DIVERSE

Never Ending Story (2011) – când iubirea e o frumoasã poveste fãrã sfârşit…

Publicat: sâmbătă 31 martie 2012

“Never Ending Story”, filmul de debut al regizorului coreean Jung Yong-joo, este o comedie romantica cu accente de melodrama foarte reusita. Genul nu a prea fost abordat in cinematografia coreeana, poate doar un Park Chan-wook a avut inspiratia de a realiza astfel de filme, insa in cazul lui partea de umor negru stabilea orientarea definitiva a filmului. “Never Ending Story” pune de la inceput toate cartile pe masa si lasa personajele sa se desfasoare in voie, fara complicatii. Povestea este simpla, o poveste de viata a unor oameni obisnuiti in cautarea iubirii inainte sa fie prea tarziu pentru aceasta. Si filmul reuseste sa demonstreze ca niciodata nu este prea tarziu pentru… iubire, si ca iubirea se poate naste in locurile cele mai neasteptate si in momentele cele mai nepotrivite. Iubirea care are puterea de a invinge orice obstacol, in aceasta lume si dincolo de ea. Coloana sonora tinde sa dea o nota hollywoodiana filmului, insa este agreabila si perfect adaptata la firea personajelor grabite: alerta si zbuciumata, asemeni starii lor sufletesti. In rolurile principale apar doua vedete de prim rang: Jung Rye-won, recent vazuta in “Pain” si de care fanii k-dramelor isi amintesc din rolul printesei Ja Myung din k-drama “Princess Ja Myung”, si Uhm Tae-woong din “Handphone” si o multime de alte filme si seriale coreene de top. Daca toate aceste lucruri nu v-au convins sa urmariti acest film, atunci mai trebuie spus ca scenariul e semnat de Park Eun-kyo, scenaristul lui “Mother” (castigator a 2 premii pentru Cel mai bun scenariu) si “The Naked Kitchen”.

Dong Joo (Uhm Tae-woong) este un pierde-vara de 33 de ani ce locuieste impreuna cu fratele sau si nevasta acestuia. In viata are doar doua preocupari: sa castige potul cel mare la loto sis a-si gaseasca o prietena. Pentru primul tel joaca cu disperare la loto saptamana de saptamana, desi din fire e un ghinionist notoriu, dupa propriile sale spuse. Pentru gasirea unei prietene, apeleaza la o agentie matrimoniala. Song-Kyung este o tanara de 28 de ani angahata consilier la relatiile cu publicul de la o banca. E o persoana obsedata de a face totul ca la carte, nimic nedecurgand decat conform planurilor dinainte stabilite cu mare atentie. Pentru asta mereu are un carnetel la ea, in care isi asterne planurile de viitor cu meticulozitate. Si ea isi doreste sa cunoasca marea ei iubire, motiv pentru care apeleaza la aceeasi agentie matrimoniala. Dar destinul face ca cei doi sa se intalneasca in alta parte, nu in casa lui Cupidon. Amandoi se duc in acelasi timp la acelasi spital, pentru a-si face analizele, iar verdictul medicului este unul necrutator: amandoi afla ca mai au de trait doar cateva luni. Aceasta veste le naruie orice planuri de viitor, dar concomitant cu ea cei doi descopera iubirea. Cu atat de putin timp la dispozitie, nu le ramane decat sa-si traiasca la maxim viata.

“Never Ending Story” nu este o melodrama la finalul careia sa sfarsesti in lacrimi; din contra, e genul de film agreabil in care personajele invata pe parcurs sa se obisnuiasca cu situatia tragica in care ajung si sa treaca peste toate cu zambetul pe buze. Desigur, nu lipseste elemental dramatic, accentuat de varsta tanara a eroilor, insa nota comica a filmului si coloana sonora dinamica estompeaza dramaticul, lasand loc romantismului. Stilul de realizare se apropie de cel hollywoodian, preluand ideea devenita deja cliseu “ce poti face cand stii ca mai ai de trait cateva luni”. Nici escapada prin tara a celor doi eroi, cu o masina nostima, nu e decat o idee imprumutata de la road-movie-urile americane. Cu ocazia asta, o data in plus avem sansa de a vedea frumusetea Coreei, locuri minunate care te fac sa-ti doresti sa vizitezi aceasta tara. Mesajul filmului este unul optimist si ne demonstreaza ca viata poate fi privita si din unghiul de vedere al jumatatii pline a paharului, indifferent cat de grava e situatia prezentata. Un film care pe durata celor aproape 2 ore reuseste sa aduca buna dispozitie si relaxare, un recital actoricesc in doi ce merita savurat. Vizionare placuta !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Late Autumn (2010) – Hyun Bin, „Anonimul” coreean pierdut în ceaţa Seattle-ului

Publicat: miercuri 28 martie 2012

Unul din cele mai asteptate filme ale lui Hyun Bin, “Late Autumn”, poate fi in sfarsit vazut subtitrat in limba romana pe asiacinefil ! Cu aceasta ocazie, marcam si o inedita premiera: prima subtitrare intr-o limba europeana (incluzand aici si engleza) a acestui film de exceptie, de pe internet ! “Late Autumn” este prima productie coreeana vorbita in 3 limbi (engleza, coreeana si chineza), ale carei filmari s-au realizat in intregime in Seattle – Statele Unite. Filmul a beneficiat si de finantare americana, in distributia lui aparand un singur actor american. Regia e semnata de Kim Tae-Yong (regizorul lui Memento Mori si Family Ties), iar din distributie fac parte doi actori deja consacrati ai filmului asiatic: Tang Wei (care dupa debutul controversat din Lust, Caution, a putut fi vazuta intr-un alt film tradus de Asia Team, “Crossing Hennessey”) si Hyun Bin (Come Rain, Come Shine, A Millionaire’s First Love, My Lovely Kim Sam Soon), aflat la ultimul rol inaintea inrolarii in armata in 2010. Filmul a castigat 5 premii internationale, din care 3 i-au revenit protagonistei Tang Wei pentru interpretarea de senzatie. Desi filmul s-a lansat in Coreea abia in februarie 2011, (cu premiera mondiala la Toronto pe 10 septembrie 2010), abia recent, pe 12 martie, s-a lansat si in China, unde in primele zile de rulare a strans peste 5 milioane de dolari incasari. Astfel, “Late Autumn: a devenit filmul coreean cu cele mai mari incasari din istorie din China. Nu in ultimul rand, mai trebuie specificat faptul ca productia actuala e un remake dupa un clasic coreean din 1960 regizat de Lee Man-hui, cu deosebirea ca actiunea filmului clasic se petrece in Coreea, iar aceasta din 2010 in Statele Unite.

Anna (Wei Tang) este o tanara care ajunge la inchisoare dupa ce isi ucide sotul, undeva in America zilelor noastre. La 7 ani de la incarcerare, ea afla ca mama ei a decedat si primeste acordul oficialilor inchisorii de a participa la inmormantare. Permisia este de cateva zile, cat sa aiba timp sa se deplaseze in Seattle, sa participe la funerialii si mai apoi sa revina sa-si ispaseasca restul pedepsei. Oficialii inchisorii o verifica periodic, sunand-o pe un telefon special, amintindu-i mereu ca daca nu va fi la data stabilita inapoi la inchisoare va fi considerata o evadata si data in urmarire generala. Viata in libertate i se pare un lucru demult uitat, iar contactul cu lumea o imitimideaza pe Anna. Pe autobuzul care o duce spre Seattle, intamplare face sa il cunoasca pe Hoon (Hyun Bin), care tocmai ramasese fara un ban iar soferul il presa sa-i plateasca biletul. Acesta o zareste pe Anna si ii cere acesteia 30 de dolari pentru a-si plati cursa. Fata accepta, iar el ii ofera in schimbul banilor un ceas, pana cand ii va restitui banii. Din vorba in vorba, cei doi se ataseaza unul de celalalt, desi sunt niste straini care se intalnesc pentru prima data. Si astfel povestile lor de viata ni se destainuie, pe durata catorva zile cat cei doi reusesc sa se indragosteasca unul de celalalt. Oare destinul le va fi favorabil ?

Filmul are un scenariu reusit, perfect adaptat (fiind vorba de o reecranizare) la realitatile lumii occidentale. Seattle ne este prezentat in culori cenusii, un oras inghitit periodic de ceata, in care pare a se cufunda destinul celor doi straini indragostiti. Nu prea are nimic din tipicul unui oras american, sau poate regizorul nu a dorit sa arate asta. Paradoxal, regizorul Kim Tae-yong da impresia unui regizor american cu sensibilitate asiatica, care nu se sfieste sa promoveze Seattle ca atractie turistica a Americii. “Seatlle Duck Tour” e de departe cea mai spectaculoasa atractie a orasului, un vehicul amfibie ce face turul orasului pe uscat si… pe apa. Dar eroii nostril nu par a reactiona la uralele de bucurie ale turistilor din vehicul, ca si cum fiecare ar avea o povara pe suflet de care nu se pot descotorosi. Amandoi si-ar dori sa creada ca se afla in Seattle pentru o vacanta fericita, asemeni celorlalti turisti, insa in sufletul lor lucrurile nu stau deloc asa. Hoon incearca sa fie amabil si nostim cu partenera sa, pana cand ii afla drama si faptul ca trebuie sa se intoarca inapoi in inchisoare pentru o crima. La randul sau, Hoon are probleme personale din cauza slujbei sale de gigolo si a incurcaturilor pe care le are cu nevasta coreeana a unui afacerist american lipsit de scrupule. Dar si in aceste conditii vitrege, iubirea poate lua nastere. Prezenta lui Hoon la inmormantare e de fapt un test. El doreste sa vada cat de mult tine Anna la el, la atat de putin timp dupa ce s-ai intalnit intamplator. Iar pentru asta spune o minciuna, invinuindu-l pe prietenul Annei (pentru care Anna si-a ucis sotul) cum ca i-ar fi folosit furculita, de unde bataia care s-a iscat intre ei.Iar testul isi atinge scopul, caci in scurt timp Anna ii da intrutotul crezare strainului. Ea are nevoie de un sprijin, si simte ca acesta nu vine din partea rudelor sale de care s-a instrainat sau a celui din cauza caruia a ajuns la puscarie.

Unul din cele mai minunate momente ale acestui film e sarutul celor doi straini, din final. Este unul din cele mai pasionale saruturi din istoria cinematografiei coreene care se petrece, paradoxal, pe taram…american, unde saruturile memorabile din “Gone with the Wind” (Clark Gable si Vivien Leigh) sau “From Here to Eternity” (Burt Lancaster si Deboraj Kerr) au scris istorie. Metafora din final e superba: la un moment dat, Hoon dispare in ceata, odata cu aceasta, iar pe cand Anna se dezmeticeste, totul a disparut, asemeni unui vis vremelnic. Oare, peste ani, cei doi se vor mai intalni ? Cenusiul acestui film aminteste de atmosfera apasatoare din clasicul „Anonimo Veneziano“ si insusi stilul in care e spusa aceasta drama este unul atipic pentru Coreea, fiind unul mai degraba european. O productie reusita, un film artistic (nu comercial) emotionant, cu o coloana sonora si niste idei scenice de nota 10. Tang Wei e protagonista filmului, acapareaza majoritatea scenelor si are o interpretare profesinista, in timp ce Hyun Bin se afla, probabil, la primul rol serios din cariera. Un film ce nu trebuie ratat, nu neaparat pentru Hyun Bin, cat pentru realizarea lui in ansamblu.

Multumiri Alineibv pentru efortul de a traduce acest film, de a lucra manual timpii si de a ne oferi noua, iubitorilor de filme asiatice, o asemenea bijuterie.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

„A Thousand Days Promise” („Forget Me Not”), o lecţie de iubire absolutã !

Publicat: sâmbătă 24 martie 2012

Inscris pe lista serialelor finalizate de Asia Team in dreptul numarului 39, „ Forget Me Not”, cunoscut ulterior sub numele de „A Thousand Days’ Promise” a reusit sa cutremure mintile si sufletele multor asiacinefili. Acum ajunsi la ultimul episod, e destul de dificil sa gasim cuvintele potrivite pentru caracteriza o asemenea capodopera. O drama cutremuratoare ce cu greu poate fi acceptata de mintea multora dintre noi, o lectie de iubire absoluta care ne face sa cautam in viata noastra lucrurile cu care suntem binecuvantati in fiecare zi, si pe care deseori le trecem cu vederea. Pe parcursul a 20 de episoade, povestea de iubire dintre Ji Hyung si Seo Yeon a reusit sa aduca privitorul de la agonie la extaz si invers. Audienta a fost impresionata de jocul excelent al actorilor, acest lucru fiind confirmat de cele doua premii de excelenta obtinute de Soo Ae si Kim Rae Won la Gala premiilor SBS 2011. Mama si fiica in serial, amândoua au urcat pe scena pentru a-si primi premiul pentru prestatia artistica; e vorba de Lee Mi Sook (mama lui Hyang Ki) pentru cea mai buna actrita si Jung Yoo Mi (Hyang Ki) premiul pentru debut.

Un cuplu frumos, o dragoste atat de puternica si neconditionata ce reuseste sa darame toate barierele intalnite, o lectie de sacrificiu si demnitate, toate accentuate de o coloana sonora superba vor ramane alaturi de sufletul nostru pentru mult timp de acum incolo.
Dupa succesul inregistrat de „A Thousand Days’ Promise”, asteptam vesti legate de revenirea eroilor nostri, Soo Ae si Kim Rae Won, intr-o noua drama. Fanii lui Lee Sang Woo ( Jae Min ) pot fi fericiti. Acesta a acceptat rolul in comedia romantica „Feast of the Gods” ce ruleaza deja in Coreea pe canalul MBC. Si intelegatoarea si blanda Hyang Ki ( Jung Yoo Mi) a acceptat provocarea de-a juca intr-o comedie romantica mult asteptata de fanii lui Micky Yoochun, Han Ji Min si Lee Tae Sung , „Rooftop Prince” difuzata in prezent de canalul SBS. Un lucru este sigur: Asia Team va continua sa ofere iubitorilor de seriale si filme asiatice cele mai bune subtitrari la cele mai bune filme si seriale din Extremul Orient. Pana la viitoare proiecte, nu ramane decat sa multumim echipei implicate in acest proiect: Alinabv si Mi Joo (traducere), gligac2002 (revizuirea textului), Alinabv si cris999 (rezumate).

Articol realizat de Alinabv – asiacinefil.com

„Wild Romance” la final ! Al 38-lea serial finalizat de Asia Team.

Publicat: vineri 23 martie 2012

Asiacinefil.com a avut onoarea, in decursul lunii martie, sa aduca aproape de asiacinefili una din cele mai reusite k-drama comedie romantica a anului 2012, “Wild Romance”. In decursul catorva saptamani, iubitorii genului au avut sansa sa se delecteze in compania personajelor preferate: Gagauta, a arogantului Mu Yeol, a enigmaticului Dong Su, a directorului robotel Kim, a infocatilor fani ai Pescarusilor Albastri, a simpaticului Kevin Jang de la “Cabana lui Kevin”, a talentatelor Jeong Hui si Su Yeong, a nastrusnicului reporter Go Do Sa sau a visatoarei etern obsedate de intelegerea firii umane, Dong A. Personaje pitoresti pentru peisajul serialelor de gen, o oglinda interesanta a asteptarilor de la viata ale unor personaje din diverse medii sociale care au reusit s ane binedispuna pe parcursul celor 16 episoade. Ultimul episod al serialului a fost difuzat in Coreea pe 23 februarie, exact la o luna distanta de finalizarea proiectului tradus in limba romana in premiera in Romania de Asia Team. Acesta a fost asteptat cu sufletul la gura de fanii Gagautei si ai lui Park Mu Yeol, in special ca marea surpriza a scenariului plin de o intriga captivanta ce a dublat povestea romantica a fost lasata la final.

