In ultimii ani, televiziunile coreene abunda in seriale pe cele mai diverse tematici, dovedind faptul ca ceea ce a fost desemnat prin termenul generic de “k-drama” a dat nastere unei veritabile industrii. Daca in cazul Japoniei, j-doramele s-au axat indeosebi pe genul dramatic, in Coreea ultimilor ani a inflorit genul comediilor romantice in care eroii principali provin din clase sociale diferite, si care de-a lungul clasicelor 16 episoade ajung sa infrunte o multime de intamplari haioase pana sa demonstreze ca iubirea nu tine cont de nici o opreliste, indiferent de ce natura ar fi aceasta. Dar numarul mare de seriale pe aceeasi tematica a dus in mod firesc la o suprasaturare a pietei, pe fondul lansarii a tot mai multor actori tineri, neexeprimentati, pentru care astfel de seriale reprezinta o importanta oportunitate spre a intra in atentia publicului. Cea mai noua moda presupune distribuirea in k-drame a interpretilor sau membrilor diverselor trupe muzicale ce duc Valul Coreean peste mari si tari, si pentru care aparitia intr-un serial, indiferent daca poseda sau nu talent actoricesc, are scopul impulsionarii ratingurilor acestuia si asigurarii unui succes financiar, desigur vremelnic, pentru producatori si pentru prorpiul buzunar, dublat de o construirea unei imagini care mai apoi sa-l ajute pe protagonist in cariera. Regulile jocului s-au schimbat mult de la primii pasi ai Hallyu, si s-au schimbat si generatiile de actori, din pacate nu in sensul mentinerii sau sporirii calitatii interpretarii. Cei care mai ieri duceau faima serialelor coreene peste hotare s-au orientat spre industria filmelor pentru marele ecran, iar prezenta vreunui nume mare in distributia unui serial din zilele noastre starneste entuziasm si mari asteptari de la respective realizare. De ce ? Pentru ca oamenilor le place sa traiasca din amintiri.

Toti marii actori considerati azi vedete ale cinematografiei coreene s-au lansat in seriale de televiziune. Aprecierea publicului, la acea vreme, si rolurile memorabil interpretate de acestia le-au sporit in scurt timp popularitatea. Internetul si dezvoltarea lui in intreaga lume i-a ajutat enorm, atat pe ei cat si industria in ansamblu, dand nastere curentului Hallyu. Nu era nevoie decat de o explozie pentru ca avalansa Valului Coreean sa se declanseze, iar aceasta a venit in 2002 odata cu Winter Sonata. Nimeni nu a anticipat ca acest serial va rescrie istoria filmului coreean, iar popularitatea sa rapida i-a determinat pe producatori sa-si propuna ceva mult mai ambitios: un proiect intitulat “Endless Love”, dedicat iubirii nemuritoare. Si astfel Winter Sonata a fost alaturata lui “Autumn Tale” (realizat cu 2 ani in urma, in 2000) in proiectul intitulat “Endless Love”, sub bagheta aceluiasi genial regizor, Yoon Seok-ho. Dar poate cel mai sensibil serial din “Endless Love”, produs de acelasi post de televiziune KBS, a fost “Summer Scent”, care fara a gresi in vreun fel, poate fi considerat cel mai romantic serial coreean din toate timpurile. Poate ca fanii “Winter Sonata” ar dori sa conteste acest titlu, revendicandu-l pentru serialul lor de suflet, insa trebuie remarcate doua lucruri esentiale care pot face diferenta in aceasta privinta. Mai intai faptul ca Winter Sonata – cum o spune si titlul – considera ca cea mai romantica poveste de iubire se consuma, asemeni unei sonate triste, in anotimpul alb, cand totul ingheata, mai putin sentimentele umane. Summer Scent ne demonstreaza, orice s-ar spune, ca cea mai romantica poveste de iubire nu poate lua nastere decat vara, atunci cand parfumul imbietor al florilor este alintat de picurii ploilor de vara pornite din senin, aducand cu sine reveria. Cerul instelat, cantecul greierilor, padurile inverzite ale muntilor ce respira la fiecare ploaie de vara, parfumul florilor, mangaierea blanda a razelor soarelui – toate creeaza cadrul perfect pentru romantism. Iarna nu poate oferi sufletului uman asemenea trairi, asemenea experiente unice ale simturilor.
