DIVERSE

Publicat: marți 12 noiembrie 2013

“Witch”, promovat si cu titlul de “The Devil Rider” este ultima ecranizare de epoca din seria KBS Drama Special din acest an. Episodul 83 al longevivei serii ne poarta inapoi in timpurile din “Chuno”, pe vremea primei Invazii Manciuriene si mai apoi a domniei regelui Hyojong, spunandu-ne povestea unui simplu mesager care trebuie sa infrunte ambuscade in timpul asediului manciurian si care peste ani se vede pus in fata crudei realitati ca faptele lui eroice sa nu fi contat in nici o masura, zbatandu-se in mizerie, lipsit de orice onoare si batjocorit de toata lumea. Povestea trista a eroului acestei povesti ne aminteste de recentul serial “Horse Healer”, insa drama personajului central e una plina de originalitate, ce rar apare zugravita in serialele de televiziune.Scenariul e scris de Chae Seung-dae, cel ce ne-a impresionat si cu povestea unui alt episod KBS Drama Special tradus in premiera de asiacinefil, “A Fadded Memory”, iar regia e semnata de Park Hyeon-seok, regizorul apreciatului serial “Princess’s Man”. Povestea condenseaza pe parcursul celor 71 de minute tensiunea unor momente decisive ale istoriei Joseonului, luptele politice din jurul tronului, drama unor personaje ce pierd finite dragi din loialitatea fata de Regalitate dar care mai apoi se regasesc tradate si abandonate. In rolul principal il revedem pe stralucitul Yoo Oh-seong, personajul negativ din serialul “Faith”, interpretand de aceasta data un rol pozitiv impresionant, in timp ce pentru rolul negativ al Lordului complotist il revedem pe Kim Yeong-jae din “Modern Boy”. In rolul “vrajitoarei” o regasim pe “vrajitoarea” din “Secreatly, Greatly”, Lee Chae-yeong.

In 1637, in timpul primei invazii manciuriene in peninsula coreeana, Marele Print Bongrim incearca sa reziste in cetatea sa asediata de soldatii Qing. Oastea Joseonului a fost imprastiata de trupele Qing superioare numeric, iar Generalul Im Gyeongeop se regaseste izolat de restul tarii, trebuind sa lupte in Nord impotriva invadatorilor. In aceste vremuri de restriste, Marele Print da ordinul strangerii tuturor trupelor imprastiate de inamic, si incredinteaza misiunea transmiterii mesajului lui Mun-bok. Acesta era un mesager cunoscut pentru abilitatea de a se descurca in liniile conrolate de inamic, deseori scapand ca prin minune din mainile acestora (a se citi Iad), de unde si porecla de Calaretul Diavolului. Abia sosit in cetate cu vesti de la Generalul Im, Marele Print ii incrdinteaza din nou misiunea de a traversa liniile inamice pentru a strange trupele pentru o riposta. Mun-bok accepta cu greu sa se “scufunde” din nou in Iad, in special ca sotia lui e pe cale sa nasca, dar in final e convins chiar de aparitia Marelui Print. Misiunea avea insa sa-l coste aproape viata. Peste 14 ani, il regasim olog, zbatandu-se intr-o saracie crunta si crescandu-si numai el stie cum fiica. Sotia i-a murit in acea zi in care el a primit nefericita misiune, iar la doar 2 ani de la incident, regale pe care l-a slujit s-a inchinat Qing-ului, ceea ce insemna ca efotul lui a fost in zadar. Iar ca si cum nu ar fi fost de ajuns, cazut in patima jocuilor de noroc, acesta ajunge dator vandut unui camatar, fost camarad in timpul razboiului. Aparitia unei vrajitoare care ii spune unele lucruri despre el ca si cum l-ar sti de o viata ii schimba destinul… si dintr-odata se gaseste prins intr-un complot greu de inchipuit…

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: luni 11 noiembrie 2013

Prezentat în premieră în România, în cadrul BIEFF și reluat într-o proiecție specială la TIFF, câştigătorul Leului de Aur de la Veneţia, Pieta, semnat de controversatului regizor corean Kim Ki-duk va fi proiectat la București, în cadrul Zilelor Filmului Coreean, la Sala Elvira Popescu (sâmbătă, 16 noiembrie, ora 19.00).

Aclamat la scenă deschisă după premiera de la Veneția, Pieta de Kim Ki-duk este o relatare nuanțată despre vină, sacrificiu şi ispăşire. Filmul spune povestea unui bărbat care lucrează ca recuperator pentru o companie de împrumut financiar, amenințându-i brutal pe cei creditati, pentru rambursare. Reunit pe neaşteptate cu mama sa, care il abandonase la naştere, cruzimea protagonistului “cedeaza” in fata afectiunii materne si acesta renunța la slujbă. Totuşi, faptele sale violente nu rămân fără consecinţe: in mijlocul momentelor de apropiere si fericire cu mama, aceasta este răpită.

Asemănând relația protagoniştilor cu Pietà, capodopera lui Michelangelo, filmul folosește imaginea Fecioarei Maria îmbrățișând trupul mort al lui Iisus Hristos pentru a simboliza, după cum spune regizorul, „o îmbrățișare a durerii și suferinței inerentă în toată istoria umană, reprezentând astfel înțelegerea și împărtăşirea acelei dureri.”

Pieta este o alegorie dură despre capitalismul dus la extrem și modul în care acesta transformă relațiile umane. Regizorul este citat ca spunând în conferința de presă de la Veneția, că banul este al treilea personaj principal, alături de mamă și fiu. KIM KI-DUK declara: „De la marile războaie şi până la crimele triviale de astăzi, cred că noi toți suntem în aceeaşi măsură complici și păcătoși. În mod inevitabil într-o societate capitalistă, banul supune oamenii unor încercări şi este cauza majorităţii conflictelor. El scoate la lumină egoismul şi lăcomia umană. Oamenii de astăzi sunt obsedaţi de fantezia că bunăstarea materială poate rezolva totul. În cele din urmă, vom sfârși prin a deveni monedă de schimb unii pentru ceilalţi, zdrobindu-ne de asfalt.”
Provocând concepţia generală despre moralitate, bine şi rău, în film nu exista “personaj negativ” şi “victimele” sale, ci se creează un lanţ al vinei împărtaşite. Kim Ki-duk lasa spectatorului sarcina dificilă de a decide dacă vreunul dintre personaje mai merită compasiune.

Unul dintre cei mai controversaţi regizori coreeni, KIM KI-DUK a fost de nenumarate ori apreciat la nivel internaţional pentru filme precum SPRING, SUMMER, AUTUMN WINTER…AND SPRING (premiat la Locarno IFF 2003 ), 3-IRON (câştigator în 2004 al Leului de Argint şi premiului FIPRESCI la Veneţia) sau SAMARITAN GIRL (Ursul de Argint pentru cel mai bun regizor la Berlinale 2004).
Zilele Filmului Coreean vor avea loc la București în perioada 15-17 noiembrie, la Cinema Elvira Popescu. Evenimentul este organizat la Bucureşti de Ambasada Coreei în România, în colaborare cu Centrul Cultural Coreean Budapesta, cu sprijinul Samsung şi Daewoo Mangalia Heavy Industries.
Parteneri media: Digi24, Radio România Cultural, Zile și Nopți, Sub25.ro, postmodern.ro, Ziarul Metropolis, modernism.ro, orasulm.eu, filmreporter.ro, cinefan.ro, coopertativaurbana.ro, veiozaarte.ro, alternativ.ro, gingergroup.ro, Vice, studentie.ro.

Publicat: duminică 10 noiembrie 2013

“At River’s Edge” este o noua ecranizare a unui roman scris de apreciatul Shuhei Fujisawa, autorul romanelor ce au stat la baza filmelor “The Samurai I Loved”, “Twilight Samurai”, “Hidden Blade” si “Love and Honor”. Regizorul lui “First Love” (2000), Tetsuo Shinohara, a reusit sa ii coopteze pentru rolurile principale pe Noriyuki Higashiyama (Tale of Genji: A Thousand Year Enigma) si Rinko Kikuchi (Assault Girls, Babel, Shanghai) interpretand un samurai ce primeste misiuna asasinarii unui fugar din clan, respective pe sora samuraiului, pusa in situatia ingrata de a a-si apara actuala familie chiar cu pretul uciderii propriului frate. Onoarea e privita din unghiuri diferite, iar intriga filmului ridica multe semen de intrevare legat de modul in care personajele vor solutiona conflictul ivit. Romanele lui Fujisawa, ca si ecranizarile ulterioare ale acestora, au toate acelasi tipic: o actiune usoara, simpla, eclipsata de o constructie lenta a personajelor, pe un fond aproape contemplativ, abia spre final personajele oponente confruntandu-se intr-o lupta disperata pentru viata si onoare. Dintre toti regizorii ce au ecranizat operele lui Fujisawa, fara indoiala cel mai mare a fost Yoji Yamada, autorul trilogiei samuraiului, insa dintre ceilalti regizori, Tetsuo Shinohara pare a se apropia cel mai mult de stilul artistic al lui Yamada. “At River’s Edge” e o minunata realizare cinematografica, cu interpretari calculate, perfect temperate ale tuturor actorilor aflati in fata camerelor de filmat, si cu o regie stralucita, ce permite personajelor sa se desfasoare in ritmul lor propriu, fara ingradiri. Cat despre imagini, acestea iti taie rasuflarea cu naturaletea si eleganta lor, in timp ce coloana sonora (compusa de Satoshi Takebe) ne aminteste de geniul lui Joe Hisaishi, asemanandu-se cu melodia compusa de acesta pentru coloana sonora a animatiei Ghibli “Orincess Mononoke”.

“At River’s Edge” e un exemplu tipic de drama de epoca feudala japoneza ce exploreaza in profunzime tema datoriei si a sentimentelor unui samurai. In cazul de fata e vorba de datoria samuraiului Sakunosuke fata de clanul din care provine, datorie transcrisa prin indeplinirea ordinului de a ucide un alt samurai fugar, si, pe de alta parte, de sentimentele acestuia de dragoste frateasca pentru sora lui, situatia in care ajunge putand duce la o inevitabila confruntare pe viata si pe moarte cu un membru al propriei sale familii. Nu de putine ori in romanele lui Fujisawa, samuraiul e pus in fata unor alegeri dificile, pe fondul unei situatii sociale instabile, onoarea fiind mai presus chiar decat de sentimente. Zbuciumul interior al personajului nostru poate fi simtit de spectator pe toata durata aventurii sale, starea interioara a acestuia fiind in contrast cu calmul calatoriei la care porneste impreuna cu prietenul sau din copilarie. Calatoria e un pretext tipic filmelor cu samurai pentru a explora caracterul personajului, pentru a-l vedea cum reactioneaza in anumite situatii. De obicei acesta se intovaraseste pe parcurs cu alti calatori, formand personajul colectiv, grupul de neinfricati, un cliseu dus la culmi de Akira Kurosawa cu “Cei 7 Samurai” si mai apoi reluat in zeci de filme de aventuri sau istorice. Insa in “At River’s Edge”, cei doi calatori nu se intovarasesc cu nimeni; din contra, Sakunosuke e mai tot timpul tacut, poruncitor la adresa prietenului-paj si interiorizat. Observand lumea si mediul din jur, amintirile il duc cu mintea spre copilarie, spre locul de la marginea raului unde se juca cu amicul sau si cu sora lui, momente de evadare din tensiunea prezentului, care il fac sa tresara de emotie. Mai apoi ajuta un fermier ce s-a impotmolit cu carul sau priveste cum o femeie repara incaltarile stricate ale sotului ei, la o rascruce de drumuri, ipostaza ce ii aminteste din nou de sora lui. Lucruri banale, fara vreo importanta, la prima vedere, pentru firul narativ, dar care sporesc intensitatea trairilor interioare ale personajului principal, ce trebuie sa gaseasca o solutie la dilema in care se afla. Peisajele incantatoare si tacute contrasteaza cu trairile interioare zbuciumate ale eroului, iar locul unde urmeaza sa se desfasoare confruntarea finala e din nou unul plin de metafore, dand titlul filmului: pe malul raului… Acelasi rau care simbolizeaza trecerea timpului, o punte intre amintirile din trecut si prezent, un martor tacut la fapta abominabila si totodata plina de onoare pe care Sakunosuke trebuie sa o comita.

Un film simplu si totodata plin de tensiune despre pozitia agonizanta a unui samurai ce trebuie sa aleaga intre dragostea pentru familie si datoria fata de clan, o noua ecranizare reusita dupa un roman minunat al lui Fujisawa, ce nu trebuie ratat de iubitorii dramelor cu samurai.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Eli (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: sâmbătă 9 noiembrie 2013

In ultimii ani, filmele de actiune din Hong Kong incearca sa-si regaseasca identitatea. In absenta unor monstri sacrii ai genului precum Anthony Wong sau Simon Yam, ce au scris istorie pentru cinematografia de gen de pe micuta insula, productiile realizate din 2008 pana in prezent si-au pierdut tot mai mult din consistenta, ducand principalul gen de filme din Hong Kong intr-un evident proces de regres. Poate ca genul nu trebuie reinventat si mai degraba… rescris, scenariile fiind in general punctul slab al acestor productii. De la zeci de filme de gen realizate annal de peste 20 de ani, avand o inexplicabila priza la public, de cativa ani buni abia se strang fonduri pentru cateva filme de actiune pe an. Producatoirii chinezi si-au schimbat si politica fata de aceste filme, singura reteta castigatoare pe o piata internationala in care tot mai multe cinematografii au progresat fiind investitii mari in efecte speciale, filmari spectaculoase si actori de top. “Special ID” se inscrie perfect in acest tipar, filmul readucandu-l in prim plan pe superstarul filmelor de actiune si arte martiale, Donnie Yen. Sub sloganul “Eroul se intoarce”, “Special ID” ne ofera ocazia sa-l revedem pe indragitul actor, in varsta de 50 de ani, intr-o forma fizica extraordinara, la 6 ani dupa ultimul rol dintr-un film de actiune plasat in prezent (Flashpoint – 2007). Interpretul lui Ip Man din filmul omonim din 2008 a jucat anul trecut intr-un singur film, o comedie romantica, dar revenirea in “Special ID” anunta un an 2014 fulminant pentru acesta, cu premiere mult asteptate (The Monkey King in decembrie 2013, Iceman si Last of the Best aflate deja in stafiul de post-productie, SPL 2, The Master si mai ales “Crouching Tiger, Hidden Dragon 2”, filme in stadiu de pre-productie, in care si-a dat acordul sa apara). Filmul, regizat de Clarence Fok, a avut incasari de aproape 25 de milioane de dolari in 3 saptamani de la premiera in China (18 octombrie 2013).

