„Crush and Blush” (cunoscut si ca „Miss Carrot”) este o comedie neagra de referinta pentru acest gen in Coreea, ce a avut premiera mondiala la Festivalul de la Pusan in toamna lui 2008. O saptamana mai tarziu filmul s-a lansat si in cinematiografe, obtinand incasari de 2,6 milioane de dolari. Suma modesta obtinuta la box-office nu trebuie sa mire, deoarece „Crush and Blush” nu e un film de box-office, comercial, ci mai degraba o productie de festival axata pe originalitatea scenariului si pe calitatea interpretarii actorilor din rolurile principale. Autorul „Trilogiei Razbunarii”, Park Chan-wook, a contribuit din plin la realizarea acestei productii, atat in calitate de producator cat si ca scenarist. Regia e semnata de debutanta Lee Kyoung-mi, care la doar 35 de ani a si fost rasplatita cu premiul pentru Cel mai bun regizor debutant la „Blue Dragon Film Awards” si pentru Cel mai bun scenariu original (la acelasi festival). Succesul scenariului se datoreaza si contributiei lui Park Chan-wook, dar si a cooptarii unei a treia scenariste debutante, in persoana lui Park Eun-kyo, un alt nume care avea sa confirme in scurt timp prin scenariile memorabile ale unor filme de succes precum „Mother”, „The Naked Kitchen”, sau „Never Ending Story”. Cu o asemenea echipa de scenaristi, nici actorii distribuiti in rolurile principale nu sunt mai prejos. O putem revedea pe Kong Hyo-jin intr-un rol impresionant, cum nu a mai fost vazuta (prestatia din serialul „Master’s Sun” e joaca de copil pe langa dificultatea acestui rol). Seo Woo, o tanara actrita cvasi-necunoscuta interpreteaza rolul carierei, fiind recompensata cu premiul pentru Cea mai buna actrita debutanta acordat de Asociatia Criticilor de Film din Coreea. Pe Lee Jong-hyuk l-am vazut intr-o multime de seriale de televiziune in ultimii ani, fiind un actor familiar iubitorilor de k-drame, in timp ce pe frumoasa Hwang Woo Seul Hye am putut-o vedea in Speed Scandal si Lovers Vanished. „Crush and Blush” a castigat nu mai putin de 11 premii si a avut inca 8 nominalizari la 7 festivaluri de film, Kong Hyo-jin castigand 3 premii (si avand 2 nominalizari) pentru prestatia din acest film.

Yang Me-sook (Kong Hyo-jin), o fetita orfana, crescuta in orfelinat, ajunge profesoara de limba rusa la un liceu de fete. Cum insa limba rusa era o materie luata in derizoriu de toata lumea, aceasta e trimisa de conducerea scolii sa invete engleza, pentru a-si putea continua cariera pedagogica. Performantele sale profesionale atrag si calificativele pe care nonconformista profesoara le primeste de la elevi: „naspa” si „superficiala”… Nimic nou sau deosebit pentru Me-Sook, neacceptata de colegii de liceu, respinsa de colegii de munca si de elevii din clasele ei. La cei 28 de ani ai sai, lumea in care traieste este populata de un singur personaj: domnul Suh, profesor la acelas liceu, pasiunea si obsesia vietii sale de la varsta de 18 ani ! Nimic altceva nu conteaza, singurul ei tel fiind sa-i capteze atentia si sa-l cucereasca. Competitia este insa acerba. D-l Suh este casatorit si are o fiica, eleva a profesoarei de rusa, iar la el viseaza si profesoara Lee Yu-ri, frumoasa, eleganta, gratioasa… Pentru indepartarea acesteia, Me-sook isi gaseste aliat …tocmai in fiica profesorului – pe Suh Jong-hee, „ratata liceului”. Unite impotriva frumoasei Lee Yu-ri si dorind sa impiedice divortul sotilor Suh, Me-sook si Jong-hee pun la cale strategii din cele mai indraznete, si nu precupetesc nici un efort pentru atingerea obiectivelor lor. Va reusi Me-sook sa gaseasca raspunsul la intrebarea: ce vrei de la un barbat insurat pe care l-ai urmarit timp de 4 ani ?