In al doilea rand, in Winter Sonata actorii principali erau deja niste vedete ale micului ecran, aveau o uriasa experienta ca actori, astfel ca realizarea unei asemenea performante actoricesti era oarecum de anticipat. In schimb, protagonistii din Summer Scent au au avut atuul unei experiente prea mari pe micul sau marele ecran si, cu toate acestea, au reusit sa aiba o prestatie peste orice asteptari, interpretand natural doua personaje firave, cu sufletul curat, timide, a caror poveste de iubire nu poate fi considerata decat cea mai romantica din toata istoria serialelor coreene. Marele atu al serialului e faptul ca actorii s-au nascut, parca, pentru rolurile pe care le-au interpretat, si pe oricine ai fi pus in locul lor, nu s-ar fi ajuns la naturaletea exprimarii sentimentelor la care au ajuns cei doi. Si vorbim, aici, de Son Ye-jin, actrita cu cei mai tristi ochi din cinematografia coreeana, care anterior lui Summer Scent impresionase audienta cu rolul memorabil din “Lovers Concerto”, si de partenerul ei din film, Song Seung-hoon, care in anul 2000 aparuse in trista melodrama “Autumn Tale”, cucerind definitiv sufletul multor doamne si domnisoare. Chiar daca cei doi actori tin capul de afis al serialului, din distributie mai merita mentionati Ryu Jin (in rolul Jung-jae) si Han Ji-hye (in rolul surorii lui Jung-jae, care in 2009 reapare alaturi de Song Seung-hoon, in “East of Eden”).
Asemenea celor doua seriale care l-au precedat, “Summer Scent” este o poveste de dragoste, o melodrama, beneficiind de toate ingredientele care fac din productiile de gen sud coreene niste felii de viata prezentate noua cu acuratete de bijutier, cu rasturnari de situatii neasteptate, cu aparente sectiuni de final si cu relansari spectaculoase. Pe durata a 20 de episoade, serialul ne prezinta legaturile sentimentale care se stabilesc, benefic sau nefericit, între eroii principali. Fie ca este vorba de dragostea împartasita sau de iubire unilaterala, spectatorul asista la volutele sentimentale care acopera toata gama de trairi omenesti: pasiune, îndoiala, disperare, nehotarare, gelozie, curaj, renuntare, speranta.

Yoo Min-woo, un tanar arhitect, revine din Italia pentru a-si reface viata in Coreea, pe care o parasise dupa un tragic eveniment din trecut. Fusese indragostit nebuneste in anii facultatii de Soh Un-hae, dar tanara murise intr-un accident de masina. Devotamentul fata de iubirea pierduta l-a facut pe Min-woo sa nu mai poata iubi pe altcineva. La revenirea in Coreea, Min-woo sa intalneste accidental cu Shim-won, o tanara timida, cu un zambet discret, iubitoare de flori, ce se ocupa cu pregatirea de aranjamente florale pentru diverse ocazii. Intalnirea celor doi este pur intamplatoare, iar cei doi tineri se îndragostesc unul de celalalt, în ciuda faptului ca tanara este logodita deja. Situatia se complica si mai mult datorita prezentei lui Park Jung-jae, logodnicul tinerei, si a surorii sale, Park Jung-ah, îndragostita la rândul ei de Yoo Min-woo. O suita de evenimente pun personajele principale in diferite situatii; asistam la despartiri, renuntari, reinnodari ale legaturilor de dragoste. Cei doi tineri nu isi pot explica atractia puternica pe care o simt unul pentru celalalt, fara a sti ca, de fapt, o forta mult mai puternica – Destinul – e cel care mereu cand cei din jur vor sa-i desparta, ii apropie. Voi reusi Shim Hae-won si Yoo Min-woo sa-si implineasca destinul ?

