be-Bop High School), adaptat de scenaristul Tamio Hayashi (Usagi Drop, Golden Slumber), “Shield of Straw” e o fictiune exagerata despre consecintele neincrederii umane si o fabula trista despre cum banul si setea de razbunare poate suci mintile oamenilor. In rolurile principale ii revedem pe Tatsuya Fujiwara, cunoscut din filme celebre precum Battle Royal, seria Death Note, Chameleon, Kaiji, The Incite Mill, Sabu, si care in acest an va aparea in ultimele 2 parti ale trilogiei Ruroni Kenshin, ce interpreteaza un rol negativ, dar si pe Takao Osawa din Ichi, Goemon, Ballad sau din seriile pentru micul ecran “Jin”, ce interpreteaza rolul prin excelenta pozitiv.

O serie de crime infioratoare impotriva unor copii zguduie intreaga Japonie. Autoritatile nu reusesc sa gaseasca criminalul in serie, insa probele ADN indica faptul ca principalul suspect ar fi un anume Kunihide Kiyomaru (Tatsuya Fujiwara). Acesta e de negasit. Asta pana cand bunicul unei fetite de 7 ani ucise de Kiyomaru, milionarul Ninagawa, incepe un joc nebunesc, folosindu-se de influenta pe care o are. Acesta deschide un site exact cu numele criminalului, pe care autoritatile nu reusesc sub nici o forma sa-l inchida, site prin intermediul caruia ofera o recompensa de 1 miliard de yeni (aproximativ 1 milion de dolari) oricarei persoane il va ucide pe criminal. Inclusiv daca acesta e ucis printr-un ordin oficial al unei autoritati. La scurt timp, amicul din Yakuza care il ascundea pe Kiyomaru incearca sa-l ucida pentru a pune mana pe recompensa uriasa. Kiyomaru reuseste sa scape cu viata si se preda la cea mai apropiata sectie de politie. In mare secret, autoritatile formeaza o echipa de 5 agenti de elita, 2 de la Politia Metropolitana Tokyo, 2 de la Paza Speciala si unul de la Politia locala din Fukuoka, care trebuie sa escorteze in mare taina periculosul criminal la politia din Tokyo, spre a fi deferit justitiei. Locotenentul Mekari accepta sa intre in aceasta echipa, chiar daca scopul acesteia e unul deloc onorant: protejarea vietii unui criminal in serie. Imediat ce parasesc sectia de politie din Fukuoka, constata ca sunt de fapt niste tinte vii, iar cei peste 120 de milioane de japonezi sunt toti niste potentiali inamici.

Chiar daca filmul este o fictiune ce are in centrul sau mania japonezilor pentru jocuri bizare (a se vedea filme gen Kaiji, Incite Mill etc), acesta ascunde cateva mesaje ce ridica semen de intrebare spectatorului. Locotenentul Mekari e agentul de politie perfect, dedicat in totalitate meseriei sale. Trecutul sau ascunde o tragedie, pierzandu=si familia din cauza unui inconstient, insa a invatat sa ierte si a realizat ca razbunarea nu-I va aduce inapoi fiintele dragi pierdute. Din acel moment s-a dedicat doar meseriei de agent in fortele de paza, iar acceptarea periculoasei misiuni e de fapt un test pentru sine insusi. Cine ar escorta cu pretul propriei vieti un criminal care a luat vietile unor copii ? Profesionist desavarsit, acesta stie sa faca deosebira intre datoria ca politist si emotia publica ce a cuprins societatea japoneza in fata infioratoarelor crime. Insa cei care incearca sa-l opreasca din indeplinirea misiunii nu sunt doar familiile victimelo criminalului, c ear avea o motivatie solida – razbunarea, ci si amatori aflati in dificultate in viata personala, care pentru 1 milion de dolari ar fi dispusi sa fie arestati pentru crima. Pe acest fundal, orice persoana sanatoasa poate deveni usor paranoica, deoarece increderea in oameni dispare. Nu poti sti pe cine ai in fata ta, ce intentii are omul de langa tine, iar pe acest fundal, poti sa-ti pastrezi integritatea si capul limpede pentru a duce la bun sfarsit o astfel de misiune ? Pe masura ce evenimentele avanseaza si situatia se complica, avem ocazia a descoperim adevaratul caracter al locotenentului si partenerei sale, o mama singura ce trebuie sa-si creasca baiatul de 13 ani si care impartaseste principiile lui Mekari. Pe de alta parte, avem personajul negativ, criminalul in serie, ce pozeaza in victima, iar care atunci cand nu tace pune presiune pe agentii de paza, incercand sa sporeasca neincrederea dintre ei. Personajul Kiyomaru e unul greu de citit, cu atat mai mult de inteles motivele pentru care a recurs la oribilele fapte, iar tacerea lui nu face decat sa sporeasca tensiunea, deoarece in nici un moment nu poti sti ce are in minte: ba se gandeste sa evadeze, ba ranjeste sarcastic cand cineva mai moare pentru a-i proteja viata, ba mai are tupeul sa ii ceara locotenentului ca daca va primi recompensa pentru uciderea lui, o parte din bani sa ii trimita mamei lui bolnave. Astfel ca pe langa razboiul propriu-zis pe care agentii il duc cu toti cei dornici sa le ucida prada pretioasa escortata, asistam si la un razboi psihologic interior, desfasurat atat in interiorul fiecareui agent in parte cat si al tuturor agentilor ca grup, ce ajung sa se suspecteze reciproc. Lasand la o parte tot ce tine de efecte speciale, de specatculos si de tensiune, adica de trasaturile specifice unui thriller de actiune fulminant si bine realizat, “Shield of Straw” ridica intrebari legate de constiinta datoriei indeplinite in slujba legii si de increderea ca Legea e mai presus de oricine si orice. Daca Legea nu ar domni, fiecare si-ar face deptate pentru tot ce considera a fi nedrept impotriva sa, deci haosul ar domina aceasta lume. Din acest punct e vedere, mesajul filmului se apropie mult de cel din “Z Storm”, o productie chinezeasca recent aparuta. Un film despre incredere, despre increderea in si intre oameni, in absenta careia nu poate exista nimic. Pus in situatie extrema, individul reactioneaza irational, gandindu-se in primul rand numai si numai la propria persoana. Si totusi, exista si indivizi pentru care principii precum indeplinirea indatoririlor de serviciu sau respectarea legii sunt mai importante in asemenea situatii. Aceste persoane au valoare de simbol, iar in acest caz, locotenentul Mekari devine un simbol al corectitudinii si onestitatii specifice unei natiuni renascute de atatea ori din propria cenusa, un veritabil Samurai al timpurilor moderne ale carui principii prea putini le mai valorizeaza in zilele noastre.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 23 august 2014

In anul 1974, intr-un Hong Kong macinat de coruptie si aflat sub stapanire britanica, guvernatorul englez de atunci infiinta ICAC, Comisia Independenta Impotriva Coruptiei, organism al carui principal scop era curatarea coruptiei endemice din numeroasele departamente ale guvernului din Hong Kong. Structura independenta de orice institutie a statului, ICAC raspundea direct in fata guvernatorului (iar din 1997, cand Hong Kong a revenit la China, in fata sefului executivului). Inca de la crearea sa, ICAC a intrat in conflict cu cadrele de politie, a caror coruptie a dus la numeroase procese si condamnari. In urma legalizarii jocurilor de noroc, la sugestia ICAC, ce erau o importanta sursa ce alimenta mita politistilor, coruptia acestora primeste o grea lovitura. Acestora li se adauga activitatile investigative, preventive si educative ale ICAC ce au avut un impact important asupra reducerii coruptiei din sistem. ICAC si povestea sa a facut subiectul mai multor filme din Hong Kong, dar de departe cel mai celebru si mai complet e “I Corrupt All Cops” din 2009, ce spune povestea ICAC de la fondarea sa pana la metodele de interogare folosite. In acest an, producatorii din Hong Kong au lansat “Z Storm”, un thriller de culise inspirat din lumea bursiera si a ingineriilor financiare, in care ICAC si ofiterii sai sunt din nou in centrul atentiei. Regizorul David Lam, autorul unui alt film despre ICAC (First Shot – 1993) revine in scaunul regizoral la 15 ani de la ultimul sau film, “Street Angels” (1999), aducandu-i impreuna in distributie pe Louis Koo, Gordon Lam si Michael Wong pentru o experienta de neuitat intr-un thriller electrizant si revigorant pentru un gen care de ceva timp daca nu e asociat cu multa actiune nu mai cunoaste un prea mare succes in Hong Kong.

Law Tak Wing, supranumit “nasul” contabilitatii din Hong Kong, detine o companie ce e lidera in industria de profil. Datorita acestui fapt, la serviciile sale apeleaza toate companiile importante din Hong Kong, dar si cele mai dubioase, controlate de Triada. In timpul unei actiuni a CCB (Biroul de Infractiuni Comerciale), in baza unui mandat sunt confiscate calculatoarele companiei sale, iar insusi batranul Law incearca sa stearga disperat urmele dubioase din pc inainte ca politia sa puna mana pe ele. In mod ciudat, cel care se ocupa de operatiune, comisarul Wong, ii arunca la cosul de gunoi notebook-ul, sugerand ca acesta nu ar fi existat vreodata. In acest fel, neexistand dovada compromitatoare, nu exista nici infractiune. Costul acestui act de bunavointa din partea omului legii e 10 milioane de dolari Hong Kong, adica cam 1,2 milioane dolari americani, bani pe care acesta ii primeste in zilele urmatoare cash. Autorul denuntului ce a sta la baza interventiei CCB a fost nimeni altul de cat fostul asociat al lui Law, cu care a fondat in urma cu 30 de ani compania. Vazand ca nimeni nu este sanctionat, desi a furnizat toate datele despre informatiile compromitatoare, se decide sa faca un denunt la ICAC, Comisia Independenta Impotriva Coruptiei, organism ce are puterea de a verifica actele de coruptie ale politiei (si nu numai). In momentul in care apare un denunt la adresa comisarului Wong chiar din partea sotiei acestuia, William Luk (Louis Koo), investigator principal al ICAC, decide sa deschida o investigatie impotriva acestuia. Insa pas cu pas, ancheta se extinde, ducandu-l spre o incredibila escrocherie financiara in care Wong era un simplu pion, controlata de personaje dubioase din mediul interlop mondial, cu implicatii adanci inclusiv in sfera politica.