“Special ID” a fost filmat in Hong Kong si inca din faza de pre-productie a intampinat numeroase dificultati. Actorul din rolul principal negativ trebuia sa fie Vincent Zhao (din “True Legend”), care ar fi avut o multime de scene in care se confrunta fata iun fata cu personajul lui Donnie Yen. Personalitatea lui Zhao si pretentiile lui Donnie Yen au determinat numeroase modificari ale scenariului, ce au compromise personajul negativ si abilitatile actoricesti ale lui Zhao, ce s-a vazut fortat sa renunte la proiect. In cele din urma, locul lui Zhao a fost luat de doi actori ce au interpretat rolurile principale negative, Andy On si Collin Chou. Regizorul de imagine, Peter Pau, s-a aratat incantat de faptul ca John Salvitti, un vechi prieten si partener ce l-a pregatit pe Yen pentru scenele de lupta din “Flash Point” a colaborat cu acesta si la “Special ID”, introducand numeroase scene de arte martiale mixte in film, demonstrand o profunda pasiune pentru artele martiale si totodata un profund respect pentru mentorul sau, Donnie Yen. Initial, filmul trebuia sa se numeasca “Ultimate Codebreak” si sa fie scris si regizat de Tan Bing, dar acesta l-a acuzat pe Yen de faptul ca i-ar fi furat scenariul, chiar depunand plangere impotriva actorului. Acesta a solicitat amanarea lansarii filmului pana cand ar fi primit plati compensatorii pentru presupusul pejudiciu care i-a fost cauzat. In cele din urma, Clarence Fok, un regizor obscur cu filme modeste la activ, care din 2006 nu a mai realizat nici un film, a preluat timona, scriind si scenariul filmului. Din pacate tocmai scenariul este punctul slab al lui “Special ID”, un film antrenant, dinamic, dar total lipsit de orizont cand vine vorba de originalitate si mai ales de poveste. Nu lipsesc efectele speciale, scenele de lupta foarte bine filmate din cele mai neasteptate unghiuri, urmaririle cu masini, insa se vede lipsa de experienta a scenaristului Clarence Fok. Daca nu ar fi existat ultimele 20 de minute ale filmului, “Special ID” ar fi o realizare mai mult decat modesta; asa, ramane un film ce merita urmarit pentru prestatia lui Yen in materie de arte martiale si pentru latura spectaculoasa a sa. Cata vreme un monstru sacru al lumii filmelor de arte martiale precum Donnie Yen, Jet Li, Jackie Chan sau Sammo Hung mai apar in filme de actiune demonstrand ca anii parca au stat in loc pentru ei, orice pelicula unde numele lor apare pe fundal merita vazuta. E ca si cum te-ai uita la orice film hollywoodian cu un Robert de Niro sau Al Pacino pe firmament, indiferent cat de modeste realizari cinemtografice ar fi acestea. In unele cazuri, numele unor astfel de actori eclipseaza orice altceva.

Traducerea, adaptarea si timingul manual au fost efectuate de cristinab – Asia Team pentru asiacinefil , in premiera absoluta in Romania.

Publicat: luni 4 noiembrie 2013

Ati auzit de meseria de… organizator de nunti ? Meseria a fost inventata de americani si e consecinta tipica a nevoilor unei societati de consum bazata pe inflorirea serviciilor de orice natura. In 2001 chiar s-a facut la Hollywood o comedie romantica intitulata “ The Wedding Planner”, in care Jennifer Lopez, o organizatoare de nunti, se indragostea de unul din clientii ei, Matthew McConaughey. In general, meseria de organizator de nunti se doreste a ajuta cuplurile mult prea ocupate in preajma nuntii lor, in schimbul unui commission din costul total al nuntii organizatorul de nunti ocupandu-se cu gasirea unei mlocatii potrivite unde sa se desfasoare evenimentul, in conformitate cu dorinta mirilor, dar si tot ce tine de o nunta: gasirea unei rochii de mireasa sau a unui costum de mire si programarea pentru probarea acestora; organizarea sedintei foto dinaintea sau din timpul nuntii; pregatirea in detaliu a ceremoniei din biserica, achizitionarea elementelor de ecor specifice unui asemenea eveniment, pregatirea invitatiilor etc. “Another Wedding” (cunoscut si ca “The Wedding Planner”) e un interesant episod romantic al seriei KBS Drama Special difuzat la sfarsitul lui 2012 in Coreea, chiar inainte de serialul “SIRIUS”, ce prezinta un moment din viata unei organizatoare de nunti, Cha Ha Kyeong, care dupa 5 ani de ajutat cupluri in realizarea unor nunti de neuitat ajunge in situatia de a se intreba daca intr-o zi va mai avea ocazia de a juca rolul miresei in basmul vietii ei. “Another Wedding” e regizat de Choi Ji-yeong (April Kiss -2004), care a scris scenariul alaturi de doi debutanti, Jeon Chan-ho si Lee Je-in pentru un film neobisnuit de lung (82 de minute, aproape cat un film de lungmetraj) pentru serial KBS Drama Special. In rolurile principale ii putem vedea pe Jin I-han (ce a avut un rol episodic in “Master’s Sun”, ce apare in prezent intr-un rol in “Empress Ki”) si pe simpatica Hong Soo-yeon, pe care o revedem dupa rolul din “Princess’s Man” si “Lie To Me”. De remarcat si prestatia plina de culoare a actritei japoneze nascuta in Statele Unite, Mina Fujii, care stie si limba coreeana, dupa cum a demonstrate-o si in recentul serial coreean “King of Dramas”.

Chae Ha Kyeong este in aparenta o persoana implinita, cel putin asa o sugereaza reportajul de televiziune al carei protagonista e. In urma cu mai multi ani a ales meseria de organizatoare de nunti, pe care o face cu placere avand in spate 5 ani de experienta. Multe cupluri au fost calauzite de ea spre altar, iar faima companiei s-a dus atat de departe incat o televiziune realizeaza un reportaj despre viata de organizator de nunti. In suita de intrebari adresata de reporterita, una pare a o tulbura pe Ha Kyeong: anume daca in opinia ei exista nunta perfecta. Fara sa realizeze pe moment, intrebarea declanseaza amintiri dureroase pentru Ha Kyeong, care in urma cu 5 ani era proaspat casatorita cu Seo In Jae, un tanar destul de zgarcit sa-i cumpere un inel autentic. Mariajul celor doi a durat, cu tot cu luna de miere, doar 3 saptamani. Parerile divergente si certurile dese iscate din lucruri marunte au erodat mult prea repede o casnicie care se presupune ca trebuia sa dureze o vesnicie. Apoi, totul s-a terminat brusc, ea luandu-si toata mobila din apartamentul lui, sustinuta e mama ei, si traindu-si viata asteptand ca cel ce a fost sotul ei sa o caute, eventual. Dar anii au trecut, si fiecare si-a urmat propriul drum. In Jae a devenit un prosper om de afaceri, in timp ce Ha Kyeong s-a angajat la o companie de organizari de nunti din motivul pueril ca aceasta se afla vis-a-vis de cladirea companiei unde lucra el… Peste 5 ani destinul face ca drumurile celor doi sa se intalneasca in cel mai neasteptat mod cu putinta…

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) – pentru asiacinefil

Publicat: duminică 3 noiembrie 2013

Fascinand mereu prin simplitate si frumusete si avand in spate o veritabila scoala in care punctul central e marele maestru Akira Kurosawa, filmele japoneze cu samurai continua, dupa aproape un secol de existenta, sa fie la fel de proaspete si novatoare in plan artistic ca-ntotdeauna. Acest lucru se datoreaza in mare masura scenariilor inspirate din romane de succes, iar cand vine vorba de romaniceri japonezi specializati in romane de epoca, numele lui Shuhei Fujisawa e unul dintre cele mai mari. „The Samurai I Loved” e o adaptare a celui mai premiat roman al lui Fujisawa, nimeni altul decat autorul romanelor ce au stat la baza capodoperelor din Trilogia Samuraiului, „Twilight Samurai” si „The Hidden Blade”, traduse in premiera de Asia Team in urma cu ani de zile. Ecranizarea vine la 3 ani dupa serialul „Bunshiro and Fuku” (2003) difuzat de postul de televiziune NHK, cel ce a adaptat romanul lui Fujisawa in 7 episoade fiind cel care in 2006 avea sa regizeze acest impresionant film, pentru marele ecran. E vorba de Mitsuo Kuro Tsuchi, ce a obtinut pentru regia filmului 3 nominalizari, unul la Festivalul International de film de la Moscova, si 2 la premiile Academiei japoneze de film. In rolurile principale ii revedem pe Yoshino Kimura (Orochi, Confessions, Sukyiaki Western Django) si Somegoro Ichikawa, insa povestea incepe in adolescenta personajelor principale, cand locul protagonistilor e luat de doi actori tineri talentati. Coloana sonora e asigurata de inegalabilul Taro Iwashiro.

Desfasurarea actiunii in Japonia medievala ne ofera posibilitatea reintalnirii cu frumusetea odihnitoare a simplitatii caselor si curtilor japoneze, a campurilor de orez, a florilor de cires infloriti si albul imaculat al zapezii. Si toate acestea vor ramane frumoase, in ciuda luptelor continue pentru putere in care pierderea vietii samurailor, uciderea oponentilor sau rapirea copiilor fac parte din cotidian. Desi iubirea dintre Fuku si Bunshiro ascunsa in adancul sufletului si negata in fata celorlati este pilonul central al filmului, la fel de puternice sunt si sentimentele de prietenie si loialitate a prietenilor. Nascuta in copilarie, calita in antrenamentele de lupta dar si in greutatile vietii, sprijinirea prietenului pana la jertfa suprema este de admirat dar si greu de inteles de noi, educati intr-o alta cultura. La fel de greu de inteles este si supunerea totala pe care samuraii o datoreaza conducatorului lor. Executarea ordinelor fara comentarii, impotriva propriilor convingeri, este o problema de onoare in care propria dorinta nu are ce cauta. In ciuda educatiei japoneze, pentru care manifestarea sentimentelor este o dovada de slabiciune, a realizarii tipic japoneze a filmului cu ritmul calm si linistit, indiferent de evenimente, personajele reusesc sa trasmita emotii puternice doar prin expresia privirii, a limbajului corpului. Simti ca poti atinge fizic durerea marturisirii tarzii a unei iubiri ascunse, in cuvinte atat de simple dar atat de profunde: „…am dorit sa fiu eu mama copiilor tai…” si singurele care indraznesc sa miste sunt… lacrimile… Un film care ne impune un ritm propriu si ne determina sa meditam la adevaruri din filosofia japoneza… ne nastem pentru a regreta lucruri…!

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team, colaboratorii proiectului fiind Eli (aflata la debut in cadrul Asia Team) si gligac2002.

Publicat: joi 31 octombrie 2013

Serialele de epoca coreene au fost mereu fascinante prin modul inedit de surprindere a realitatilor unor vremuri trecute cu ajutorul imaginatiei si a istoriei factuale. Numarul mare de astfel de productii, care s-au inmultit vertiginos dupa “legendarul” “Jumong”, e un semn al popularitatii de care acestea se bucura nu doar in Coreea, cat in intreaga lume iubitoare de sageuk-drama. Si totusi, tot mai putine astfel de productii ajung sa mai impresioneze, in ultima perioada. Nici macar distribuirea unor actori de top in rolurile principale nu mai garanteaza succesul lor, pentru ca, de fapt, distribuirea unor actori reprezinta numai si numai o promisiune adresata fanilor k-dramelor. Daca povestea nu e spusa altfel decat in modul in care s-a spus déjà in zeci de alte seriale de gen, daca firul epic nu este captivant,. Daca protagonistii nu=si intra perfect in roluri, daca nu exista chimie intre personajele cap de lista ale distributiei, daca si daca, toti acesti factoi pot transforma un succes anuntat intr-o mare deziluzie. S-au vazut suficiente cazuri in care seriale istorice anuntate cu un anumit numar de episoade le-au redus pe acestea datorita ratingurilor sub asteptari, sau, din contra, seriale care au depasit orice asteptari, fiind prelungite la cererea fanilor. Cand vorbim de seriale de epoca, asadar, passim pe un teren extrem de nesigur, in care doar timpul si evolutia povestii ne poate da raspunsul. Si totusi, cea mai noua productie coreeana de gen, “Empress Ki”, pare a fi o promisiune frumoasa.