In ciuda personajelor ciudate, inadaptate respinse si neacceptate de mediul in care traiesc, filmul este o poveste despre supravietuire si tenacitate, despre familie si importanta ei. Chiar daca simti uneori ca ai nevoie de o „pauza” in maratonul casniciei, chiar daca, uneori, faci greseli, familia e un obiectiv pentru care merita sa lupti. Obsesia orfanei pentru profesorul ei e de fapt un mijloc de a simti ca apartine cuiva, ca cineva se gandeste la ea, ca are cu cine comunica, chiar daca toate fanteziile sentimentale sunt doar in mintea ei… Cand unitatea familiei este amenintata, copiii fac totul pentru a nu-si pierde familia, iar copilul „ciudat” al familie Suh nu face exceptie. Si, printre intrigi, lupte, strategii, vise si obsesii, razbate filosofia adoptata de copilul orfan, singuratic, care de cele mai multe ori plange dar care nu uita sa …rada: „sa nu ai impresia ca lumea este un loc corect” ! Kong Hyo-jin, intrebata de ce a acceptat acest rol atipic, a declarat: „Dupa ce am citit scenariul, am fost de-a dreptul data peste cap daca sa accept sau nu rolul Me-sook, ce presupunea multa straduinta din partea actorului ce o interpreta. Fata ei roseste si nu e unul din personajele cele mai atractive. M-am intrebat de multe ori daca sa accept rolul, insa acest personaj sarman a inceput sa ma bantuie, sa-mi spuna „Fa ceva cu mine !”. Chiar am simtit, ca si personajele din film, ca nu vrei sa te apropii de o asemenea persoana, insa e ceva la ea care te atrage ca un magnet. Am simtit ca acest suflet sarman trebuie sa prinda viata, iar aceasta ambitie mi-a transmis un impuls creativ. In final am considerat ca e un rol incantator cu care s-ar putea sa nu ma mai intalnesc in toata cariera, asa ca l-am acceptat. M-am gandit: „Ce pot face pentru a transforma personajul intr-unul mai atragator si mai putin respingator ?” Me-sook e foarte nepopulara si nu poseda un simt al existentei. Problema se punea cum voi reusi sa o scot din aceasta ipostaza. Dar apoi am realizat ca poseda acest simt al existentei, doar ca lumea o ignora si nu voia sa stea in preajma ei.” Actrita recunoscut ca a intrat atat de bine in rolul personajului sau incat acesta a devenit parte din viata ei, iar cand se intalnea cu prietenii, acestia au remarcat o expresie stranie pe fata ei, percepand-o negativ in sensul ca ea in sine era negativa la adresa lumii din jur. Datorita constrangerilor rolului dar si machiajului (de multe ori personajul Me-sook roseste), Kong Hyo-jin a recunoscut ca acest film a transformat-o intr-o alta persoana, diferita de cea care se stia. Despre dificultatile de la filmari actrita a spus ca a fost o adevarata provocare: „Daca vedeti rolul meu, veti constata ca e un rol gigant si eu apar pe ecran de la inceput pana la sfarsit. Iar filmul e unul cu buget redus. Au fost multe filmari intr-o perioada scurta de timp. Iar stilul regizoarei a fost sa faca o multime de duble. Timp de doua luni, aveam 24 de ore de filmari, alte 24 de odihna, iar apoi o luam de la capat. Rolul in sine a fost extrem de obositor fizic pentru ca personajul meu e furios in majoritatea timpului. Emotional, asadar, am fost secatuita de energie. Uitandu-ma la ce a iesit, si acum ma minunez cum am reusit sa obtin acele expresii si ma intreb daca le-as mai putea face o data. Cred ca acestea au derivat cu adevarat din situatiile din film.” Iar eforturile minunatei actrite au fost pe deplin rasplatite cu 3 premii importante pentru cariera sa, devenind cu adevarat o actrita de top care de cativa ani buni ne incanta cu prestatii de exceptie in orice fel de roluri. Cat despre „Crush and Blush”, e o pelicula ce nu trebuie sa lipseasca din cultura cinematografica a iubitorilor filmului coreean. Chiar daca genul e putin ciudat (comedia neagra nu prea e gustata in Coreea) si nu are atat de multi fani precum alte genuri, povestea e plina de originalitate si neprevazut, si chiar daca la o prima vedere pare a fi simpla, pe masura ce avanseaza devine tot mai complexa, ridicand numeroase intrebari pe langa zambetele starnite de ironia anumitor situatii cel putin bizare. Un film deosebit, pe care iubitorii filmelor coreene adevarate il vor aprecia fara indoiala.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de poet24 si cris999 – asiacinefil