Desi nu este un film de actiune, ci mai degraba un thriller cu accente dramatice, “Z Storm” ne introduce in culisele muncii de investigator ICAC dar si al unei masinatiuni financiare de proportii pe care echipa de investigatori trebuie sa o descopere si sa o dea in vileag inainte ca lucrurile sa devina prea complicate. Unii critici americani (The Hollywood Reporter) vad in productie un elogiu adus muncii investigatorilor din Hong Kong, dar poate mai bine acestia s-ar uita in propria ograda si ar face review-uri la zecile de filme si seriale in care producatorii americani elogiaza agentii FBI pana dau in ridicol (a se citi X Files). Si nu, “Z Storm” nu e un film facut doar pentru a elogia o munca ce presupune inteligenta si perseverenta in fata numeroaselor obstacole si piedici puse de implicarea politicului, ci e o adevarata lectie despre intransigenta si despre corectitudinea unor persoane aflate in slujba legii care au taria de caracter de a-si duce misiunea pana la capat. Daca in societatea romaneasca s-ar infiinta astfel de institutii depolitizate care sa detina autoritatea de a starpi cu adevarat coruptia din interiorul sistemului, care s anu fie mereu acuzate de diverse trusturi ca executa doar ordinele anumitor persoane politice, asa cum a realizat ICAC in mai bine de 3 decenii de existenta in Hong Kong, probabil aceasta tara nu s-ar afla la periferia Europei. “Z Storm” aduce fata in fata 2 mari actori in doua roluri antitetice: Louis Koo, aflat la al 6-lea film din acest an, ce-l interpreteaza pe investigatorul ICAC Luk, si Gordon Lam (impresionant in Cold War si Firestorm), ce interpreteaza politistul corupt Wong. Daca Louis Koo intruchipeaza, prin personajul sau, toate trasaturile pe care un investigator aflat in slujba legii ar trebui sa le posede, personajul lui Gordon Lam e mult mai interesant si mai “apetisant”. Aflat mai mereu cu un zambet ironic pe chip, acesta se foloseste de lege ca pretext pentru a o incalca; legea e doar o “acoperire” de care profita la maxim, si nu doar pentru el, ci pentru organizatia in al carei joc a intrat din dorinta evidenta de a se imbogati. Ori de cate ori are ocazia nu ezita sa ceara mita sau sa profite de avantajele pozitiei de comisar, iar cand este incoltit si dus la interogatoriu la ICAC, neaga cu nonsalanta toate acuzele si probele incriminatoare ce i se aduc, ba chiar indrazneste sa ameninte agentii ICAC care il ancheteaza ca daca vor ajunge sa lucreze sub conducerea lui, 10 ani nu vor avea parte de promovari. Din pacate duelul fata in fata al celor doi actori de top are loc doar in prima jumatate a filmului, deoarece pe masura ce povestea se dezvolta si se descopera noi legaturi interesante, comisarul Wong aproape dispare din film, reaparand la final pentru a-si juca ultima carte ca simplu pion intr-o escrocherie de proportii. E o modalitate destul de rar intalnita in filme in general, ca un personaj negativ sa faca “deschiderea”, sa dispara si sa lase locul altui personaj negativ, astfel incat conflictul creionat intre 2 protagonisti sa se transforme intr-unul secundar, insa acest lucru contribuie la realismul scenariului, in cazul luptei impotriva coruptiei inamicul fiind mereu mai numeros si mai bine ascuns uneori chiar in spatele legii. Iar in lupta dintre Bine si Rau, dintre alb si negru, apare o zona gri reprezentata de personajul Malcolm Wu (Michael Wong), aflat undeva la limita dintre cele doua extreme, ce actioneaza la comanda unui personaj dubios din Statele Unite. In aparenta pare un om onest, insa in realitate in spatele zambetului si bunelor intentii ce le sustine in mod public se ascund teluri marete ce pot fi atinse, in opinia lui, doar prin puterea banului si prin manipulare, santaj si crima. In definitiv, “Z Storm” e un film despre ce poate face puterea banului, despre cum poate controla acesta oamenii si lumea, nu insa si constiinta si bratul lung al legii. Si privit dintr-un alt unghi de vedere, avem in fata o poveste cu profunde accente de drama umana, cu oameni care traiesc inconjurati de aur dar pentru care acesta nu le aduce nici o stralucire sau bucurie in suflet, cu oameni deveniti sclavii banilor si cu oameni cu constiinta datoriei, veritabili stalpi ai societatii, care daca nu ar exista , legea nu ar putea fi aplicata, iar lumea s-ar afla intrun etern dezechilibru. O productie rafinata, placuta de urmarit, putin lenta, dar bine echilibrata si tensionata.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team, colaboratorii acestui proiect fiind cristinab si gligac2002.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 16 august 2014

De curand, am avut ocazia de a urmari in premiera „Queen of the game”, una din temele preferate, cu un larg potential de exprimare pentru scenaristii coreeni – tema razbunarii, iar acum, impreuna cu protagonistii, o vom parcurge din nou, acceptand sa vizionam o alta „mise en scene” a subiectului sus-amintit. “Beyond the Clouds”/” Dincolo de nori” este un serial coreean de 16 episoade, difuzat de postul de televiziune KBS2 dupa „The Prime Minister and I”, la inceputul anului 2014. In rolul principal masculin, Jeong Se Ro, il vom reintalni pe actorul si cantaretul Yoon Kye Sang (nascut la 20 decembrie 1979) pe care ni-l mai amintim inca din „Road No.1”, unde a avut de contrabalansat rolul pozitiv al lui So Ji-sub. Kye Sang si-a Inceput cariera in 1999, ca membru al popularei formatii K-pop „g.o.d”, parasind grupul in 2004 pentru a urma o cariera in actorie. A debutat In filmul „Flying Boys”, primind premiul pentru cel mai bun actor nou la Baeksang Arts Awards. Yoon Kye Sang a devenit activ atat in televiziune cat si in film, cu roluri principale in comedii romantice, cum ar fi „My 19 Year Old Sister-in-Law”; „Who Are You?”; „The Greatest Love” si in melodrama „Crazy For You”, dar si in partituri mai dificile ca „The Moonlight of Seoul” si „The Executioner”. Interpretarea rolului Se Ro s-a dovedit mai dificila decat se astepta actorul, de multe ori dand impresia spectatorului ca personajul lui e unul antipatic (desi e personajul pozitiv !), greu de simpatizat, iar uneori extrem de artificial. Daca e vina scenariului sau a interpretarii actorului, ramane sa stabileasca fiecare, cert e ca personajul sau nu e eroul prin excelenta cu care ne-au obisnuit serialele de gen.

Pentru a nu se crea confuzie in randul fanilor cu o actrita mai in varsta, interpreta din rolul principal care da viata personajului Young Won foloseste numele de scena „Han Ji Hye”, cel real fiind Lee Ji Hye. Han Ji Hye a debutat ca model, apoi a inceput sa joace in drame de televiziune , cum ar fi memorabilul „Summer Scent”, unde poate fi de berecunoscut datorita frizurii si rolului diferit fata de cele ce au urmat in cariera ei. A primit primul ei rol principal in „Sweet 18” (2004). In urmatorii doi ani a avut roluri bine cotate, dar in 2007 drama „Likeable or Not” nu a avut prea mare succes. Acest lucru ea l-a privit cu multa maturitate, incercand sa-si imbunatateasca arta interpretativa, iar primele roade ale muncii ei, se arata in anul urmator, 2008, in drama epica „East of Eden”. In 2008, Han Ji Hye, impreuna cu Leon Jay Williams, a cantat versiunile coreene si chineze ale temei Olimpiadei – melodia „Friends”. Un an mai târziu, a inregistrat o melodie optimista, electro–pop, intitulata „Luv Luv”. A studiat meseria de designer de incaltaminte in Italia, la Florenta, si a colaborat cu Jinny Kim, brandul deja in voga, pentru a proiecta si a produce propria linie de pantofi – visul ei. Colectia de toamna / iarna 2009 a fost vanduta in marile magazine din Seul, in zonele din jur, in diverse mall-uri on-line, precum si intr-un magazin bine cunoscut din Singapore. Concentrata pe pasiunile si viata de zi cu zi, mai degraba decat pe munca ei de pe ecran, Han Ji Hye a publicat volumul „My Fair Lady”, o colectie de eseuri autobiografice. Scrierile lui Han despre experientele ca femeie singura de douazeci si ceva de ani contin reflectiile asupra trairilor sale, proiectele pe care si le-a asumat, studierea ceremoniei ceaiului, lectii de insusire a artei ceramice, fabricarea mobilei si arta tesaturilor. Cu asemenea preocupari diverse ca tematica, nu e de mirare ca a atras atentia producatorilor pentru rolul din „May Queen” (MBC, 2012), serial in care am urmarit si noi povestea de succes a unei femei in industria constructiilor navale, lucrand la modernizarea Coreei. In filmul „Blades of Blood” (2010), regizorul Lee Joon Ik spune ca a ales-o nu neaparat pentru talentul ei, cat mai ales pentru aspectul unic al ochilor ei asiatici, al pleoapelor greu de gasit la actritele promovate in ultimii ani. Han Ji Hye, in maniera sa proprie, spune ca s-a certat mult cu regizorul, care o punea sa repete la nesfarsit dublele, si asa a imprumutat durerea din sufletul ei personajului pe care l-a imbunatatit simtitor spre mijlocul filmarilor, invatand multe de la el. A realizat de asemenea si coloana sonora a filmului. Apoi a jucat rolul unei femei care ajuta un tanar autist sa-si realizeze visele – Drama Special „Pianist” (2010) si apoi o profesoara cu deficiente de vedere in „The Great Gift” (2011), primul ei rol dintr-un serial istoric fiind in „The Duo” (2011). Anul 2013 ii aduce un rol dublu intr-o comedie de familie, „Pots of Gold” axata pe subiectul bani, dragoste si casatorie. In „My Boyfriend is Type-B”(2005) se reuneste fostul cuplu din viata reala Han Ji Hye si Lee Dong Gun („Lovers In Paris”;„Stained Glass”), intr-un film coreean despre relatia de nepotrivire ce presupune incompatibilitati, asa cum sugereaza celebra teorie japoneza a tipologiilor sangvine de personalitate. Despartirea lor a fost pe larg mediatizata, dar in anul 2010, pe 21 septembrie, Han Ji Hye s-a casatorit cu prietenul ei, un procuror, intr-o ceremonie privata in Hawai . Personajul Han Young Won din „Beyond the Clouds” ne aminteste de cel al „Reginei” din „May Queen”, desi e fiica unui bogat afacerist din lumea bijuteriilor, mostenitoarea unei companii ce se ocupa cu prelucrarea pretioaselor pietre, ea da dovada de modestie, bunatate, naivitate si hotarare, trasaturi definitorii pentru toate rolurile interpretate magistral pana acum.

Un alt personaj care va capta interesul este cel interpretat de Cho Jin-woong (neinfricatul om de incredere si paznic al regelui Lee Di, Muhyul, din „Deep Rooted Tree”), cat despre veteranul Kim Young-chul, cunoscut pentru rolurile din „The Princess’s Man”, „Blade and Petal” si mai ales IRIS si IRIS 2 (Baek San), orice cuvant e de prisos. Bae Kyung Soo (Wild Romance) regizeaza serialul „Dincolo de nori”, dupa scenariul scris de Heo Sung Hye, a carei lipsa de experienta e evidenta, in multe locuri actiunea trenand la nesfarsit si dialogurile fiind foarte incalcite si neinspirate.