Preconizat initial a avea 60 de episoade (unii vorbesc doar de 50 de episoade), “Empress Ki” s-a lansat acum 2 zile in Coreea, dupa o asteptare de o vara a fanilor, din momntul anuntarii proiectului pentru toamna lui 2013. E greu e crazut ca cei doi protagonisti isi vor permite sa lucreze la acest proiect aproape o jumatate de an, neglijand orice oferta de film pentru marele ecran, care se stie ca sunt cele aducatoare de celebritate si mai ales de bani actorilor de top. Serialele sunt doar o rampa e lansare si o modalitate sigura de a-si pastra popularitatea, insa filmele pentru marele ecran sunt cele ce implinesc un actor. Ramane de vazut si reactia publicului la acest serial, acesta fiind metronomul viitorului sau. Initial, serialul s-a numit “Battle of Flowers” (2013 pare a fi anul “florilor” in alegerea titlurilor de drame istorice ce incearca sa tradeze si intriga romantica, dupa “Blade and Petal” sau “Sword and Flower”), insa producatorii au schimbat numele in “Empress Ki” pentru a nu exista o confuzie cu un celebru joc de carti japonez cu flori, “hanafuda”. Distributia serialului este una de top, marcand revenirea dupa 7 ani a actritei Ha Ji-won intr-un rol de epoca pe micul ecran (dupa “Hwang Jin Yi” – 2006). Cunoscuta pentru rolul principal din apreciatul serial “What Happened to Bali ?” si din productii pentru marele ecran precum “Haeundae”, “Miracle of a Giving Fool”, “Daddy Long Legs”, “100 Days with Mr Arrogant”, “Love so Divine”, “Ditto”, toate subtitrare de asiacinefil), Ha Ji-won a castigat popularitate pe micul ecran cu rolurile din “Hwang Jin Yi”si mai ales “Secret Garden”, ce i-au adus premii la diverse festivitati anuale ale posturilor de televiziune. La 35 de ani, aceasta a acceptat sa interpreteze rolul Imparatesei Ki (Qi), una din imparatesele stravechii dinastii mongole Yuan fondate de Kubilay Han in 1260, un personaj istoric inteligent si atragator ce s-a nascut in Goryeo si care s-a casatorit nmai tarziu cu Imparatul chinez Huizong, devenind Imparateasa. Ha Ji-won va intruchipa in special latura romantica a personajului istoric, despre care se stie foarte putin. “Serialul va prezenta povestea de dragoste a Imparatesei Ki, ce nu a mai fost prezentata la televizor inainte”, a declarat un oficial al MBC, postul ce difuzeaza serialul, la anuntarea acestuia. Un alt protagonist de top al serialului este Joo Jin-mo, unul din actorii cei mai bine platiti ai momentului in Coreea. Dupa Bicheonmuu (2008) si “A Frozen Flower” (2008), acesta revine intr-un serial istoric, si probabil ne va aminti prin prestatia sa ca aproape fiecare film sau serial in care a fost distribuit i-a adus premii, popularitate si celebritate. Ca a fost vorba de A Love, A Better Tomorrow, 200 Pound Beauty, A Frozen Flower sau de seriale de televiziune, Joo Jin-mo mereu a incantat prin interpretarea sa. De aceasta data il va interopreta pe cel de-al 28-lea rege al Goryeo-ului, Chunghye, a carui viata tumultoasa si controversata e portretizata in serial. Nu in ultimul rand, nu poate fi trcuta cu vederea prezenta in serial a lui Ji Chang-wook, nimeni altul decat interpretul lui Baek Dong-soo in serialul “Warrior Baek Dong-soo”, care si el revine intr-un rol istoric dupa 2 ani. Acesta il interpreteaza pe cel de-al 16-lea Imparat al dinastiei Yuan, Huizong, cel care se va casatori cu personajul Sung Nyang din Goryeo, ce avea sa devina Imparateasa Ki, si a carui moarte va marca stingerea dinastiei Yuan si zorii unei noi dinastii la conducerea Chinei, Ming.

Secolul XIV, Goryeo, in imediata vecinatate a Imperiului Yuan aflat la un pas de prabusire. Dupa ce Goryeo a fost infrant in razboiul cu mongolii, regatului i-a fost impus tribut in sclavi, astfel ca mii de femei si copile erau vanate si duse in Yuan pentru a deveni sursa de placeari la Curtea Yuan sau concubine. Ki Sung Nyang era una dintre aceste fete. Luata ca sclava impreuna cu mama ei, incearca sa fuga si sa se impotriveasca
destinului ei. Strans legat de destinul fetei, il intalnim pe Wang Yu, print mostenitor al Goryeo, care este nevoit sa paraseasca tara si sa traiasca la Curtea Imperiala din Yuan, fiind socotit aproape prizonier. El a insotit convoiul de sclave, dar un gest de omenie costa viata tuturor sclavelor. Mai puin a uneia, care devine “Sacalul”. Dar cel mai mare dusman al Printului Mostenitor se dovedeste Wang Go, nascut cu sange regal, un om puternic din Goryeo, aprig dusman al Regelui, care socotea ca Goryeo era mai bine sa fie o provincie a Yuan-ului. Acesta, pentru a-si rotunji veniturile si a mitui Curtea Imperiala din Yuan, face contrabanda cu sare folosindu-se de „Sacal” si de oamenii lui, pentru a scapa de Printul Mostenitor. Serialul prezinta modul in care “Sacalul” isi va scrie singura destinul, devenind peste ani Imparateasa Ki, pe fondul inrigilor politice, a tradarilor, a luptei pentru putere intr-un Goryeo dezbinat.

Serialul a inceput promitator, primul episod inregistrand un rating la nivel national de 10-11%, episodul 2 urcand la 12-13%.. Povestea pare promitatoare, mai ales ca a fost scrisa de renumitul scenarist Jang Young-chul (scenaristul lui Incarnation of Money, Giant si mai ales a serialului de epoca “Dae Jo Yeong”, considerat unul din cele mai apreciate seriale istorice coreene din toate timpurile), in colaborare cu sotia sa, Jung Kyung Soon. Serialul e regizat de Han Hee, care anul trcut a incercat a dea lovitura cu “Dr. Jin|. Asadar, dragi asiacinefili, pregatiti-va de o aventura lunga pana in mai 2014, in compania eroilor noului serial “Empress Ki” tradus in pemiera in Romania de Asia Team. Traducatorii implicati in acest proiect de amploare sunt: Claudia, Adina si cristinab (numele eventualilor alti colaboratori va fi specificat ulterior, in functie de finalizarea proiectelor la care fiecare e implicat momentan).

Publicat: duminică 27 octombrie 2013

Recent, KBS 2 ne-a prezentat o noua poveste impresionanta din lunga serie KBS Drama Special, intitulata “Your Noir” (cunoscut si ca “Votre Noir”). Cunoscuta pentru diversitatea temelor abordate, aceasta serie de filme de televiziune nu conteneste sa ne uimeasca prin originalitatea scenariilor si prin calitatea interpretarii protagonistilor ce dau viata celor mai surprinzatoare povesti. De aceasta data, realizatorii ne propun o iubire… de gangster, ce aminteste flagrant de “A Love” (2007), unul din filmele de top ale genului, in care Joo Jin-mo si Park Si-yeon impresionau pana la lacrimi audienta cu o poveste imposibila de iubire intre un gangster marunt si o animatoare devenita amanta sefului gangsterului. “Your Noir” imbina genul filmelor cu gangsteri cu cel romantic, rezultatul fiind un crampei dintr-o viata greu incercata a doua personaje chinuite de destin, unul care incearca sa scape de suferinta in tacere, si altul care incearca sa umple golul sufrintei cu o iubire pasionala. Scenariul este scris de nimeni altul decat Kim Wook, scenaristul serialului de succes “Princess’s Man”, care creeaza o poveste cu iz “noir” plasata in Coreea zilelor noastre, simpla, surprinzatoare si tragica deopotriva. Filmul ne prilejuieste reintalnirea cu Chansung, membru al formatiei 2PM, vazut in recentul serial “7 th Grade Civil Servant”, aflat pe val dupa succesul in special randul tinerilor al serialului facut dupa un mare succes de box-office din 2009, “My Girlfriend is an Agent”, si cu Chae Jung-an, pe care am vazut-o in primavara in “When a Man Loves” sau in seriale precum “Cain si Abel” sau “Coffee Prince”. Dar poate cea mai convingatoare prestatie o are prsonajul negativ, sotul violent, interpretat de Hong Kyung-in (recent vazut in Secretly Greatly si in diverse roluri secundare din King Gwanggaeto si Queen Seon-duk). O poveste “noir”, ce oricand putea fi dezvoltata intr-un serial de cel putin 16 episoade, despre o iubire trista, imposibila, care cu siguranta va impresiona audienta.

Jin Lee Hyun (Chae Jung-an) e sotia supusa a procurorului Han, o profesoara pasionata de romanele de dragoste, incumetandu-se, chiar sa scrie unul. Tatal ei e grav bolnav, insa salariul bun al sotului si influenta acestuia ii permit cel mai eficient tratament, lucru pentru care femeia e recunoscatoare. Insa relatia din cadrul cuplului e una extrem de tensionata. Gelos si aproape obsedat de ideea de a nu fi inselat de sotie, procurorul Han o supune pe aceasta la dese corectii fizice, pe care sotia le suporta cu stoicism si supunere. Meseria de procurer presupune implicit pe langa relatii si influenta, si crearea de dusmani. In momentul in care procurorul Han descinde in locatia gangsterului Young Kwang, mai multi din oamenii acestuia sunt arestati. Intre ei si tanarul adolescent de liceu Kim Hyung Joo, recent recrutat de banda acestuia, care e si eliberat de procurer. Actiunea procuraturii nu poate trece nepedepsita de catre seful gangsterilor, care pune la cale un plan de compromitere a procurorului Han: afland de abuzurile la care o supune pe sotia sa, isi pune oamenii s-o urmareasca pe aceasta, in speranta de a surprinde un moment de violenta dezlantuita, care sa ajunga pe prima pagina a unor ziare de scandal. Cel insarcinat cu urmarirea sotiei procurorului e chiar Hyung Joo. Lucrurile se complica cand acesta constata ca cea pe care trebuia sa o urmareasca e noua profesoara a lui la liceu, de care… se indragosteste imediat.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab – Asia Team Romania, pentru asiacinefil.

Publicat: sâmbătă 26 octombrie 2013

Toamna aceasta, producatorii k-dramelor iar “s-au inteles” sa ne ocupe timpul liber cu productii de calitate, atat sub aspectul scenariilor cat si al distibutiilor. Nu stii la ce sa te uiti mai intai… nimic nu-i de lasat deoparte! Asa a aparut, discret, un singur cuvant: „BIMIL” (SECRET). Ce se ascunde in spatele lui? O poveste ce debuteaza vijelios, in plina forta, direct cu punctul culminant si un cvartet de actori care te tin cu ochii lipiti de ecran (monitor). Suntem repede intodusi in atmosfera celor doua stiluri de viata ale personajelor, regizorul Lee Eung-Bok, specializat mai ales pe seriale inspirate din lumea adolescentilor (Dream High, Dream High 2, School 2013) dovedind ca poate aborda si un alt gen cu aceeasi maiestrie specifica regizorilor sud-coreeni de k-drame. Astfel, regasim stilul de viata al fiului chaebol, Jo Min Hyeok, plictisit de joaca si de toate mofturile implinite mult prea repede, dornic de actiune si neprevazut, interpretat de – ghiciti cine? – Ji Sung (Kim Su-ro, Protect the Boss, All In si Beautiful Days). La polul celalalt, sarac si studios, dorind sa implineasca visul parintesc al justitiarului incoruptibil, Bae Soo-Bin (Dong Yi, 49 Days, Painter of the Wind), ca procuror Ahn Do Hoon. Acesti doi barbati se vor infrunta pe terenul alunecos al convenientelor sociale, pentru putere, bani si cele doua femei care le starnesc pasiunile: Hwang Jung-Eum (Can You Hear My Heart) in rolul lui Kang Yoo-Jung – clasa de mijloc, muncitoare neobosita, vesela si mereu optimista, gata de sacrificiu pentru familie, ii croieste si ocroteste cariera iubitului sau Do Hoon. In antiteza, splendida Lee Da-hee in rolul Shin Se-Yeon-ei, delicata pictorita, fiica de politician, si ea determinata sa-si puna toata puterea banului si a influientelor, in sprijinul omului iubit, Min Hyeok, tocmai pentru ca el e un neispravit.

Din cauza unui accident petrecut intr-o noapte vijelioasa, chiar in preajma implinirii visului lui Ahn Do Hoon, destinele celor patru personaje se impletesc in mod bizar. Veriga ce-i leaga e victima accidentului, tanara Seo Ji Hee, fosta iubita, insarcinata, a fiului chaebol, gonita de familia aristocrata. Do Hoon si Yoo Jeong se intorc de la localul ce le-a gazduit cererea in casatorie si, din cauza ploii, lovesc resturile unui santier pe sosea. Ascunsa intre ramasitele lucrarilor, o persoana e lovita si Do Hoon (viitor om al legii) se teme de consecinte si-o ignora, lasand-o sa moara in ploaie. Definitiv devotata, Kang Yoo Jeong se autodeclara autoarea accidentului si a uciderii si-si asuma ispasirea pedepsei pentru a salva cariera vinovatului, a carui mare slabiciune, va fi SECRETUL. De aici incolo, lucrurile o iau razna definitiv. Min Hyeok urmareste razbunator cea mai crunta pedeapsa pentru faptasa, dar nu e nici pe departe la fel de crud ca logodnicul ce se simte sub permanenta amenintare a adevarului. Si secretele se inmultesc. Pentru a inrautati situatia, logodnica Se Yeon, total ignorata de iubitul prea legat de trecut pentru a-i vedea sentimentele, se decide sa dea apa la moara parvenitului om al legii. Si asa, urmaritorul obsedat devine personaj pozitiv si aflam ca toate nenorocirile se datoreaza FRICII. Frica de adevar, de consecinte, de asumarea raspunderii.Frica de aflarea SECRETULUI.