Atatea si atatea locatii mai mult sau mai putin imaginare s-au cuibarit in sufletul asiacinefililor iubitori de k-drame incat stai si te intrebi cand depasesti granite imaginarului si cand revii in realitate. Cand spui k-drama ar trebui sa spui in sine o lume magica, in care fiecare personaj, fiecare coltisor din universul eroilor preferati inseamna o calatorie cu sufletul intr-o alta dimensiune. Asa a fost cazul Hotelului Seul din “Hotelier”, care ne-a adus atatea si atatea amintiri frumoase prin personajele care l-au insufletit de-a lungul celor 20 de episoade ale sale. Muzeul ursuletilor de plus de pe insula Jeju din Goong sau locatiile paradisiace din insula Bali completeaza galeria locurilor memorabile care ne fac sa ne aducem aminte cu drag de anumite seriale ce ne-au ramas in suflet. Si Summer Scent aduce cu sine doua astfel de locatii de neuitat: complexul Cala din statiunea turistica si plantatia de ceai in preajma careia cei doi tineri se indragostesc si, mai apoi, isi regasesc linistea cand viata zbuciumata le da batai de cap. Intre personaje si aceste minunate locatii, sau mai bine zis intre sufletele noastre, ale preafericitilor iubitori ale imaginarelor scenarii, ce acceptam invitatia unor scenaristi de geniu sa le savuram povestile, si produsul finit al muncii a sute de oameni (actori, regizori, scenaristi, decoratori, oameni din spatele camerelor de luat vederi etc etc) se stabileste o legatura emotionala al carui principal liant este povestea fiecarui serial in parte. In cazul lui Summer Scent, la consolidarea acestei legaturi dintre spectator si eroii sai preferati a contribuit din plin coloana sonora. Aceasta aseaza la loc de cinste “Serenada” lui Schubert, ce devine laitmotivul serialului, legand trecutul de prezent si eventuald e viitor. “Serenada” lui Schubert e interpretata fie de vocea fara egal a Nanei Mouskouri, fie de una din vocile de aur ale Coreei de Sud, soprana Yoo Mi Sook. Alaturi de aceasta bijuterie muzicala, pe tot parcursul serialului apar partituri pentru pian (veti recunoaste cateva interpretari ale lui Yiruma sau melodii de pe coloana sonora a unui film hollywoodian de exceptia, “Povestea Pianistului de pe Ocean”), chitara, vioara, voce, piese melodioase si gingase ce puncteaza momentele cheie ale deosebitei povesti de iubire, pusa in scena in linia inegalabila si inimitabila a cinematografiei coreene.
Acestea fiind spuse, nu mai ramane decat sa savurati un serial cum nu s-a mai vazut, in care coincidentele inseamna destin si destinul inseamna sacrificiu pe altarul dragostei. In mod sigur acest serial va va cuceri de la primul sau episod, tema nemuririi sufletului si a regasirii sufletului pereche, odata pierdut, fiind propuneri suficient de incitante pemtru a astepta cu sufletul la gura aceasta poveste plasata intr-un decor mirific si cu un fundal sonor de nota 10. Mitzi51, traducatoarea unor seriale precum Winter Sonata, Autumn Tale, Return of Iljimae sau Jotei, ne ofera o noua surpriza minunata, traducand impecabil in premiera in Romania un serial de colectie, care alaturi de Autumn Tale si Winter Sonata au facut istorie. Multumim pe aceasta cale si celorlalte persoane implicate in acest proiect, anume Claudia (revizuire text), Iuliana Totu (rezumate) si gligac2002 (retusare timing, coordonare proiect).

Articol realizat de cris999 in colaborare cu Dal Yi – asiacinefil.com