In activitatea pe care o desfasoara ca designer de bijuterii marca „Belle la Fair”, afacere mostenire de familie de la defuncta sa mama, Young Won, fire singuratica, se bizuie pe ajutorul omului de incredere Woo Jin, de care este indragostita si cu care urmeaza sa se casatoreasca in scurt timp. Young Won concepe un spectacol maret pentru Expozitia Internationala de bijuterii din Thailanda. Young Won insasi este sclipitoare, bucurandu-se de spectacolul grandios, iar Woo Jin ii pregateste un cadou valoros, gravandu-i numele in diamante, pentru ca toti sa stie ca bijuteria este lucrata de ea. Inaripati de sentimentele ce-si poarta unul altuia, cuplul zambitor si fericit nu-si imagineaza ca acesta va fi ultimul cadou de la Woo Jin si ca fericirea lor nu va dura atat de mult. Diamantele care vor fi afisate la Expozitia de Bijuterie, sunt pe punctul de a fi jefuite de Kang Jae, si Woo Jin incearca cu disperare sa-l opreasca. Un foc de arma curma tot farmecul irepetabil al noptii glamour. In punctul culminant al vietii lor, cuplul se destrama, prin disparitia tragica a logodnicului. Young Won aproape nu accepta realitatea si se roaga ca Woo Jin sa fie in siguranta chiar si departe de ea. Cu toate acestea este devastata vazand un altfel de spectacol, cel al mortii lui Woo Jin, ceea ce ii va schimba in totalitate destinul. Ramasa in viata, piezandu-l pe cel care insemna o lume pentru ea, Young Won se simte ea insasi pierduta, ratacita. Va mai putea ea sa fie in stare sa se confrunte cu viata din nou ?

Jeong Se Ro este un tanar bun la suflet, modest, studios, care-si doreste o viata normala, la fel ca oricare. El poarta insa o tára, tatal sau fiind escroc de meserie, cu multe arestari la activ. Nu-si doreste ca viata sa-i fie afectata de greselile parintelui sau. De aceea munceste din greu sa se intretina, sa-si termine studiile la timp si sa-si faca o situatie corecta si cinstita, prin propriile sale forte. Dar tocmai cand obiectivul sau de a se angaja si de a practica meseria pentru care s-a pregatit intens este pe cale sa se implineasca, printr-un joc perfid al intamplarii, un accident brusc ii schimba complet nazuinta: isi pierde tatal, si viata insasi ii este distrusa prin acuzaţia de asasinat asupra logodnicului lui Young Won in Thailanda, fiind implicat de asemenea si in cazul diamantelor furate. Dupa acel incident, Jeong Se Ro traieste dupa model parten: ca un escroc. Park Kang Jae, crescut la scoala tatalui disparut, este acum partenerul sau de potlogarii si sunt aproape ca fratii. In mintea lui se afla doar dorinta de a le plati celor care i-au stricat viata.

Cinci ani mai tarziu, Se Ro o intalneste din nou pe Young Won. Cei doi pareau sa fi trecut Rubiconul, adica sa fi depasit acel punct fara intoarcere, vindicativ (n.b.-expresia in sine se refera la traversarea raului de catre Iulius Cezar In anul 49 I.Hr., lucru care a fost considerat o declaratie de razboi la vremea respectiva). Dar Se Ro nu mai are nimic de pierdut, viata in sine fiind lipsita de sens pentru el. Urmarind-o de la distanta, furia sa incepe sa creasca si pentru toate lacrimile varsate pe podeaua inchisorii, Se Ro hotaraste sa se razbune pe cei doi inamici care i-au distrus viata:”Han Young Won si Belle la Fair”, la pachet. Prin urmare, isi schimba identitatea, devine Lee Eun Soo si incearca sa o provoace pe Young Won, aducand pentru ea in „Belle la Fair” un nou brand de bijuterii, prin FL Gemstone, o firma infiintata cu scopul de a obtine bani iliciti din afaceri dubioase cu pietre pretioase. Cunoscandu-i oarecum secretul, o ademeneste trimitandu-i acesteia un plic, care o rascoleste profund si o fac sa rataceasca transfigurata. Gradual, Se Ro vrea sa o stoarca bine de emotii. O fi capabil sa o intoarca in trecut ? Sa o traga in jos, cam la nivelul sau de gangster lipsit de scrupule ?

Fara sa stie identitatea reala a lui Eun Soo, ca fiind vechiul Se Ro, cel acuzat ca i-ar fi ucis logodnicul si pe care l-a vazut in fuga atunci, inainte de seara fatidica, treptat Young Won isi dezvaluie inima ranita, iar din lacrimile ei se revarsa povestea dureroasa a trecutului. Si cum se va razbuna Se Ro pe Young Won ? Insidios, Eun Soo se strecoara pana in biroul lui Gong Woo Jin, unde numai Young Won poate intra. El isi proiecteaza furia pe sarmanul cuplu, crezand ca relatia dintre Young Won și Woo Jin poarta vina incarcerarii sale. Si infigand si mai bine cutitul in rana, se instaleaza in biroul fostului logodnic, aruncand toate lucrurile care au apartinut aceluia, pastrate cu sfintenie de Young Won. Stiind despre ea ca este femeia unei singure iubiri, ca nu este precum tatal ei care si-a adus amanta in casa la trei luni de la moartea mamei, dupa pierderea logodnicul ei, Young Won se inchide in colivia propriului destin, aratand ca o pasare capturata. Si-a pierdut credinta in dragoste. Dar acum un om pe nume Eun Soo apare in fata ei cerandu-i sa-l urmeze. Asa ca, timid, paseste afara din cusca impusa de soarta, deschizandu-se din nou pentru lume si viata. Jeong Se Ro raneste si el, la fel cum sufletul sau a fost atat de ranit, dar se indragosteste de Young Won, pe care inca nu o poate ierta, dar nici nu poate sa se opreasca a o iubi. La sfarsit, peste Rubiconul pe care Se Ro incearca sa-l traverseze, nu va mai exista nici furie, nici ura, nici razbunare, ci numai iubire ? Ce coroana va alege sa poarte ?

Un alt cuplu al serialului „Dincolo de nori” este alcatuit din Kang Jae și Jae In, fiecare insa cu dragostea sa neimpartasita: a lui Kang Jae catre Jae In , a Jae In-ei catre Se Ro. Deci un cuplu atipic, „unit” de suferinta, prin neacceptarea afectiunii de catre partener. Seo Jae In este o femeie vesela si e greu sa vezi ce e in ea, n-ai zice ca este de meserie escroaca. Pornind de la compasiune, dintr-o data ea nu-si mai poate controla sentimentele, se indragosteste de Se Ro si se poarta cu el ca o femeie iubitoare. Park Kang Jae, omul care nu a fost niciodata iubit, este un naiv atunci cand vine vorba de dragoste. El a trait o viata nesabuita, dar inca mai vrea sa fie un barbat adevarat pentru o femeie. Kang Jae ii poarta afectiune Jae In-ei de o lunga perioada de timp. Insa fara succes. Desi tratat ca un frate, totusi Kang Jae are resentimente fata de Se Ro si se foloseste de el ca sa-si atinga scopurile, servindu-i informatii despre povestea in care a fost implicat si alimentandu-i ura impotriva celor care i-au distrus viata.

Avem din nou de-a face cu tema razbunarii, a urii transformata in iubire, precum cea din „Secret” sau din „Queen of the game”. Poate ar fi nevoie de o detaliere mai ampla a acestei teme, si am vrea sa abordam destul de modest subiectul deturnarii sentimentelor de ura fata de o anumita persoana si constatarea ca incetul cu incetul se produce acea transmutare in plan sentimental, si din iubirea profunda catre „acel” partener, aceasta migreaza la fel de profund, de autentic si sincer, catre „altcineva”. Si atunci cum trasam imaginea fidelitatii fata de fiecare legamant interior ? Se cuvine sa o spunem si sa o folosim si pe aceea a tradarii ? Rezulta ca Young Won il tradeaza pe Woo Jin? In fiecare din aceste cazuri, respectiv femeile din „Secret” si din „Beyond the Clouds”, iar in „Queen of the game” barbatul, seriale pe care le-am vizionat aici in comunitate, asistam la schimbarea sentimentelor partilor implicate, care se angajeaza la o fidelitate neconditionata fata de implinirea unei promisiuni cu durata eterna si transformarea acestor sentimente in unele la fel de puternice, dar canalizate catre persoana care le merita cu adevarat. Iubirea isi are propriul ei tel in inceputul sau, dar urmeaza si implinirea, mai intai cu pasiunea dorintei sau dorul fervent si sfarseste in bucuria binecuvantata a nepatimirii. Abia in aceasta stare, sufletul se trezeste in intregime inconjurat si consumat de obiectul dorului sau cel mai adanc. Si nu vorbim aici despre raritatea acestei iubiri in viziune ascetica, caci aceasta iubire poate fi cunoscuta la fel de bine si in cadrul cuplurilor casatorite. Dumnezeu ofera fiecaruia -celibatar sau casatorit- posibilitatea exercitarii a ceea ce numim aspectul apetitiv al sufletului, astfel incat sa transforme pasiunea in nepatimire, iar cuplul, dupa ce a biruit toate ispitirile, sa transforme eroticul in eros. Din nefericire, tendinta actuala a societatii este aceea de a schimba sensul, adica de la eros la erotic, ceea ce compare nu numai ca o vulgaritate ieftina, desantata, dar si distrugatoare a vietii de familie. Comercial sau nu, nu putem sa nu observam la serialele coreene ca, uniunea cuplurilor este adusa din ce in ce mai des in biserica crestina, cu toate ca asiaticii au alte religii, iar majoritatea dintre ei nu se incadreaza in nicio comunitate spiritual religioasa. Uniunea cu adevarat consfintinta este aceea in care sufletele pereche ajung sa fie impreuna, chiar si dupa ce au comis greseli majore, iar atingerea conceptului de fidelitate de la care am pornit, duce aici la intelegerea si acceptarea faptului ca, ceea ce cu adevarat conteaza este aceasta nevoie ca mariajul sa fie asumat ca o vocatie autentica, de a aduce in viata conjugala acest legamant conjugal al fidelitatii si al jertfei de sine; acest lucru ar trebui sa-l perpetuam si sa-l lansam spre consumare tinerei generatii de astazi. In aceasta acceptiune, tradarea-infidelitatea constituie un pacat. Tocmai de aceea e de apreciat fidelitatea serialelor coreene, pentru ca prezinta plinatatea si durabilitatea sentimentului de iubire, pe care timpul nu-l poate schimba/sterge cu una, cu doua. Observatiile lor referitoare la puterea si subtilitatea ispitei sexuale sunt corecte, iar intentia lor de a apara castitatea -in interiorul si in afara casatoriei -este laudabila. Si nu putem sa nu ne oprim putin atentia si sa meditam asupra intrebarilor retorice ale Sfantului Apostol Pavel: „Caci, ce stii tu, femeie, daca iti vei mantui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca iti vei mantui femeia?” In contextul serialului „Dincolo de nori”, afecțiunea lui Se Ro pentru Young Won nu este numai pedeapsa, este de asemenea si mantuirea: Se Ro vrea sa protejeze redobandirea sensului sau de viata. Vor trece ei impreuna peste „o tragedie dintr-o seara glamour” ca peste o apa rupta, de o profunzime ingrozitoare, ca apoi sa se iubeasca si sa se ierte unul pe celalalt ?