Serialul a inceput modest, cu un rating de 5,5, lucru probabil datorat numeroaselor oferte de seriale care mai de care lansate odata cu venirea toamnei pe principalele canale tv coreene. Insa treptat, scenariul plin de surprize si interpretarea de calitate a protagonistilor au dus la ratinguri constant in crestere, in prezent serialul ajungand la 14% (dupa unele statistici avand chiar 18% la episodul 10). Pe langa interpretarea protagonistilor, e de remarcat aparitiile cunoscute din roluri secundare, personaje fara de care parca povestea ar fi lipsita de sare si piper. Fara politicieni corupti, afaceristi verosi, mame vitrege, secretari obedienti, parinti cu lipsuri, puscariase prietenoase si oameni de toata mana, drama protagonistilor n-ar avea nici un farmec. O poveste superba, care ne va tine fara indoiala cu sufletul la gura pana la finalul sau.

Traducerea serialului a fost efectuata in premiera de Adela S.(aflata la debut in cadrul Asia Team – episoadele 1-8) si Claudia si Adina (episoadele 9-16).

Publicat: duminică 20 octombrie 2013

“Young Detective Dee: Rise of the Dragon Sea” e prequel-ul realizat de acelasi Tsui Hark la spectaculosul blockbuster al anului 2010, “Detective Dee and the Mystery of the Phantom Flame”. Plasand actiunea in anii tineretii celebrului detectiv, actuala productie ne ofera un scenariu cel putin la fel de captivant si misterios, un adevarat deliciu pentru fanii intrigilor descifrate in stilul lui Sherlock Holmes. Subsidiar, regasim inclusa in firul epic si clasica poveste a Frumoasei si a Bestiei, spusa in pur stil chinezesc. Insa acestea sunt doar cateva din numeroasele surprise pe care Tsui Hark ni le-a pregatit cu noul sau blockbuster, “Young Detective Dee: Rise of the Dragon Sea” obtinand incasari de peste 88 de milioane de dolari, fiind unul din filmele de top ale acestui an in China (spre exemplu, box-office-ul coreean e condus din primavara de un film, Miracle in Cel No 7” ce a obtinut castiguri asemanatoare in tara sa). Succesul acestei productii nici nu are cum sa fie pus la indoiala, in conditiile in care reteta succesului a fost urmata ca la carte. Practic, avem de-a face de la inceput pana la sfarsit cu un spectacol vizual ce-ti taie rasuflarea pus la cale de un regizor cunoscut, cu educatie peste ocean, devenit intre timp unul din cei mai respectati din China, si de o echipa de actori mai putin cunoscuti, al caror talnt e evident, printer care s-au amestecat cateva nume mari ale filmului chinezesc. Fata de filmul din 2010, unde capul de afis in tinea Andy lau, in “Young Detective Dee: Rise of the Dragon Sea” regasim un singur actor ce a aparut in ambele filme. E vorba de Carina Lau, ce o interpreteaza in ambele filme pe necrutatoarea Imparateasa Wu. Mark Chao, cunoscut pentru rolul principal din serialul taiwanez “Black & White”, il interpreteaza intr-un stil aparte pe detectivul Dee, in timp ce Feng Shaofeng il interpreteaza pe partenerul sau oficial de investigatie, detectivul Yuchi (cunoscut in special pentru rolul din serialul chinezesc “Palace” – Goong, ce a aparut si in marile succese de box-office ale ultimilor ani din China, White Vengeance, Tai Chi Zero, Tai Chi Hero sau painted Skin 2). Tot in acest film il putem vedea si pe actorul si cantaretul coreean Kim Bum (vazut in “That Winter, the wind blows” si “Psychometry”), ce isi face debutul intr-un film chinezesc sub numele de generic Ian Kim, interpretandu-l pe poetul Yuan Zhen.

“Young Detective Dee: Rise of the Dragon Sea” exploateaza la maxim ceea ce a devenit deja un veritabil brand sau franciza in filmul chinezesc, povestirile detectivului Dee Renjie. Valorificarea acestui subiect e cu atat mai profitabila cu cat producatorii americani nu au posibilitatea de a realiza o productie pe o astfel de tematica, stiut fiind faptul ca Dee Renjie a fost un oficial extrem de respectat din timpul dinstiei Tang a secolului VII, altfel spus e asimilat instoriei antice a Chinei. Desi a trait sub domnia Imparatesei Wu Zetian, ce a condus cu mana de fier Imperiul Tang, se spune ca prin intelepciunea, Dee ar fi adus o nota de moderatie in carmuirea tarii, nota de teroare atribuita de unii contemporani acestei carmuiri fiind inlocuita cu una de eficienta si onestitate Personalitatea lui Dee Renjie a aparut reflectata in mai multe romane populare, dar si in ecranizari pentru televiziune si marele ecran. Prezentul film este un prequel la filmul din 2010, prezentandu-l pe detectivul Dee in anii tineretii, implicat intr-un caz misterios care ii scoate in evidenta aptitudinile, geniala intuitie si instinctele greu de controlat, pe fundalul unui fir narativ captivant ce tine spectatorul cu sufletul la gura, urmarind indiciile gasite de detectiv, ipotezele emise de acesta, dezvaluirea conspiratiilor si intr-un final demascarea vinovatilor. Realizatorii au dat acestei povesti o aura suprarealista, introducand elemente de la otravuri si paraziti pana la arme si scene de actiune spectaculoase si exagerate, tipice filmelor lui Tsui Hark. Insusi titlul filmului vorbeste despre o creatura fabuloasa, Dragonul Marii, constituind o invitatie la a da frau liber imaginatiei fiecaruia pe parcursul celor peste 2 ore ale filmului. In ciuda bugetului ridicat si al unei extraordinare munci in privinta decorurilor, costumelor si deghizarii personajelor, “Rise of the Dragon Sea” sta oarecum in umbra productiuei de acum 3 ani, mult mai imprevizibila si parca mai inchegata. Exista si o diferenta in privinta modului in care detectivul Dee este zugravit. Daca in filmul din 2010, Andy Lau da viata unui detectiv charismatic, autoritar, ce accepta cu greu sa se implice in anchta poruncita de Imparateasa tirana sis a o sustina pe aceasta (abia spre final parca ii accepta autoritatea), tanarul detectiv Dee e mai amuzant, mai dezghetat, si fie vede ca in benzile desenate armele unor raufacatori ascunse sub haine in format 3D, fie are in dotare elemente ce salveaza miraculos vieti, precum calul sau de basm, despre care se spune ca mai repede alearga pe sub apa decat pe uscat ! Iar la atmosfera spectaculoasa plina de efecte speciale a constribuit si coloana sonora lucrata de marele compozitor japonez Kenji Kawai, omul din spatele coloanelor sonore ale unor filme asiatice de succes precum Battle of Wits, Ip Man, Gantz, Running Wild, si care a mai colaborat cu Tsui Hark la filmul Seven Swords. Pentru iubitorii filmelor de aventuri fantastice si de mister, “Young Detective Dee: Rise of the Dragon Sea” e alegerea perfecta.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de echipa Asia Team, traducatorii implicati in proiect fiind cristinab,. lasedan si gligac2002 – asiacinefil

Publicat: luni 14 octombrie 2013

Cu exact 5 ani in urma, pe 14 octombrie 2008, asiacinefil intra oficial in lumea internetului, odata cu postarea primului articol, “Painted Skin s-a lansat in Hong Kong”. In acest fel lua nastere primul site din Romania dedicat filmului asiatic. Peste 3200 de articole (cu mii de imagini) au fost scrise si publicate din 2008 pana in 2013 de o mana de oameni pasionati de lumea filmului asiatic, mai apoi articolele extinzandu-si raza de cuprindere si spre domeniul culturii si civilizatiei asiatice, totul pe baza de voluntariat. Inca de la inceput am avut alaturi echipa de traducatori Asia Team Romania, fondata in 2007 la initiativa lui BlackMoon, in colaborare cu cris999, ce amandoi activau la acea vreme pe un site de subtitrari oarecare, si care in acel moment aveau la activ sute de subtitrari la filme asiatice. In toamna lui 2008, fondarea asiacinefil a coincis cu traducerea in romana a primei k-drame istorice de catre echipa de traducatori, “Kingdom of the Wind”. Era o experienta unica si totodata o provocare pe care echipa si-a asumat-o, primul proiect de amploare si pe termen lung despre care nu stiam ce impact va avea asupra publicului din Romania. In acele timpuri, daca aveai curajul sa afirmi pe vreun site cu mii de useri pasiunea pentru filmul asiatic, erai catalogat ca o persoana ciudata, erai tinta atacurilor tuturor agramatilor mioritici care numeau la unison productiile coreene, thailandeze sau japoneze – “chinezarii”. De la inceput am avut de luptat si de schimbat aceata mentalitate, fara insa a face din asta un tel in sine. Asiacinefil nu exista pentru a demonstra incultilor ca sunt niste inculti si ca asa vor ramane toata viata, ci pur si simplu a dorit sa arate celor interesati frumusetea filmelor din Extremul Orient in primul rand si, mai ales, dimensiunile unei cinematografii despre care se stiau extrem de putine, informatiile multora rezumandu-se la filmele lui Akira Kurosawa, Jet Li sau Jackie Chan. Restul era trecut intr-un con de umbra, nu exista. Descoperirea filmului asiatic prin abordarea unor genuri diversificate si in paralel a cinematografiei mai multor tari asiatice a scos la lumina un adevarat univers cinematografic neexplorat in Romania, unde productiile hollywoodiene reprezentau singura optiune de “cultivare” a cinefililor, alaturi de filmele europene, clasice sau actuale. Experienta primului serial coreean istoric, promovat serios pe mai multe site-uri cu zeci de mii de utilizatori, i-a asigurat si succesul, tot mai multa lume vizitand noul site creat. Dar cum in Romania, reusita unora doare, la scurt timp asa-zisii iubitori de seriale asiatice au incercat intai sa ne puna bete in roate, apoi sa se apuce sa macelareasca cu gramatica lor de doi bani seriale precum “Jumong”. Din cauza unor astfel de agramati, cei care doresc astazi sa vizioneze tradus in romana acel seria (sau multe altele)l au la dispozitie “capodopera” de subtitrare probabil a unei persoane fara 12 clase terminate (pacat ca TVR nu preia initiativa Kanal D de a lansa pe dvd serialele coreene difuzate, multi si-ar dori sa le aiba in colectie cu o traducere decenta). Daca nu exista lacomia si rautatea unora, poate ca inr-o zi, acest important serial ar fi avut pe internet traducerea de calitate a Asia Team sau a altora, cu mai multe cunostinte in privinta limbii romane, dar asta e deja altceva si nu ne mai priveste.

La un an de la traducerea primelor seriale istorice coreene pe internet de catre Asia Team, postul national de televiziune a speculat potentialul acestor productii, bazandu-se atat pe fenomenul ce lua nastere pe internet datorita initiativei noastre (ce a declansat, dupa cum spuneam, o cerere tot mai mare de seriale coreene istorice traduse in romana) cat si succesului cu care postul national de televiziune din Ungaria se incununa prin difuzarea si redifuzarea serialului “Jewel in the Palace” si a altor seriale de epoca din Coreea la ore de maxima audienta. Nu intamplator, primul serial coreean difuzat de TVR1 a fost chiar “Jewel in the Palace”, mergand pe principiul “daca ungurii nu au dat faliment cu el, nu vom da nici noi” (sic!), dupa o testare pe TVR2 a reactiei publicului din Romania cu serialul “Damo”. Febra serialelor coreene abia incepuse, caci dupa cum TVR1 a fost deschizator de drumuri in media, posturi concurente au facut coada la distribuitorii de seriale coreene, invidiosi pe ratingurile obtinute de postul national. Din 2009 pana in prezent, explozia de filme si seriale asiatice pe tot mai multe canale de televiziune, mai mari sau mai mici, e evidenta. Tot inaintea tuturor televiziunilor si site-urilor ulterior aparute, asiacinefil a fost primul site din Romania ce a tradus un serial asiatic modern. La scurt timp, au inceput sa apara tot mai multi amatori ce-si adaugau numle prin diverse traduceri de proasta calitate in dreptul rubricii “traducerea si adaptarea”, fara a avea macar habar ce inseamna sa traduci corect un text dintr-o limba in alta limba, daramite sa adaptezi continutul traducerii (poate o sa radeti, dar pentru unii adaptare insemna sa… sincronizeze un text pe un film, asta ca sa va dati seama de amatorismul vajnicilor urmasi ai doamnei traducerilor din Romania, Irina Margareta Nistor). Iar amatorismul a continuat sa se propage pana in zilele noastre cand vine vorba de traduceri in “limba romana” facute de asa-zisi traducatori, traduceri justificate printr-o fireasca pasiune care insa nu obliga pe nimeni sa imparta cu altii propriul agramatism. Inconstienta sau propriul orgoliu ii fac pe unii ce nu stiu cu ce se mananca o traducere sa isi creeze bloguri personale gratuite prin care sa-si raspandeasca “capodoperele” pe cont propriu (nu inteleg de ce acest efort inutil daca nu din orgoliu sau lipsa de ocupatie, cata vreme exista site-uri ilegale de subtitrari unde sub un id anonim iti poti pune la dispozitie capodopera in fata ochilor a zeci de mii de utilizatori deodata, mai mult sau mai putijn interesati sa-ti citeasca debitarile urmarind un film), a caror existenta efemera se incheie in scurt timp. Spre deosebire de acest fenomen pur amatorist al blogoreei sau blogarelii unora (spuneti-i cum vreti), asiacinefil se discoiaza de orice blog sau initiativa individuala de realizare a unor traduceri, deci orice comparatie cu amatori aparuti si disparuti peste noapte nu-si are rostul. Calitatea, seriozitatea si unitatea echipei Asia Team e binecunoscuta de peste 5 ani, unii din membrii actualei echipe realizand traduceri inca din 2005, cu 3 ani inainte de fondarea asiacinefil. Orice membru nou dornic sa faca parte din echipa trebuie inainte de toate sa-si demonstreze abilitatile in stapanirea cel putin a unei limbi straine in afara de stapanirea gramaticii limbii romane, iar daca acest criteriu e indeplinit, trebuie sa treaca si proba caracterului si loialitatii fata de aceasta comunitate. Multi au batut de-a lungul anilor la usa noastra, dar putini au reusit sa se mentina in echipa, ridicandu-si propriul standard de cunostinte in domeniul realizarii de traduceri si, mai ales, alegandu-se cu prieteni in aceasta comunitate, lucruri pe care nu le poti gasi pe bloguri de doi lei, pe site-uri de subtitrari sau in comunitati mari in care te pierzi ca individualitate. Zeci de persoane ne-au ajutat in decursul celor 5 ani de existenta, dar putini din vechea garda au mai ramas, multi cazand, in timp, proba caracterului, dand dovada de lacomie, lipsa de 7 ani de acasa sau de caracter infect. Cei care tin in viata acest site in pezent prin munca lor, prin prezenta lor zilnica pe forum, prin donatiile lor si prin implicare sunt prezentul site-ului asiacinefil. Trecutul e de mult istorie, cu care ne mandrim, iar viitorul il vor scrie cei care peste 1, 2, 5 ani vor sustine prin contributia lor aceasta comunitate.

