In anul 2010, la aproape 10 ani dupa primul film A Night in Nude, regizorul japonez Takashi Ishii propune reluarea temei cinismului prin motivarea sexualitatii si incorporarea cu prisosinta a elementelor de “crime fiction”, incredintand rolul principal masculin aceluiasi actor Naoto Takenaka, iar pe cel feminin actritei Hiroko Sato. Prin partitura feminina, ne intoarcem in perioada anilor 1897-1962, in care la Paris a functionat Teatrul Grand Guignol si unde a aparut un gen unic de divertisment dramatic de piese scurte, cu scene senzationale de natura oribila, in care actritele batrane si-au gasit roluri pe masura artei lor interpretative. Oscar Metenier a fost fondatorul si originalul director al teatrului, producand piese despre o clasa sociala desconsiderata, aflata la capatul inferior al unui esantion social: prostituate, criminali, pierduti de soarta in asperitatile strazilor. De cealalta parte a oceanului, in America, actrite ca Bette Davis si Joan Crawford lucrasera deja din anii 1951 – 1952 la astfel de filme. Prin „Baby Jane”, primul film cu adevarat horror, actrita Bette Davis, nominalizata la Oscar, a dovedit ca acest gen a inceput sa prinda la public, iar genul s-a extins pana in zilele noastre.

Asadar, tema „Grand Guignol”, cu referire la popularul teatru parizian specializat in viziuni realiste, cu performante horror, este prezenta si in filmul „A Night in Nude-Salvation”. Astfel, regizorul Takashi Ishii revine cu un tablou al isteriei intr-o analiza existenţiala care frizeaza de-a dreptul psihopatologia, suferinta provocată de abuzul sexual si pierderea de sine. Melanj hibrid intre Akira Kurosawa, Alfred Hitchcock, Orson Welles si Roman Polanski, „A Night in Nude: Salvation” este un invingator. Povestea se sprijina pe personajele perverse si intunecate, filmul aducand o sofisticata metafora expresiva umanitatii sucite, inaltand erotismul la grad absolut, punand accent pe viziuni ale iadului dezlantuit.

La 17 ani dupa evenimentele cunoscute in primul film „A Night in Nude” (1993), personajul Jiro Kurenai (interpretat de actorul Naoto Takenaka), lucreaza inca la agentia prin care face toate acele lucruri pe care nu vor oamenii sa le faca. El este angajat de o frumoasa femeie (interpretata de actrita Hiroko Sato) sa-i gaseasca un ceas Rolex, aruncat din greseala intr-o padure cand a imprastiat din elicopter cenusa tatalui sau. Stie ca povestea nu este adevarata, dar are nevoie de bani. Miraculos, il gaseste intr-un miros pestinential si il da spre analiza unei tinere politiste, care analizandu-l in laborator gaseste tesut uman, dar nu ii spune asta lui Jiro. Ea vrea sa stie cum s-a legat Jiro de un alt caz neelucidat de violenta, crima si pericol in urma cu cativa ani . Prin gasirea ceasului, Jiro isi da seama ca povestea pe care a mai trait-o se repeta, ca Ren/Tae, femeia, il manipuleaza prin acelasi magnetism sexual. Fara a face confuzie cu primul film, avand comun cu acesta doar tema si similitudinea de situatie – femeia abrutizata de abuzul sexual care devine criminala -, Jiro incearca sa inteleaga propriile motivatii, dar se lasa dominat de noua atractie catre venala femeie si astfel aluneca intr-un nou abis, mult mai intunecos, intr-o lume suprarealista. Naivul Jiro cade in mrejele comportamentului deviant al mamei mare amatoare de oameni stupizi, care cu cele doua fiice, criminale laolalta, manipuleza sexul opus prin sexualitate desantata, dand la iveala uratenia si sadismul jocurilor dragostei fizice dintre femeie si barbat, in scopul agonisirii banilor. Iar Jiro cade inca o data prada sentimentelor care ii vor cufunda inima si mai adanc, in intunericul deplin.

Un film total nerecomandat minorilor, dar mai ales celor care au probleme cardiace, ori sunt doar sensibili si vor sa-si verifice rezistenta psihica, ori sunt religiosi.

Multumiri pentru traducerea realizata in premiera in Romania lui lasedan – Asia Team.

Prezentare realizata de Corina – asiacinefil.com