Traducerea a fost efectuata de echipa Asia Team Romania, colaboratorii proiectului fiind:

Traducere, adaptare: ely, uruma si Adela S.
Revizirea textului: uruma. gligac2002
Retusare timing: gligac2002
Rezumate episoade si prezentarea generala: otilia_tec

Prezentare realizata de otilia_tec – asiacinefil

Publicat: duminică 10 august 2014

“The Attorney” se inscrie in seria dramelor a caror poveste se scrie in spatele usilor inchise ale salilor tribunalului, care au inceput sa prinda in cinematografia coreeana odata cu productia de succes “The Client” (2011). Si totusi, in locul unei productii plictisitoare de peste doua ore, regizorul debutant Yang Woo-seok, premiat pentru Cel mai bun regizor debutant la Baeksang Arts Awards in aprilie 2014, ne propune altceva. Bazat pe intamplari si persoane reale, dar fiind in cele din urma o fictiune, povestea din “The Attorney” prezinta evolutia carierei unui avocat coreean incepand cu anul 1978 pana in 1987, 9 ani tulburi ai istoriei coreene care i-au marcat definitiv existenta si mai ales principiile. In rolul principal il revedem pe popularul actor Song Kang-ho (Snowpiercer, The Face Reader, Howling, The Secret Reunion etc), care impresioneaza cu prestatia sa, una din cele mai bune din intreaga cariera. Rolul i-a si permis mult sa se desfasoare, scenariul stufos si numeroasele replici dandu-i ocazia sa-si exteriorizeze maximul capacitatilor sale actoricesti. Oh Dal-su in rolul asistentului ii e mereu aproape, aducand ca de obicei buna dispozitie, in timp ce in rolurile negative ii revedem pe Kwak Do-won (personajul fratelui antipatic din Man in Love) si pe Jo Min-gi (memorabil pentru rolul din East of Eden si cele din k-drame istorice cunoscute). Nu putea lipsi nici reprezentantul tinerei generatii, in rolul victimei fiind distribuit inexpresivul Siwan, membru al formatie ZE:A. “The Attorney” a fost cel de-al doilea film coreean al anului 2013 dupa “Miracle in Cell No 7”, conform incasarilor de la box-office. Astfel, in 3 zile de la lansare, filmul a fost vizionat de 3,4 milioane de coreeni in salile de cinematograf, iar la 18 zile de la lansare a atins 7,8 milioane de spectatori, depasind ca ritm al cresterii numarului de spectatori liderul de pana atunci, “The Thieves”. In cele din urma, a obtinut incasari record de 77,7 milioane de dolari, fiind poate cea mai mare supriza a anului 2013. Mai trebuie mentionat ca in topul primelor 5 filme coreene ale anului 2013, 3 l-au avut in distrubutie pe Song Kang-ho: Snowpiercer (locul 5, 59,8 milione dolari incasari), The Face Reader (61 milioane dolari incasari, locul 4), si “The Attorney” (locul 2), lucru care demonstreaza imensa popularitate de care se bucura acest minunat actor.

Busan, 1978. Song Woo-seok (Song Kang-ho) e un judecator ce decide ca a venit momentul sa dea un alt curs carierei sale. Barfit de colegii de breasla ca a ajuns atat de sus avand doar liceul si nici un fel de studii suprioare, se decide sa apeleze la mentorul sau, d-l Kim, un avocat respectat si cu multa experienta, pentru a-l imprumuta cu niste bani. Motivul: deschiderea unui cabinet privat de avocatura, unde sa se ocupe de ceva ce simte ca ii va aduce multi bani. Zis si facut, afacerea e pusa pe roate, iar banii incep sa curga. Intr-un final decide ca a sosit momentul sa se mute cu familia lui din apartamentul inchiriat intr-unul cumparat. Dar curand afacerea incepe sa scartaie, deoarece toti avocatii incep sa se orienteze spre acelasi gen de afacere, astfel ca se reorienteaza spre chestiuni privind taxele. Si din nou afacerea infloreste. E momentul in care isi aminteste de un episod din tinerete, cand sarac fiind si lucrand in constructii pentru a castiga o paine, a mancat intr-un restaurant condus de o femeie in varsta pe care o considera ca o mama, si careia nu i-a platit intr-o seara mancarea, fugind de la fata locului. Acum o cauta pe batrana cu intentia de a-si plati datoria. Aceasta il primeste cu bratele deschise, ca pe propriul fiu, lucru care il emotioneaza. Curand, insa, fiul proprietarei restaurantului e rapit de Securitate si pus sub acuzare cum ca ar fi conspirat impotriva regimului Chun Doo-hwan. Rugamintile mamei inlacrimate de a-l apara la tribunal pe fiul ei il misca si, mai mult decat atat, reusesc sa-i zdruncine toate principiile de viata.

“The Attorney” s-a bucurat de un mare interes din partea presei coreene de specialitate si nu numai a celei din lumea filmului, inca din timpul filmarilor, datorita subiectului abordat. Scenariul are la baza o manhwa web publicata de regizorul filmului pe internet, si contine unele elemente inspirate din anii tineretii celui de-al noualea presedinte sud-coreean, Roh Moo-yun, ca si elemente din celebrul caz Burim din 1981. Despre acesta se stie ca 22 de membrii ai unui club de carti din Busan au fost acuzati pe nedrept de regimul militar dictatorial proaspat instaurat de Chun Doo-hwan pe motiv ca ar fi lecturat literatura subversiva si ar fi instigat la actiuni anti-guvernamentale. Prin modul ilegal in care s-a facut investigatia si prin semnele evidente de tortura crunta, cazul a ramas in istorie ca cel mai mare caz “pro-comunist” fabricat din Coreea de Sud, inventat de regimul Chun Doo-hwan pentru a-si securiza legitimitatea la inceput de mandat. “The Attorney” este un film ce vorbeste, asadar despre un sistem, vazut din interiorul sau, cu bune si cu rele. Sistemul ii permite avocatului Song (interpretat de Song Kang-ho), oportunist din fire, sa castige o multime de bani datorita ingeniozitatii sale, dar isi si arata limitele in momentul in care autoritatile pun la cale o inscenare. Song a pornit de la zero, ca studii are doar liceul terminat, motiv pentru care e periferizat in breasla sa. Si totusi, datorita faptului ca a invatat pe cont propriu, reuseste sa ajunga avocat si sa profite de oportunitatile vremii pentru a face bani peste noapte. Vremurile cand manca la un restaurant de cartier din Busan si fugea fara sa plateasca au trecut de mult; acum are o familie, isi permite sa isi cumpere un apartament, detine un iaht cu care spera sa ajunga intr-o zi sa concureze la Olimpiada din 1988 pentru Coreea caci, vorba aia, “trebuie sa faca ceva si pentru tara” care i-a oferit atata belsug. Specializat doar pe taxe si procese civile, parerile lui politice sunt la nivel de amator, considerand ca regimnul militar al lui Chun Doo-hwan e unul perfect, care i-a pus o paine pe masa si i-a permis sa duca o viata lipsita de griji. Si totusi, mai intai intra in conflict ideologic cu unul din fostii lui colegi de clasa, la o reuniune, pretinzand ca studentii nu ar trebui sa iasa in strada sa protesteze, ci rostul lor pentru care parintii i-au trimis la facultate e sa invete. De aici pana la o controversa ideologica e un singur pas. Mai apoi, mentorul sau il roaga sa preia un caz din sfera legislatiei privind Siguranta Nationala, insa se vede nevoit sa-l refuze tot din principiu: nu se pricepe la astfel de cazuri cu evidente ingerinte din sfera politicului. Si totusi, ceva ii zdruncina toate aceste principii. In momentul in care fiul adolescent al doamnei de la restaurantul unde de ani de zile mananca e rapit de Securitate, vazand disperarea batranei pe care o considera ca o mama, brusc, are o tresarire de constiinta. Principiile sunt lasate la o parte si se decide sa intoarca armele impotriva sistemului. Cu fiecare pas facut inainte, descopera hidosenia lui, falsitatea si capacitatea de manipulare, lucruri pe care inainte le nega cu vehementa. Naivitatea personajului total atipic Song e cu atat mai frapanta cu cat acesta are capacitatea de a citi oamenii, de a le vedea sufletul, de a specula momentul ideal de a face bani sau de a se reorienta spre alte oportunitati atunci cand lucrurile intra intr-un impas. Acesta se afla prins intre doua lumi, cea reala, despre care are impresia ca stie tot, si cea proprie, in care e calauzit de un singur principiu: sa faca bani din orice.

Transformarea personajului Song e o metafora a transformarii societatii sud-coreene. Pentru a se realiza lucruri marete, e nevoie de un ideal. Atata timp cat ai tot ce iti trebuie, nu ai nevoie de idealuri, ele sunt apanajul celor ce se simt nedreptatiti. La fel a fost si cu societatea sud-coreeana: in momentul in care drepturile si libertatile cetatenesti au inceput sa fie restranse, s-a nascut idealul redobandirii libertatii. Asa au iesit oameni in strada, asa s-a ajuns la masacrul de la Gwangju, asa tot mai multi oameni s-au alaturat miscarilor studentesti reprimate de autoritati, nascandu-se o miscare surda de rezistenta chiar in interiorul regimului. Plina de semnificatii e justificarea oferita de Song refuzarii unui caz care i-ar fi adus o multime de bani si faima, alegand sa reprezinte fiul sarman acuzat de sistem de conspiratie: “O fac pentru ca ai mei copii sa poata trai intr-o lume libera de aceste absurditati”. Prin aceasta condamna direct putreziciunea autoritatilor, abuzurile, coruptia si nedreptatea sociala. Ca un veritabil Don Quijote, porneste la o lupta cu morile de vant… tot pentru un principiu, de aceasta data mult mai important decat orice: cel al libertatii. Song e un avocat atipic, cum nu ne-a mai fost dat sa vedem in filmele coreene. Pledeaza cu atata inflacarare si pasiune incat ai impresia ca da glas strigatului neajutorat al celor nedreptatiti. Dintr-un anti-erou acesta se transforma intr-un erou, nu al oamenilor de rand pentru dreptatea carora pledeaza, ci in special pentru breasla lui, care tot timpul il privea de sus datorita studiilor lipsa. Evolutia lui e un adevarat model pentru o intreaga societate, astfel ca nu trebuie sa ne mire ca la un film ce descrie ororile regimului Chun Doo-hwan (multe scene de tortura amintind de “National Security” (2012) si pe o tema atat de spinoasa pentru natiunea coreeana, salile de cinematograf au fost arhipline. Filmul merita toate aprecierile, cu atat mai mult cu cat nu vorbim de un film care sa atraga in mod deosebit prin artificii spectaculoase. Pur si simplu Song Kang-ho stie ce trebuie sa faca pentru a te cuceri si a te tine lipit de ecran mai mult de 2 ore, iar asta e suficient.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 7 august 2014