Comunitatea asiacinefil s-a cristalizat in jurul forumului asiacinefil si al contului nostru de facebook. Daca pe forum fiecare este liber sa-si expuna pasiunea pentru luma filmului asiatic si nu numai, nu ii trecem cu vederea pe cei ce ne sustin comunitatea pe facebook, care chiar daca nu ne pot fi atat de aproape, cel putin la nivel de atasament fata de lumea filmului asiatic au aceleasi ganduri ca si noi. Forumul asiacinefil a luat nastere la aproape un an distanta de la fondarea asiacinefil.com, in momentul in care nevoia de a comunica cu fanii iubitori ai Asiei a devenit presanta. Tot mai multa lume ne vizita site-ul, iar necesitatea de a ne cunoaste intre noi a dat nastere la ideea unui forum. Desi forumul s-a creat in aprilie 2009, primele conturi de utilizatori au luat fiinta pe 16 august 2009, si, spre cinstea lui, primul utilizator, Vasy, este si in prezent membru al forumului, devenind oficial cel mai vechi membru activ al forumului asiacinefil (desigur, dupa admin). In timp, au fost stabilite si perfectionate reguli interioare de functionare a forumului, adaptate la ultimele evolutii din domeniu. Inflorirea comunitatii si aparitia sacalilor exclusi datorita comportamentului si lipsei de caracter ne-a obligat sa ne adaptam situatiei, iar in timp inscrierile au fost inchise. In momentul in care munca echipei de traducatori a inceput sa fie furata, iar traducerile noastre au ajuns instrumente de a face bani pentru bloguri aparute si disparute peste noapte, din nou ne-am adaptat si am mai triat din utilizatorii neaveniti. Aceste masuri firesti de autoaparare au fost interpreetate de niste frustrati ce au ales singuri sa paraseasca cominitatea deschizandu-si site-uri fara viitor cu 10 vizitatori pe zi ca masuri “dictatoriale”, starnind doar amuzament si demonstrandu-le penibilitatea. Ce e mai hilar e ca personaje care odata au fost administratori pe forumul asiacinefil si care au dat afara in mod expres anumiti useri pentru ca nu le-a placut “hramul” ce-l poarta, au ajuns sa strige cot la cot cu acestia impotriva asiacinefil. Dar asa cum apa trece, pietrele raman, la fel si cainii latra, caravana trece. Un lucru este insa sigur, anume politica din prezent privind forumul asiacinefil; cel putin in privinta forumului ne dorim o comunitate cat mai concentrata, cu persoane serioase, care sa ne viziteze cel putin o at ape luna, care sa gaseasca aici o a doua casa unde sa-si petreaca in mijlocul prietenilor timpul liber imbinand utilul cu placutul. In mare parte, acest obiectiv, al unui forum serios, cu oameni responsabili, care sa stie sa se exprime mai mult decat printr-o iconita sau rostind niste cuvinte nearticulate, cum vezi peste tot pe internet, a fost atins.

La 5 ani de la infiintare, primul site dedicat filmului asiatic din Romania, asiacinefil.com, tine sa multumeasca tuturor celor care in prezent sustin aceasta comunitate. Enumerarea unor nume, de fapt a unor id-uri, e inutila, pentru ca suntem sustinuti de atata lume incat fara voie ar putea fi omise niste nume. Vom incerca si in acest an sa-i rasplatim pe cei ce ne sunt alaturi, cu ocazia sarbatorilor de iarna, asa cum deja a devenit o obisnuinta de 2 ani incoace. De asemenea, vom aduce niste imbunatatiri privitoare la partea tehnica, o investitie pe termen lung posibila numai si numai datorita donatiilor membrilor comunitatii. Dar sa nu stricam surprizele ce le avem pregatite si sa ne bucuram de cei 5 ani impliniti astazi. La multi ani tuturor asiacinefililor !

Publicat: duminică 13 octombrie 2013

“SABU” este un film realizat in anul 2002 de catre regizorul Takashi Miike dupa o adaptare a romanului clasic japonez al lui Shūgorō Yamamoto . Filmul a fost realizat in cinstea aniversarii a 40 de ani de la infiintarea postului de Televiziune Nagoya. Pentru acest proiect au fost atrase talente marcante atât pentru productie cat si pentru distributie, astfel ca rezultatul final a dus la realizarea unui film captivant, care nu seamana nici pe departe cu o productie TV. Takashi Miike este un regizor de teatru si film extrem de prolific si foarte controversat datorita libertatii sale de creatie, inlesnita de o cenzura mai putin stricta, fapt ce i-a permis sa ecranizeze subiecte “periculoase”. El si-a atras notorietatea internationala prin scene socante, de extrema violenta fizica si sexuala precum si printr-un pronuntat simt al umorului negru. Miike a câstigat faima internationala in 2000 prin romanticul film de groaza “Audition” (1999) si povestea violenta din “ Yakuza Dead or Alive” (1999). In ciuda acestei reputatii, el a abordat o gama diversa de subiecte, de la crime bizare si dramatice, horror pana la subiecte de familie, romantice, filme pentru copii si adolescenti, a realizat chiar si o combinatie de farsa muzicala cu comedie horror. Multe din filmele lui sunt putin accesibile publicului , dar s-a angajat si in proiecte de masa, comerciale, cum ar fi filmele de groaza si fantezie, unul dintre acestea fiind “Yokai Daisensō” (Marele Razboi Yokai) realizat in 2005 si prezentat in acelasi an la Festivalul International de Film de la Toronto. Doua dintre ultimele sale realizari : filmul “Hara-Kiri: Death of a Samurai” a avut premiera in competitia Festivalului de la Cannes in 2011, iar filmul “Straw Shield” a fost nominalizat la Palme d’Or la acelasi renumit festival in anul acesta, 2013. In ciuda acestei reputatii, filmul de fata ne ofera o impresionanta explorare a sentimentelor de prietenie si loialitate dintre doi tineri care s-au maturizat impreuna, inca din copilarie, in realitatea dura a vietii. Titlul filmului, “SABU”, se refera la numele unuia dintre cele doua personaje principale (jucat de Tsumabuki Satoshi) care datorita naivitatii si nevinovatiei sale relative da motivatie si cursivitate actiunii filmului. Totusi, el nu este personajul principal al filmului, ci Eiji (interpretat de Fujiwara Tatsuya) care, fiind mai mare, l-a incurajat si sustinut in permanenta pe Sabu sa devina omul care a ajuns. Acest film se refera la complexitatea si profunzimea sentimentelor umane, nu doar in relatiile dintre personajele principale, ci si dintre celelalte personaje. Trasatura de baza a filmului consta in studiul caracterelor in spiritul moralei traditionale japoneze. Fara indoiala, datorita intuitiei inteligente a scriitorului Yamamoto Shugoro si abilitatilor de exceptie ale lui Takashi Miike de a pune in scena si de a transmite aceste sentimente, filmul exploreaza bunatatea umana in moduri care amintesc de Inagaki Hiroshi in trilogia Samurai (1954, 55, 56 – cu celebrul Mifune Toshiro in rolul principal).

Doi orfani, Eiji si Sabu, au muncit de mici, din greu, ca ucenici la diversi stapani. Astfel au ajuns sa invete meserie intr-un atelier de confectionat usi de hartie pentru casele traditionale japoneze. Lucrand impreuna in Hoko-do au ajuns la varsta cand se puteau descurca pe cont propriu. Din nefericire, din invidie sau gelozie, lui Eiji i se insceneaza un furt. In trusa lui de scule se gaseste o stofa foarte pretioasa, fapt pentru care este concediat, iar apoi deportat pentru trei ani in insula Ishikawa, intr-o colonie de munca fortata pentru infractori nepericulosi. Sabu, dupa indelungi cautari, descopera unde se afla Eiji si il viziteaza, insa acesta ii este ostil pentru ca il suspecteaza ca este autorul inscenarii si refuza sa-l vada si sa-i primeasca pachetele. Totusi, Sabu nu dispera si continua sa-l viziteze, in ciuda amenintarilor de la atelier si a faptului ca a pierdut oportunitatea de a deveni independent. Nobu-ko, o tanara cu care s-au imprietenit din copilarie si care fusese vanduta de parinti unui proxenet, il sfatuieste sa-l uite pe Eiji si sa-si vada de viata lui, dar Sabu ramane consecvent prieteniei lui. Cand se imbolnaveste o trimite pe Osue, o tanara ce lucra si ea in Hoko-do, dar care plecase intre timp sa-si ingrijeasca tatal ce traia singur. Vazand-o acum, Eiji, care ar fi dorit sa se casatoreasca cu ea, ii cere sa-l uite deoarece mintea ii este ocupata numai cu ganduri de razbunare. Totusi, pe parcursul detentiei, conditiile grele de munca si viata i-au transformat gandurile, astfel ca a ajuns respectat de supraveghetori si admirat si temut de detinuti. In urma unei petitii, Eiji este eliberat si alearga sa descopere autorul inscenarii; surpriza este ca afla doua marturii cutremuratoare. Care sa fie adevarul? Care sa fi fost cauza inscenarii, invidia sau gelozia? Va fi capabil Eiji sa faca un compromis? Si ce va invinge, prietenia sau iubirea, sau poate amandoua?

Un film deosebit al lui Takashi Miike, lipsit de scenele violente si de o dezvoltare inexplicabila a scenariului, care l-au consacrat. O poveste de epoca dramatica, scrisa de autorul romanelor ce au stat la baza capodoperelor lui Kurosawa, “Red Beard” si “Sanjuro” si regizata cu maiestrie de Miike, cu o explorare lenta, amanuntita a trasaturilor fiecarui personaj pe durata celor 2 ore ale sale ce merita savurat de fanii filmelor japoneze de epoca in care mereu accentul e pus pe valorile tipice societatii japoneze.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania pentru asiacinefil de LASEDAN – Asia Team Romania.

Publicat: joi 10 octombrie 2013

Dupa povesti de dragoste pasionale (When a Man Loves. That Winter, the Wind Blows), dupa lectii de omenie date de un personaj cu dizabilitati ce a reusit sa-si depaseasca conditia, oferind sperante semenilor sai (desigur, e vorba de personajul Shi On interpretat de Joo Won in “Good Doctor”) si dupa lectia fantezist-comica de iubire oferita de So Ji-sub si Kong Hyo-jin in “Master’s Sun”, e timpul si pentru o poveste inspirata din anii tumultuosi ai tineretii, cel putin prin subiectul abordat, “The Heirs” (cunoscut si ca “The Inheritosr” sau “The One Who Wants To Wear The Crown, Bear The Crown”) calcand pe urmele succesului international al serialului “Boys Over Flowers”. Lumea in care serialul isi desfasoara actiunea e, ca in “Boys Over F,lowers” una exclusivista, a mostenitorilor afacerilor marilor imperii finanicare ale Coreei, lumea tinerilor elitisti ce-si fac studiile peste Ocean, tinuti in puf de parintii lor milionari, o lume in care prin intermediul iubirii ajunge sa-si faca loc o muritoare de rand. In ciuda subiectului ce pare deja unul tipic coreean, care cu siguranta ne va aduce din nou in fata ochilor o multime de clisee specifice genului, serialul are toate premisele pentru a fi un succes. Intai de toate e asteptat de toti fanii protagonistilor inca din primavara acestui an. In al doilea rand scenariul este scris de Kim Eun-sook, scenarista a numeroase seriale de succes, precum “Lovers in Paris”, “Lovers”, “The City Hall”, “Secret Garden” si “Gentleman’s Dignity”, premiata in 2011 pentru scenariul lui “Secret Garden” iar in ultima zi a lui 2012, la SBS Drama Awards, cu premiul pentru intraga cariera de scenarista. Nu in ultimul rand, distributia e un alt atu al serialului, in rolurile principale aparand doi actori foarte indragiti, Lee Min-ho si Park Shin-hye. Pe Lee Min-ho l-am putut vedea ultima data in fantezia de epoca “Faith” si in serialul inspirat din benzile desenate “City Hunter”, la cei 26 de ani ai sai aflandu-se la apogeul carierei, in acest an fiind recompensat cu premiul pentru “Cel mai popular actor asiatic”. Si Park Shin-hye se afla pe val, aparand in acest an in filmul anului, in Coreea, “Miracle in Cell No 7” (ce i-a adus un pemiu de popularitate la Baeksang Arts Awards”) dar si in in scurt-metrajul “One Perfect Day”. Rolurile din k-dramele “Tree of Heaven” si “GoongS” sunt deja istorie, ele i-au adus consacrarea la o varsta frageda (16, respectiv 17 ani), iar acum a sosit momentul unui rol important pe micul ecran alaturi de unul din cei mai populari actori ai momentului in Coreea (ci siguranta producatorii serialului “Heirs” au luat in considerare premiile de popularitate ale celor doi protagonisti in momentul in care i-au ales sa joace rolurile principale). Asteptarile de la acest serial sunt sporite de prezenta in scaunul regizoral al lui Kang Shin-hyo, regizorul lui “All In” si a lui “Midas”. Timp de 3 saptamani, echipa de productie si implicit protagonistii s-au mutat in Statele Unite, la inceputul lui septembrie, unde s-au filmat secventele cuprinse in primele episoade (Los Angeles, plajele din Malibu si alte locatii), dupa care actiunea se muta in Coreea.