Serialul a fost foarte popular in Coreea, in ciuda ratingurilor care nu au excelat. Pe langa actorii cu experienta ca Lee Dong-wook si Lee Si-young (interpretii lui Park Mu Yeol si Yu Eun Jae), serialul a marcat debutul pe micul ecran a cantaretei pop Jessica din “Girl’s Generation”, in rolul Gang Jeong Hui (marea iubire din anii adolescentei a lui Park Mu Yeol). Prezenta ei in serial a atras atentia fanilor acesteia, ce i-au urmarit interesati evolutia de la aparitia ei in scena, pe parcursul a 7 episoade. Despre Lee Dong-wook se spune ca ar fi facut o mica depresie in momentul in care a vazut ca ratingurile nu sunt cele la care toata lumea se astepta, insa fanii l-au incurajat, spunand: “Nu numarul conteaza, ci sufletul tau”; “Calitatea e mai importanta decat cantitatea”. Si cata dreptate aveau fanii ! Acestia au spus ca isi vor aminti pentru totdeauna de Yu Eun Jae, exprimandu-si sustinerea si pentru protagonista serialului, aflata de departe la cea mai buna interpretare din cariera. Surpriza este ca… deja se vorbeste despre un posibil sequel al serialului, astfel ca daca aceasta idee se va transforma in realitate, va fi garantia faptului ca “Wild Romance” a mers la sufletul fanilor. Pana atunci, nu ne ramane decat sa pastram acest serial in suflet, deoarece ne-a creat multe amintiri placute si, de ce nu, sa-l revedem cand ne va fi dor de simpatica Gagauta.


Una din scenele memorabile ale serialului, de care ne vom aminti mereu

Multumim inca o data colegei noastre din Asia Team, uruma44, pentru rapiditatea realizarii traducerilor (definitia termenului “premiera” e mereu la ea acasa pe asiacinefil.com cand munca este onesta, facuta cu pasiune, rabdare si daruire) calitatea si culoarea aparte a exprimarii extrem de bine adaptata la context. Multumim si colegei mialex55 pentru rezumatele captivante ale episoadelor,
si asiacinefililor care ne-au fost aproape, cu promisiunea ca noi proiecte inedited si de calitate marca Asia Team ii asteapta in perioada urmatoare, astfel ca finalul unui serial nu poate fi decat un etern nou inceput alaturi de altul.

Pentru cei care nu au cont pe forumul asiacinefil, serialul poate fi urmarit online AICI.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Wild Romance (2012) – Lee Dong-wook într-un serial tradus în premierã în România de Asia Team !

Publicat: vineri 9 martie 2012

Inceputul primaverii aduce cu sine noi seriale surpriza traduse in premiera in Romania de Asia Team. De aceasta data, dupa o serie de seriale melodramatice, a sosit timpul unei comedii romantice extrem de populare in Coreea, care recent si-a incheiat difuzarea in peninsula. “Wild Romance” readuce o tema la moda in serialele coreene ale ultimilor ani, cea a jocului de baseball (dupa Strike Love si Glory Jane), ce marcheaza occidentalizarea nu doar a societatii coreene in materie de sporturi preferate, ci si in privinta gusturilor in plan cinematografic. Filme cu un pronuntat caracter occidentalizant au tot aparut in ultimii ani, regizate de tineri cineaste aflati la inceput de cariera, care au tras cu ochiul la filmul de peste ocean, pe care l-au transformat intr-un reper pentru propriile lor realizari. Muzica occidentala si versurile tot mai des combinate cu limba engleza ale melodiilor intaresc aceasta orientare spre valorile americane, ceea ce nu poate fi decat un deserviciu adus industriei in ansamblul ei. Desigur, doar sub aspect calitativ, deoarece cresterea in spectaculozitate si folosirea efectelor vizuale pana si in cele mai ieftine seriale aduc rating si venituri importante producatorilor, succesul financiar primand in fata calitatii. “Wild Romance” e genul de serial cu umor tipic coreean, insa cu influente americane evidente. Pe langa limbajul “international” al jocului numit baseball, care evident foloseste termeni in engleza greu de explicat in romana necunoscatorilor jocului, intalnim chiar fragmente in care personajele rostesc cateva replici in limba engleza, parand chiar nostime. Un lucru insa este cert, societatea coreeana contemporana este intr-o continua transformare, iar moda studiilor facute peste ocean de catre copiii familiilor instarite si revenirea lor mai apoi in tara marcheaza profund mentalitatea si gandirea actualei generatii. Asa ca va trebui sa ne obisnuim tot mai mult cu limba engleza in serialele coreene, in modul de viata de zi cu zi al coreenilor.
Regia serialului este semnata de Bae Kyun-soo, cel care din 2005 pana in prezent a produs 7 seriale de acelasi gen (comedii romantice) si a regizat 2, fara un succes rasunator. De altfel, in ziua de azi e foarte greu sa reusesti sa te impui cu o comedie romantica pe micul ecran, in conditiile in care anual se produc peste 150 de astfel de seriale in Coreea, in ultimul an intrand in joc si canalele mici de televiziune care pana acum nu au contat si care au atras actori mari in distributia serialelor produse. Cantitatea mare de seriale a dus la scaderea calitatii acestora, astfel ca rar un acest gen de serial reuseste sa treaca de ratinguri de peste 10%. “Wild Romance” a avut ratinguri in medie la cele 16 episoade de aproximativ 8% la nivel national, fiind dovada clara ca vremurile ratingurile uriase ale unui “Princess Hours” sau “Lovers in Paris” au apus demult. Scenariul scenaristei Park Yeon-sun – nimeni alta decat scenarista unor filme de succes precum My Tutur Friend, Too Beautiful to Lie sau Lovely Rivals – porneste de la un cliseu al tuturor scenariilor comediilor romantice, anume intalnirea accidentala a unui barbat si a unei femei total opuse sub aspectul caracterului, care de la ura, treptat, datorita unui context de evenimente, ajung sa devina cel putin prieteni. Deliciul acestor seriale il face jocul actorilor, care trebuie sa puna in aplicare indicatiile scenaristului si sa le dea viata cu ajutorul mimicii, a gesturilor tandre sau bruste in masura a da nastere comicului de situatie. Iar comicul de situatie starneste rasul, iar rasul este cheia succesului acestui gen de seriale. Astfel, pentru a putea da o nota apreciativa unei comedii romantice, nu trebuie decat sa zambiti, iar daca ati facut-o de mai mult de 5 ori in decursul orei cat tine episodul, inseamna ca in mod sigur au facut-o si altii, iar serialul va fi unul placut de urmarit.
In rolurile principale veti putea recunoaste cel putin doi actori indragiti, din tanara generatie. Este vorba de Lee Dong-wook, cunoscut asiacinefililor din “Perfect Couple” si “The Recipe”, si de Lee Si-young din “Poseidon”. De altfel, aceasta din urma joaca rolul unei garzi de corp pricepute la judo, insa putini stiu ca in viata de zi cu zi, Lee Si-young e campioana la nivel de amatori la box feminin. In urma cu un an, in martie 2011, aceasta a castigat cel de-al treilea titlu la Campionatul National de Box Amator, la categoria 48 de kg, si multi ar ramane surprinsi cum o actrita de o frumusete si eleganta ce iese in evidenta poate sa aiba o astfel de pasiune, si sa fie in plus si cea mai buna din domeniu, in Coreea. Nici rolurile secndare nu sunt lipsite de surprize: Lee Won-jong, actorul ce interpreteaza rolul tatalui garzii de corp judoka, a putut fi vazut in rolul negativ din Warrior Baek Dong-su (lordul Hong Dae-ju), in timp ce Lee Han-wi, seful agentiei de paza, a putut fi vazut in rolul slujitorului de incredere al Reginei din recent incheiatul “Gye Baek”, dar mai ales in “Athena”, unde a avut un rol la fel de comic ca cel din “Wild Romance”. Ci siguranta distributia nu va dezamagi, iar scenariul este destul de bun pentru a face din “Wild Romance” un serial placut de urmarit pentru orice iubitor al genului.

Wild Romance” ne introduce in lumea jucatorilor de baseball, urmarind idila nabadaioasa dintre jucatorul Park Mu Yeol (Lee Dong-Wook) si garda lui de corp Yoo Eun Jae (Lee Si-Young). Printr-un incident hilar si umilitor pentru Mu Yeol, Eun Jae devine garda lui de corp. Fiecare din ei a facut in cele din urma un compromis: Mu Yeol pentru a nu adauga inca un incident neplacut imaginii lui deja destul de sifonate, Eun Jae pentru salvarea locului sau de munca. Daca Park Mu Yeol juca la echipa campioana Visatorii Rosii, Eun Jae era sustinatoare infocata a echipei perdante Pescarusii Albastri. Pornind de la aceste premize, bineinteles ca s-a lasat cu scantei la fiecare confruntare a celor doi. Impartind impreuna o mare parte din timp, acestia incep sa inteleaga fiecare problemele celuilalt si sa-si schimbe felul de a vedea lucrurile. Mu Yeol primeste scrisori de amenintare, iar situatia devine serioasa atunci cand cineva incearca sa-l otraveasca. Astfel incepe munca de investigatori ad-hoc a celor care ii doresc binele lui Mu Yeol. Vor reusi ei sa dejoace planurile de razbunare dospite timp de 10 ani de o minte bolnava ?
Un serial amuzant, bine realizat, cu actori simpatici, o prima propunere de comedie-romantica pe care asiacinefil o face utilizatorilor sai in acest an 2012. Traducerea serialului a fost efectuata de uruma44 (episoadele 1-16), revizuirea textului a fost facuta de gligac2002, iar rezumatele apartin lui cris999 si mialex55. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999, in colaborare cu uruma44 – asiacinefil.com

Now and Forever (2006) – o producţie memorabilã de profunzimea lui „A Moment to Remember”

Publicat: joi 8 martie 2012

Intr-o zi deosebita ca cea de 8 martie, ce cadou putea fi mai potrivit decat un film deosebit ? Iar cand din distributie face parte o mare stea a filmului coreean, ca Choi Ji-woo, aceasta nu poate constitui decat o garantie a calitatii. Iar “Now and Forever”, desi a fost realizat in anul 2006, poate fi alaturat, in galeria filmelor memorabile coreene, unui “A Moment to Remember” fara nici un fel de probleme. Este o veritabila realizare de exceptie, cu un scenariu ce nu te lasa sa ratacesti in explicatii inutile, fara scene de umplutura, care imbina doua genuri diametral opuse: comedia si melodrama. Daca credeati ca nu exista comedii… melodramatice, adica acel gen de filme la care cu un ochi razi si cu unul plangi, “Now and Forever” va va demonstra contrariul. Ce imagine mai realista despre viata poate fi zugravita intr-un film decat aceea care te face sa razi si te amuzi copios, si, totusi, in final, sa sfarsesti in lacrimi ? Nu stiu cati dintre voi au avut sansa de a-l vedea pe actorul din rolul principal, Jo Han-seon, interpretand vreun rol intr-un film. In “Now and Forever” se afla la al doilea rol intr-un film pentru marele ecran, iar ceea ce veti vedea in acest film este o perfecta metamorfozare din rolul comic al unui playboy mereu cu zambetul pe buze in rolul dramatic al unui barbat indragostit responsabil. Atat zambetele cat si lacrimile sunt atat de credibile si naturale incat potrivirea cu partenera sa din film, mult mai experimentata Choi Ji-woo este perfecta. Cu siguranta daca acest actor ar fi optat pentru o cariera cu precadere pe micul ecran, in seriale de televiziune (pana in prezent are la activ un rol intr-o k-drama, in 2004, si 8 filme pentru marele ecran), cu siguranta si-ar fi gasit locul alaturi de un So Ji-sub sau Song Seung-hoon. Are o frumusete care nu ar fi trecut neobservata doamnelor si domnisoarelor, iar interpretarea din acest film ne arata ca are si talent, atat pentru roluri comice cat si dramatice. In ce o priveste pe Choi Ji-woo, orice cuvinte sunt de prisos. E o actrita desavarsita, si chiar daca pana in prezent cariera i-a fost marcata de roluri melodramatice care i-a adus celebritatea in intreaga lume a iubitorilor de k-drama, in “Now and Forever” demonstreaza o extraodinara capacitate de a interpreta si roluri comice, cu o dezinvoltura si cu un optimism debordant. Regia si scenariul sunt semnate de “anonimul” Kim Seong-jung, care a realizat un film stralucit, ce a ramas, din pacate, pana in prezent, si singurul din cariera sa.

Min Su (Jo Han-seon) este ceea ce in termeni moderni am putea defini prin cuvantul “playboy”: un tanar ce-si traieste viata la maxim, seducand si abandonand femei naïve pe banda rulanta si cu zambetul pe buze. Are o decapotabila ce atrage privirile oricarei domnisoare materialiste si e co-fondator al unei companii ce se ocupa cu crearea de jocuri video. Mereu imbracat la patru ace si cu un comportament arogant si superficial, duce o viata pe picior mare, necunoscand pana la 30 de ani iubirea adevarata. Facand ochi dulci unei domnite in trafic, Min Su are un accident usor, iar asociatul sau decide sa-l trimita la un control medical la o clinica, ranile minore putand ascunde leziuni interne majore. Intamplarea face ca in drum spre spital sa o cunoasca pe Hye-won (Choi Ji-woo), ce astepta intr-un refugiu un autobus care intarsia sa mai soseasca. Udata leaorca de masina lui Min Su, acesta din urma opreste si o ea cu el spre destinatia fetei. Hye-won pare a fi o asistenta inr-un spital, si face mandrul playboy ce face si fata isi uita celularul in masina. Acum exista pretextul seducerii acesteia, si chiar face un pariu cu asociatul sau ca in 3 zile a cucerit-o. Ce nu stie el e ca Hye-won va fi fata de care se va indragosti iremediabil, si pentru care va fi dispus sa renunte la viata sa libertina.

Daca doriti sa vedeti un film care sa va tulbure fiecare particica a sufletului, in mod sigur nu trebuie sa ratati “Now and Forever”. Povestea e una banala, ca miliarde de povesti de iubire, indiferent de loc si timp, ce se nasc din intamplare, si care cu fiecare pas ne umple sufletul de emotii care pe final cu greu pot fi controlate. Reintalnim copacul iubirii (ce l-am vazut si in My Sassy Girl, Tree of Heaven, Road No One etc) ca laitmotiv si pretext al amintirii iubirii, iar finalul ne aduce aminte de lacrimile lui Lee Byung-hoon din incheierea lui “Once in a Summer”, undeva pe o banca… Si melodia de final este una foarte cunoscuta in Coreea (asemanatoare ca popularitate unui “Bo Go Ship Da” din Stairway to Heaven), interpretata si reinterpretata de multi cantareti coreeni. Cel care a cantat-o prima data (in 1996), si care apare si pe fundalul sonor al filmului este “Regele baladelor”, Shin Seung-hoon, o voce apreciata de peste 2 decenii in Coreea, cunoscuta pentru melodii de pe coloana sonora a multor seriale si filme de succes: “Eye of Iris” (IRIS), I Believe (din filmul “My Sassy Girl”), melodia de pe fundalul serialului “Forget me Not”, “It’s still love din “A Love to Kill” etc. “Now and Forever” e un film in care totul este la superlativ, o poveste ce nu poate lipsi din sufletul iubitorilor filmului coreean.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Concursul primãverii Asiacinefil – pentru doamnele şi domnişoarele pasionate de culturã

Publicat: joi 8 martie 2012

La inceput de primavara, asiacinefil.com ofera sansa tuturor asiacinefilelor doamne si domnisoare sa participe la un concurs cu premii. Iata ca la nici 3 luni dupa luna cadourilor, cand toti cei care au ajutat comunitatea au fost rasplatiti de Mos Craciun intr-o mobilizare fara precedent, primavara aduce cu ea noi surprize. si, totodata, o premiera, acesta fiind primul (si in mod sigur nu ultimul) concurs cu premii organizat de site-ul nostru strict pentru membrii sai. Singura conditie pentru participarea la concurs este ca persoana in cauza sa posede cont pe forumul asiacinefil si, desigur, sa fie femeie. Daca dai dovada de imaginatie si creativitate, poti participa si castiga unul din cele 13 premii puse in joc, in intervalul 8-10 martie 2012. Detalii privind desfasurarea concursului se gasesc pe forum. Cele 13 premii ce vor fi acordate constau in carti, dvd-uri originale si calendare personalizate Asiacinefil. In cele ce urmeaza, aveti parte de o prezentare a premiilor. Mult succes tuturor participantelor!