Dupa succesul filmelor “Detective K” si “The Grand Heist”, producatorii coreeni incearca sa exploateze la maxim genul aventurilor cu zambetul pe buze din epoca Joseon odata cu mult-asteptata productie “The Huntresses” (cu titlul original “The Joseon Beautiful Three”). Exista cel putin 3 motive care fac acest film sa fie asteptat de toti iubitorii filmelor de epoca. In primul rand o productie de actiune din care nu lipsesc notele umoristico-parodice cu influente evidente a la “Charlie’s Angels” nu are cum sa nu aprinda imaginatia si sa faca asteptarea grea. In al doilea rand, filmarile s-au facut din august pana in decembrie 2012, insa premiera a avut loc abia pe 29 ianuarie 2014, la mai bine de un an distanta de la incheierea filmarilor. Si nu in ultimul rand, in rolul principal nu avea cum sa nu treaca neobservata populara actrita Ha Ji-won, ce a avut un rol important in promovarea filmului, profitand de succesul aparitiei in serialul “Empress Ki”, ce i-a adus trei premii pentru interpretarea ireprosabila. Pregatindu-se pentru debutul la Hollywood, Ha Ji-won revine intr-o productie de epoca la 9 ani dupa Duelist si la 8 ani dupa aparitia in k-drama “Hwang Jin-yi”, iar apetitul pentru astfel de productii continua, in prezent participand la filmarile de la “Chronicle of a Blood Merchant”. Si totusi, intre lumea serialelor de televiziune si cea a filmelor pentru marele ecran e o mare diferenta. “Hwang Jin-yi” a fost un serial de mare succes, ce a si fost urmat de o productie omonima pentru marele ecran, insa “Duelist”, in ciuda realizarii deosebite, a fost un lamentabil esec de box-office. Si similitudinile pot continua: daca cu “Sector 7” Ha Ji-won a dezamagit pe marele ecran, cu “Secret Garden” tinea cu sufletul la gura saptamana de saptamana iubitorii de k-drama din intreaga lume. Iar povestea pare a se repeta in prezant: cu rolul din “Empress Ki”, Ha Ji-won culegea lauri la finele lui 2013, in timp ce “The Huntresses” nu a reusit sa obtina decat 2,7 milioane de dolari incasari la box-office, o suma mai mult decat modesta fata de asteptarile tuturor. O data in plus s-a demonstrat ca exista o linie de demarcatie clara intre fanii statici ai unei vedete din fata micului ecran si iubitorii de filme pentru marele ecran, doua categorii distincte de spectatori ce rareori se suprapun. Gang Ye-won (Ghost Sweepers, Harmony) si So Ga-in (membra a formatiei k-pop “Brown Eyed Girls”) completeaza gasca de fete nebunatice din Estul salbatic iesite la vanatoare de sclavi. Mai trebuie adaugat ca “The Huntresses” e primul film produs de compania “Wellmade Starm”, cea care le manageriaza tocmai pe Ha Ji-won si Gang Ye-won.

In timpul dinastiei Joseon, in prima jumatate a secolului XVII, Jin-ok (Ha Ji-Won), Hong-dan (Gang Ye-Won) si Ga-bi (Son Ga-In) sunt trei tinere frumoase, vanatori de recompense de meserie, care lucreaza impreuna cu Mu Myeong (Ko Chang-Seok), maestrul lor. Mai putin curajos ca cele trei discipole agere si agile, Mu Myeong le incredinteaza fetelor diverse misiuni in functie de recompensele acordate pentru capturarea persoanelor cautate, mai tot timpul incercand sa le traga pe sfoara si sa-si retina o cota din recompense fara stirea fetelor. Pana cand in timpul unei misiuni secretul e aflat, iar maestrul e luat la intrebari de discipole. Si totusi, desi atmosfera e una vesela, acele vremuri nu erau deloc unele infloritoare pentru Joseon. Puternicul vecin Qing intentiona sa anexeze Joseonul, iar pentru a putea riposta acestei initiative, Regele Joseonului a ordonat realizarea unor harti a tarii, pentru a se putea apara in caz de invazie. Pentru finalizarea acestei misiuni ce dureaza de ani de zile un rol important il avea un instrument de masurare sub forma unei mici cutiute, numit stauroscop. In mai multe randuri trimisii secreti ai Regelui sunt ucisi inainte sa ajunga stauroscopul in posesia acestuia. Un singur trimis reuseste sa scape de asasinii necunoscuti, si acela este Gong Goo, care ramane ascuns. In consecinta, mana dreapta a Regelui apeleaza la Mu Myeong, cunoscut pentru rata de succes a operatiunilor de gasire de persoane, recompensa fiind una foarte generoasa. Misiunea e simpla: gasirea lui Gong Goo si a instrumentului aflat asupra sa. Jin-ok, Hong-dan si Ga-bi trebuie sa-l gaseasca pe trimisul secret, dat in scurta vreme incep sa roiasca asasini in jurul lor. Fara sa realizeze, fetele au nimerit in mijlocul unei afaceri cu iz politic, de reusita misiunii lor ajungand sa depinda soarta intregului regat.

Un film antrenant, cu multa actiune, suspans si buna dispozitie, in care cele trei protagoniste sunt niste veritabile super-ingerase ale lu’ Charlie ce se descurca in cele mai neobisnuite situatii. Solutii neprevazute, “gadget-uri”, trotineta si multe inovatii le salveaza pe acestea din capcanele intinse de inamici, iar lucruri intunecate din trecut incep sa iasa la suprafata si, nu-i asa, trebuie rezolvate. Ha Ji-won e aceeasi actrita plina de energie si mereu surprinzatoare, avand o noua prestatie remarcabila intr-o productie de epoca, chiar daca de aceasta data umorul se imbina cu dramatismul intr-un film usor de urmarit, agreabil si provocator. Pentru cei in cautarea bunei dispozitii, “The Huntresses” e alegerea ideala, cu siguranta nu vor regreta.

Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de cristinab, in colaborare cu lasedan si gligac2002 (Asia Team Romania) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cristinab, cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 3 august 2014

„Dal Ja’s Spring”, desi a fost difuzat de postul coreean de televiziune KBS2 la inceputul lui 2007, pare desprins din anii de inceput ai Hallyu, cand se faceau seriale placut de urmarit si de calitate. Iar acest lucru e reflectat de ratingurile atinse de cele 22 de episoade ale sale, pornind de la 14,9% si ajungand si pana la 19,8%, lucru care e extraordinar pentru un serial comedie/romantic la nivelul anului 2007. In ziua de azi, acest gen de seriale abia reuseste sa treaca de 10-12 %, insa si oferta de seriale s-a diversificat. Nu doar povestea capteaza atentia (de altfel un subiect banal – lumea vazuta prin ochii unei „fete batrane” de 33 de ani ce inca mai viseaza la Fat Frumos), ci mai ales interpretarea protagonistei, Chae Rim, ce a fost recompensata la KBS Drama Awards cu premiul de Excelenta pentru interpretarea prsonajului Dal Ja. Chae Rim a fost o vedeta a serialelor de televiune romantice de la inceputul anilor 2000, dar care din pacate din 2010 nu a mai fost distribuita in nici o productie de televiziune. Ca alte vedete din primul val al Hallyu, si peste Chae Rim au trecut anii, iar serialele din ziua de azi au la baza scenarii scrise dupa alte standarde, pentru actrite ce nu au implinit inca 30 de ani. Una din putinele exceptii o reprezinta Choi Ji-woo, care la cei aproape 40 de ani inca reuseste sa se mentina in atentia publicului si nu renunta la actorie. Din pacate, viata de vedeta in show-biz-ul coreean e destul de scurta, si multe actrite celebre in anii 90 si la inceputul anilor 2000 au renuntat la actorie, prcum Shim Eun-hwa sau Lee Young-ae. Revenind la „Dal Ja’s Spring”, mai trebuie spus ca scenariul e scris de Kang Eun-kyung, autoarea povestii din „Hotelier” si „Gu Family Book”. De asemenea, pe langa Chae Rim, il putem revedea in distributie pe tinerelul Lee Min-ki (22 de ani la data filmarilor), aflat la cea mai buna prestatie dintr-un serial si totodata la ultimul rol dintr-un serial de televiziune, cel putin pana in prezent, acesta optand a se dedica mai apoi doar filmelor pentru marele ecran, in acest an facand pasul spre primul rol negativ dintr-un film, in „Monster”. O surpriza placuta e reintalnirea cu Lee Hyun-woo, cel care avea sa mai apara odata cu Chae Rim intr-un serial, „Oh, my lady”, 4 ani mai tarziu. Intr-un rol secundar, il veti putea recunoaste si pe Kim Jae-wook, pe care ni-l amintim din Kingdom of the Winds, Coffee Prince, Bad Guy sau Antique. Dar sa vedem despre ce este vorba in serial si cu ce incearca sa ne cucereasca scenarista.

Eroina principala a serialului este Oh Dal Ja, o celibatara inocenta in varsta de 33 de ani, care inca viseaza la „Fat-Frumos pe cal alb”. In plan profesional, tanara pare implinita. Lucreaza ca director in cadrul unui show de televiziune axat pe promovarea si achizitionarea online a diferitelor produse. Este o privilegiata a sortii, bucurandu-se de o familie iubitoare, de prieteni fideli, bani, putere si de succes. E saritoare, sufletista, optimista, apreciata de colegi, dar, in ciuda acestei pleiade de calitati, Oh Dal Ja n-are niciun iubit. Nu-si propune teluri inalte, singurul lucru dupa care tanjeste fiind… casatoria.
Mai mult ca sigur, in jurul tinerei, „roiesc” barbatii. La locul de munca, il intalneste pe producatorul Shin Sae Do, un tip flusturatic, extrem de versat in relatia cu sexul frumos si aparent gentil in ce-o priveste pe tanara neexperimentata si credula. Proiectand eronat asupra lui asteptarile-i romantice, inocenta burlacita vede in Shin Sae Do „barbatul ideal”. Visul i se spulbera brusc cand descopera ca „idolul” sau face ochi dulci lui Wee Seon Joo, „gazda de emisiuni”. Manata de samburele geloziei, Dal Ja doreste sa-si ia revansa. In aplicarea planului ei de razbunare, intervine un personaj misterios, cu un trecut nebulos, Kang Tae Bong, un tanar dezghetat si plin de farmec. In ochii anturajului, acesta trebuie sa joace exemplar rolul de ”iubitul din umbra” al lui Oh Dal, in baza unui „contract” si nu a unui exces de… marinimie. Doar o intelegere de ordin pecuniar ar putea motiva un fante intalnit intamplator, determinandu-l sa devina „anvelopa de rezerva” a unei „fete batrane”. Si, totusi, „armele ascunse” ale dragalasei Dal Ja fac „victime” sigure, printre pretendentii la nurii ei feciorelnici numarandu-se si un bogat om de afaceri, un tip prezentabil si inteligent, responsabil cu brandul „The Beauty”: reprezentantul Eom Ki Joong, „gentlemanul perfect”.
Trei barbaţi si… o femeie au norocul sau ghinionul sa impartaseasca o multime de experiente si sa traiasca la cote maxime tot ce le rezerva viata. Si in acest amalgam de peripetii, cine va fi acela care va stapani inima simpaticei Oh Dal Ja ? Don Juan-ul Shin Sae Do, carismaticul Kang Tae Bong sau „tipul perfect”, Eom Ki Joong ? Cine va sfarsi ca un adevarat „cavaler în armura stralucitoare ?”

Aventurile traite de personajul central al acestui serial ne ajuta sa creionam in tuse hazlii portretul celibatarei trecute de 30 de ani. Daca in anii ‘80, adolescentele gen Dal Ja credeau ca virginitatea şi puritatea sunt adevaratele virtuti ale unei femei, in anii ‘90, tinerele de 20 de ani optau deja pentru egalitatea intre femei si barbaţi, idealul urmarit cu frenezie fiind „femeia independenta”. Lucrurile par sa se schimbe dupa etatea de 30 de ani, cand „femeile Dal Ja” constientizeaza dureros ca sunt „in floarea varstei” si gandesc ca cea mai frumoasa parte a vietii lor s-a scurs deja. Dar varsta e o dulce povara, facandu-le mai intelepte. Astfel, „fetele batrane” invata cu aviditate de la barbatii din jurul lor ce inseamna sa fii competitiv, descopera ca lucrurile aparent neinsemnate pot fi extraordinare si ca nu-i nicio problema daca nu se plaseaza mereu in frunte. Ele trag concluzii din experienta fiecarei zile, intelegand ca mariajul nu e asemeni unei indatoriri pe care esti obligat s-o duci la bun sfarsit. E minunat sa te casatoresti, dar, daca n-o faci… nu-i nicio problema. Sa fii fericita, chiar si singura, in etapa de glorie a vietii tale este, de fapt, o chestiune de liber arbitru.

Pentru prototipul feminin „Dal Ja”, nu perceptia societatii e importanta, ci asumarea pe deplin si cu demnitate a statutului de „femeie singura”. In opinia multor barbati, Dal Ja e un pic prea „in varsta” pentru a trai nesabuit şi aventuros si, in acelasi timp, destul de tanara pentru a se pune la casa ei si a duce o viata pasnica si extrem de monotona. Aflata permanent la „rascruce de drumuri”, femeia Dal Ja alege fie sa ramana singura pentru totdeauna, fie sa prinda ultimul tren, casatoria. Dar ea continua sa viseze la „marea dragoste”, asa cum a facut-o dintotdeauna.
Pentru femeia celibatara de peste 30 de ani, dragostea este ca o zi superba de primavara, care nu se sfarseste niciodata. Si, chiar daca in ochii celorlati pare ca „s-a vestejit”, sufletul ei asteapta neobosit „sa infloreasca” prin iubire…

Traducerea serialului a fost efectuata in premiera in Romania de Claudia si uruma (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: Claudia – asiacinefil

Publicat: duminică 3 august 2014

“Broken” e o recenta productie coreeana ce readuce in discutie o chestiune care macina de mult timp societatea japoneza, cea a delincventei juvenile. De ce cea japooneza ? Pentru ca filmul e de fapt o adaptare a unui roman scris de japonezul Keigo Higashino, “Hovering Blade”, in 2004, ce a si fost ecranizat cu succes in 2009 in Japonia. Cu toate ca problema delincventei juvenile e una universal valabila, simptomele si consecintele ei fiind asemanatoare in orice societate, in “Broken” se simte mult specificul japonez. E una din cele mai fidele ecranizari coreene ale unui roman scris de un japonez, in care regasim tot ce e specific filmului japonez de gen: imagini sumbre, o atmosfera stranie, o tensiune pe care o simti pe tot parcursul filmului, o violenta dusa uneori pana la extrem nespecifica filmului coreean, mult mai rezervat in descrierea violentei. Desigur, tocmai datorita acestui lucru, filmul a fost clasificat cu rating R+19. Nu neaparat violenta socheaza in acest film, care e intensa in doar cateva scene, in rest fiind vorba de un thriller autentic, ci mai ales anumite scene cu profund caracter antisocial, destul de greu de suportat de spectator. Insa dincolo de aceste lucruri, filmul ridica numeroase intrebari si prezinta ipostaze cutremuratoare ce ne fac sa ne intrebam daca legea e facuta cu adevarat pentru a pedepsi infractorii, ca e vorba de persoane adulte sau copii, sau e facuta pentru ca prin masurile uneori prea permisive sa duca la indreptarea persoanei. Si se mai pune o intrebare: poate o persoana ce a gresit grav sa se indrepte vreodata ? Filmul incearca nu sa raspunda la aceste intrebari, ci sa ofere o alternativa cruda la dreptatea infaptuita de Justitie: justitia personala. Chiar daca suna a ceva desprins parca din vendettele evului mediu apusean, sa fie asta o alternativa si la nedreptatea sociala a lumii moderne ?

Lee Sang-hyeon (Jung Jae-young) e un umil angajat al unei fabrici private de textile. Sotia i-a murit dupa 3 ani de lupta cu o boala nemiloasa, trebuind sa-si creasca singur unica fiica, pe Su-jin. Ocupat mai mereu cu lucrul, preferand sa ramana peste program sau, eventual, sa mearga dupa program sa isi inece amarul in bautura, Sang-hyeon isi neglijeaza mereu fiica, uitand de planurile comune facute de aceasta. Intr-o seara ca oricare alta, in care Sang-hyeon isi anunta fiica prin sms ca intarzie deoarece la fabrica i s-a impus un obiectiv de productie ce trebuia obligatoriu atins, fata acestuia dispare. Revenit tarziu acasa, tatal gaseste casa saracacioasa pustie si crede ca probabil fiica lui s-a dus sa stea la prietenele ei de scoala. Doar ca a doua zi e cautat de sergentul Jang de la politie, care il solicita pentru a identifica un cadavru, despre care sustine ca ar fi al fiicei sale. Desi la inceput crede ca totul e o gluma, la vederea cadavrului intreaga lui lume se prabuseste dintr-o data, sfaramandu-i sufletul. In fata promisiunilor sergentului Jang de a-i gasi pe autorii violului si crimei, Sang-hyeon decide sa-si faca singur dreptate si porneste pe urmele autorilor primind informatii confidentiale de la un necunoscut. Ceea ce e pe cale sa descopere e cel putin la fel de cutremurator ca fapta oribila comisa de autori impotriva fiicei sale.

“Broken” este cea de-a treia adaptare coreeana pentru marele ecran dupa o opera a romancierului japonez Keigi Higashino, dupa “White Night” (2009) si “Perfect Number” (2012). Cunoscut pentru romanele sale de mister, Higashino a scris o multime de romane ce sunt foarte cautate de cineastii japonezi in vederea ecranizarii lor. E suficient sa amintim doar cateva filme si seriale realizate dupa romanele sale: Tegami, The Wings of the Kirin, Galileo, Himitsu, Byakuyako, Shinzanmono. Filmul coreean a strans peste 450.000 de spectatori in salile de cinematograf in primele 4 zile de la lansare, veniturile totale obtinute la box-office fiind de 7,3 milioane de dolari. Regizorul Lee Jung-ho, ce a debutat in 2010 cu “Bestseller”, a optat pentru o distributie in care capul de afis e tinut de Jung Jae-young, pe care l-am vazut recent in “The Plan Man”, intr-un rol comico-dramatic, dar si in numroase alte filme ce nu mai trebuie amintite. De aceasta data il interpreteaza pe Lee Sang-hyeon, un rol dramatic prin excelenta al unui tata ce cauta sa-si faca singur dreptate, in fata incapacitatii autoritatilor si a justitiei de a reactiona si pedepsi adecvat astfel de faradelegi grave. Trecand peste atmosfera grea, placida, a filmului, acesta ridica cateva semne de intrebare majore privind echitatea sociala, punand in fata spectatorului cateva situatii paradoxale in care autorii minori ai unor fapte grave ajung sa fie protejati in fata maniei razbunatoare a membrilor familiilor victimelor lor. In plus, ca in atatea alte filme, sunt subliniate o data in plus lacunele sistemului judiciar coreean, ce permite asemenea anomalii si sanctionarea prea putin drastica a minorilor delincventi ce nu constientizeaza gravitatea propriilor fapte comise. Atitudinea acestora ajunge pur si simplu sa te revolte si sa te faca sa dai dreptate celui ce incearca sa-si faca singur dreptate intr-o societate surda si oarba. Si poate cel mai bine intelege prin ce trece tatal victimei chiar politistul, sergentul Jang, care are o vorba: “criminalii, ca sunt adulti sau copii, tot criminali sunt, nu exista deosebire intre criminali”. Din pacate legea nu tine cont de acest lucru, iar ultima replica din film, rostita chiar de politist, ne arata un adevar crunt si greu de acceptat: legea e mereu nedreapta. Ea trebuie sa fie perfectibila, sa nu lase loc de scapari, pentru a nu se instaura haosul intr-o lume si asa fragila si macinata de conflicte. Un film greu, dur si apasator, ce te lasa in suspans mult timp dupa ce l-ai vizionat.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 27 iulie 2014

Ca si “Murderer”, si “Tumbleweed” e filmul unui regizor-scenarist coreean debutant, Lee Duk-hee, fost asistent de regie la doua filme cu gangsteri, al caror model il regasim amestecat in realizarea sa, “Failan” si “My Boss, My Hero”. Si chiar daca vorbim de o distanta de mai bine de un deceniu in care Duk-hee nu a mai activate in lumea filmului, putem spune ca “Tumbleweed” preia dramatismul realist din “Faulan” si nota de umor negru si dinamism din “My Boss My Hero”. De fapt, “Tumbleweed” e la origine un film ce se vrea cu gangsteri, insa pe alocuri e o drama profunda, daca ne gandim la personajul principal, un inadaptat, dar nu lipseste tensiunea unui thriller, actiunea, putin umor, iar cireasa de pe tort – putin din genul noir. Cu un asemenea amestec de genuri, nici nu e de mirare ca filmele cu gangsteri ale zilelor noastre sufera o serioasa transformare. O simpla poveste romantica amestecata cu una dura de loialitate din lumea gangsterilor nu mai poate fi reteta castigatoare. In rolul principal il revedem pe Lim Chang-jung, un obisnuit al comediilor de orice natura (Sex is Zero 1 si 2, Fortune Salon, Sisily 2 km, Greatest Expectations), care trecand de 40 de ani a schimbat si genul filmelor abordate, in 2012 aparand pentru prima oara intr-un rol dramatic in “Traffickers”. Actor prin excelenta al filmelor pentru marele ecran, “de moda veche”, fara a-si face o imagine aparand in seriale de televiziune sonore (are doar 2 la activ, unul in 1992 si altul modest, 20 de ani mai tarziu) Lim Chang-jung a insuflat mereu o doza de energie pozitiva spctatorilor filmelor sale, indiferent de perioada in care au fost facute sau de tematica abordata. Mereu a interpretat personaje ocolite de noroc in dragoste sau de gangsteri naivi, insa odata cu trecerea anilor a considerat ca o schimbare de imagine e necesara, optand pentru genul dramatic. Sa speram ca pe viitor va reveni la comedii, altfel putem spune ca Coreea a pierdut un mare comediant. In rolul principal negativ il recunoastem pe Ahn Nae-sang, cunoscut din numeroase roluri secundare in seriale de televiziune (May Queen, Moon Embracing the Sun, The Slingshot, Cain and Abel etc) si filme, care de aceasta data are o interpretare peste nivelul rolului sau. Daca trebuia sa interpreteze un gangster marunt cu aspiratii mari, de aceasta data s-a depasit pe sine, dand viata unui personaj mult prea realist comparativ cu orice asteptari. Son Eun-seo e prezenta feminina supriza a filmului, iar daca vi se pare cunoscuta e probabil pentru rolul rautacioasei In-hwa din k-drama “May Queen”. “Tumbleweed” nu a avut incasari deosebite la box-office (sub 5 milioane de dolari), insa povestea e coerenta si ofertanta pentru amatorii mai multor genuri, o buna parte fiind o poveste aproape romantica, dupa care brusc se transforma intr-un thriller dramatic. Intre data premierei mondiale a filmului, in octombrie 2012 la festivalul de la Busan, si data premierei din cinematografe, noiembrie 2013, e mai bine de un an, lucru care sugereaza dificultatile financiare ale regizorului in privinta promovarii filmului, si care poate explica si insuccesul de la box-office.