Un serial ce are in centrul sau din nou diferentele de clasa ce marcheaza societatea coreeana, ce merge pe clasica idée ca iubirea nu tine de originea sociala, ci de ceva greu de anticipat numit suflet. Veti vedea zugravite doua lumi, cea a tinerilor de bani gata, ce conduc masini costisitoare, motociclete modificate la cerere, ce-si terorizeaza si umilesc colegii de clasa de origine modesta, dar nefericiti, si lumea tinerilor umili, al carei exponent primordial e Eun Sung, care pe langa studii are tot felul de slujbe part-time, si care nu are timpul sa fie fericita. Eun Sung devine sablonul perfect pentru cunoscutul si mult amintitul personaj Candy, eroina ce trudeste din greu pentru a razbi in viata si care ajunge sa fie indragita de fiul unui milionar. Sau, daca vreti, o poveste a unei Cenusarese moderne ale carei rivale sunt femeile parvenite ce roiesc in jurul barbatilor cu bani. E de urmarit acest fir al serialului. Dincolo de toate asteptarile pe care le avem de la “The Heirs”, “Master’s Sun” ne-a invatat un lucru important: chimia dintre protagonisti e un factor total impredictibil. Nimeni n-ar fi pariat ca So Ji-sub se va potrivi atat de bine cu Gong Hyo-jin pe ecran, dar rezultatul a fost unul fenomenal. Si aceasta chimie a conribuit decisiv la succesul serialului, minute intregi din fiecare episod existand adevarate recitaluri actoricesti in doi, savurate de spectatori. Ne putem, oare, astepta, la ceva similar de la Le Min-ho si Park Shin-hye ? Daca e sa ne gandim la rolurile mari ale celor doi (Lee Min-ho in City Hunter si mai apoi in Faith, si Park Shin-hye in Goong S), premisele sunt incurajatoare. Datorita unei povsti complexe si a unui numar mai mare de cupluri si de personaje, cu siguranta episoadele nu vor fi monopolizate de cei doi si de povestea lor, insa poate de aceasta data chimia celor doi protagonisti va veni din altceva, nu din cuvinte…

Serialul a inceput sa fie difuzat de postul coreean SBS pe 9 octombrie 2013, fiind preconizate 20 de episoade. “The Heirs” este tradus in premiera in Romania de Asia Team pentru asiacinefil , colaboratorii la acest proiect fiind: cristinab, uruma, Nanuc si gligac2002.

Publicat: luni 7 octombrie 2013

Kang Ji-yun (Lee Si-young) e o scriitoare de manhwa de groaza de succes. “Istoria Nebuniei” e manhwa de debut care in scurt timp are un succes fulminant, fiind vanduta in pste 1 milion de exemplare, Dar celebritatea cum a venit, asa a si plecat. Inspiratia o paraseste pe autoare care, mai mult, incepe sa aiba cosmaruri. Problema mai grava e ca nu mai reuseste sa-si dea seama daca cosmarurile sunt in vis sau in realitate. Psihologul pe care il viziteaza considera ca posibil aceasta sufera de sindromul “Alice in Tara Minunilor”, pe care l-a avut si autorul celebrului basm, Lewis Carroll, ce presupune o amestecare a lumii fictive cu lumea reala, ce afecteaza ratiunea. Drept urmare ii recomanda odihna. Insa publicul e nerabdator si asteapta urmatoarea manhwa. Finalizand-o, aceasta i-o trimite pe e-mail editoarei sefe de la Daum, pentru a fi citita in vederea publicarii. Dar spre stupoarea editoarei, aceasta constata ca povestea primita e, de fapt, povestea tragica a mortii mamei sale in copilarie, moarte de care nu era straina, un secret pe care doar ea il stia, fiind de fata la nefericitul eveniment. La scurt timp, aceasta moare in conditii suspecte, aparent auto-injunghiindu-se cu cutitul de birou. Cazul este preluat de doi detectivi aerieni, unul asteptand sa intre in concediu de paternitate si celalalt – sa fie promovat. Clasarea cazului ca o simpla sinucidere e cea mai convenabila solutie, insa gasirea manuscrisului in pc-ul editoarei complica totul. In special ca in manuscris se regaseste desenata exact scena pe care politistii o aveau in fata ochilor ! In momentul in care un caz similar de crima se petrece nu la mult timp distanta, toate indiciile duc catre Kang Ji-yun. Insa cum putea acesta sa anunte prin desenele sale niste crime ce nu au avut loc inca ? Misterul trebuie deslusit, pas cu pas…

Filmele de groaza coreene incearca si se pare ca reusesc cu succes sa tina pasul cu timpurile prezente. Temele clasice cu case bantuite de fantome razbunatoare au fost lasate deoparte pentru ca sunt deja un cliseu greu de digerat de orice amator al genului, locul lor fiind luat de povesti ancorate in prezent, in lumea secolului XXI. Internetul si mediul online e un teren tot mai explorat ca tema a filmelor de groaza, dupa modelul japonez al unui “Suicide Club” sau “One Missed Call”. Iar rezultatele sunt cu adevarat uimitoare. “Killer Toon” ne invita in lumea scriitorilor de manhwa (varianta coreeana a celebrelor benzi desenate japoneze “manga”), care in ziua de azi au devenit o importanta sursa de inspiratie pentru industria de film. Tot mai multe benzi desenate ajung sa fie ecranizate si transformate in scenarii e film si serial, astfel ca putem vorbi chiar de o adevarata industrie a benzilor desenate, cata vreme unele dintre acestea ajung sa se vanda si in peste 1 milion de exemplare ! In Coreea exista numeroae site-uri ce publica online manhwa, multi scriitori de gen cautand celebritatea prin povesti cat mai atragatoare. “Killer Toon” se opreste asupra unui gen extrem – manhwa horror, care, aflam in urma vizionarii filmului, e la mare cautare in Coreea. Violenta grafica, talentul autorilor la desen si inventivitatea regasita in evolutia povestii sunt lucrurile gustate de amatorii genului, iar aceasta curiozitate destul de bizara e exploatata la maxim de realizatorii filmului. Tema lui e una inedita – niste crime comise aparent prin intermediul benzilor desenate publicate online, insa filmul aminteste oarecum si de “Psychometry”, un alt thriller politist plin de mister, despre un tanar care deseneaza crime ce urmeaza sa se intample, devenind principalul suspect. Regizorul lui “The Sword With No Name”, Kim Yong-kyoon, revine la prima sa dragoste, filmul horror (“Red Shoes” (2005)), distribuind-o in mod cu totul suprinzator in rolul principal pe cunoscuta Lee Si-young. Ca actrita, aceasta a combinat diverse genuri, prin rolurile acceptate, aparand in filme si seriale comice (Wild Romance, How to use guys with secret tips), politiste (Poseidon), romantice (Mischievous Kiss), pentru adolescenti (Boys over Flowers), astfel ca aparitia ei si intr-un thriller cu accente horror nu poate fi decat inca o experienta noua in cariera de actrita. Chiar daca rolul nu a fost prea solicitant, Lee Si-young a demonstrat ca poate interpreta cu usurinta orice fel de personaj. Daca Uhm Ki-joon, actorul ce interpreteaza detectivul ce o ancheteaza, nu iese cu nimic in evidenta, e de remarcat prezenta in roluri secundare a 2 actori importanti: veteranul Oh Gwang-rok (cunoscut pentru rolul din serialul “The Great King” sau din scurtmetrajul Nightfishing, actor care a avut probleme cu autoritatile pentru consum de droguri dar care din fericire a depasit scandalul si iata-l din nou in filme, chiar daca mai mult in roluri secundare sau in aparitii de scurta durata) si Hyun Woo (in rolul partenerului detectivului principal, pe care l-am putut vedea in “Deep Rooted Tree” in rolul unui discipol inteligent ce a sustinut planul secret al regelui Sejong) „Killer Toon” a fost primul film coreean horror ce a reusit sa canda peste 1 milion de bilete in cinematografe, de la „Death Bell” (2008) incoace.

“Killer Toon” nu e un simplu film de groaza, ci mai degraba un spectacol vizual in culori inchise, ce imbina realitatea cu lumea imaginara pusa pe hartie pentru a transmite frumusete si teroare deopotriva. Imaginile celor doua lumi se imbina la un moment data tat de bine incat nu mai poti face distinctia intre ce e imaginar, incremenit in niste benzi desenate ce parka prind viata, si ce e frantura din realitate, pentru ca insasi realitatea e intunecata, zugravita in culori reci precum rosu inchis, rosu caramiziu, gri cenusiu… Toate aceste imagini au menirea de a schimba planurile povestii inaintea traditionalelor secvente horror, insa sunt atat de bine realizate incat ai efectiv impresia ca te afli in lumea personajelor din benzile desenate. Momentele de tensiune maxima sunt puse in valoare gradual, iar pe masura ce ne apropiem de final, apar rasturnarile de situatie si implicit si de atitudine pe care spectatorul o are fata de personaje. Personajele sunt zugravite in asa fel incat ai tendinta de a le vedea mai mult ca victime decat ca dominate de samanta Raului, si de aici surprizele scenaristului. In fapt, “Killer Toon” are un mesaj extrem de simplu: pretutindeni in aceasta lume exista oameni ce nu sunt ceea ce par. In spatele mastii unor oameni onesti se ascund (aproape mereu) adevaruri nestiute care tot timpul le vor pune constiinta la incercare cand vine vorba de obtinerea unor castiguri in folos propriu, indiferent sub ce forma. Oare spiritele celor morti sa fie singurele ce mai pot face dreptate in aceasta lume ? Un slogan mai potrivit sub care a fost promovat acest film probabil ca nici nu exista: “Spiritele nu uita !” Insa revelatiile personajelor si deslusirea misterelor raman in sarcina spectatorului, care cu siguranta va fi multumit de ceea ce va vedea, asta doar in cazul in care nu vizioneaza acest film din curiozitate. Cel mai potrivit sfat pentru amatorii ocazionali ai genului, care nu stau nici prea bine cu inima, e sa nu vizioneze filmul noaptea si sa nu dea sonorul prea tare, printre efectele secundare ale vizionarii in aceste conditii ale lui “Killer Toon” fiind posibile cosmaruri sau insomnie. Un film pentru cei ce vor sa incerce senzatii extreme, ce nu pune accentul pe descrierea in amanunt in imagini a unor violente extreme (marea hiba a filmelor horror americane si japoneze) ci mai degraba e o provocare a spectatorului, pus in fata unei prezentari unice a unor idei.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team pentru asiacinefil, colaboratorii pentru acest proiect fiind URUMA, LASEDAN si GLIGAC2002.

Publicat: sâmbătă 5 octombrie 2013

“Running Man”, dincolo de titlul atragator ce aminteste de o productie Hollywoodiana celebra si de un show popular in Coreea ce poarta acelasi nume, dar cu care nu are nici o legatura, este primul film coreean din istorie realizat cu fonduri 100% americane. Mai exact, e vorba de investitia Fox International Productions, o companie complementara celebrei 20 th Century Fox. Filmul a avut premiera intr-o perioada (4 aprilie) in care filme hollywoodiene importante tocmai se lansasera, lucru care a constituit un serios impediment in calea unui eventual success la box-office. Tot pe atunci, filmul autohton “Montage” obtinea incasari importante, astfel ca “Running Man” s-a oprit undeva in jurul a 9 milioane de dolari incasari la box-office, o suma relativ mica raportat la asteptari si mai ales la calitatea filmului.Jo Dong-oh revine la 7 ani de la debut in calitate de regizor si scenarist, dup ace in 2006 regizase “The Restless”, o productie la fel de spectaculoasa, dar care a fost un esec neasteptat la box-ofice. De aceasta data nu avem parte de o poveste fantezista sau de epoca, ci de una antrenanta, bazata pe ideea de conspiratie, care a innebunit Hollywood-ul in ultimii 20 de ani. In rolul principal il putem vedea pe Shin Ha-kyung, un actor experimentat, cu peste 25 de filme la activ, croit parca pentru filme de comedie dar care, paradoxal, a devenit popular datorita unor roluri din filme de razboi (The Front Line, Welcome to Dongmakgol, Joint Security Area), dintr-un serial pe teme medicale (Brain) si de care ne amintim cu drag din “No Mercy for the Rude” si “Devil’s Game”). Un actor complex, ce poate interpreta o gama larga de personaje, care in acest film are o prestatie de zile mari, comic-dramatica, in rolul unui sofer de taxi caruia i se puna in carca o crima pe care nu a comis-o. In rolul fiului personajului principal il vedem pe Lee Min-ho – nu e vorba de Lee Min-ho cel celebru pe care l-am vazut in “Faith” sau in “City Hunter”, ci tizul sau nascut in 1993, cunoscut din seriale precum “Rooftop Prince”, “The Grand Seer”, ce a aparut si in recentul “Sword and Blade”. Nu in ultimul rand, il revedem pe Kim Sang-ho (Champ, Moby Dick,Moss si multe alte filme si seriale traduse de asiacinefil ), care de aceasta data e responsabil alaturi de protagonist cu buna dispozitie, facand cu acesta un cuplu antitetic remarcabil.

