“Traces of Love” este o drama sud-coreeana cu accente melodramatice inspirata din fapte reale petrecute in 1995. Regia este semnata de Kim Dae-seung, al carui film de debut “Bungee Jumping of Their Own” i-a adus un premiu si o nominalizare. Peste 4 ani avea sa revina cu “Blood Rain”, iar in 2006 regiza “Traces of Love”, o emotionanta poveste de iubire reconstituita cu ajutorul amintirilor a doua persoane. Kim Dae-seung este unul din cei mai interesanti regizori ai cinematografiei coreene moderne, acest ultim film al sau prezentand cu salturi in timp o poveste de iubire din 3 unghiuri diferite: al ei, viitoarea sotie, al lui, viitorul sot, si al unei straine, ce retraieste gandurile marturisite de viitoarea sotie. Aceasta tripla perspectiva, combinata cu trecerea timpului, flashback-uri si amintiri ale personajelor, toate dau nastere unei povesti interesante, ce incepe promitator, rataceste putin pe la mijlocul sau, inducand spectatorul in eroare, pentru ca in a doua lui jumatate sa se dezlantuie odata cu deslusirea misterului si a coincidentelor ce au loc. In rolurile principale apar doua nume mari: Yoo Ji-tae (Ditto, Oldboy, Running Wild, Midnight FM) si Kim Ji-soo (This Charming Girl, Come Rain Come Shine).

In 1995, doi tineri indragostiti se pregatesc de nunta in mai putin de o luna. Choi Hyun-woo este un procuror stagiar de perspective, in timp ce Suh Min-joo este o regizoare de programe tv. El sta mai mult prin birouri si salile de curs, ea mai mult pe teren, filmand reportaje din cele mai frumoase locatii ale Coreei. Intr-una din zile cei doi urmeaza sa se intalneasca la subsolul unei cladiri, la o cafenea. El intarzie, iar cand in sfarsit soseste la fata locului, o tragedie se produce: cladirea unde o astepta iubirea vietii lui se prabuseste, iar Min-joo moare sub daramaturi. Anii trec, si il regasim pe Hyun-woo procurer insarcinat cu un important caz de coruptie pe care trebuie sa-l instrumenteze. Datorita implicatiilor politice si a impunerii musamalizarii cazului de catre sefii sai, in momentul redeschiderii cazului se cauta un tap ispasitor, iar pana la luarea unei decizii si linistirea apelor, Hyun-woo e sfatuit sa-si ia un concediu. Tatal iubirii sale pierdute ii aduce jurnalul fetei sale, in care aceasta planuise calatoria lunii de mierii ce urma sa se produca. Profitand de situatie, Hyun-woo porneste singur in aceasta calatorie, retraind clipele unice petrecute alaturi de Min-joo, prin intermediul amintirilor. Dar o serie de coincidente ii intersecteaza destinul si pasii cu cei ai unei tinere, care apare exact in aceleasi locuri in care se afla si Hyun-woo. Cine poate fi aceasta si ce urmareste ea ?

“Traces of Love” porneste de la un fapt tragic petrecut in 1995. Atunci, Departamentul de vanzari al cladirii Sampoong s-a prabusit, provocand cel mai mare dezastru din istoria Coreei (pe vreme de pace), 501 oameni pierzandu-si viata si 937 fiind raniti. Desi titlul filmului ar putea da de inteles ca e vorba de o melodrama sfasietoare, in realitate avem in fata o poveste mult mai complicata si mai subtila. Pornind de la o tragedie nationala, regizorul reuseste sa transforme totul intr-o foarte intima si personala poveste, concentrandu-se pe tema acceptarii destinului si mai putin pe partea romantic-dramatica a povestii. Din acest punct de vedere, stilul lui se apropie mult de cel al filmelor japoneze, in care exista o oarecare detasare de persoanje, ce sunt lasate sa se desfasoare, in voia sortii. Initial povestea de iubire a celor doi protagonisti e aproape lipsita de esenta, spectatorul nereusind sa se ataseze prea mult de personaje. Si cu toate acestea, filmul reuseste sa atinga sufletele privitorului fara a fi prea sentimental, de unde si naturaletea si nota de credibilitate a povestii si interpretarii. Calatoria la care porneste Hyun-woo e una a vindecarii printr-o terapie cu amintiri – asa triste cum au ramas ele – despre ceea ce s-a pierdut. Iar aceasta transformare e excelent interpretata de Yoo Ji-tae, care evolueaza de la un personaj mereu pus pe sotii si oarecum rasfatat la unul matur, care-si rememoreaza iubirea prin amintiri si meditatie. Coloana sonora e perfecta pentru tematica filmului, iar peisajele superbe ale Coreei taie rasuflarea si nu pot trece neobservate. Si un pont, in final: influenta marelui regizor coreean Im Kwon-taek, al carui asistent de regie a fost regizorul lui “Traces of Love” se resimte din plin in acest film, in special in simbolismul filmului si in reflectia asupra ciclului nesfarsit al vietii (povestea din jurnal se sfarseste iarna, dar incepe primavara)

Un film cu mult mai matur, meditativ si plin de sentimente decat alte filme similare coreene realizate pana in 2006 (gen “Il Mare” sau “Ditto”, unde ideea “jocului cu timpul” e dusa pana la extrem), ce duce cu gandul la stilul lui Hong Sang-soo de tratare a relatiilor interumane. Chiar daca la un moment dat ai impresia ca nu intelegi nimic din poveste (aceasta a fost una din marile probleme ale filmelor coreene de pana in 2008), cu putina rabdare momentul va fi depasit, partea a doua aducand o serie de dezvaluiri surprinzatoare ce readuc farmecul acestei pelicule. Un film despre ce inseamna o iubire pierduta si regasita prin bunavointa destinului, ce invita la meditatie si auto-analiza.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com