Park Chang-su (Lim Chang-jung) tocmai a fost eliberat din inchisoare, dupa ce si-a ispasit o sentinta de 6 luni. E un pierde-vara ce hoinareste toata ziua prin cartierul sau, fara a avea o ocupatie anume. Mama lui adoptiva il tot bate la cap sa se insoare, ingrijorata fiind de faptul ca fiul sau nu mai e de mult la prima tinerete si nu pare a avea un viitor, nici maturitatea de a se gandi la acesta. Eventual se pregateste pentru o noua “afacere”, anume sa-si imprumute numele unor escroci contra unei sume consistente, urmand a merge la inchisoare 1-2 ani in momentul in care escrocheria era descoperita de autoritati. Pe cand e la un pas sa accepte implicarea in dubioasa afacere, un lucru neasteptat se intampla. Intr-o seara, asista la o cearta a unui barbat cu o femeie atragatoare (Mi-yeon, interpretata de Son Eun-so) ce coboara dintr-o masina luxoasa tocmai langa locul unde Chang-su incerca sa se usureze. Fara voia lui asista la spectacolul oferit de ceea ce pare a fi un cuplu. Dar lucrurile nu sunt deloc cum par. Fata, Mi-yeon, e iubita sefului sexagenar al unei bande de gangsteri temute la nivel national, iar cearta o are cu mana dreapta a sefului, cu care a avut o aventura ascunsa, si pe care il ameninta ca-l va turna sefului sau. Mi-yeon primeste un cec pentru “serviciile prestate” si pentru a-si tine gura, alegandu-se si cu o palma zdravana de la partenerul secret. E momentul in care breazul Chang-su intervine, ca un cavaler trecut de prima tinerete, in apararea fetei. Mai apoi se indragosteste de aceasta, desi era evident ca cei doi proveneau din medii diferite si aveau orizonturi diferite de asteptari. Ea hotarata si indiferenta, el timid si sovaielnic. Din vorba in vorba, Chang-su o gazduieste peste noapte si deja se viseaza in al noualea cer. Se pregateste chiar de logodna, dupa doar 2 zile de cand a cunoscut-o pe Mi-yeon, cumparandu-i un inel cu toti banii castigati pentru cele 6 luni de inchisoare. Dar cand toate pareau a urma un curs firesc catre o relatie serioasa a celor doi, ceva se intampla, si totul ia o turnura inimaginabila pentru Chang-su, ce devine inamicul public numarul 1.

Filmul este structurat pe doua mari parti, desfasurandu-se pe durata a doua planuri temporale diferite: prezentul si ceea ce se petrece la 10 ani distanta. Pentru un asemenea demers, durata de doar 104 minute a filmului e una mult prea scurta, lucru care duce la un dezechilibru, prezentul acaparand cam 75% din film, iar deznodamantul, petrecut 10 ani mai tarziu, abia 25%. Regizorul nu reuseste sa faca spectatorul sa se ataseze de personajul principal decat intr-o mica masura. Chang-su nu are valentele unui erou si e calauzit dupa motto-ul: “ca sa traiesti, trebuie sa fii las si mereu sa fugi”. Curajul e ceva ce afiseaza doar instinctual, insa da repede inapoi in momentul in care se alege cu un pumn cand ii ia apararea fetei molestate de gangster. In rest, e un pierde-vara galagios si laudaros, care la 6 luni dupa ce a fost incarcerat revine in cartierul sau si se manifesta ca si cum ar fi seful din zona nerecunoscut de nimeni. In realitate, nici macar nu e un gangster, ci doar o puslama de cartier care la prima rafala de vant o ia la sanatoasa, ce refuza sa se maturizeze, cheltuindu-si toate fondurile castigate prin escrocherii sau afaceri dubioase – la jocurile de noroc. Aparitia in viata lui a lui Mi-yeon il face sa simta ce nu a mai simtit odata fata de cineva, si dupa numai 2 zile da fuga la magazinul de bijuterii si-i cumpara una din cele mai scumpe pietre pretioase, cheltuindu-si toti banii castigati pentru sederea dupa gratii. Naivitatea avea sa-l coste mult, iar ceea ce va urma va fi o ratacire, o traire dupa motto-ul sau, o fuga continua si o viata traita in umbra. Titlul filmului in limba engleza (deoarece in coreeana se numeste, simplu, “Chang-su”) nu are un sinonim in limba romana. “Tumbleweed” e o planta bizara intalnita in zonele aride si de stepa, care se formeaza in varful unui cactus sau al diferitelor specii de plante asemanatoare, care se desprinde de acestea si se rostogoleste in directia vantului, semanand cu o minge rotunda de iarba, buruieni si radacini. Asemeni acestei plante, si Chang-su rataceste pe strazile prafuite ale orasului-port Incheon, fara un orizont anume, lasandu-se purtat de soarta catre unde o fi sa-l duca. Iar consecintele acestui mod de viata il vor duce spre niciunde, pentru ca pierzanie e ceva prea mult spus; nu poti sa pierzi ceva ce niciodata nu ai posedat in viata. Un film captivant, dinamic, dar la finalul caruia parca simti ca nu te-ai atasa de nici un personaj, destinele acestora fiind prea indepartate de perspectivele unei vieti obisnuite.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 26 iulie 2014

Difuzat de postul coreean de televiziune KBS din decembrie 2013 pana in februarie 2014, „The Prime Minister and I” ne invita la o calatorie in culisele lumii politice si ale vietii private a unui ipotetic Prim Ministru al Coreei. Daca despre Casa Albastra si culisele ei am avut ocazia sa aflam in celebrele seriale de spionaj „IRIS”, „IRIS II”, „Athena”, dar si in „Korean Peninsula” sau in recentul „3 Days”, despre institutia Primului Ministru nu s-au facut mai deloc filme sau seriale. Asta poate si pentru ca Primul Ministru in Coreea are o alta semnificatie decat cea a oricarui Prim Ministru al altei tari. In Coreea, Primul Ministru e numit de Presedintele tarii, cu aprobarea Adunarii Nationale, si poate fi orice persoana, nu trebuie obligatoriu sa fie membru al parlamentului coreean. Astfel se explica de ce personajul principal al serialului e un procuror, nu un politician, nominalizat la functia de Prim Ministru. In Coreea, Primul Ministru e principalul asistent executiv al Presedintelui, adica il asista pe Presedinte in supervizarea ministerelor, face recomandari de ministri, iar in caz de nevoie sau situatii de urgenta, e prima persoana ce poate lua locul unui Presedinte in functie. Practic, in Coreea, Presedintele este seful guvernului, Primul Ministru fiind de fapt ca importanta si atributii in guvern doar Vice Prim Ministru. E bine de stiut aceste lucruri pentru a intelege cum functioneaza institutiile de varf ale statului coreean si, mai ales, pentru a nu exista intrebari despre anumite lucruri ce noua, occidentalilor, ce traim dupa regulile unui alt tip de democratie, ni s-ar putea parea bizare. Serialul trebuia sa aiba initial 16 episoade, dar cum unul din episoade cadea pe data de 31 decembrie, zi obisnuita in Coreea pentru celebrele premii acordate de televiziuni celor mai merituoase seriale ale anului ce se incheie, episodul n-a mai fost difuzat, iar cum saptamanal sunt difuzate 2 episoade dintr-un serial, pentru a nu se incurca difuzarea urmatorului serial s-a decis lungirea lui cu 1 episod, ajungandu-se in final la 17 episoade. Serialul nu a avut un rating remarcabil, din contra, entitatile ce se ocupa cu consemnarea ratingurilor nici nu l-au plasat in primele 10 emisiuni/seriale pe interval de prime time. Cu toate acestea, serialul a fost extrem de popular, fiind urmarit cu sufletul la gura pe diversele site-uri specializate in difuzarea de seriale online, precum dramafever, de iubitori de comedii romantice coreene din intreaga lume. Distributia a atras atentia, starul Lee Beom-soo revenind pe micul ecran dupa rolul negativ din serialul de actiune/spionaj „IRIS II”, de aceasta data intr-un rol diametral opus, cel al unui Prim Ministru romantic. Yoona (Yoon Ah) revine dupa rolul ezitand din „Cinderella Man” si dupa „Love Rain”, avand o interpretare mult mai matura dar la fel de aducatoare de buna dispozitie, cu un plus la capitolul trairii pe ecran a momentele dramatice. Chae Jung-an (pe care ne-o amintim din Cain and Abel sau When a Man Loves) parca e abonata la rolul de frumusete mereu aflata pe locul 2 in preferintele protagonistului masculin, fiind la al treilea rol consecutiv de aceeasi factura pe micul ecran. Desi la data decernarii KBS Drama Awards, pe 31 decembrie 2013, „The Prime Minister and I” a avut doar 7 episoade difuzate, Yoona si Lee Beom-soo au castigat premiul pentru Cel mai bun cuplu intr-un serial KBS in 2013, iar Yoona a fost recompensata cu Premiul de excelenta intr-un serial KBS.

Serialul ne ofera prilejul unei incursiuni in jocurile politice ale societatii moderne coreene. Manevrele din spatele intereselor politice, aliante incheiate pentru foloase personale sau aranjamentele politice facute atunci cand iti doresti sa castigi puterea politica sunt, indiferent in ce tara te afli, raportate la aceleasi.proverb: „Fa-te frate cu dracul pana treci puntea”, ce nu are granite, limite de timp, rasa sau religie si parca in lumea politica este cel mai des intalnit! Putinii oameni onesti, cu principii sanatoase si care se gandesc in primul rand la popor si apoi la ei sau familia lor sunt rari si cu atat mai valorosi.