“Running Man” e genul de film care te prinde din prima clipa in mrejele sale datorita in special prestatiei protagonistului Shin Ha-kyun, care e responsabil cu dinamizarea fiecarei scene. Atmosfera e placuta inca de la primele secvente, personajul Jong-woo fiind extrem de amuzant, lui Shin Ha-kyun potrivindu-i-se de minune sintagma “one man show”. Treptat, dintr-un simpatic sofer de taxi ce se zbate sa castige un ban cinstit chiar cu pretul ca masina sa-i fie vandalizata de clienti ciudati, acesta e pus intr-o situatie neplacuta care ii schimba viata, nu insa si felul de a fi. Ajunge prins in mijlocul unei conspiratii de proportii si cum dovezile asa-zisei crime pe care a comis-o sunt evidente, tot ce poate face este sa fuga pentru a-si proteja atat propria viata cat si pe cea a fiului sau, cu care nu are o relatie prea stransa, cel putin aparent. Filmul este dinamic de la inceput pana la sfarsit (un veritabil maraton, dupa cum l-au numit unii critici), are multe scene de urmariri cu o puternica amprenta hollywoodiana, lucru care nu e de mirare atata timp cat “Running Man” a avut finantare in totalitate de la Hollywood. Regizorul (care e totodata si scenarist) a scris un scenariu tipic american, insa parca e pentru prima data cand o productie realizata de cineast coreean influentat de cinematografia Americana care reuseste sa cucereasca si cei mai pretentiosi fani ai filmului coreean autentic. Subiectul parca l-am mai vazut in “n” filme americane, insa ceea ce nu au americanii e actorul Shin Ha-kyun, care intretine toata atmosfera filmului, secondat cu succes de simpaticul Kim Sang-ho in rolul locotenentului Ahn. Lee Min-ho, ce a avut o aparitie in cateva episoade din “Sword and Petal”, e total neconvingator pentru un rol de marele ecran, inexpresiv si care foarte greu se potriveste in ecuatia tata-fiu pe care a inchipuit-o scenaristul. Mereu tacut si enigmatic, personajul sau nu are deloc carisma, si chiar si atunci cand zambeste, parca o face fortat. Oricum, la cei 20 de ani, are tot viitorul in fata pentru a demonstra mai multe.

Un film captivant, cu rasturnari spectaculoase de situatie, care va multumi amatorii filmelor de actiune pigmentate cu umor de situatie tipic coreean, facut dupa o reteta comerciala tipic hollywoodiana de aceasta data reusita. Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 – Asia Team Romania pentru asiacinefil !

Publicat: miercuri 2 octombrie 2013

“Like a Miracle” (cunoscut si ca “The Ultimate Miracle”) e inca un episod impressionant din seria KBS Drama Special, unul din ultimele episoade din 2012, difuzat pe 25 noiembrie. Pana acum am vazut diferite ipostaze ale iubirii, ce poate interveni in cele mai neobisnuite situatii, fie ca a fost vorba de prima iubire, de iubiri secrete, de iubiri interzise sau sincere. Mereu protagonistii povestii au fost un el si o ea, pusi in fata unor reguli impuse de societate sau de vremuri. De aceasta data avem parte de o poveste de iubire mai aparte, ce face din “Like a Miracle” o poveste extraordinara scrisa de debutanta Seon Yeong si pusa in scena remarcabil de regizoarea Lee Eun-jin (cea care a mai regizat un KBS Drama Special, “Don’t Worry, I Am A Ghost”). E vorba de iubirea pentru semenii aflati in suferinta, inteleasa si redata ca sentiment colectiv. Personajul principal al povestii e o doctorita ce nu crede in miracole, marcata de pierderea unui pacient drag chiar de la prima sa operatie. Orice sentiment de compasiune se estompeaza din momentul tragediei, comportamentul ei fata de alti pacienti fiind unul visceral, exprimat prin cuvinte ce taie orice speranta familiilor celor aflati in suferinta grava. Si totusi, ceva ii va schimba aceasta atitudine: o comunitate mica dintr-un sat nestiut de nimeni, unde se spune ca in mod miraculous un bolnav in stadiul terminal s-ar fi vindecat. Acel fost pacient al doctoritei a ajuns sa-si dedice viata in salvarea cel putin sufleteasca a celor condamnati de oamenii in halate albe la moarte sigura, devenind un fel de Salvator de suflete in care toata lumea ajunge sa creada orbeste. Care sa fie misterul din spatele atasamentului bolnavilor fata de barbatul vindecat miraculos ? In rolul doctoritei o revedem pe Nam Sang-mi, pe care am avut ocazia sa o vedem in serialul tradus de asiacinefil “Time Between Dong and Wolf”, iar in rolul barbatului vindecat miraculous il vedem din nou pe Lee Cheon-hee din “Lingering Affection”, “Like a Fairytale” si din recentul “Master’s Sun”.

Han Myeong Joo e doctorita la prestigiosul spital “Coreea” din Seul. Trecutul ii este marcat de pierderea, chiar de la prima operatie, a unui pacient copil, moment din care incepe sa aiba cosmaruri si sa sufere de insomnie. Acest lucru o transforma intr-o persoana irascibila, chiar antipatica, ce nu ezita sa se rasteasca la unul din medicii stagiari cand acesta incearca sa dea o speranta tutorelui unui pacient in stadiu terminal. Mai mult, ea insasi ii spune cu severitate, cinism, revolta si indiferenta tutorelui ca sansele de reusita ale unei operatii sunt infime, si sa nu-si mai faca sperante. In mod evident, Han Myeong Joo e o doctorita ce nu crede in miracole… Intr-una din zile, seful ei ii spune ca un post de televiziune s-a interesat de un pacient care intamplator a fost diagnosticat chiar de ea, cu cancer la ficat in stadiu terminal. Noh Sang Pil, caci despre acesta e vorba, ar fi trebuit sa traiasca maxim 3 luni, insa respectiva televiziune sustine ca acesta traieste la mai bine de 2 ani de la diagnostic datorita unui miracol. Pentru a nu pata onoarea spitalului si mai ales pentru a nu fi adus in discutie un diagnostic gresit, doctorita Han Myeong Joo porneste in cautarea bolnavului, si din vorba in vorba ajunge in satul “fructului kaki”. Aici intalneste, spre suprinderea sa, mai multi oameni diagnosticati in stadiul terminal care sustin ca au avut parte de un… miracol. Fara a crede in miracole, Han Myeong Joo ramane cateva zile in sat, iar miracolul pe care il va descoperi ii va schimba pentru totdeauna viata.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: duminică 29 septembrie 2013

“Snail Boarding House” e o alta KBS Drama Special reusita difuzata la sfarsitul toamnei lui 2010, o comedie romantica despre ceea ce am putea numi “viata la camin”. Insa nu este vorba de un camin oarecare. In coreeana, termenul “goshiwon” desemneaza un imobil de dimensiuni mici cu mai multe camere si o bucatarie comuna ocupat in general de studenti ce locuiesc in respectivele camere pe perioada studiilor, pentru a se concentra pe acestea. Pretul camerelor e unul modest in comparatie cu alte imobile similare, insa si locatarii sunt personae cu surse modeste de venit. Insa cum spuneam, “Snail Boarding House” nu e un camin oarecare, ci mai degraba un camin de nefamilisti locuit exclusiv de barbati. Viata intregului camin se schimba, insa, in momentul in care fara stirea cuiva, locatarii se trezesc cu o tanara “dezghetata” ca vecina temporara si… cu un melc aparut nimeni nu stie cum in acel loc. Numele caminului, “Melcul”, e parca predestinat pentru a descrie vietile cotidiene ale locatarilor; cu totii traiesc asemeni unor melci, intr-un ritm lent si nehotarat, facand un pas inainte si trei inapoi in plan professional, fiecare castigandu-si existenta prin cine stie ce metode. Cand fata apare in universul lor inert, totul pare a se schimba, chiar daca in viziunea lor, “intrusa” e calificata drept “nebuna”. Imobilul e, astfel, metafora cochiliei melcului, un univers aparte,izolat de greutatile lumii reale din afara, iar locatarii sunt melcii insisi, al caror orizont se intinde pana la cochilie. In ce fel aceasta viziune se va schimba, ramane sa descoperiti urmarind aceasta amuzanta comedie romantica despre curajul de a visa si despre puterea de a-ti depasi conditia. Regizorul serialelor “Romance Town” si “Nice Guy”, Kim Jin-won (a nu se confunda cu actrita coreeana cu acelasi nume) a colaborat la acest proiect cu doi actori cunoscuti in special din roluri secundare din seriale cunoscute: Lee Kyu Han (Smile, you; Can You Hear My Heart, Que Sera, Sera sau My Lovely Kim Sam Soon) si Seo Ji Hye (49 Days, Legend of Hyang Dan sau Kim Soo Ro), care e adorabila in aceasta comedie.

Bang Joon Seong (Lee Kyu Han) e administratorul unui camin de nefamilisti locuit de 18 insi cu vise frante de realitatea societatii actuale. Ca e vorba de un actor aspirant trecut de perioada propice lansarii, ce se lauda cu marea realizare a unor roluri de figurant in drame istorice in fata celorlalti locatari, ca e vorba de un rocker ratat banuit ca infunda sistemul de scurgere al imobilului, ca e vorba de un student ce-si ingheata 5 semestre la rand stand toata ziua prin parcuri si butonandu-si telefonul sau ca e vorba de locatarul de la camera 11, un aspirant ba la barou, ba la serviciul functionarilor publici, doar el mai stie unde, toti locatarii imobilului au un punct comun: nu-si pot depasi conditia de ratati respinsi ai societatii. Insusi Joon Seong isi traieste viata de ani buni in “cochilia” caminului de nefamilisti, aspirand sa ajunga intr-o zi sa lucreze ca regizor de programe intr-o televiziune de stiri, unde fosta lui prietena e o crainica ce face seara de seara audiente si care urmeaza in curand sa se marite. Iar alesul nu e nicidecum el, pentru simplul fapt ca el nu are absolut nici o perspectiva de viitor. Si totusi, intr-o zi, viata tuturor locatarilor incepe sa se schimbe in momentul in care constata ca de niciunde au ca “vecina” o locatara, Mi Roo, o fata ciudata ce din greseala ajunge sa doarma o noapte tocmai in camera administratorului Bang, ametita fiind de aburii alcoolului. Aceasta nu gaseste nimic ciudat in a locui inr-un imobil in care nu a calcat picior de femeie timp de 5 ani, si, cu fiecare zi scursa, ceilalti locatari incep sa se obisnuiasca cu metehnele sale, in special dupa ce are loc traditionala infruntare din parc cu “domnul de la 11”, ce trebuie sa se vada pentru prima oara invins intr-un duel. Iar odata cu fata apare in imobil si un melc…

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Publicat: sâmbătă 28 septembrie 2013

“Lingering Affection” (cunoscut si ca “Linger”), o noua poveste pe care asiacinefil o propune membrilor comunitatii, reprezinta o realizare mai aparte din seria KBS Drama Special. Nu pentru ca ar prezenta o alta ipostaza a iubirii, mereu surprinzatoare, asa cum ne-au obisnuit toti realizatorii implicati in acest proiect de amploare, ci pentru ca decorul povestii paraseste limitele temporale ale prezentului, mutandu-se inapoi in timp in urma cu cateva sute de ani. Avem asadar de-a face cu o iubire in viziunea oamenilor si a moravurilor epocii Joseon, in care pozitia primordiala a barbatului in societate era nu doar recunoscuta de toata lumea ci impusa si de mentalitatea acelor timpuri. Barbatii conduceau tara, ocupau functiile publice, aduceau bunastarea si stabileau regulile unei lumi in care femeia trebuia sa i se supuna orbeste. Relatiile dintre barbati si femei, dar si casatoriile erau complicate si, deseori, se sfarseau tragic. Putine casatorii se realizau din iubire, marea lor majoritate fiind urmarea unor relatii triste, in special pentru femei. Cel mai elocvent exemplu pentru a intelege modul in care era tratat femeia in epoca Joseon e cunoscutul cuvant “yobo”, care astazi are semnificatia de “draga”, fiind deseori folosit de ambii membri ai unui cuplu. In acele timpuri, “yobo” era un termen ce putea fi folosit doar de catre sot adresandu-se sotiei, insa nu ca o dezmierdare ci avand semnificatia de “hei, uite aici !” Acesta e fundalul lumii din “Lingering Affection”, a carei poveste se desfasoara in jurul unei axe numite “gibang” (sau casa de placeri), unde o tanara proaspat intrata in lumea gisaeng comite “pacatul” de a se indragosti de un tanar provenind dinr-o familie ce fusese dezonorata de capul ei, si a carei onoare avea sarcina de a o recastiga. Povestea este insa tragica, deoarece lumea gisaeng (a “doamnelor” de companie) isi avea regulile ei stricte, iar jocurile de culise si potenta financiara si politica a clientilor deseori marca destinele tinerelor giseang. Regizorul Kim Sang-hwi isi face debutul in industria de film cu “Lingering Affection”, si dupa cateva productii de televiziune a reusit sa prinda un proiect de amploare anul trecut, King’s Dream, un serial istoric de 70 de episoade.In rolurile principale avem ocazia sa o vedem pe tanara Jang Shin-young (Empire of Gold), pe Lee Chun-hee (o figura tot mai mult prezenta pe micul si marele ecran in Coreea, pe care l-am putut vedea in “Like a Fairytale”, “National Security” si de doar cateva zile si in indragitul serial “Master’s Sun”, tradus in premiera in Romania de asiacinefil, in rolul misteriosului barbat din trecutul eroinei Tae Gong Sil).