Jose Freches – „Imperiul Lacrimilor” vol.1: Razboiul Opiului”
Opium, iubire, lacrimi si misterele Chinei de secol al XIX-lea. Pekin, 1847. China, imperiu sublim si misterios totodata, este pe cale sa dispara.Pentru a o subjuga, francezii si englezii arunca asupra sa incarcaturi uriase cu o otrava funesta, opiumul.Un copil, un baietel ascuns de imparatul Daoguang, poate insa sa schimbe destinul imperiului. Astfel ia nastere o poveste care se desfasoara de-a lungul intregii Chine si in care apar o dansatoare contorsionista, un sambelan corupt, o tanara londoneza, un print rebel.De acelasi autor: Discul de Jad (Editura ALLFA, 2007) si Imparateasa matasii (Editura ALLFA, 2006), care au cucerit publicul cu peste un milion de exemplare vandute numai in Franta.

Jose Freches – „Impreriul Lacrimilor”, vol.2: „Jaful de la Palatul de vara”

Extraordinara saga Imperiul lacrimilor se continua in cel de-al doilea volum cu aparitia neasteptata a unei rusoaice la curtea imparatului Daoguang: siberiana Irina Datchenko, revenita pentru a-si cauta fiul, Piatra de luna. Acesta prinde viata, devine barbat si lupta pentru visul sau: sa mearga pe sarma vietii. Daca in primul volum, Razboiul Opiului, am descoperit portretul fiecarui personaj, acum vom urmari magia iubirii, dar si furia colectiva care vor arata cum rautatea si ura dispar dintr-o data, in locul acestora ramanand prietenia si libertatea. Licentiat in istoria artei si expert in istorie, Jose Freches a detinut diverse functii in domeniul comunicarii, audio-vizualului. Astazi reprezinta imaginea unei agentii pariziene de comunicare si este directorul unei galerii de arta si antichitati in Gard. Jose Freches este un autor cunoscut indeosebi prin romanele sale Imparateasa matasii (Editura ALLFA 2006) si Discul de Jad (Editura ALLFA 2007), care s-au vandut in peste un milion de exemplare numai in Franta.

Image and video hosting by TinyPicYukio Mishima – Templul Zorilor

Trimis în Thailanda pentru a rezolva un caz important, renumitul avocat Honda află din întâmplare că în familia regală există o prinţesă, Ying Chan, ce susţine că este reincarnarea unui tânăr din Japonia. Fetiţa este chiar fiica prinţului Pattanadid, colegul de şcoală al adolescenţilor Honda şi Kiyoaki, iar întâlnirea cu ea tulbură echilibrul respectabilului om al legii.. Întors în Japonia zguduită de al Doilea Război Mondial, Honda se dedica studiului reincarnării, încercând să elucideze misterul ciclului existenţei. Zece ani mai târziu, Honda o va reîntâlni pe exotica prinţesă, venită la studii în Japonia. De data aceasta, neliniştea metafizică pe care o simte Honda în preajma lui Ying Chan se împleteşte cu o iubire chinuitoare, ce îl va împinge dincolo de limitele morale, în încercarea de a dezlega marea enigmă a reincarnării şi totodată misterul eternului feminin.

Haruki Murakami – „Padurea Norvegiana”

Romanul Padurea norvegiana, care-si imprumuta titlul de la un hit al formatiei Beatles, Norwegian Wood, are ca fond atmosfera social-politica agitata a anilor ’60. Naratiunea opune acestui laitmotiv dur momente de o intimitate emotionala rascolitoare. Povestea lui Toru Watanabe urmareste firul implicatiilor psihologice nascute din dragostea imposibila pentru iubita priete-nului mort. Totul se petrece pe fundalul unor episoade marcate la tot pasul de scene erotice in camere sordi-de de camin studentesc, de afise si discuri cu Jim Morrison, Miles Davis sau Bach, de lecturi din clasicii literaturii universale.

Image and video hosting by TinyPicHwang Sun-won – „Nuvele Alese”

„Hwang Sun-Won (1915-2000) este cel mai important autor de proză scurtă din Coreea. A debutat cu poezie în anii ’30, dar volumele de povestiri şi nuvele sunt cele care i-au adus succesul. Cele mai cunoscute nuvele ale sale sunt ¿Pyol” (¿Stele”, 1940), ¿Hwang noin” (¿Bătrânul Huang”, 1942) şi ¿Tok chinnon nolgoni” (¿Bătrânul olar”, 1944). A publicat nu mai puţin de opt romane începând cu anii ’50, cel mai important fiind Namutul pit’ale soda (Copaci pe o stâncă, 1960). Din 1957 şi până în 1993, a predat literatură coreeană la Universitatea din Seul.

Nuvelele lui Hwang Sun-Won surprind evanimentele importante ale istoriei Coreei de după cel de-al Doilea Război Mondial, din perspectiva individului comun. Ocupaţia sovietică în nordul Coreei, urmată de războiul civil dintre nord şi sud, prefacerile economice şi sociale, contopirea creştinismului cu şamanismul, toate acestea sunt mereu prezente în scriitura lirică şi mistică a lui Hwang Sun-Won.”

Haruki Murakami – „Iubita mea, Sputnik”

Iubita mea, Sputnik este o poveste de dragoste modernă, cu accente de roman poliţist. Într-o primăvară, la vîrsta de douazeci şi doi de ani, Sumire, o tînără nonconformistă ce visează să devină scriitoare, se îndrăgosteşte pentru prima oară în viaţă. Este o dragoste copleşitoare, ca o tornadă ce se năpusteşte peste o cîmpie întinsă. De aceea, pentru Sumire nu contează faptul că persoana de care se îndrăgostise este cu şaptesprezece ani mai în vîrstă ca ea şi, mai mult, că este tot femeie. Cele două îşi petrec vara pe o mică insulă din arhipelagul grecesc. La un moment dat, Sumire dispare fără urmă. Nimeni nu reuşeşte să o găsească sau să explice dispariţia misterioasă.

Image and video hosting by TinyPicHaruki Murakami – „Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga”

Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga este un volum compus din fragmente de jurnal adaptate, eseuri mai vechi si amintiri, pe un ton neasteptat de vesel si totusi intim, in care autorul isi concentreaza atentia asupra unui subiect deosebit: alergarea pe distante foarte lungi, un stil de viata pe care Murakami insusi l-a adoptat. Este un subiect radical diferit de cele cu care cititorii fideli s-au obisnuit pina acum, lipsit de tentele fabuloase sau suprarealiste. Este, dimpotriva, o carte despre incrincenarea extrema a unui spirit uman care isi infringe slabiciunile sistematic si isi exerseaza vointa dincolo de culmile banuite.

DVD „China” – documentar Discovery Chanel, subtitrat in romana

Tara cu cea mai veche civilizatie de pe pamant, care conserva, intacte, nu doar monumentele vechii civilizatii, ci si intelepciunea milenara. China se poate mandri astazi nu doar cu cea mai mare populatie a lumii, ci si cu cea mai rapida dezvoltare economica si industriala. In mai putin de 20 de ani, China va ajunge pe primul loc, in topul puterilor economice la nivel mondial. Descopera viata din spatele Marelui Zid Chinezesc, acolo unde plantatiile de orez se fac pe terase special amenajate in urma cu 800 de ani, unde artele martiale au atins perfectiunea si unde tinerele generatii de calugari budhisti conserva acelasi stil de viata ca in urma cu doua milenii. Exploreaza bucataria chineza care ar oripila un european, prin delicatesele din larve si insecte, dar care, in China, se afla in centrul vietii sociale si profesionale. Porneste in turul virtual al “Orasului Interzis”, care conserva astazi peste 800 de palate, temple si sali, resedinta – timp de 5 secole – a vechilor imparati si centrul guvernamental al tarii. China ramane o tara a extremelor, de la modul simplu de viata al populatiei rurale, la traiul modern si tehnologizat din marile orase, de la credintele si ritualurile stravechi, dar urmate anual, la noile oportunitati de occidentalizare, pe care aceasta tara le ofera.

DVD „Japonia” – documentar Discovery Channel – subtitrat in romana

Japonia este un taram plin de mistere, secrete si contraste, o lume straveche ale carei idei progresiste ne modeleaza viitorul. Originea Soarelui, asa cum a fost denumita de stramosii Nippon, este inconjurata de plaje aurite si recife pline de corali. Maretia Japoniei este reprezentata de vulcanii care se inalta pe intreg teritoriul si in special de Fuji, considerat o poarta intre Cer si Pamant.

Descopera alaturi de Atlas Discovery o lume ascunsa occientalilor, o lume in care delicatele gheise sunt adevarate artiste, iar androizii aproape ca nu mai pot fi deosebiti de oameni. Peste 3 000 de insule formeaza cea mai avansata tara din punct de vedere tehnologic, o tara ce se descopera permanent: Japonia (taramul viselor si al oportunitatilor).

My Tutor Friend (2003) – Kwon Sang-woo şi Kim Ha-neul pe culmile gloriei într-un blockbuster ce aminteşte de „My Sassy Girl”

Publicat: duminică 4 martie 2012

Lansat la doar 2 ani dupa mega-succesul “My Sassy Girl” (2001), “My Tutor Friend” a calcat, pana la un punct, pe urmele acestei productii cunoscute azi in intreaga lume. Se poate spune ca “My Sassy Girl” a dus la dezmortirea filmului coreean, aducand un suflu nou genului comedie, iar “My Tutor Friend” s-a incadrat perfect in aceasta moda a comediilor romantice pentru adolescenti. Reteta a fost aceeasi – actori tineri, la inceput de cariera, remarcati in reclame de televiziune pentru diverse bunuri si servicii, care au explodat odata cu succesul acestui film, deschizandu-le in fata o cariera stralucita. Kim Ha Neul aparuse, pe atunci, in cateva reclame la tv si in cateva seriale, iar rolul din “Ditto” a atras atentia asupra ei. Dupa succesul lui “My Tutor Friend”, cariera frumoasei actrite a prins aripi, fiind distribuita intr-o serie de filme de succes precum “Too Beautiful to Lie”, “Alnost Love”, “My Girlfriend is an Agent” sau “Blind” (toate subtitrate in premiera in Romania de Asisa Team). Partenerul ei din film a fost “necunoscutul” (la acea vreme) Kwon Sang-woo. Actirul aparuse in cateva seriale de televiziune fara prea mare succes, lumea tinandu-l minte mai mult din reclamele si videoclipurile muzicale in care aparuse. In 2001 debutase pe marele ecran cu un rol destul de asemanator in “Volcano High”. Anul 2003 i-a inscris definitive numele si chipul in sufletele fanilor din intreaga lume, odata prin rolul din acest film de succes, apoi prin aparitia in melodrama “Stairway to Heaven”, rol ce i-a adus si porecla de “Domnul Lacrimi”. Cuplul Kim Ha Neul/Kwon Sang-woo s-a refacut, pe ecran, m in anul 2006, cand cei doi au aparut in comedia romantica cu accente dramatice “Almost Love”. Unii chiar au vorbit de faptul ca “Almost Love”(2007) ar fi sequel-ul lui “My Tutor Friend”, insa adevaratul sequel a venit in acelasi an, “My Tutot Friend II”, regizat de acelasi Kim Hyeon-Seong. Cu actori cvasi-necunoscuti, care nici la 4 ani de la premiera nu au cunoscut consacrarea, “My Tutor Friend II” a demonstrat de ce intotdeauna un sequel este, pentru cariera unui regizor, o bila neagra. Intr-un rol secundar (negativ), spre supriza fanelor actorului, il veti putea recunoaste pe Gong Yoo, starul Hallyu ce a ajuns pe culmmile celebritatii odata cu rolul din Coffee Prince, si care a putut fi vazut recent in “Silenced”. “My Tutor Friend” (originalul din 2003) a reusit sa stranga in salile de cinematograf peste 5 milioane de coreeni, fiind cel de-al treilea cel mai bine vandut film coreean al anului 2003.

Soo-wan (Kim Ha Neul) e o tanara studenta de 21 de ani care da lectii particulare elevilor de liceu pentru a putea economisi bani sa-si plateasca taxa la facultate. Insa nu poate sa reziste mult timp in postura de “profesoara particulara” fiind revoltata de dezinteresul invataceilor ei pentru studiu. Insistentele mamei sale o determina sa accepte sa mediteze fiul unei bune prietene. Noul elev, Ji-hoon (Kwon Sang-woo), are aceeasi varsta ca ea, iar din cauza comportamentului sau rebel a ramas repetent de doua ori. El isi impune regulile din start si se arata lipsit de respect fata de tanara, pe care o porecleste “pui de tara” (aluzie la afacerea mamei sale, ce detine un restaurant unde gateste pui livrati la domiciliu). Profesoara ramane neputincioasa in fata atitudinii lui si apeleaza la ajutorul apropiatilor care o sfatuiesc sa fie ferma. Astfel, intre cei doi incepe o lupta a orgoliilor. Pe masura ce timpul trece, Ji-hoon este implicat in mai multe scandaluri cu Jong-soo (Gong Yoo), iar Soo-wan incepe sa se teama de elevul ei. Pe de alta parte, tanarul rebel capata interes pentru “puiu’ de tara” si se ambitioneaza sa invete cand afla ca tatal lui (un temut interlope ce cladise un imperiu din bani necurati) e decis sa-l trimita in strainatate. Situatia se complica atunci cand prima iubire a profesoarei revine in tara, iar elevul incepe sa ia masuri pentru a atrage atentia fetei. Va izbuti invatacelul sa-si cucereasca profesoara ?

Filmul este o comedie romantica combinata cu scene de actiune ce intretin atmosfera, dupa un scenariu simplist, dar care, in ciuda acestui fapt, a reusit sa se afle 5 saptamani consecutiv pe prima pozitie in box-office-ul coreean. Publicul a indragit imediat filmul, ce era similar lui “My Sassy Girl”, lansat cu 2 ani in urma si care facuse valuri. Nu e un exemplu tipic al unui film clasic pentru cinematografia coreeana, insa poseda ceva din farmecul specific filmelor coreene. Potrivirea cuplului Kim Ha-neul/Kwon Sang-woo a placut fanilor (motiv pentru care Almost Love din 2007 i-a adus din nou impreuna in acelasi film), iar interpretarea lor este foarte buna. Pentru Kim Ha-neul a fost un exercitiu perfect inaintea rolului de prefacuta din “Too Beautiful to Lie”, veti regasi unele momente in care teatrul pe care il joaca aminteste de acest rol. In schimb, rolul de sex-simbol rebel si atractiv, cu abdomenul patratele si cu muschii aratati in toata splendoarea lor i se potriveste cum nu se poate mai bine lui Kwon Sang-woo, al carui cel mai recent rol din filmul “Pain” a fost unul din cele mai inexpresive si nepotrivite din intreaga lui cariera. In schimb, in “My Tutor Friend” are toate calitatile cerute de un asemenea rol, iar solutia gasita de scenaristi nu este o idealizare ci o transformare treptata, realista, a eroului din baiat rebel in baiat readus pe drumul cel bun. Punctul vulnerabil al filmului este scenariul simplist, liniar, care i-a determinat pe unii critici sa califice filmul drept “inca un simplu film despre viata de liceu”. Cu toate acestea, “My Tutor Friend” ramane un film amuzant, usor de urmarit si suficient de antrenant pentru toata lumea, indifferent de varsta. Nu reuseste sa se ridice la standardele inalte fixate de My Sassy Girl, dar ce film a facut-o, oare, din 2001 pana in prezent ?

Traducerea filmului a fost realizata de Lumi – Asia Team Romania.

Articol realizat de cris999 in colaborare cu Lumi – asiacinefil.com

The Client (2011) – Jang Hyuk, un client misterios într-un thriller captivant

Publicat: marți 28 februarie 2012

“The Client” marcheaza revenirea dupa 2 ani pe marele ecran a starului din “Chuno – The Slave Hunters”, Jang Hyuk, chiar daca de aceasta data a avut un rol secundar unde a fost eclipsat de prestatia de exceptie a celor 2 protagonisti, Ha Jung-woo si Park Hee-soon. Cu aproape 16 milioane de dolari incasari, “The Client” a fost unul din filmele coreene de succes ale anului 2011, la aceasta pozitie contribuind din plin distributia. Ha Jung-woo este deja un star al filmului coreean, dupa ce a aparut intr-o serie de productii de succes precum “Parallel Life”, “The Yellow Sea”, “Come Rain, Come Shine”, “The Chaser” sau “My Dear Enemy”. Rivalul sau in acest film este Park Hee-soon din recentul “The Showdown”, iar triunghiul e completat de Jang Hyuk (care nu mai are nevoie de nici o prezentare), ce interpreteaza un personaj banuit de crima, ce oscileaza la granita dintre Bine si Rau. Interpretarea celor 3 vedete e un adevarat recital actoricesc ce se intinde pe durata a peste 2 ore, recital care va face deliciul fanilor acestora. Filmul este un thriller desfasurat in sala de judecata in cea mai mare parte a lui, care incearca sa reconstituie pas cu pas piesele unui puzzle pe baza marturiilor martorilor si a deductiei avocatului apararii si a procurorului acuzarii. Intocmai ca in “The Unjust” sau “Crucible”, filmul zugraveste orgoliile ascunse in spatele rivalitatii dintre avocati si procurori, cu consecintele duse la extrem uneori, carora le pot cadea victime persoane inocente.

Han Chul-Min este un producator de filme care intr-o seara se indreapta obosit si grabit spre casa. Are cu el in masina un buchet de flori pe care intentioneaza sa-l dea cuiva. Sotiei sale. Aniversarea nuntii lor nu poate trece neobservata ocupatului Chul-Min, chiar daca soseste acasa tarziu in dimineata zilei urmatoare. In fata complexului de apartamente unde locuieste e mare zarva; multi gura casca, ambulante, politie, criminalisti. Ajuns in fata apartamentului sau, Han Chul-Min isi gaseste casa intoarsa pe dos, iar in mijlocul camerei un pat plin de sange caruia criminalistii ii faceau poze, strangand probe. Un ofiter de politie se indreapta spre el, il intreaba cine este, dupa care ii pune catusele si il anunta ca este arestat pentru uciderea sotiei sale. Din acest moment, incepe o cursa contra cronometru pentru demonstrarea nevinovatiei acestuia. In aceasta misiune se angajeaza un avocat stralucit insa considerat de catre procurori “mascarici”, Kang Sung-hee. Acesta incearca sa stranga orice dovada posibila pentru a demonstra inocenta clientului sau, in timp ce procurorul de caz, un fost rival de-al avocatului din anii facultatii, fiul mentorului avocatului, incearca prin orice mijloace sa-l infunde pe Han Chul-Min.

Pentru iubitorii filmelor in stilul “Columbo”, “The Client” nu poate fi decat un adevarat festin. Avocatul apararii si procurorul incep o batalie in instanta in care totul este permis si nu prea. Fiecare din cei doi isi demonstreaza talentul pus in slujba ideii de dreptate (care in acceptiunea coreeana nu inseamna intotdeauna triumful Binelui), dar finalitatea este diferita: unul incearca sa demonstreze inocenta unei persoane condamnate in urma unor prejudecati la oprobiul public, in timp ce celalalt se considera justitiarul prin excelenta, dispus sa recurga inclusiv la jocuri murdare pentru ca “dreptatea” lui sa triumfe. Iar tot acest razboi juridic nu este decat o infruntare metaforica de idei si principii care la o privire mai amanuntita risca sa se piarda in ambiguitate. “The Client” este mai presus de toate un film despre prezumtia de nevinovatie si despre importanta acesteia intr-un astfel de razboi lipsit de scrupule purtat in salile de judecata. Uneori dorinta de pedepsire a unui act profund antisocial poate calca in picioare demnitatea umana si dreptul individului de a nu fi considerat vinovat inainte de demonstrarea acestui fapt cu dovezi clare, palpabile. Dar cand acestea lipsesc, cand motivul, arma crimei si mai ales cadavrul lipsesc, poate fi posibila o judecata dreapta doar pe baza supozitiilor si a precedentelor judiciare ? Cat de corect si moral este un verdict dat intr-un astfel de context ?

Un film profund, care arata o fata realista a ceea ce inseamna pledoaria unui avocat intr-un proces in care clientul sau a fost condamnat inainte de a fi judecat, un film in care tragismul situatiei e piperat cu un comic de situatie la care contribuie din plin interpretarea fara cusur a lui Ha Jung-woo. Jang Hyuk are rolul unui personaj-pivot, aflat intre Bine si Rau, pe care spectatorul trebuie sa-l judece prin prisma a ceea ce prezinta apararea si acuzarea, dar si a propriei pareri pe care fiecare si-o face despre personajul interpretat de acesta. Aranjamentele din fata Curtii dintre cele doua parti dar si munca de investigatie specifica celor doua meserii constituie alte puncte de atractie ale filmului. Si nu in ultimul rand, surpriza din final, care face din asteptarea de doua ore una care sa merite din plin. Un thriller ce te tine in priza timp de 2 ore, si care transforma fiecare spectator intr-un detectiv in cautarea adevarului si a dreptatii. Oare de aceasta data va triumfa Adevarul ?

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

White Vengeance (2011) – tragedia ascensiunii şi decadenţei umane într-un blockbuster epic chinezesc !

Publicat: joi 23 februarie 2012

Il ultimii ani, realizatorii chinezi au reusit sa transforme genul epic in cel mai bine vandut produs al industriei de film in afara Chinei, depasind cu mult filmele de actiune sau pe cele de arte martiale, care ani de zile au tinut industria in spate. Ce e imbucurator e faptul ca pe masura aparitiei de noi filme istorice, subiectul acestora devine tot mai nuantat, distantandu-se de povestile clasice axate doar pe efecte speciale si descrierea in mod spectaculos a unor batali. Filmele de epoca au ajuns sa trateze tot mai mult chestiunile de viata privata (Sacrifice, A Woman, a Gun and a Noodleshop), imbinand genurile (actiunea cu comedia, thrillerul cu actiunea, genul biografic cu cel istoric). Rezultatul este unul de-a dreptul spectaculos: o desfasurare imprevizibila a evenimentelor, cu rasturnari de situatii atunci cand te astepti mai putin, o imbinare a spectacolului vizual cu cel scenic al costumelor si, nu in ultimul rand, o nota de prospetime adusa de realele tematici filosofic-educativ introduse in scenariu, care fac astfel incat la finalul filmului sa ramai atat cu ceva educativ cat si cu “entertainment”-ul. De la aceste reguli nu face exceptie nici “White Vengeance”, un film epic chinezesc ce a dominat box-office-ul din China saptamani la rand, fiind unul din blockbuster-urile importante ale anului trecut.Regia este semnata de un maestru al filmelor epice de succes, Daniel Lee, cel care in anii trecuti ne-a incantat cu explozivul “14 Blades” si cu “Three Kingdoms: Resurrection of the Dragon”. Distributia este una pe masura renumelui regizorului, doar nume unul si unul: Leon Lai, Feng Shaofeng, Anthony Wong, Zhang Hanyu, Jordan Chan sau Andy On.

Anul 183 i.e.n, provincia Shanxi, China centrala. La 12 ani de la moartea lui Liu Bang, primului imparat al dinastiei Han, un preceptor isi duce elevii in pelerinaj la locul asa-numitului banchet Hongmen, locul unde s-a scris istoria unei prietenii transformate in dusmanie intre doi razboinici curajosi ai acelor timpuri. Aici isi face aparitia un strain ciudat, care incepe sa depene amintirile sale invataceilor si preceptorului. In urma cu 12 ani, doi rebeli au incercat sa-l asasineze pe Imparatul Qin, dupa ce acesta supusese Regatul Chu. Cei doi rebeli sunt Liu Bang si Xiang Yu, si se intalnesc prima data la tentativa de asasinare a Imparatului, fara a fi banuit ca si unul, si celalalt se afla la fata locului cu acelasi scop. Mai apoi Xiang Yu salveaza o tanara atragatoare cu ajutorul lui Liu Bang, cei doi devenind frati de cruce. Dar regele Huai al Chu-ului, care va organiza miscarea de insurgenta impotriva Imparatului Qin, pune la cale un plan diabolic pentru a scapa de cei doi periculosi si puternici potentiali rivali. In acest sens da un decret prin care primul din cei doi care ajunge si cucereste capitala Qin-ului, va deveni Lord al Qin-ului. Acest decret a reusit sa-i invrajbeasca pe cei doi frati de cruce, care devin rivali de moarte. Pentru a reglementa problema stapanirii mostenirii Qin-ului odata cucerit, cei doi se intalnesc la asa-numitul banchet Hongmen, unde eminentele cenusii din spatele lor, doi geniali strategi, incep o disputa de la distanta sub forma unei nevinovate partide de Weiqi (go).

Filmul ne poarta, cu ajutorul unor efecte vizuale si imagini superbe, inapoi in timp, reconstituind unul din importantele momente ale istoriei Chinei, banchetul Hongmen. Intre 230 si 221 i.e.n, dinastia Qin a anexat, in urma unor sangeroase razboaie, cele 6 regate stravechi chinezesti. Politica de anexiune a dus la nasterea unei miscari rebele ce viza rastunarea Qin si eventual restaurarea celor 6 state. Doua figuri proeminetnte s-au distins in aceasta perioada din randul rebelilor: Liu Bang si Xiang Yu. Xiang Yu provenea dintr-o influenta familie care, in 208, il inscauna pe Regele Huai peste regatul Chu. Acesta i-a trimis pe cei doi in misiunea de a-l rasturna pe Imparatul Qin, promitandu-le ca primul ce va cuceri capitala Qin-ului va deveni Lord/Rege al fostului Imperiu. Liu Bang ajunge primul si reuseste sa-l oblige, fara varsare de sange, pe ultimul imparat al dinatsiei Qin sa abdice. Capitala a fost crutata de la jafuri, pentru a se castiga sprijinul poporului, iar Xiang Yu era impiedicat sa se apropie de cetate la o trecatoare. Dezamagirea a fost mare pentru Xiang Yu, care in fruntea unei uriase armate de 400.000 de soldati ameninta sa-I spulbere pe cei 100.000 ai lui Liu Bang si sa preia de la acesta ceea ce Liu luase de la Qin. Sfetnicul lui Yu, Fan Zeng, sustinea eliminarea fizica a lui Liu, astfel ca pentru acest tel Liu Bang a fost invitat la un banchet de catre rivalul sau Xiang Yu. La banchetul Hongmen (sau de la Poarta Hong), Liu Bang isi cerea umil iertare in fata lui Xiang Yu pentru gloria pe care i-a furat-o. Toate momentele din timpul banchetului suprinse in film (semnele discrete ale sfetnicului catre Xiang de a-si ucide rivalul, dansul sabiilor ce trebuia sa creeze oportinitatea comiterii asasinatului) au fost consemnate in istorie si s-au petrecut in realitate. Intr-un final, Liu Bang a reusit sa figa de la banchet, iar in 202, Xiang Yu a fost infrant de Liu Bang dupa 4 ani de lupte, perioada cunoscuta in istoria Chinei sub numele de “Disputele Chu-Han”.

“White Vengeance” ofera mai mult decat o lectie de istorie, cadre spectaculoase sau actiune. E unul din rarele filme istorice chinezesti ce transmit mesaje mult mai profunde. Filmul prezinta ascensiunea, mirajul puterii, dobandirea ei si mai apoi tragica prabusire, cu consecintele inerente. Paradoxul este ca cel care de fapt s-a prabusit a fost cel care a dobandit puterea, si nu cel invins. O realizare cu un mesaj emotionant exceptional, care va va tine cu sufletul la gura pe durata celor peste 2 ore ale sale, iar asteptarea merita totul. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Stairway to Heaven (2003) – surpriza sfârşitului de iarnã ce va dezgheţa sufletele asiacinefililor !

Publicat: miercuri 22 februarie 2012

Despre anul 2003 s-ar putea spune c-a fost un an bogat pentru k-drama. Incepand de la “All in to Mermaid Lady”, “Yellow Handkerchief” pana la “Damo” sau “Summer Scent”, aceste drame au adus in fata televizorului un numar tot mai mare de spectatori. In fruntea listei dramelor de succes ale anului insa s-a aflat “Stairway to Heaven”, unul din cele mai triste si de success seriale ale Hallyu. Succesul serialului s-a datorat distributiei de exceptie, protagonisti fiind fermecatoarea actrita Choi Ji-woo si atragatorul Kwon Sang-woo. Pe atunci Choi Ji-woo era o vedeta a micului ecran, in timp ce Kwon Sang-woo era un actor in plina ascensiune, déjà indragit de coreeni si nu numai. “Stairway to Heaven” (“Trepte spre Rai”)a fost un mare succes, avand in vedere numar de spectatori , pornind cu un rating de 25% si terminand cu 45%. Desigur, unul dintre motive ar putea fi distributia serialului. Regizata de Lee Jang-soo (cel care cativa ani mai tarziu regiza melodrama “Tree of Heaven”), serialul a reusit sa castige inimile spectatorilor si din alte tari asiatice, cum ar fi Japonia, Singapore şi Hong Kong.Aceasta drama romantica a fost vazuta de unii critici ca fiind pur si simplu o combinatie de elemente familiare din alte drame de succes (Winter Sonata si Autumn Tale), dar sub indrumarea lui Lee Jang-soo, aceasta s-a transformat cu succes intr-o poveste impresionanta si originala. O mare parte din succes poate fi atribuita prestatiei excelente a actorilor si chimiei impartasite intrei cei patru actori principali.

Si despre ce nume vorbim ! Niciodata un alt serial coreean nu a reusit sa aduca in distributie atat de multe nume mari si atat de multi actori popular ice au facut roluri mari de-a lungul carierei lor. Mai intai e vorba de Kwon Sang-woo, care s-a intors pe micile ecrane dupa “My tutor friend”, fanii fiind de-a dreptul in extaz cand s-a confirmat prezenta lui in aceasta drama. Apoi e vorba de Choi Ji-woo, actrita venerata din “Winter Sonata”, care nu a mai fost implicata in niciun proiect de la incheierea dramei ce-a scris istoria la Hallyu, cu exceptia productiei “101 Proposal”.Un alt actor distribuit intr-un rol principal, asteptat si el de o multime de fani a fost Shin Hyun-joon, care a lipsit de pe micul ecran incepand cu anul 1999 (pentru necunoscatori, e nimeni altul decat interpretul maleficului Lee Seon Woo din recent finalizatul proiect asiacinefil “Cain si Abel). Careul de asi e completat de actrita Kim Tae Hee, la primul rol de succes intr-un serial, cea care in 2009 aparea in mega-succesul IRIS ca partenera a lui Lee Byung-hoon. In rolurile secundare din nou pot fi recunoscute figure familiare din serialele traduse de Asia Team: Ha Jae Young (un actor obisnuit al rolurilor de tata, care dupa ce a fost tatal lui Yu-jin din Winter Sonata si al raposatei Un-hae in “Summer Scent”, are din nou un rol interesant in “Stairway to Heaven”), si, cu cativa ani inainte de a forma nefericitul cuplu din “Tree of Heaven”, ii regasim din nou 2 episoade si jumatate pe actorii copii, pe atunci, Park Shin Hye si Lee Wan. Cu o asemenea distributie nu-i de mirare ca “Stairway to Heaven” a fost una ditre cele mai asteptate drame ale anului 2003. Desi s-a lansat in decembrie 2003, intr-o prioada in care serialele nu au mari sanse de a face rating si intr-o luna in care de obicei se rasplatesc serialele anului, “Stairway to Heaven” a reusit sa gaseasca usor calea spre succes si datorita scenariului solid al lui Park Hye Kyung (Personal Preference (2010), cu rasturnari de situatii si cu o poveste a la “Cenusareasa” care a prins foarte bine.

Jung-Suh si Song-Joo au crescut impreuna, familiile lor fiind foarte apropiate. Au trecut amandoi prin durerea pierderii cate unui parinte si asta i-a apropiat si mai mult. Tatal lui Jung-Suh s-a recasatorit cu Tae Mi-Ra, care avea doi copii dintr-o casatorie anterioara, pe Tae-Hwa si Yoo-Ri. Totul a inceput sa se destrame cand Song-Joo a plecat sa studieze in strainatate, Jung-Suh fiind impiedicata sa-l urmeze de masinatiile mamei vitrege. Yoo-Ri era invidioasa pe viata pe care o dusese Jung-Suh si a hotarat sa-i ia tot ce se putea lua, inclusiv pe Song-Joo.
Tae-Hwa, un baiat rebel, nebagat in seama de nimeni, a inceput sa se ataseze de sora lui vitrega, suferind amandoi de abuzurile si indiferenta parintilor. Jung-Suh il iubea tot pe Song-Joo, dar ii era mila de Tae-Hwa, incercand sa-l incurajeze in fructificarea taletului acestuia pentru desen.
Dupa cinci ani, Jung-Suh este implicata intr-un accident de masina, urmarea fiind pierderea memoriei. Tae-Hwa are grija de ea, ascunzandu-i trecutul si incercand sa ia totul de la zero.
Intre timp, Song-Joo se intoarce in Coreea si nu poate trece peste disparitia lui Jung-Suh, indiferent cat incearca Yoo-Ri sa-l convinga. Viata lui este o letargie perpetua, pana cand o cunoaste pe Kim Ji-Soo, care ii aminteste dureros de Jung-Suh. Yoo-Ri ii ascunde faptul ca Ji-Soo este de fapt Jung-Suh fara amintiri si fara identitate. Sentimentele lui se tranfera catre Ji-Soo si ea se simte atrasa de el, chiar daca simte ca ii e datoare lui Tae-Hwa. Cum vor evolua pe mai departe lucrurile, ramane sa descoperiti singur pe parcursul celor 20 de episoade ale melodramei.

In multe feluri, “Stairway to Heaven”, are multe puncte in comun cu “Winter Sonata”, rolul lui Jun-suh e foarte asemanator cu cel jucat de Choi Ji-woo in “Winter Sonata” ca si Yu-jin. Amandoua personajele sunt doua fete dragute, care au ca “defect” comun intelegerea fata de celalalt, si datorita felului lor de a fi, sunt urmarite de ambele personaje principale masculine. Nu intamplator Choi Ji-woo a fost recompensata cu 3 premii pentru rolul sau, la SBS Drama Awards 2003, iar Kwon Sang-woo cu 2. “Stairway to Heaven” poate cumva sa fie perceputa ca o poveste mult mai emotionanta decat “Winter Sonata” chiar daca pe alocuri poate fi o drama cliseu. Cu toatea astea, e un serial impresionant, ce merita vazut si pastrat in colectia personala datorita chimiei dintre actorii principalii, momentelor emotionante pana la lacrimi, regiei excelente si coloanei sonore de neuitat care o ofera mai multa pasiune fiecarei scene. Daca v-a placut “Winter Sonata”, “Stairway to Heaven” va va cuceri chiar din primul minut.

Articol realizat de Alinabv in colaborare cu Uruma44 – asiacinefil.com

Serialul este tradus in premiera in Romania de Asia Team, colectivul implicat in acest proiect fiind urmatorul:
Traducerea si adaptarea: Ally (ep 1,3,5), Uruma44 (ep 2,4,6-20)
Revizuirea textului: gligac2002
Rezumate episoade: Uruma44, Alinabv

72 Martyrs (72 Heroes) (2011) – eroii lui Sun Yat-sen ce au scris istoria

Publicat: joi 16 februarie 2012

72 Martyrs (cunoscut si ca “72 Heroes”) este o drama politica chinezeasca inspirata din fapte reale consemnate in istoria Chinei de dinainte de cel de-al doilea razboi mondial. Regizat de Derek Chiu, un regizor talentat dar care inca nu a avut sansa unui blockbuster care sa-l consacre ca un nume mare al cinematografiei chineze, “72 Martyrs” este un film realizat in intregime cu fonduri din China continentala (nu din Hong Kong), din distributia caruia fac parte figuri cunoscute pe continent: Wang Jiancheng, Eric Tsang, Elanne Kwong, Wu Jiahui sau Zhao Bingrui. In 1954, o versiune mai veche a incidentelor surprinse in film a fost reflectata in pelicula “The 72 Martyrs of Canton”, vorbita in mandarina si realizata in Hong Kong. Acest film avea ca scop celebrarea celui de-al doilea mandat al presedintelui Taiwanului Chiang Kai-shek. Desi avem de-a face cu un film politic, productia din 2011 e mai degraba o drama realista ce prezinta in amanunt culisele miscarii revolutionarilor chinezi de la inceputul secolului XX, al caror lider Sun Yat-sen a devenit o emblema pentru istoria acelei perioade si a luptei impotriva dinastiei Qing (va mai amintiti de eroul a carui viata trebuia protejata cu orice pret in “Bodyguards and Asssassins” ?)

Care sunt faptele istorice reconstituite in acest film ? Pe 27 aprilie 1911, doctorul Sun Yat-sen (foto) a declansat o revolta armata impotriva dinastiei Qing. Aceasta a fost pusa la cale de revolutionarii chinezi ce s-au intalnit cu Sun Yat-sen in Malaya in noiembrie 1910, unde s-a decis lansarea unei revolte decisive in Guangzhou. Aceasta s-a produs la 27 aprilie 1911, cand revolutionarii aproape au reusit sa puna mana pe Guvernatorul provinciei, insa intr-un final acesta a reusit sa fuga. In scurt timp, revolutionarii au fost depasiti numeric de fortele imperiale repressive, ce aveau un serviciu de informatii extrem de activ. Mai mult de 130 de persoane au atacat birourile guvernamentale timp de o zi si o noapte. Revolta a fost un dezastru pentru revolutionari, din cele 130 de persoane 72 fiind ucise iar cadavrele expuse in public. Intr-un final, Pan Da-wei, unul din putinii supravietuitori (care, se va vedea in film, nu a participat la actiunea sinucigasa a colegilor revolutionary in urma unei decizii a grupului d eultim moment), un membru al Societatii Aliantei, si-a riscat viata pentru a ingropa trupurile celor 72 de martiri in Huanghuagang. In 1932, numarul total al revolutionarilor ucisi in timpul revoltei a crescut la 86, insa datorita traditiei, lumea le mai spune acelor eroi si astazi “ cei 72 de martiri de la Huanghuagan”. Mormantul acestora a fost ridicat in 1918, in prezent acel loc aflandu-se intr-un parc din Huanghuagang. In spatele pietrei de mormant se afla un monument de granit pe care e inscris numele celor 72 de martiri, iar in varful ei se afla o replica a Statuii Libertatii. Istoria spune ca ziua martiriului a insemnat punctul de pornire al unei revolutii, care a durat mai multi ani, doctorul Sun Yat-sen fiind considerat precursorul revolutiei democratice din China.

Octombrie 1900. Shi Jianru pune la cale un atentat cu bomba la viata Guvernatorului Guanghzhou-ului, atentat care esueaza si-i aduce arestarea si mai apoi executarea. 11 ani mai tarziu, in 1911, Pan Da-wei, seful miscarii locale revolutionare clandestine din Guangzhou, soseste pe mare in provincie, aducand cu el in mod ilegal arme. Reusind sa pacaleasca vigilenta punctului de control, acesta transmite armele colegilor revolutionari, iar cu prilehul aniversarii zilei de nastere a negustorului si interlopului Fang, are loc un atentat la viata Lordului Li, ministrul Marinei. Atentatul esueaza, fapt ce duce la inasprirea masurilor se securitate din oras. Sosirea in oras a domnului Luo, tocmai din Penang (Malayezia), discipol apropiat al revolutionarului Sun Yat-sen, urmeaza sa animeze miscarea revolutionara. Acesta isi asuma dificila misiune de a face rost de bani pentru miscare incercand sa se foloseasca de o donatie pentru un orfelinat, venita din partea potentului interlop Fang. Pentru a-si indeplini telul, Luo il ajuta pe Fang sa castige controlul asupra zonei detinute de o banda rivala si apeleaza la ajutorul fiicei lui Fang, o tanara indrazneata cu viziuni revolutionare.

Ca realizare, filmul prezinta destul de fidel evenimentele istorice, insa insista in special pe contributia catorva dintre personaje la declansarea rebeliunii. Nu este un film dinamic, evolutia subiectului este foarte lenta, cu multe scene de interior si discutii nesfarsite. Actiunea lipseste aproape cu desavarsire, nici macar revolta nefiind redata in vreo secventa in final. Interpretarea personajelor este buna, iar dialogurile uneori sunt de-a dreptul stralucite. Fiecare personaj isi are propria viziune despre telul propriei sale vieti, ins ape toti eroii dedicati cauzei trezitii Chinei la viata ii uneste idealul (utopic) unei lumi mai bune, in care toti sa fie egali. Impresionante sunt cuvintele profesorului Luo, care descriu perfect esenta rostului vietii unui erou: “In momentul in care ne nastem, incepem sa pierdem. Ne pierdem copilaria, tineretea, iubirea… si vom continua sa pierdem pana ne pierdem vietile. Ce ramane pentru a dovedi existenta noastra ? Pentru a demonstra ca am trait ? Niste funeralii in care bombele devin laurii victoriei. Nu e o oportunitate pentru oricine. Cel putin in timpul acestor vremuri false, putem demonstra ca vietile noastre nu sunt false.”

Un film din care se pot trage o multime de invataminte, deloc impregnat de propaganda, care ne arata ca chinezii stiu mai bine decat oricine sa-si respecte eroii si sa arate faptele lor intregii lumi si in mod obiectiv. E adevarat ca regimul ultimei dinastii chineze, Qing, a fost rastignit de comunistii chinezi si folosit ca exemplu elocvent al impiedicarii implinirii idealului unei tari in care toti sa fie egali. Insa problema trebuie privita obiectiv, iar regimului opresiv al dinsatiei Qing ar trebui sa i se adauge si fenomenul care a cuprins de mai bine de un secol Europa odata cu Revolutia franceza, si care spre sfarsitul secolului XIX a dus la desteptarea constiintei nationale. In China, acest val al ideilor novatoare si-a facut aparitia la inceputul secolului XX, iar in centrul lor se afla poporul, cel care pana atunci nu a contat decat in calitate de platitor de dari. Aparitia acestor idei, dar si a influentelor occidentale a dus la erodarea institutiei monarhice, care, disperata ca-si va pierde privilegiile vechi de milenii, a recurs la arma controlului prin actiuni represive. Filmul ar fi fost mult mai captivant daca s-ar fi insistat pe prezentarea mai mult decat a unei povesti a vietii unui erou prins in valtoarea evenimentelor, dar bugetul alocat nu a permis acest lucru. Un lucru este cert: inarmati cu multa rabdare, veti putea descoperi in “72 Martyrs” un film dramatic, bine realizat, o fresca fidela a unei societati in schimbare, in care mai existau eroi dispusi sa-si sacrifice vietile pentru un ideal nobil.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Traces of Love (2006) – puzzle-ul iubirii eterne în viziunea discipolului lui Im Kwon-taek

Publicat: miercuri 15 februarie 2012

“Traces of Love” este o drama sud-coreeana cu accente melodramatice inspirata din fapte reale petrecute in 1995. Regia este semnata de Kim Dae-seung, al carui film de debut “Bungee Jumping of Their Own” i-a adus un premiu si o nominalizare. Peste 4 ani avea sa revina cu “Blood Rain”, iar in 2006 regiza “Traces of Love”, o emotionanta poveste de iubire reconstituita cu ajutorul amintirilor a doua persoane. Kim Dae-seung este unul din cei mai interesanti regizori ai cinematografiei coreene moderne, acest ultim film al sau prezentand cu salturi in timp o poveste de iubire din 3 unghiuri diferite: al ei, viitoarea sotie, al lui, viitorul sot, si al unei straine, ce retraieste gandurile marturisite de viitoarea sotie. Aceasta tripla perspectiva, combinata cu trecerea timpului, flashback-uri si amintiri ale personajelor, toate dau nastere unei povesti interesante, ce incepe promitator, rataceste putin pe la mijlocul sau, inducand spectatorul in eroare, pentru ca in a doua lui jumatate sa se dezlantuie odata cu deslusirea misterului si a coincidentelor ce au loc. In rolurile principale apar doua nume mari: Yoo Ji-tae (Ditto, Oldboy, Running Wild, Midnight FM) si Kim Ji-soo (This Charming Girl, Come Rain Come Shine).

In 1995, doi tineri indragostiti se pregatesc de nunta in mai putin de o luna. Choi Hyun-woo este un procuror stagiar de perspective, in timp ce Suh Min-joo este o regizoare de programe tv. El sta mai mult prin birouri si salile de curs, ea mai mult pe teren, filmand reportaje din cele mai frumoase locatii ale Coreei. Intr-una din zile cei doi urmeaza sa se intalneasca la subsolul unei cladiri, la o cafenea. El intarzie, iar cand in sfarsit soseste la fata locului, o tragedie se produce: cladirea unde o astepta iubirea vietii lui se prabuseste, iar Min-joo moare sub daramaturi. Anii trec, si il regasim pe Hyun-woo procurer insarcinat cu un important caz de coruptie pe care trebuie sa-l instrumenteze. Datorita implicatiilor politice si a impunerii musamalizarii cazului de catre sefii sai, in momentul redeschiderii cazului se cauta un tap ispasitor, iar pana la luarea unei decizii si linistirea apelor, Hyun-woo e sfatuit sa-si ia un concediu. Tatal iubirii sale pierdute ii aduce jurnalul fetei sale, in care aceasta planuise calatoria lunii de mierii ce urma sa se produca. Profitand de situatie, Hyun-woo porneste singur in aceasta calatorie, retraind clipele unice petrecute alaturi de Min-joo, prin intermediul amintirilor. Dar o serie de coincidente ii intersecteaza destinul si pasii cu cei ai unei tinere, care apare exact in aceleasi locuri in care se afla si Hyun-woo. Cine poate fi aceasta si ce urmareste ea ?

“Traces of Love” porneste de la un fapt tragic petrecut in 1995. Atunci, Departamentul de vanzari al cladirii Sampoong s-a prabusit, provocand cel mai mare dezastru din istoria Coreei (pe vreme de pace), 501 oameni pierzandu-si viata si 937 fiind raniti. Desi titlul filmului ar putea da de inteles ca e vorba de o melodrama sfasietoare, in realitate avem in fata o poveste mult mai complicata si mai subtila. Pornind de la o tragedie nationala, regizorul reuseste sa transforme totul intr-o foarte intima si personala poveste, concentrandu-se pe tema acceptarii destinului si mai putin pe partea romantic-dramatica a povestii. Din acest punct de vedere, stilul lui se apropie mult de cel al filmelor japoneze, in care exista o oarecare detasare de persoanje, ce sunt lasate sa se desfasoare, in voia sortii. Initial povestea de iubire a celor doi protagonisti e aproape lipsita de esenta, spectatorul nereusind sa se ataseze prea mult de personaje. Si cu toate acestea, filmul reuseste sa atinga sufletele privitorului fara a fi prea sentimental, de unde si naturaletea si nota de credibilitate a povestii si interpretarii. Calatoria la care porneste Hyun-woo e una a vindecarii printr-o terapie cu amintiri – asa triste cum au ramas ele – despre ceea ce s-a pierdut. Iar aceasta transformare e excelent interpretata de Yoo Ji-tae, care evolueaza de la un personaj mereu pus pe sotii si oarecum rasfatat la unul matur, care-si rememoreaza iubirea prin amintiri si meditatie. Coloana sonora e perfecta pentru tematica filmului, iar peisajele superbe ale Coreei taie rasuflarea si nu pot trece neobservate. Si un pont, in final: influenta marelui regizor coreean Im Kwon-taek, al carui asistent de regie a fost regizorul lui “Traces of Love” se resimte din plin in acest film, in special in simbolismul filmului si in reflectia asupra ciclului nesfarsit al vietii (povestea din jurnal se sfarseste iarna, dar incepe primavara)

Un film cu mult mai matur, meditativ si plin de sentimente decat alte filme similare coreene realizate pana in 2006 (gen “Il Mare” sau “Ditto”, unde ideea “jocului cu timpul” e dusa pana la extrem), ce duce cu gandul la stilul lui Hong Sang-soo de tratare a relatiilor interumane. Chiar daca la un moment dat ai impresia ca nu intelegi nimic din poveste (aceasta a fost una din marile probleme ale filmelor coreene de pana in 2008), cu putina rabdare momentul va fi depasit, partea a doua aducand o serie de dezvaluiri surprinzatoare ce readuc farmecul acestei pelicule. Un film despre ce inseamna o iubire pierduta si regasita prin bunavointa destinului, ce invita la meditatie si auto-analiza.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Silenced (The Crucible) (2011) – reduşi la tãcere de nepãsare; un blockbuster coreean cutremurãtor

Publicat: sâmbătă 11 februarie 2012

Pe Gong Yoo deja toata lumea il stie din Coffee Prince, care i-a si adus celebritatea ca star Hallyu, serial tradus in premiera in Romania de Asia Team. La sfarsitul lui 2007, in celebra gala anuala tinuta in ultima zi a anului de canalul MBC (in care marele concurent al Coffee Prince a fost The Great King), Gong Yoo anunta inrolarea sa in armata in cateva zile. In decembrie 2010 a incheiat cu bine armata, insa din 2007 nu a mai aparut in nici un serial de televiziune. Activitatea ca actor a fost extrem de slaba din 2010 pana in prezent, aparand anul trecut in doar 2 filme: intr-o adaptare dupa un musical si in blockbusterul pe care vi-l propune in premiera asiacinefil, “Silenced” (cunoscut si sub numele de Crucible”). Filmul a fost timp de 3 saptamani consecutiv lider autoritar in box-office-ul coreean, iar in urma incasarilor obtinute (30,7 milioane dolari) a a devenit cel de-al 5-lea film coreean al anului 2011, situandu-se peste productii hollywoodiene precum Piratii din Caraibe: Pe ape si mai tulburi, X-Man: First Class sau Sherlock Holmes: A Game of Shadows. “Silenced” are la baza romanul “Dokani” scris de Kong Ji-young si publicat in 2009, care la randul lui s-a inspirat din fapte reale petrecute in 2005 intr-o scoala de surdo-muti din Gwangju. Un rol important in realizarea acestui film l-a avut insusi protagonistul, Gong Yoo, care a realizat adaptarea romanului pentru marele ecran. Acesta a citit romanul in timpul serviciului militar, iar cu ocazia unei permisii s-a intalnit cu autorul romanului si a obtinut acordul acestuia pentru adaptarea lui intr-un film. Regia este semnata de Hwang Dong-hyuk, a carui bunica din viata reala are o scurta aparitie in film in rolul bunicii baiatului Min-Soo.

Kang In-ho, un tanar profesor de desen, ajunge in Mujin, un orasel de provincie acoperit mai tot timpul in intregime de ceata. Sotia i-a murit in urma cu un an, lasandu-l cu o fetita bolnava de astm de cresterea careia se ocupa bunica ei. Kang In-ho isi cauta cu disperare un loc de munca, iar in urma recomandarii profesorului Kim, cel care i-a fost ca un mentor in anii facultatii, ajunge sa obtina un post de profesor de desen la scoala de surdo-muti din Mujin, Academia Ja-ae. Aici gaseste o atmosfera stranie, cu copii care il privesc cu teama si cu colegi profesori bizari si violenti. Mai mult, in scurt timp are surpriza sa constate ca scoala e condusa de un director si de fratele geaman al acestuia, amandoi corupti pana in maduva oaselor. In momentul in care fara sa vrea surprinde cateva corectii aplicate de un coleg profesor unui elev ce parasise noaptea cladirea internatului, In-ho ramane socat de scena respectiva, fara a putea reactiona. Mai mult, intr-o seara aude niste zgomote ciudate venite din toaleta fetelor, insa un paznic de noapte il linisteste, spunand ca copiii “zbiara din cand in cand de bucurie”. In momentul in care copiii ii cer ajutorul, acesta apeleaza la o localnica de la Centrul pentru Drepturile Omului din Mujin, cei doi urmand sa descopere un adevar socant.

Filmul este un thriller dramatic inspirat din fapte reale, lucru care accentueaza dramatismul sau. El ne prezinta o alta fata a Coreei, de altfel regasita in orice alta societate de pe mapamond, si subliniaza ideea – regasita in multe alte filme – inechitatii sociale. Lumea din acest film este impartita in sarmani si bogati, in oameni de caracter si fiinte corupte. Banul cumpara totul, de la dreptate si justitie la iluzii si inocenta. Finalul filmului este de-a dreptul socant prin raspunsul dat la fenonemul general abordat si particularizat la cazul Coreei, si nu poate decat sa puna pe ganduri. Gong Yoo are o prestatie stralucita doar in final, in restul filmului fiind extrem de sters (putea fi orice alt actor in rolul sau) si demonstrand ca rolurile dramatice nu i se potrivesc deloc. Mai mult ca sigur succesul filmului nu se datoreaza prezentei sale in distributie, ci mai ales tematicii abordate; aceasta a atras atentia publicului coreean, indicand interesul societatii coreene pentru astfel de cazuri si pentru condamnarea lor.

Un film de 2 ore tulburator, cu acelasi mesaj de actualitate oriunde pe mapamond si care, parca, in societatile corupte (cum este si cea romaneasca) in care legea se aplica arbitrar, in functie de puterea banului, are o rezonanta mai mare. Un film ce deschide calea spre meditatie si spre procese de constiinta, cand vine vorba de intelegerea finite umane, pe care toata lumea ar trebui sa-l vada.. Mesajul lui este extraordinar si face ca cele 2 ore petrecute in compania lui “Silenced” sa fie un real castig pentru fiecare spectator. Si asta chiar daca mai mult ca sigur va lasa un gust amar si va aduce multa dezamagire in sufletul fiecaruia. “Silenced” e realitatea lumii in care traim, o lume redusa la tacere de bani, instrumentul care a inrobit omenirea de secole. Cea mai buna recomandare pentru vizionarea acestui film vine de la Asociatia Reporterilor de Film din Coreea, care a premiat “Silenced” drept “Cel mai bun film coreean” al anului 2011, in urma cu doar o saptamana.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Korean Peninsula (Hanbando) (2011) – cea mai aşteptatã k-drama a începutului de an, tradusã în premierã de Asia Team !

Publicat: joi 9 februarie 2012

Intr-un final, a sosit in sfarsit si timpul lui “Hanbando – Korean Peninsula”, cel mai asteptat serial coreean al inceputului lui 2012 ! Serialul are la baza ideea din blockbuster-ul omonim al anului 2006, anume unificarea, intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat, a Peninsulei coreene, cu toate implicatiile politice, economice, sociale si culturale pe care le are un asemenea pas. Daca in filmul din 2006 pentru marele ecran, un istoric infocat reusea sa descopere sigiliul adevarat al ultimului monarh al Joseonului, desfiintand plasmuirea ce ar fi permis Japoniei sa aiba acces la o parte din reursele si bunurile nationale coreene, in serial disputa va veni pe seama resurselor naturale ale Coreei unificate. Serialul incearca sa raspunda la intrebarea cine are interesul ca Peninsula Coreeana sa nu fie una unita, analizand chestiunea atat prin prisma politicienilor si a politicii cat si a unui scenariu captivant, desigur fictiv. O parte din filmari au fost realizate chiar in Romania, in toamna lui 2011 (o luna de zile), iar serialul este difuzat in Coreea incepand cu data de 6 februarie 2012 de un post de televiziune – CSTV (Chosun TV) infiintat abia in octombrie 2011 si detinut de Joseon Ilbo, un trust ce poseda cel mai important ziar din Coreea.. Regia este semnata de Lee Hyeong-min, un nume care inseamna o garantie a calitatii si a succesului, acesta avand la activ cateva seriale de mare succes: Winter Sonata (unde l-a ajutat pe mai cunoscutul Yun Seok-ho), Sorry, I Love you, The Snow Queen sau, desigur, Bad Guy. La acestea se adauga memorabilul “Postman to Heaven”.

In privinta distributiei, pentru rolul principal feminin se zvonea ca urma a fi distribuita actrita Ha Ga-in (partenera lui Kim Nam-gil din Bad Guy). In cele din urma, locul acesteia a fost luat de adorata coreenilor, Kim Jung Eun (Lovers, Lovers in Paris). Rolul principal masculin revine actorului veteran Hwang Jung-min, cunoscut asiacinefililor dintr-o multime de filme traduse in premiera in Romania de echipa Asia Team: This Charming Girl, A Bittersweet Life, You Are My Sunshine, Happiness, Private Eye, Blades of Blood sau The Unjust. Pe langa prestatia de exceptie a celor doua vedete, fara indoiala fanii serialului il vor remarca si pe tanarul Kwak Hee-sung, aflat la primul rol din viata sa. Acesta interpreteaza un agent nord-coreean indragostit de personajul interpretat de Kim Jung Eun, cu o frizura emo ce aminteste de personajul negativ din “Athena” interpretat de Cha Seung-won. Iar daca ne gandim ca intr-un alt serial recent, Poseidon, Lee Sung-jae a fost distribuit in rolul unui politist cu experienta ce trebuia sa destructureze o retea condusa de un interlop nevazut de nimeni, nu gresim sa spunem ca aceasta e o adevarata moda in showbizul coreean, fiind vanati barbatii inalti si pe cat posibil atletici in special pentru rolurile de agenti nord-coreeni „fiorosi”.

In mare, subiectul serialului are la baza ideea unificarii celor doue Coree si implicatiile acestui fapt. Doctorul Suh (Hwang Jung Min) e un om de stiinta ce lucreaza pe o platforma comuna nord-sud coreeana de extragere a gazului metan din adancurile marii. Acesta se indragosteste de o colega nord-coreeana, Lim Jin Jae (Kim Jung Eun), o iubire care se va dovedi tragica deoarece aceasta are misiunea de a pune mana pe tehnologia de baza a producerii metanului hidrat. Pe masura ce actiunea avanseaza, increderea si neincrederea se instaleaza intre personaje, pe fondul unei evolutii politice in sensul unificarii celor doua Coree. Doctorul Suh va ajunge presedinte al Coreei de Sud si va reusi unificarea acesteia. Cu ce pret, ramane sa descoperim pe durata celor 24 de episoade cate sunt programate a avea acest scump serial, ce a costat producatorul milioane bune de dolari.

Serialul a fost de mult asteptat in Coreea cel putin, lucrandu-se de mult timp la scenariul sau. Au existat zvonuri ca serialul ar fi fost un “vehicul” pentru revenirea in atentia publicului a vedetei Jang Dong-gun, nume precum Ha Ji-won si Park Shin-yang fiind si ele rostite. Odata aceste zvonuri stinse, si proiectul parea ca s-a cam stins pentru un timp, pana cand Hwang Jung-min a acceptat rolul principal. De atunci toata lumea a asteptat serialul cu sufletul la gura, Hwang Jung-min fiind unul din actorii preferati ai publicului coreean. Interesanta este si ideea scenariului, care merge pe principiul realizarii unei unificari a Peninsulei, urmata de o lupta pentru resursele naturale ale peninsulei intre cele doua entitati. In ideea scenariului exista un sambure de adevar, existand o teama reala a Sudului ca printr-o eventuala unificare, Nordul sa nu-i acapareze bogatele resurse naturale de care dispune. Din aceasta perspectiva trebuie inteles si titlul serialului: “Han/bando”, unde Han inseamna Coreea, si bando – peninsula. Dar “Han” poate inseamna si “O singura” (unu) peninsula, cu doua tari unificate, ce-si impart resursele de pe o mica fasie de pamant.

Kwak Hee-sung
Kwak Hee-sung

Singurul lucru problematic legat de “Korean Peninsula” e faptul ca e un proiect mult prea ambitios pentru un post de televiziune nou nascut. Serialul, oricat de reusit ar fi, nu va putea avea un rating prea ridicat deoarece nu este difuzat pe un post cu raspandire la nivel national, asa cum sunt KBS, SBS sau MBC. Chosun TV e difuzat prin retelele de cablu din Coreea, astfel ca “Hanbando” poate constitui cel mult o cale de reclama la acest gen de televiziuni difuzate exclusive prin retelele de tv cablu, in special ca in distributia serialului apar nume de prima mana. Fara vreo intentie de redifuzare pe vreunul din cele 3 mari canale nationale, serialul pare condamnat la ratinguri scazute. Conform statisticilor de pana in prezent, serialele difuzate pe canale transmise print v cablu nu au depasit vreodata un rating de 2%, in cele mai fericite cazuri. Cu toate acestea, avem in fata un experiment interesant de producere de catre un post minuscul de televiziune a unui blockbuster de proportii, al carui subiect intereseaza o natiune intreaga. Scenariul, regia, distributia de prima mana si ambitia de a sparge monopolul celor 3 mari cu un buget urias alocat, toate fac ca “Korean Peninsula” sa fie un experiment fascinant care cu siguranta va captiva.

Traducerea acestui serial este efectuata in premiera in limba romana de Asia Team (traducatori Alinabv si gligac2002).

Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Summer Scent (2003) – cel mai romantic serial coreean al tuturor timpurilor, tradus în premierã de Asia Team !

Publicat: duminică 5 februarie 2012

In ultimii ani, televiziunile coreene abunda in seriale pe cele mai diverse tematici, dovedind faptul ca ceea ce a fost desemnat prin termenul generic de “k-drama” a dat nastere unei veritabile industrii. Daca in cazul Japoniei, j-doramele s-au axat indeosebi pe genul dramatic, in Coreea ultimilor ani a inflorit genul comediilor romantice in care eroii principali provin din clase sociale diferite, si care de-a lungul clasicelor 16 episoade ajung sa infrunte o multime de intamplari haioase pana sa demonstreze ca iubirea nu tine cont de nici o opreliste, indiferent de ce natura ar fi aceasta. Dar numarul mare de seriale pe aceeasi tematica a dus in mod firesc la o suprasaturare a pietei, pe fondul lansarii a tot mai multor actori tineri, neexeprimentati, pentru care astfel de seriale reprezinta o importanta oportunitate spre a intra in atentia publicului. Cea mai noua moda presupune distribuirea in k-drame a interpretilor sau membrilor diverselor trupe muzicale ce duc Valul Coreean peste mari si tari, si pentru care aparitia intr-un serial, indiferent daca poseda sau nu talent actoricesc, are scopul impulsionarii ratingurilor acestuia si asigurarii unui succes financiar, desigur vremelnic, pentru producatori si pentru prorpiul buzunar, dublat de o construirea unei imagini care mai apoi sa-l ajute pe protagonist in cariera. Regulile jocului s-au schimbat mult de la primii pasi ai Hallyu, si s-au schimbat si generatiile de actori, din pacate nu in sensul mentinerii sau sporirii calitatii interpretarii. Cei care mai ieri duceau faima serialelor coreene peste hotare s-au orientat spre industria filmelor pentru marele ecran, iar prezenta vreunui nume mare in distributia unui serial din zilele noastre starneste entuziasm si mari asteptari de la respective realizare. De ce ? Pentru ca oamenilor le place sa traiasca din amintiri.

Regizorul lui Summer Scent

Toti marii actori considerati azi vedete ale cinematografiei coreene s-au lansat in seriale de televiziune. Aprecierea publicului, la acea vreme, si rolurile memorabil interpretate de acestia le-au sporit in scurt timp popularitatea. Internetul si dezvoltarea lui in intreaga lume i-a ajutat enorm, atat pe ei cat si industria in ansamblu, dand nastere curentului Hallyu. Nu era nevoie decat de o explozie pentru ca avalansa Valului Coreean sa se declanseze, iar aceasta a venit in 2002 odata cu Winter Sonata. Nimeni nu a anticipat ca acest serial va rescrie istoria filmului coreean, iar popularitatea sa rapida i-a determinat pe producatori sa-si propuna ceva mult mai ambitios: un proiect intitulat “Endless Love”, dedicat iubirii nemuritoare. Si astfel Winter Sonata a fost alaturata lui “Autumn Tale” (realizat cu 2 ani in urma, in 2000) in proiectul intitulat “Endless Love”, sub bagheta aceluiasi genial regizor, Yoon Seok-ho. Dar poate cel mai sensibil serial din “Endless Love”, produs de acelasi post de televiziune KBS, a fost “Summer Scent”, care fara a gresi in vreun fel, poate fi considerat cel mai romantic serial coreean din toate timpurile. Poate ca fanii “Winter Sonata” ar dori sa conteste acest titlu, revendicandu-l pentru serialul lor de suflet, insa trebuie remarcate doua lucruri esentiale care pot face diferenta in aceasta privinta. Mai intai faptul ca Winter Sonata – cum o spune si titlul – considera ca cea mai romantica poveste de iubire se consuma, asemeni unei sonate triste, in anotimpul alb, cand totul ingheata, mai putin sentimentele umane. Summer Scent ne demonstreaza, orice s-ar spune, ca cea mai romantica poveste de iubire nu poate lua nastere decat vara, atunci cand parfumul imbietor al florilor este alintat de picurii ploilor de vara pornite din senin, aducand cu sine reveria. Cerul instelat, cantecul greierilor, padurile inverzite ale muntilor ce respira la fiecare ploaie de vara, parfumul florilor, mangaierea blanda a razelor soarelui – toate creeaza cadrul perfect pentru romantism. Iarna nu poate oferi sufletului uman asemenea trairi, asemenea experiente unice ale simturilor.
In al doilea rand, in Winter Sonata actorii principali erau deja niste vedete ale micului ecran, aveau o uriasa experienta ca actori, astfel ca realizarea unei asemenea performante actoricesti era oarecum de anticipat. In schimb, protagonistii din Summer Scent au au avut atuul unei experiente prea mari pe micul sau marele ecran si, cu toate acestea, au reusit sa aiba o prestatie peste orice asteptari, interpretand natural doua personaje firave, cu sufletul curat, timide, a caror poveste de iubire nu poate fi considerata decat cea mai romantica din toata istoria serialelor coreene. Marele atu al serialului e faptul ca actorii s-au nascut, parca, pentru rolurile pe care le-au interpretat, si pe oricine ai fi pus in locul lor, nu s-ar fi ajuns la naturaletea exprimarii sentimentelor la care au ajuns cei doi. Si vorbim, aici, de Son Ye-jin, actrita cu cei mai tristi ochi din cinematografia coreeana, care anterior lui Summer Scent impresionase audienta cu rolul memorabil din “Lovers Concerto”, si de partenerul ei din film, Song Seung-hoon, care in anul 2000 aparuse in trista melodrama “Autumn Tale”, cucerind definitiv sufletul multor doamne si domnisoare. Chiar daca cei doi actori tin capul de afis al serialului, din distributie mai merita mentionati Ryu Jin (in rolul Jung-jae) si Han Ji-hye (in rolul surorii lui Jung-jae, care in 2009 reapare alaturi de Song Seung-hoon, in “East of Eden”).
Asemenea celor doua seriale care l-au precedat, “Summer Scent” este o poveste de dragoste, o melodrama, beneficiind de toate ingredientele care fac din productiile de gen sud coreene niste felii de viata prezentate noua cu acuratete de bijutier, cu rasturnari de situatii neasteptate, cu aparente sectiuni de final si cu relansari spectaculoase. Pe durata a 20 de episoade, serialul ne prezinta legaturile sentimentale care se stabilesc, benefic sau nefericit, între eroii principali. Fie ca este vorba de dragostea împartasita sau de iubire unilaterala, spectatorul asista la volutele sentimentale care acopera toata gama de trairi omenesti: pasiune, îndoiala, disperare, nehotarare, gelozie, curaj, renuntare, speranta.

Yoo Min-woo, un tanar arhitect, revine din Italia pentru a-si reface viata in Coreea, pe care o parasise dupa un tragic eveniment din trecut. Fusese indragostit nebuneste in anii facultatii de Soh Un-hae, dar tanara murise intr-un accident de masina. Devotamentul fata de iubirea pierduta l-a facut pe Min-woo sa nu mai poata iubi pe altcineva. La revenirea in Coreea, Min-woo sa intalneste accidental cu Shim-won, o tanara timida, cu un zambet discret, iubitoare de flori, ce se ocupa cu pregatirea de aranjamente florale pentru diverse ocazii. Intalnirea celor doi este pur intamplatoare, iar cei doi tineri se îndragostesc unul de celalalt, în ciuda faptului ca tanara este logodita deja. Situatia se complica si mai mult datorita prezentei lui Park Jung-jae, logodnicul tinerei, si a surorii sale, Park Jung-ah, îndragostita la rândul ei de Yoo Min-woo. O suita de evenimente pun personajele principale in diferite situatii; asistam la despartiri, renuntari, reinnodari ale legaturilor de dragoste. Cei doi tineri nu isi pot explica atractia puternica pe care o simt unul pentru celalalt, fara a sti ca, de fapt, o forta mult mai puternica – Destinul – e cel care mereu cand cei din jur vor sa-i desparta, ii apropie. Voi reusi Shim Hae-won si Yoo Min-woo sa-si implineasca destinul ?

Atatea si atatea locatii mai mult sau mai putin imaginare s-au cuibarit in sufletul asiacinefililor iubitori de k-drame incat stai si te intrebi cand depasesti granite imaginarului si cand revii in realitate. Cand spui k-drama ar trebui sa spui in sine o lume magica, in care fiecare personaj, fiecare coltisor din universul eroilor preferati inseamna o calatorie cu sufletul intr-o alta dimensiune. Asa a fost cazul Hotelului Seul din “Hotelier”, care ne-a adus atatea si atatea amintiri frumoase prin personajele care l-au insufletit de-a lungul celor 20 de episoade ale sale. Muzeul ursuletilor de plus de pe insula Jeju din Goong sau locatiile paradisiace din insula Bali completeaza galeria locurilor memorabile care ne fac sa ne aducem aminte cu drag de anumite seriale ce ne-au ramas in suflet. Si Summer Scent aduce cu sine doua astfel de locatii de neuitat: complexul Cala din statiunea turistica si plantatia de ceai in preajma careia cei doi tineri se indragostesc si, mai apoi, isi regasesc linistea cand viata zbuciumata le da batai de cap. Intre personaje si aceste minunate locatii, sau mai bine zis intre sufletele noastre, ale preafericitilor iubitori ale imaginarelor scenarii, ce acceptam invitatia unor scenaristi de geniu sa le savuram povestile, si produsul finit al muncii a sute de oameni (actori, regizori, scenaristi, decoratori, oameni din spatele camerelor de luat vederi etc etc) se stabileste o legatura emotionala al carui principal liant este povestea fiecarui serial in parte. In cazul lui Summer Scent, la consolidarea acestei legaturi dintre spectator si eroii sai preferati a contribuit din plin coloana sonora. Aceasta aseaza la loc de cinste “Serenada” lui Schubert, ce devine laitmotivul serialului, legand trecutul de prezent si eventuald e viitor. “Serenada” lui Schubert e interpretata fie de vocea fara egal a Nanei Mouskouri, fie de una din vocile de aur ale Coreei de Sud, soprana Yoo Mi Sook. Alaturi de aceasta bijuterie muzicala, pe tot parcursul serialului apar partituri pentru pian (veti recunoaste cateva interpretari ale lui Yiruma sau melodii de pe coloana sonora a unui film hollywoodian de exceptia, “Povestea Pianistului de pe Ocean”), chitara, vioara, voce, piese melodioase si gingase ce puncteaza momentele cheie ale deosebitei povesti de iubire, pusa in scena in linia inegalabila si inimitabila a cinematografiei coreene.
Acestea fiind spuse, nu mai ramane decat sa savurati un serial cum nu s-a mai vazut, in care coincidentele inseamna destin si destinul inseamna sacrificiu pe altarul dragostei. In mod sigur acest serial va va cuceri de la primul sau episod, tema nemuririi sufletului si a regasirii sufletului pereche, odata pierdut, fiind propuneri suficient de incitante pemtru a astepta cu sufletul la gura aceasta poveste plasata intr-un decor mirific si cu un fundal sonor de nota 10. Mitzi51, traducatoarea unor seriale precum Winter Sonata, Autumn Tale, Return of Iljimae sau Jotei, ne ofera o noua surpriza minunata, traducand impecabil in premiera in Romania un serial de colectie, care alaturi de Autumn Tale si Winter Sonata au facut istorie. Multumim pe aceasta cale si celorlalte persoane implicate in acest proiect, anume Claudia (revizuire text), Iuliana Totu (rezumate) si gligac2002 (retusare timing, coordonare proiect).

Articol realizat de cris999 in colaborare cu Dal Yi – asiacinefil.com

Night Fishing (2011) – Park Chan-wook şi primul film filmat cu iPhone4 !

Publicat: vineri 3 februarie 2012

Daca credeati ca ati vazut totul in materie de filme, trebuie sa stiti ca si acestea – filmele – tin pasul cu tehnologia. Astfel, la sfarsitul anului 2010, coreenii au realizat primul film pentru marele ecran filmat in intregime cu iPhone4; este vorba de “Night Fishing”, un scurt metraj regizat de unul dintre cei mai cunoscuti regizori asiatici ai momentului, coreeanul Park Chan-wook, si fratele acestuia, Park Chan-jyong. Cei doi au scris scenariul, au semnat regia si au produs acest film, ce a fost prezent si in Romania la TIFF 2011. “Night Fishing” a fost finantat in intregime de compania KT (distribuitorul exclusiv pentru Coreea de Sud al iPhone), care a platit peste 130.000 de dolari pentru realizarea lui. Filmul are aceeasi rezolutie ca standardele impuse la Hollywood, si a fost filmat cu 2 iPhone-uri si cateva echipamente aditionale specifice filmarilor obisnuite. Durata filmarilor a fost de doar 10 zile (nu a fost depasit recordul lui Kim Ki-duk de la Real Fiction, a carui filmare s-a facut in timpi reali, in doar o saptamana), iar la sfarsitul filmului, veti avea surpriza sa constatati o lunga lista de aproximativ 80 de persoane implicate in realizarea lui. Imaginile, chiar daca vorbim de un scurt metraj filmat cu instrumente inedite pentru lumea filmului, sunt de o calitate excelenta, ridicandu-se cu mult peste nivelul oricarui lung-metraj low-budget hollywoodian sau a oricarui film de scurt-metraj facut de regizori debutanti la Hollywood. In rolul principal a fost distribuit actorul Oh Gwang Rok, ce a aparut in serialul “The Great King” in rolul maestrului lui Dam-deaok si care in ultimii ani a intrat intr-un con de umbra dupa scandalul legat de consumul de substante interzise in care a fost implicat. In rolul feminin apare Lee Jung Hyun, o cunoscuta cantareata pop coreeana (ce a avut ocazia sa apara si in cateva filme si seriale de televiziune). Filmul regizorului “Trilogiei Razbunarii” a fost premiat anul trecut la Berlin cu “Ursul de Aur” pentru Cel mai bun scurt-metraj, aducand din nou prestigiu cinematografiei coreene.

“Night Fishing” este o poveste cu talc ce readuce supranaturalul in filmele lui Park Chan-wook. Un pescar amator ramane peste noapte pe malul unui rau pentru a prinde pestele cel mare, suparat ca nu a reusit sa prinda decat un singur peste. Avand intinse mai multe undite, acesta asteapta rabdator ca pestele sa muste din momeala, fara a observa ca intre timp se lasase intunericul. La aparatul radio pe care il avea cu el pentru a-si alunga plictiseala se anunta sosirea unui front atmosferic aducator de precipitatii abundente, dupa ce sudul Chinei a fost devastat de taifunul Maemi. Ca in filmele hollywoodiene ecranizate dupa romanele lui Stepehn King, anuntata furtuna aduce cu sine supranaturalul in momentul in care, in puterea noptii, un “peste” urias (si nu este pestisorul de aur) se prinde in carligul pescarului. Zbatandu-se sa-l traga la mal, acesta cunoaste o experienta care urmeaza sa-i schimbe pentru totdeauna viata.

Desi durata scurt-metrajului este de o jumatate de ora, Park Chan-wook reuseste sa introduca in filmul sau o multime de simboluri pline de semnificatii. De aceasta data cea portretizata nu e nici nasterea, nici casatoria, cele doua momente fericite din viata omului, ci moartea, momentul despartirii de cei dragi. Daca in traditia romaneasca se spune ca la cei buni, moartea se arata intotdeauna frumoasa, cum au fost si ei in viata lor, iar la cei rai li se arata intotdeauna fioroasa si urata, in traditia coreeana se spune ca cei care mor departe de casa se transforma in fantome care nu isi gasesc linistea daca nu isi iau ramas bun de la cei dragi. In acest sens, exista un mijlocitor intre cele doua lumi (a celor ramasi in urma si a celor plecati); este vorba de un saman (mudang) (de obicei femeie), care ia legatura cu lumea celor morti si permite spiritului defunctului sa se intrupeze in fiinta sa pentru cateva secunde pentru a transmite un mesaj celor dragi ramasi in aceasta lume. Intregul ceremonial este insotit de cantece de jale traditionale si de rostirea unor incantatii versificate. Park Chan-wook incearca sa reconstituie intr-un mod artistic, pentru a-si sustine scenariul, un astfel de ceremonial, iar rezultatul este de-a dreptul surprinzator. In ciuda mijloacelor modeste de realizare si a absentei camerelor profesioniste, regizorul a reusit sa transmita spectatorului nu impresia unui film modest, ci ideea trairii unei halucinatii intr-un peisaj oniric, din care traditia si spiritualitatea nu pot fi absente. Coreea inseamna in primul rand respect pentru traditie, si asa cum celebrele nunti traditionale coreene au fost mult mediatizate de Hallyu in ultimii ani in intreaga lume, “Night Fishing” deschide calea spre explorarea unui teritoriu (cel al mortii) prea putin reflectat in productiile coreene de film prin prisma obiceiurilor si riturilor locale. Experimentul este unul suta la suta reusit, iar aprecierile obtinute la festivalurile internationale de film sunt pe masura prestigiului realizatorilor. Nu ramane decat sa urmariti acest film (nu veti avea nimic de pierdut) sis a va minunati din nou de ceea ce poate iesi din mana unui maestro. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

„Always” („Only You”) (2011) cu So Ji Sub şi „Pain” („Pained”) (2011) cu Kwon Sang-woo, o dublã surprizã oferitã de Asia Team în premierã în România !

Publicat: marți 31 ianuarie 2012

Sfarsitul lunii ianuariie 2012 aduce asiacinefililor o dubla surpriza: doua din cele mai asteptate filme ale sfarsitului anului 2011 in Coreea, subtitrate in premiera in limba romana de Asia Team Romania. Este vorba de doua filme cu doua mari vedete ale Hallyu, So Ji Sub, respectiv Kwon Sang-woo. Doua povesti emotionante despre doua relatii aparte, cladite pe suferinta, care pana la un punct se aseamana foarte bine.

“Pain” este cea mai noua productie a regizorului Kwak Kyung-Taek, ale carui filme mereu au constituit o provocare atat pentru sine cat si pentru spectatori. “Mutt Boy:, “Eye For an Eye”, “Typhoon”, “Friend” si mai ales “A Love” au tinut cu sufletul la gura milioane de fani. Povestea din “Pain” se aseamana oarecum cu trista poveste din “A Love”, asemanarea fizica dintre Joo Jin-Mo si megastarul Kwon Sang-woo (protagonistul din “Pain”) fiind si unul din atuurile pe care s-a mizat in momentul in care Kwon Sang-woo a primit rolul principal. Partenera acestuia a fost Jung Rye-won, cunoscuta iubitorilor de seriale coreene din roluri memorabile precum Printesa Ja Myung sau Yoo Hee-jin din My Lovely Kim Sam-soon. Filmarile au debutat in urma cu un an (februarie 2011), si initial scenariul ar fi trebuit sa fie o manhwa care nu a mai fost niciodata scrisa, Pol Kang, autorul ei, hotarand in final sa scrie un scenariu original, in 2009. Asadar, este un proiect gandit de ani buni, care in sfarsit s-a lansat la inceputul toamnei lui 2011, aducand incasari de 4,4 milioane de dolari.

Nam-soon este un recuperator de bani ce lucreaza pentru un camatar. Seful lui direct este un fost puscarias cu care face echipa, misiunea lor fiind recuperarea datoriilor debitorilor prin orice mijloace. Metoda lor de lucru are la baza intimidarea victimelor prin metoda automutilarii, seful lui jucand rolul celui care aplica corectia, iar el, Nam-soon, jucand rolul victimei battute exemplar, pentru intimidarea rau-platinicilor. In mod ciudat, corectiile primite de Nam-soon in numele “sfantului” ideal in slujba caruia s-a pus, in afara de ranile exterioare nu ii provoaca durere celui batut, deoarece sufera de mic de analgezie, o boala rara caracterizata prin insensibilitatea la durere. In timpul unei astfel de misiuni de recuperare a unei datorii de 5.000 de dolari, Nam-soon o cunoaste pe debitoarea Joo Dong-hyun, o tanara firava ramasa fara familie, dar care a mostenit datoriile tatalui ei si e vanata de camatari zi si noapte. Pentru a plati aceste datorii, confectioneaza diverse accesorii pe care le vinde la o taraba in piata, in frig sau ploaie. Curand aflam ca biata fata sufera de hemofilie, o boala ereditara caracterizata printr-o tulburare a coagularii sangelui. Nam-soon, dupa ce o haituieste o perioada, reuseste sa o salveze din mana altor camatari, sa-i plateasca datoria si, facandu-i-se mila de ea dar si incepand sa aiba unele sentimente fata de aceasta, ii ofera casa lui pentru o luna, in conditiile in care Dong-hyun nu mai avea unde sa mearga. Pe masura trecerii timpului, cei doi se obisnuiesc unul cu celalalt si, inevitabil, se indragostesc. Insa boala si nevoia de bani le va marca viitorul, scriindu-le destinul in mod implacabil.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

A doua surpriza o constituie traducerea tot in premiera in Romania a mult asteptatei reveniri a superstarului So Ji-sub intr-un film pentru marele ecran, “Always” (cu titlul initial “Only You”).. So Ji-sub a jucat in putine filme pentru marele ecran, considerate adevaratul test al talentului unui actor, si rampa de lansare spre recunoasterea internationala. De departe, cel mai important rol l-a avut in productia de succes “Rough Cut”, insa fanii din intreaga Asie si i-a strans prin rolurile fermecatoare din seriale precum Caind and Abel, Road No 1, What Happened in Bali ? sau Sorry I Love You. Pentru rolul din “Only You”, So Ji-sub a trebuit sa ia lecti de box sis a se pastreze in forma maxima de-a lungul celor 3 luni cat au durat filmarile. Partenera lui din film este un alt nume in plina ascensiune, simpatica actrita Han Hyo-joo (nimeni alta decat interpreta lui Dong Yi din serialul omonim, avand recent un rol important si intr-unul din filmele proiectului Telecinema, Postman to Heaven). Regia si scenariul sunt semnate de Song Il Gon, regizorul apreciatelor (mai mult la nivel international) “Feathers in the Wind”, “Spider Forest” si “Flower Island”.

Invitat in anul 2001 la Festivalul de Film de la Venetia, regizorul si scenaristul Song Il-gon avea sa primeasca premiul „CINEMAWENIRE” pentru „Flower Island”. Acesta era primul sau film de lung metraj dupa o serie de scurt-metraje premiate in cadrul festivalurilor de specialitate.
Desi premiat pe meleaguri straine, „Flower Island” (2001) dar si „ Spider Forest”(2004) aveau sa atraga numai critici dure din partea conationalilor sai. Au urmat „Feathers in the Wind” si „ Magicians” insa nici acestea nu aveau sa-l scoata din anonimat. In februarie 2007, anunta un nou proiect „Telephone Girl”, un film care prezenta modernizarea Coreei de Sud in perioada 1920-1930. La finalul anului 2007 lucrurile nu se schimba si astfel, Song Il-gon ramane in memoria colectiva ca fiind regizorul premiat in 1999 la Festivalul de la Cannes pentru scurt metrajul „Picnic” si in 2001 la Festivalul de la Venetia.
Dupa terminarea documentarului sau despre Cuba, „Dance of time”, Song Il-gon continua sa afirme ca isi doreste foarte mult sa faca un film comercial datorita oportunitatilor infime pe care le are pentru a realiza un film de lung metraj. La 10 ani dupa castigarea primului premiu pentru un film de lung metraj, in anul 2011, deschide Festivalul International de Film Busan cu drama „Always”. Ideea scenariului din „Always” are la baza filmul sau preferat „City Lights”, ce il are ca protagonist pe Charlie Chaplin. Aici, “Charlie Chaplin” So Ji-sub (cu o frizura ce adduce cu celebrul personaj hollywoodian) se indragosteste de o femeie oarba si e capabil de orice sacrificiu pentru ea.
La conferinta de presa care a avut loc la Festivalul International de Film Busan, regizorul-scenarist declara: „ Actiunea filmului se petrece in anul 2010 in Seul.Un barbat iubeste o femeie si se sacrifica pentru ea. O femeie asteapta sinceritate din partea lui si il iubeste profund. Filmul e clasic si prezinta o poveste simpla ce a fost adaptata in diferite moduri de-a lungul timpului, asadar am pus accent mai mult pe personaje, pe modul in care Ha Jeong Hwa si Cheol Min pot impresiona audienta. Intregul film se bazeaza pe cele doua personaje. Cel putin unul dintre ei apare in fiecare scena din film. Emotiile lor sunt baza filmului-trecut, prezent si viitor. Lucrul cel mai important a fost ca fiecare scena sa contina trairi sincere.”

„Always” este o poveste de dragoste sfâşietoare intre un fost boxer, Cheol Min (So Ji Sub) si o operatoare de date de la o companie telefonica, Jeong Hwa (Han Hyo-joo) care şi-a pierdut vederea intr-un accident. Filmul este o combinatie intre scenele de lupta feroce si scenele triste si pline de dragoste dintre cei doi.
Datorita trecutului sau intunecat, Cheol Min paraseste ringul de box alegand sa duca o viata cat se poate de obisnuita. Ziua lucreaza ca manipulant de marfa pentru o companie de distributie a apei, iar noaptea are o slujba cu jumatate de norma ca paznic intr-o parcare. Intr-o seara obisnuita, ce nu prevestea niciun eveniment important, o intalneste pe Jeong Hwa. Tanara obisnuia sa vina in fiecare seara in acel loc si impreuna cu un batranel simpatic urmarea un serial la televizor. Insa in acea seara, locul batranelului simpatic ce-si daduse demisia pentru a se refugia la tara a fost luat de un tanar introvertit si foarte tacut. Cu toatea astea, Jeong Hwa nu se arata deranjata de comportamentul rece al noului sau coleg si se aseaza langa acesta incepand sa-i puna numeroase intrebari legate de vestimentatia actorilor ce apareau pe micul ecran..Petrecand seara de seara alaturi de ea, Cheol Min se ataseaza de fata. Trecutul lor insa este legat de un incident care le-a schimbat amandurora destinul. Incercand sa compenseze greselile din trecut, fostul boxer este dispus la orice sacrificiu pentru a-I readuce zambetul pe buze persoanei iubite. Din dorinta de a o salva din lumea umbrelor pe femeia iubita, Cheol Min accepta tot mai multe lupte dificile si dure in schimbul unor onorarii substantiale, chiar daca asta inseamna ca intr-o zi sa accepte infruntarea cu trecutul sau intunecat. Cat poate dura dragostea lor ? Poate iubirea sa schimbe destinul celor doi ?

Un film ce poate fi pus in colectia fiecaruia alaturi de titluri precum “A moment to remember”, “You are My Sunshine”, “Once in a Summer”, iar lista inca ramane deschisa, deoarece cinematografia coreeana nu inceteaza sa ne surprinda. Vizionare placuta !

Articole realizate de cris999 si Alinabv – asiacinefil.com

Only You (Always) (2011) – So Ji Sub şi Han Hyo-joo într-o superbã poveste de iubire

Publicat: luni 30 ianuarie 2012

O alta suprirza oferita asiacinefililor o constituie traducerea tot in premiera in Romania a mult asteptatei reveniri a superstarului So Ji-sub intr-un film pentru marele ecran, “Always” (cu titlul initial “Only You”).. So Ji-sub a jucat in putine filme pentru marele ecran, considerate adevaratul test al talentului unui actor, si rampa de lansare spre recunoasterea internationala. De departe, cel mai important rol l-a avut in productia de succes “Rough Cut”, insa fanii din intreaga Asie si i-a strans prin rolurile fermecatoare din seriale precum Caind and Abel, Road No 1, What Happened in Bali ? sau Sorry I Love You. Pentru rolul din “Only You”, So Ji-sub a trebuit sa ia lecti de box sis a se pastreze in forma maxima de-a lungul celor 3 luni cat au durat filmarile. Partenera lui din film este un alt nume in plina ascensiune, simpatica actrita Han Hyo-joo (nimeni alta decat interpreta lui Dong Yi din serialul omonim, avand recent un rol important si intr-unul din filmele proiectului Telecinema, Postman to Heaven). Regia si scenariul sunt semnate de Song Il Gon, regizorul apreciatelor (mai mult la nivel international) “Feathers in the Wind”, “Spider Forest” si “Flower Island”.

Invitat in anul 2001 la Festivalul de Film de la Venetia, regizorul si scenaristul Song Il-gon avea sa primeasca premiul „CINEMAWENIRE” pentru „Flower Island”. Acesta era primul sau film de lung metraj dupa o serie de scurt-metraje premiate in cadrul festivalurilor de specialitate.
Desi premiat pe meleaguri straine, „Flower Island” (2001) dar si „ Spider Forest”(2004) aveau sa atraga numai critici dure din partea conationalilor sai. Au urmat „Feathers in the Wind” si „ Magicians” insa nici acestea nu aveau sa-l scoata din anonimat. In februarie 2007, anunta un nou proiect „Telephone Girl”, un film care prezenta modernizarea Coreei de Sud in perioada 1920-1930. La finalul anului 2007 lucrurile nu se schimba si astfel, Song Il-gon ramane in memoria colectiva ca fiind regizorul premiat in 1999 la Festivalul de la Cannes pentru scurt metrajul „Picnic” si in 2001 la Festivalul de la Venetia.
Dupa terminarea documentarului sau despre Cuba, „Dance of time”, Song Il-gon continua sa afirme ca isi doreste foarte mult sa faca un film comercial datorita oportunitatilor infime pe care le are pentru a realiza un film de lung metraj. La 10 ani dupa castigarea primului premiu pentru un film de lung metraj, in anul 2011, deschide Festivalul International de Film Busan cu drama „Always”. Ideea scenariului din „Always” are la baza filmul sau preferat „City Lights”, ce il are ca protagonist pe Charlie Chaplin. Aici, “Charlie Chaplin” So Ji-sub (cu o frizura ce adduce cu celebrul personaj hollywoodian) se indragosteste de o femeie oarba si e capabil de orice sacrificiu pentru ea.
La conferinta de presa care a avut loc la Festivalul International de Film Busan, regizorul-scenarist declara: „ Actiunea filmului se petrece in anul 2010 in Seul.Un barbat iubeste o femeie si se sacrifica pentru ea. O femeie asteapta sinceritate din partea lui si il iubeste profund. Filmul e clasic si prezinta o poveste simpla ce a fost adaptata in diferite moduri de-a lungul timpului, asadar am pus accent mai mult pe personaje, pe modul in care Ha Jeong Hwa si Cheol Min pot impresiona audienta. Intregul film se bazeaza pe cele doua personaje. Cel putin unul dintre ei apare in fiecare scena din film. Emotiile lor sunt baza filmului-trecut, prezent si viitor. Lucrul cel mai important a fost ca fiecare scena sa contina trairi sincere.”

„Always” este o poveste de dragoste sfâşietoare intre un fost boxer, Cheol Min (So Ji Sub) si o operatoare de date de la o companie telefonica, Jeong Hwa (Han Hyo-joo) care şi-a pierdut vederea intr-un accident. Filmul este o combinatie intre scenele de lupta feroce si scenele triste si pline de dragoste dintre cei doi.
Datorita trecutului sau intunecat, Cheol Min paraseste ringul de box alegand sa duca o viata cat se poate de obisnuita. Ziua lucreaza ca manipulant de marfa pentru o companie de distributie a apei, iar noaptea are o slujba cu jumatate de norma ca paznic intr-o parcare. Intr-o seara obisnuita, ce nu prevestea niciun eveniment important, o intalneste pe Jeong Hwa. Tanara obisnuia sa vina in fiecare seara in acel loc si impreuna cu un batranel simpatic urmarea un serial la televizor. Insa in acea seara, locul batranelului simpatic ce-si daduse demisia pentru a se refugia la tara a fost luat de un tanar introvertit si foarte tacut. Cu toatea astea, Jeong Hwa nu se arata deranjata de comportamentul rece al noului sau coleg si se aseaza langa acesta incepand sa-i puna numeroase intrebari legate de vestimentatia actorilor ce apareau pe micul ecran..Petrecand seara de seara alaturi de ea, Cheol Min se ataseaza de fata. Trecutul lor insa este legat de un incident care le-a schimbat amandurora destinul. Incercand sa compenseze greselile din trecut, fostul boxer este dispus la orice sacrificiu pentru a-I readuce zambetul pe buze persoanei iubite. Din dorinta de a o salva din lumea umbrelor pe femeia iubita, Cheol Min accepta tot mai multe lupte dificile si dure in schimbul unor onorarii substantiale, chiar daca asta inseamna ca intr-o zi sa accepte infruntarea cu trecutul sau intunecat. Cat poate dura dragostea lor ? Poate iubirea sa schimbe destinul celor doi ?

Un film ce poate fi pus in colectia fiecaruia alaturi de titluri precum “A moment to remember”, “You are My Sunshine”, “Once in a Summer”, iar lista inca ramane deschisa, deoarece cinematografia coreeana nu inceteaza sa ne surprinda. Vizionare placuta !

Articole realizat de cris999 si Alinabv – asiacinefil.com

Pain (Pained) (2011) – Kwon Sang-woo revine pe marele ecran !

Publicat: luni 30 ianuarie 2012

“Pain” este cea mai noua productie a regizorului Kwak Kyung-Taek, ale carui filme mereu au constituit o provocare atat pentru sine cat si pentru spectatori. “Mutt Boy:, “Eye For an Eye”, “Typhoon”, “Friend” si mai ales “A Love” au tinut cu sufletul la gura milioane de fani. Povestea din “Pain” se aseamana oarecum cu trista poveste din “A Love”, asemanarea fizica dintre Joo Jin-Mo si megastarul Kwon Sang-woo (protagonistul din “Pain”) fiind si unul din atuurile pe care s-a mizat in momentul in care Kwon Sang-woo a primit rolul principal. Partenera acestuia a fost Jung Rye-won, cunoscuta iubitorilor de seriale coreene din roluri memorabile precum Printesa Ja Myung sau Yoo Hee-jin din My Lovely Kim Sam-soon. Filmarile au debutat in urma cu un an (februarie 2011), si initial scenariul ar fi trebuit sa fie o manhwa care nu a mai fost niciodata scrisa, Pol Kang, autorul ei, hotarand in final sa scrie un scenariu original, in 2009. Asadar, este un proiect gandit de ani buni, care in sfarsit s-a lansat la inceputul toamnei lui 2011, aducand incasari de 4,4 milioane de dolari.

Nam-soon este un recuperator de bani ce lucreaza pentru un camatar. Seful lui direct este un fost puscarias cu care face echipa, misiunea lor fiind recuperarea datoriilor debitorilor prin orice mijloace. Metoda lor de lucru are la baza intimidarea victimelor prin metoda automutilarii, seful lui jucand rolul celui care aplica corectia, iar el, Nam-soon, jucand rolul victimei battute exemplar, pentru intimidarea rau-platinicilor. In mod ciudat, corectiile primite de Nam-soon in numele “sfantului” ideal in slujba caruia s-a pus, in afara de ranile exterioare nu ii provoaca durere celui batut, deoarece sufera de mic de analgezie, o boala rara caracterizata prin insensibilitatea la durere. In timpul unei astfel de misiuni de recuperare a unei datorii de 5.000 de dolari, Nam-soon o cunoaste pe debitoarea Joo Dong-hyun, o tanara firava ramasa fara familie, dar care a mostenit datoriile tatalui ei si e vanata de camatari zi si noapte. Pentru a plati aceste datorii, confectioneaza diverse accesorii pe care le vinde la o taraba in piata, in frig sau ploaie. Curand aflam ca biata fata sufera de hemofilie, o boala ereditara caracterizata printr-o tulburare a coagularii sangelui. Nam-soon, dupa ce o haituieste o perioada, reuseste sa o salveze din mana altor camatari, sa-i plateasca datoria si, facandu-i-se mila de ea dar si incepand sa aiba unele sentimente fata de aceasta, ii ofera casa lui pentru o luna, in conditiile in care Dong-hyun nu mai avea unde sa mearga. Pe masura trecerii timpului, cei doi se obisnuiesc unul cu celalalt si, inevitabil, se indragostesc. Insa boala si nevoia de bani le va marca viitorul, scriindu-le destinul in mod implacabil.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com !