Pornit din functia de procuror, Kwon Yool (Lee Beom Soo), fara a face rabat de la principiile sale si mai ales dedicandu-se exclusiv muncii sale, ajunge sa fie nominalizat la functia de prim-ministru. Nominalizarea pentru inalta functie atrage automat interesul imens al cetatenilor si mai ales al mass-media. Ramas vaduv in urma cu 7 ani, Kwon Yool isi creste singur cei 3 copii, sprijinit mereu de ajutorul si sustinatoarea sa, secretara See Hye-Joo (Chae Jung-An). Din acest motiv devine tinta perfecta si pentru ziarele de scandal. Reportera ziarului” Stirile de scandal”, Nam Da Jung (Im Yoon Ah), are sarcina de a afla amanunte picante din viata proaspatului nominalizat, si astfel drumurile celor doi se intersecteaza. Prima lor intalnire, absolut intamplatoare, are urmari nebanuite si absolut de neimaginat de cei doi protagonisti. Prinsi in goana dupa senzational a reporterilor si a interesului pentru pastrarea imaginii publice a primului-ministru, dar si pentru a implini cel mai fierbinte vis al tatalui jurnalistei, cei doi sfarsesc prin a incheia o casatorie pe baza de contract si de aici… un lung lant de peripetii…! Prima si cea mai importanta reusita a tinerei reportere, aceea de a implini dorinta tatalui sau de a o conduce mireasa spre sotul ei, la altar, este doar inceputul unei aventuri in care porneste cu hotarare si determinare, chiar daca stie ca acel contract are o durata bine determinata.

Sincera si deschisa, cu un suflet bun si plin de compasiune, crescuta si ea doar de tatal sau, Nam Da Jung aduce un aer proaspat, plin de caldura si vioiciune, in casa plina de reguli si restrictii a primului-ministru. Primita cu neincredere de membrii familiei si de anturajul premierului, Da Jung are totusi doi aliati: mezinul familiei, Kwon Man Se si proaspatul director Kang In Ho (Yoon Si Yoon). Sustinuta de cei doi, incepe o noua viata, cea de sotie si mama a copiilor, dar si ca Doamna Prim-ministru. Simtind atentia si grija unei persoane feminine, dar mai ales caldura unei imbratisari atunci cand esti in lacrimi, copiii sunt primii care reactioneaza favorabil la prezenta lui Da Jung, iar Kwon Yool incepe sa-si descopere si cunoaste propriii copii despre care stia atat de putine!

Asa cum suntem obisnuti, scenaristii coreeni complica viata eroilor, secrete din trecut iesind la suprafata, idile nascandu-se sub acoperisul resedintei Primului Ministru sau razboiul politic nascand multe alte intrigi si necunoscute. Vizionand episod dupa episod, vom urmari impreuna schimbarea atitudinii, sentimentelor si a dorintelor eroilor. Trecerea de la sentimente de ostilitate si respingere la cele de atentie, grija, protectie si iubire, toate redate cu emotie si talent de toti protagonistii serialului. Pentru prima data putem urmari si atitudinea unei mame „altfel” in raport cu copiii si familia sa. Iubitorii serialelor coreene care au desigur imaginea mamelor coreene care sunt in stare de cele mai inimaginabile actiuni pentru a-si salva, proteja sau sustine copiii, vor fi socati sa vada mama biologica a copiilor din acest serial. Chiar daca provine dintr-un mediu social mult sub nivelul Primului Ministru si al familiei sale, Nam Da Jung, desi nu este mama, le da o lectie usturatoare despre ceea ce trebuie sa fie o mama, despre sacrificarea propriilor interese, sentimente si propriei iubiri pentru binele copiilor si a persoanei iubite. Un serial, de fapt, o poveste de viata in care triumfa lucrurile cele mai importante: prietenia, daruirea si iubirea!

Prezentare realizata de poet24, gligac2002 – asiacinefil

Publicat: vineri 25 iulie 2014

Lim Yong-ho locuieste impreuna cu tatal sau intr-un orasel de provincie din Coreea zilelor noastre, in niste conditii mizere. Tatal sau creste caini, iar pentru aceasta meserie considerata injositoare si pentru faptul ca mai tot timpul mirosea a rahat de caine, Yong-ho era terorizat la scoala de batausii clasei. Neavand puterea de a riposte, mereu indura cu stoicism corectiile primite, pentru ca mai apoi acasa sa gaseasca aceeasi atmosfera apasatoare, in care singura bucurie si raza de speranta era masa aracacioasa pe care o lua impeuna cu tatal sau. Cele cateva cuvinte banale schimbate la masa si desenele pe care le daruia la fiecare aniversare a sa tatalui sau, ce le punea in rama si ca un tablou le ducea cu el in camioneta prafuita peste tot, erau singura bucurie a pustiului. De mic a ramas orfan de mama, iar afectiunea tatalui lipseste aproape cu desavarsire. Intr-o zi, o intalneste pitita sub un pod rutier pe Ji-soo, o fetita de varsta lui, ascunsa acolo pesemne de parintii ei. Ji-soo se mutase recent in acelasi orasel, avand si ea in urma un trecut traumatizant pe care dorea sa-l uite. Desi la inceput cei doi se privesc cu suspiciune, treptat se imprietenesc, uniti si de sentimentul periferizarii de catre ceilalti colegi in clasa de la scoala. Iar cand toate lucrurile duceau spre o frumoasa prietenie specifica copilariei, intr-o seara fata e condusa spre casa impeuna cu mama ei ce se imbatase, de tatal lui Yong-ho, in camioneta acestuia. Vederea desenului lui Yong-ho pus in rama pe bordul masinii ii produce un soc, trezindu-i amintiri dureroase din trecut. Care este misterul ce planeaza in jurul tatalui lui Yong-ho ?

Lee Ki-wook debuteaza, la inceputul lui 2014, ca regizor-scenarist pe cont propriu, fara a avea sustinerea vreunui mare studio de productie in spate, cu filmul “Murderer”, un thriller dramatic realizat cu mijloace reduse, atat financiare cat si tehnice. Filmul a avut o prezenta meteorica in cinematografele coreene, fiind promovat pe canalele pay-per-view si pe dvd/bluray. Distributia a fost adaptata bugetului alocat, iar prezenta lui Ma Domg-seok in acest film se datoreaza prieteniei cu regizorul si rolului mai putin solicitant, filmarile durand mai putin de o luna. In celelalte roluri principale avem doi actori copii, Ahn Do-kyu (pe care l-am vazut intr-un rol secundar din “A Werewolf Boy” si in rolul personajului Wang Yu din copilarie in k-drama de succes “Empress Ki) si Kim Hyun-soo (micuta So Yi din “Deep Rooted Tree” sau fetita In Hae din serialul medical “Good Doctor”). Scenariul este simplu, pe alocuri chiar dur daca avem in vedere ca din distributie fac parte cei doi copii, dar povestea e una inchegata, bine comprimata in cele 70 de minute ale filmului. Daca majoritatea regizorilor debutanti dau totul in filmul de debut pentru a fi remarcati si a-si construe o stralucita cariera viitoare, mijloacele de exprimare modeste i-au rapit aceasta sansa lui Lee Ki-wook. Chiar daca e tensionat, filmului ii lipseste ceva, scanteia si originalitatea care sa te faca sa spui ca ai vazut ceva diferit de ce s-a mai realizat in domeniu. Nici un actor nu iese in mod deosebit in evidenta, rolurile sunt simpliste, personajele sunt indivizi de la marginea societatii, damnati ai mostenirii parentale, care in cele din urma se lasa daborati de propriile slabiciuni. Yong-ho provine dintr-o familie descompusa dupa moartea mamei intr-un accident de masina, fiind crescut de tatal sau, fara afectiune. Acest lucru il transforma in victima sigura in fata colegilor batausi de la scoala, iar pe masura trecerii timpului si aflarii adevarului nebanuit despre tatal sau, devine ferm convins ca nu poate decat sa ii calce pe urme. Si nu ca ar vrea el, ci deoarece sangele apa nu se face, iar proversul spune: “Asa tata, asa fiu”. In schimb, Ji-soo are si ea o trauma din trecut ce o poarta cu ea in momentul in care se muta in oraselul unde se afla si Yong-ho. Ea e o razvratita introvertita, ce se ascunde pe sub pod mai tot timpul si care, ca Yong-ho, e terorizata de noii ei colegi de clasa. Doar ca experienta tragica din trecut ii da curajul sa riposteze, convina ca nimic nu poate fi mai rau decat clipele de cosmar prin care a trecut odata. Cei doi copii ajung sa se imprieteneasca, iar Ji-soo e cea care are puterea de a-l scoate din agonie pe Yong-ho. Dar trecutul intervine din nou, lovind ca o secera si frangand orice speranta a celor doi copii.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania lui lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil

Warrior Princess (2014) – povestea unei prinţese rãzboinice mongole pe care istoria nu a uitat-o

Innocent Thing (Thorn) (2014) – Jang Hyuk şi Jo Bo-ah într-o poveste halucinantã ce sfideazã orice logicã

The Target (2014) – un remake de succes dupã “Point Blank”, realizat în stil coreean

Case of Kyoko, Case of Shuichi (2013) – douã cazuri paralele, o singurã tragedie: tsunami-ul din martie 2011.

Brotherhood of Blades (2014) – acţiune şi conspiraţie în cel mai bun film wuxia al anului !

God of War (Soldier of God) (2013) – povestea sclavului ce a ajuns sã conducã un regat muribund

A Woman and War (2013) – când zeii devin oameni, pot fi oamenii de rând egalii zeilor ?

Queen of Office (2013) – reunificarea Coreei mai poate aştepta, prioritatea naţionalã e cu totul alta !

Meet Mr. Daddy (2007) – toreadorul (Park Shin-yang) şi micuţa prinţesã (Seo Shin-ae) într-o poveste de viaţã emoţionantã

Queen of Ambition (2013) – Soo Ae şi Kwon Sang-woo între ambiţie şi rãzbunare

Shield of Straw (2013) – o singurã misiune, 120 de milioane de posibili inamici !

Z Storm (2014) – un thriller de culise despre demascarea unei afaceri în stilul Bernie Madoff în Hong Kong

Beyond the Clouds (2014) – o tragedie dintr-o noapte glamour dã naştere suferinţei, iubirii şi iertãrii

The Attorney (2013) – Song Kang-ho luptã pentru libertate într-un blockbuster pe o temã sensibilã pentru coreeni

The Huntresses (2014) – Ha Ji-won, o „Charlie’s Angel” veritabilã a epocii Joseon

Dal Ja’s Spring (2007) – Albã ca Zãpada Chae Rim în misiune imposibilã: cãutarea lui Fãt-Frumos !

Broken (2014) – o remarcabilã ecranizare coreeanã dupã romanul „The Hovering Blade” al romancierului japonez de mister Keigo Higashino

Tumbleweed (2013) – Lim Chang-jung şi Ahn Nae-sang, falsul şi adevãratul gangster faţã în faţã

The Prime Minister and I (2013/2014) – Lee Beom-soo, primul ministru romantic ce redescoperã iubirea

Murderer (2014) – “Fãrã un vis, omul e un mort viu”. Dar omul bântuit de coşmarul propriului trecut ?