In plina epoca Joseon, un misterios bard soseste in oras, mergand la o casa de placeri. Alungat de toata lumea datorita infatisarii sale dezagreabile, acesta doreste sa vorbeasca cu Doamna ce are in grija casa de placeri. Intai intrigata de indrazneala bardului, aceasta ii asculta dorinta si accepta ca strainul sa le spuna oaspectilor din casa povestea cu care se lauda. Desigur, nu neconditionat: daca oaspetii ar fi fost nemultumiri, bardul ar fi urmat sa ramana fara limba. De fata cu cativa nobili veniti sa se distreze in compania tinerelor gisaeng, strainul isi spune povestea petrecuta chipurile in urma cu 15 ani… Pe atunci, la o casa de placeri de langa un iaz cu lotusi, exista o tanara de 16 ani, Cho Yeon, ce urma a intra in lumea gisaeng. Traditia spunea ca dupa prima noapte petrecuta in compania unui barbat, tanara aspiranta, pierzandu-si fecioria, dobandea dreptul de “a-si pune peruca pe cap”, ce devenea astfel un simbol al recunoasterii acesteia ca gisaeng. Insa Cho Yeon in mod cu totul neobisnuit refuza sa se daruiasca primului barbat venit si, sfidand orice regula a bunului simt, isi arunca inelul de jad in iazul din fata casei de placeri. Barbatul care reusea sa-i restituie inelul aruncat in iaz ar fi urmat sa petreaca prima noapte cu aceasta. Multi barbate au incercat prin diferite metode sa recupereze inelul, dar in zadar. Asta pana cand intr-o zi, intamplator, un tanar modest isi face aparitia pe inserat la casa de placeri pentru a afla raspunsul la intrebarea “Cine a reusit sa-i macine sufletul prietenului sau, fiul unui important Sfetnic regal” ? Nu doar ca in cele din urma o vede, ci ii si salveaza viata, platind un pret greu pentru asta. Ce urmeaza, intrece orice imaginatie.

Traducerea a fost efectiuata in premiera pentru asiacinefil de echipa Asia Team, colaboratorii pentru acest proiect fiind cristinab si gligac2002.

Publicat: miercuri 25 septembrie 2013

Societatea poate fi un loc placut pentru unii, bizar pentru altii. In special cand vorbim de o societate precum cea coreeana, in care diferentele sociale sunt atat de pregnante si in care cartierele de lux ale Seulului contrasteaza cu cartierele paturii mijlocii si a celei de jos. Fara a tine cont de ceea ce vor sa faca, oamenii se pot deseori simti nelalocul lord oar aflandu-se intr-un loc unde altii se simt bine si au succes. Conteaza acest lucru daca facem ceva ce vrem si ne place sa facem ? In mod normal n-ar trebui. Aceasta este tema principala a episodului 79 din serial KBS Special Drama, “Yeon Woo’s Summer”, ce spune povestea unei fete simple ce vine de la tara in marele Seul cu vise si aspiratii mari, indragostita de muzica pe care ea insasi o compune, dar care are mari probleme de adaptare intr-o societate stratificata si exclusivista cum e cea a Seulului. Yeon Woo pare tot timpul urmarita de sentimentul esecului, iar incercarea de evadare din fata acestei stari ce o resimte o face printr-un subterfugiu bizar, pretinzand a fi o alta persoana, doar pentru a se simti o clipa valorizata de aceasta societate. Yeon Woo de fapt doreste aprobarea celorlalti oameni, validarea faptului ca poate fi acea femeie ideala la care unii pot visa, daca ea isi doreste asta cu adevarat. Si asta in ciuda realitatii crunte pe care trebuie sa o infrunte, a umilintelor la care e supusa de cei din jur, fie ca e vorba de sefi sau de prietena din copilarie. “Yeon Woo’s Summer” e o drama simpatica si plina de realism, ce arunca o privire introspectiva asupra unui personaj aparent noncomformist, in realitate extrem de vulnerabil, ce trebuie sa razbeasca intr-o societate puternic marcata de diferentele sociale. Yeon Woo lupta, intr-o oarecare masura, cu societatea nedreapta ce o periferizeaza si nu acorda nici o sansa unor personae ca ea, fara studii terminate, fara studii in strainatate, adica neconforma regulilor ce te califica sa speri ca vei reusi. In rolul lui Yeon Woo a fost distribuita actrita Han Ye-ri, ce a debutat tarziu, la 25 de ani, intr-un film, insa premiata in acest an la Baeksang Arts Awards pentru interpretarea din drama inspirata din lumea tenisului de masa, “As One”. Im Se-mi in rolul crainicei radio are o prestatie mult mai pplina de energie decat cea din That Winter, the Wind Blows, unde interpreta prietena protagonbiste oarbe, Mi-ra, in timp ce principalul rol masculin ii revine debutantului Han Joo-wan.

De mica, Yeon Woo era pasionata de munca tatalui ei, ce avea un mic atelier de reparatii de diverse obiecte intr-un mic orasel de provincie. Dar pe masura trecerii anilor, lumea si vremurile se schimba. Localnicii sunt tentati sau convinsi sa-si vanda pamanturile in schimbul unor despagubiri sau sume acceptabile, iar fata oraselului se schimba. Tatal lui Yeon Woo insa refuza sa-si vanda dugheana de reparatii, ce rezista pana tatal fetei moare. Neavand de ales, mama fetei decide sa vanda tot sis a se mute impreuna cu Yeon Woo in Seul. Viata aici nu este deloc usoara, mama angajandu-se ca femeie de serviciu la o companie importanta, intretinand-o pe Yeon Woo, ce nu a reusit sa-si termine nici macar studiile. Pasiunea fetei e muzica, ii place sa compuna melodii la chitara, insa nu reuseste sa le scrie versuri pentru a le valorifica, talentul irosindu-i-se. Intr-una din zile, mama ei are un accident si, pentru o saptamana, o roaga pe Yeon Woo sa ii ia locul la compania unde lucreaza. Greu de induplecat, in cele din urma fata cedeaza rugamintilor mamei, pentru ca aceasta sa nu-si piarda umila slujba, si astfel Yeon Woo ajunge sa lucreze pentru scurt timp ca femeie de serviciu. Invata toate “tainele” meseriei, si chiar daca se simte umilita si ranita in mandrie, merge mai departe, fiind data ca exemplu pozitiv celorlalte femei de serviciu de seful de la Curatenie al mamei sale. In timp ce facea curatenie, Yeon Woo e oprita de o fosta colega din scoala elementara, Ji Wan, crainica la postul de radio al companiei. Trecand peste rusine, din vorba in vorba, Ji Wan o roaga sa-i faca un serviciu: sa participle in locul ei la o intalnire oarba cu fiul unui important proprietar al unei firme de brokeraj, Kim Yoon Hwan. Initial Yeon Woo refuza, dar in final accepta. Cand Kim Yoon Hwan se indragosteste de falsa Ji Wan, lucrurile iau o turnura dramatica pentru Yeon Woo…

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Publicat: marți 24 septembrie 2013

“Red Candy” a fost prima poveste din seria KBS Drama Special, un proiect indraznet ce a demarat pe 15 mai 2010 si care initial era preconizat a avea 24 de episoade distincte. De atunci pana ain prezent, seria continua sa fie difuzata pe postul KBS cu succes, in prezent depasindu-se 75 de episoade. “KBS Drama Special” continua de fapt seria “Drama City” incheiata in 2008, dupa acelasi model, fiind consecinta unei cereri din partea telespectatorilor pentru acest gen de povesti spuse intr-un singur episode de o ora, o ora si 10 minute. Ora tarzie de difuzare in Coreea (de obicei dupa orele 23) a impiedicat ca aceasta series a aiba ratinguri ridicate, insa publicul l-a apreciat pentru originalitatea fiecarui episode, care aduce mereu ceva nou. “Red Candy”, ca film de debut al seriei, a avut parte de o echipa extraordinara. Scenariul e scris de nimeni altul decat Noh Hee-kyung, scenaristul unor seriale precum “Beautiful Days”, “Padam, Padam” sau al recentului “The Winter, the Wind Blows”, fiind vorba de o poveste minunata in termeni de atmosfera placuta si descriere psihologica amanuntita a personajelor. Regia a fost incredintata lui Hong Seok-Ku (Marry Me, Marry), iar in rolul principal a fost distribuita vedeta feminina a serialului “Slingshot”, frumoasa Park Si Yeon (vazuta si in “Love” sau “The Scent”). Partenerul ei din film e un actor cu 15 ani mai in varsta, Lee Jae-Ryeong, o figura cunoscuta in special din roluri secundare in diverse seriale. Ce impresioneaza in “Red Candy” nu e jocul actorilor, ce e destul de modest, ci atmosfera si derularea in sine a povestii, ce e una tipic coreeana, cu un final ce nu se dezminte cand vine vorba de stilul coreean de a rezolva cele mai complicate situatii.

Kim Jae Baek (Lee Jae-Ryeong) e un familist convins ce se apropie vertiginos de 40 de ani, dar a carui casnicie a intrat intr-un serios impas. Sotia ii pleaca pentru o saptamana in Filipine, lasandu-i pe cap grija de a strange bani pentru eventualele studii in strainatate ale baiatului de liceu al familiei, plus o fetita de nici un an, pe care sotul o plaseaza imediat in grija bunicii. Jae Baek lucreaza ca agent la o editura, ocupandu-se cu vanzarea de carti spre librarii. De ceva vreme a pus ochii pe Yoo Hee (Park Si Yeon), o angajata de 25 de ani ce lucreaza la o librarie si care locuieste in acelasi cartier cu el. Dimineata de dimineata drumurile lor sunt aceleasi, luand acelasi metrou catre oras, ocazie ideala pentru Jae Baek sa o observe de la distanta cum tanara savureaza o acadea rosie citind o carte sau ascultand muzica. E singura placere de peste zi a greu incercatului sot, ce o urmareste pe tanara timp de mai bine de o suta de zile. Cand isi zice ca ar fi timpul sa inceteze, o urmareste pe aceasta pana aproape de locuinta ei, si, surprinzator, fata il abordeaza, amintindu-si de el ca agent de vanzari de la editura. Il roaga sa-i repare instalatia de la baie, si, din vorba in vorba, ba putin ea, ba putin el, se ataseaza unul de celalalt. Urmeaza clipe frumoae pentru amandoi petrecute departe de ochii indiscreti ai lumii, la Busan, pe tarmul marii, iar familistul de ieri pare dispus sa renunte la tot pentru fata care i-a luat parca mintile cu frumusetea ei. Dar lucrurile se complica in momentul in care revine sotia lui in tara si, mai ales, cand zvonurile incep sa vorbeasca lucruri greu de inchipuit despre firea destul de usuratica a fetei. Surpriza vine la final…

Inca un film reusit al seriei KBS Drama Special, cu o coloana sonora de toata frumusetea (Blur – No Distance Left to Run), tradus in premiera in Romania de uruma (Asia Team) pentru asiacinefil !

Page 30 of 51

sus

Witch (The Devil Rider) (2013) – o poveste ineditã din vremurile zbuciumate din „Chuno – The Slave Hunters”

”Zilele Filmului Coreean” aduce la București Pieta, câştigătorul Leului de Aur de la Veneţia 2012

At River’s Edge (2011) – o nouã ecranizare superbã dupã un roman de Shuhei Fujisawa

Special ID (2013) – Donnie Yen revine într-un film de acţiune la 8 ani dupã Flash Point !

Another Wedding (2012) – „The Wedding Planner” (re)made in Coreea !

The Samurai I Loved (2006) – impresionanta ecranizare dupã cel mai de succes roman al lui Shuhei Fujisawa

Empress Ki (Hwatu) (2013) – un nou serial istoric tradus în premierã de Asia Team, o reîntâlnire mult aşteptatã cu Ha Ji-won şi Joo Jin-mo

Your Noir (Votre Noir) (2013) – iubire de gangster ce reia tema tragicã din “A Love” (2007)

Secret (Secret Love) (2013) – un nou serial captivant tradus de Asia Team

Young Detective Dee: Rise of the Dragon Sea (2013) – o nouã aventurã marca Tsui Hark despre tânãrul erou al dinastiei Tang, Dee Renjie !

SPECIAL: Asiacinefil, primul site din Romania dedicat filmului asiatic, împlineşte, astãzi, 5 ani de existenţã !

Sabu (2002) – un film de epocã tãcut şi contemplativ, total atipic stilului lui Takashi Miike

The Heirs (The Inheritors) (2013) – Lee Min Ho şi Park Shin-hye în noul serial tradus în premierã în Romãnia de asiacinefil !

Killer Toon (2013) – Lee Si-young rãtãcitã între lumea fantomelor, cea realã şi cea a personajelor de mahwa

Running Man (2013) – Shin Ha-kyung prins într-o conspiraţie naţionalã !

Like a Miracle (2012) – o poveste emoţionantã despre speranţã şi miracole…

Snail Boarding House (2010) – o comedie romanticã despre curajul de a visa dincolo de propria cochilie

Lingering Affection (2011) – o iubire statornicã în luptã cu moravurile epocii Joseon

Yeon Woo’s Summer (2013) – cum sã învingi regulile nedrepte ale unei societãţi exclusiviste

Red Candy (2010) – Park Si Yeon în rolul de „femme fatale” în primul film al seriei KBS Drama Special !