“The Face Reader” este o alta neasteptata surpriza in materie de filme lansate in Coreea in 2013. Productia, care ne ofera o inedita intoarcere in timp in vremurile surprinse in serialul de televiziune “Princess’s Man”, a dominat timp de 3 saptamani box-office-ul coreean in septembrie, devenind in scurt timp a doua productie autohtona a anului dupa “Miracle in Cell No.7”, cu nu mai putin de 61 milioane de dolari incasari. Regizat de aproape necunoscutul Han Jae-rim (“The Show Must Go On”), “The Face Reader” are la baza un scenariu scris de Kim Dong-hyuk, castigator al Marelui Premiu la concursul de scenarii organizat in 2010 de KOFIC, cea mai importanta institutie de film de stat din Coreea. Filmarile, care au durat doar 3 luni de zile, au adus pe platourile de filmare doua nume mari ale filmului coreean, Song Kang-ho (Howling, Secret Reunion, Thirst) si Lee Jung-jae (New World, The Thieves, Housemaid). Filmul a castigat 10 premii (Asociatia Criticilor de Film din Coreea, Blue Dragon Film Awards si Daejong Film Awards) si a avut nu mai putin de 13 nominalizari, printre premiile castigate numarandu-se si cele pentru Cel mai bun film, Cel mai bun actor in rol principal, Cea mai buna regie. Cel mai bun actor in rol secundar (la aceasta categorie fiind acordate premii atat lui Cho Jung-seol cat si lui Lee Jung-jae).

Spre mijlocul secolului XV, Joseonul traverseaza o perioada tulbure. Nu trecuse nici o jumatate de secol de la fondarea sa si tara era in pragul uui razboi civil. Aprigul si maleficul Mare Print Su-yang se pregatea sa preia puterea printr-o lovitura de stat si sa-l asasineze pe rivalul sau de o viata, Generalul Kim Jong-seo. La randul sau, pentru stabilitatea Joseonului, Kim Jong-seo incerca sa dea lovitura decisiva rivalului sau ce tintea uzurparea tronului. Undeva la tara, departe de zbuciumul luptelor politice, o familie sarmana isi ducea traiul de pe o zi pe alta. Kim Nae-kyong (Somg Kang-ho) e un tata singur ce-l creste numai el stie cum pe fiul sau, Jin-hyeong. Impreuna cu cei doi mai locuieste si cumnatul, un individ de viata, nastrusnic, dar iute la manie, lucru care il duce mai tot timpul in belele. Familia lui Nae-kyong e una proscrisa, faptele bunicului sau aducand asupra ei condamnarea publica. Aceasta situatie il impiedica pe fiul Jin-hyeong sa urmeze o cariera in administratie, cu toate ca acesta dorea sa obtina o reabilitare a numelui familiei sale. In plus, conflictele cu tatal sau nu sunt putine si se datoreaza unei abilitati iesite din comun pe care tatal lui o poseda: citirea chipului persoanelor. Fiindca la acea vreme, cititul chipurilor persoanelor era considerata o superstitie, fiul a cerut in repetate randuri tatalui sa renunte la acest talent pe care il considera injositor. Intr-una din zile, cocioaba saracacioasa a familiei lui Kim e vizitata de o individa misterioasa, care ii face o propunere de nerefuzat: sa vina sa citasca contra cost chipurile oamenilor la casa de placeri pe care o conduce. Fiul pleaca pe drumul propriu, parasindu-si tatal, iar Nae-kyeong impreuna cu cumnatul sau iau drumul capitalei Hanyang pentru a castiga niste bani deslusind trecutul si viitorul dupa trasaturile chipului uman. Doar ca treptat se afunda in mocirla luptelor politice dintre Su-yang si Kim Jong-seo, iar urmarile sunt devastatoare.

“The Face Reader” e o drama istorica foarte lenta, in care regizorul Han Jae-rim nu a ezitat sa apeleze la toate mijloacele tehnice si practice pentru a impresiona audienta. Practic asiastam la o insiruirea cronologica de fapte istorice intre care e inserata si povestea eroului nostru, prins la mijloc in valtoarea jocurilor politice din vremurile tulburi ale luptei pentru putere a Marelui Print Su-yang. Avem practic doua fire narative, care la un moment dat devin unul singur: pe de o parte povestea vietii de zi cu zi a lui Nae-kyeong si a familiei sale, si pe de alta parte planul luptelor politice in care Nae-kyeong ajunge sa fie atras dintr-o dorinta prea mare de a avansa si a cunoaste persoane sus-puse care a-l ajute in reabilitarea numelui familiei sale. Daca urmaresti atent filmul, ai impresia ca de fapt asisti la o productie chinezeasca, nu la una coreeana. Lipseste aproape total dinamismul si elementele care sa impinga povestea inainte, iar deseori ai senzatia ca povestea sta in loc mult prea mult, insistand asupra unor detalii ce puteau fi evitate. Durata foarte lunga a filmului (2 ore si 16 minute), numeroasele cadre filmate pe intuneric dar si tentativa de a imita stilul marelui Wong Kar Wai exprimat in recentul “The Grandmasters” pot fi lejer trecute la capitolul minusuri. Ce ridica filmul e scenariul – chiar daca e lent, e foarte bine scris, indreptand productia spre genul artistic si indepartand-o total de genul comercial, si interpretarea actorilor, atat a lui Song Kang-ho cat mai ales a lui Lee Jung-jae, un actor pe care il prind excelent rolurile comice, dar care de aceasta data il interpreteaza pe diabolicul Su-yang intr-o maniera memorabila. In afara decorurilor superbe, a costumelor specifice epocii si spectacolului vizual oferit de cameramani (chiar daca au cam exagerat cu cadrele intunecate), filmul exceleaza la capitolul metafore vizuale. Multe idei sau trasaturi ale personajelor sunt redate printr-o umbra, printr-o imagine distorsionata, prin iluzii optice, lasand spectatorul sa-si completeze singur imaginea despre anumite personaje. Iar ritmul lent in care curge filmul lasa spectatorului tot timpul din lume sa analizeze, sa savureze atmosfera, sa se lase prins in mrejele acelor vremuri foarte bine readuse la viata de echipa de scenografi. Fara indoiala filmul isi merita toate premiile castigate, insa cel mai bine e ca atunci cand incepi vizionarea lui sa nu ai nici un fel de asteptari de la el bazate pe succesul de care s-a bucurat. Nu este un film comercial, scenele de actiune sunt rarisime, accentul fiind pus pe latura dramatica si realista a povestii. “The Face Reader” e departe de povestea romantata si dinamica a serialului “Princess’s Man” (desi unele scene par trase la indigo din serialul de televiziune, cum e scena asasinarii “Tigrului” Kim Jong-seo), insa ofera o perspectiva realista a desfasurarii unor evenimente tragice din istoria Joseonului, care pentru publicul coreean au o oarecare incarcatura emotionala, caci dictatura lui Su-yang a reprezentat o perioada intunecata, o sansa ratata de Joseon, aproape un sfert de secol irosit in van din cauza unor ambitii nemasurate de putere care au pus regalitatea la zid, slabind-o. Pentru iubitorii de istorie si a priductiilor artistice, filmul e fascinat, insa pentru iubitorii filmelor de actiune vizionarea unei alte productii, comerciale, ar putea alunga monotonia lui “The Face Reader”.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de echipa Asia Team, formata din LASEDAN, CRISTINAB si GLIGAC2002, pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil