DIVERSE

The Duo (2011) – pe urmele lui „Slave Hunters” într-o sageuk-drama ineditã, tradusã în premierã de Asia Team !

Publicat: vineri 14 octombrie 2011

Toamna aduce noi surprize la asiacinefil ! Un nou serial de epoca a ajuns la momentul promovarii, beneficiind de o subtitrare in premiera absoluta in Romania oferita de echipa Asia Team. “The Duo” este un serial fascinant, o fresca a societatii medievale coreene zugravita realist pornind de la paturile de jos si mergand pana la elite. Cu acest serial, suntem transportati din nou in perioada Jeoseon, una din cele mai lungi guvernari a unei dinastii din Asia, caracterizata, evident cu unele exceptii, ca perioada de stabilitate politica, economica si militara. Venita o data cu revolta sclavilor, invazia japoneza din 1592-1598, a fortat Joseon-ul sa inteleaga ca doar amicitia Dinastiei Ming nu e suficienta. Apararea fata de lumea din afara si fata de evenimenele interne trebuia consolidata si modernizata. Chiar in timpul razboiului, coreenii s-au dotat cu temutele arme de foc pe care s-au bazat japonezii. Odata invadatorul infrant, diabolicele inventii apusene care scuipau plumb – pusca si, raritate inca, pistolul, au continuat a fi folosite de armata, politie, si de breslele vanatorilor pentru castigarea existentei. Meseria de vantor a devenit o chestiune de pricepere mai mult decat de forta, iar armele au capatat si alte intrebuintari, dupa nevoie.

Relativa vasalitate fata de Qing (dupa a doua invazie Manciuriana din 1637) asigura tarii qvasi-liniste militara pentru aproape 200 de ani. Aceasta a favorizat impamantenirea de practici si obiceiuri, nu neaparat toate bune. Lipsa tragediilor majore ale razboiului nu conduce obligatoriu la bunastare. Clasele superioare fac legea tarii, iar cei care-o suporta nu au de ales decat sa incerce a supravietui. Liderii care, dupa lege si datina, trebuiau sa fie exemplu pentru “prostime”, dau acum un exemplu rau. Coruptia functionarilor ajunge pana la Ceruri, dar acestea… raman impasibile. Numai oamenii ar putea face ceva, daca le-ar sta in putinta!

Lasand la o parte viata fastuoasa si ordonata de Curte, cu care ne-au obisnuit serialele de epoca coreene in ultimii ani, ne trezim in targ, unde nobilii si stratul de plebe al societatii isi consuma vietile impreuna. Distanta dintre ei este gardul inalt de piatra al curtii celui avut, ce desparte acareturile si averea de golanii ulitei. Si de cele mai multe ori nobilul este nevoit sa ia cunostinta de existenta calicilor: fie ca ii sunt de trebuinta, fie ca e calea cea mai usoara spre liniste, macar pentru un moment.

In buna traditie a lui “Hong Gil Dong” si a lui “Chuno”, coboram din nou in lumea fara speranta a mestesugarilor marunti, pantofari, macelari, cersetori, hoti, vagabonzi si sclavi, oameni fara nici o avere si deci, fara preocupare pentru a proteja ceva. De aceea, marinimia le este caracteristica, depinzand de bunavointa, uneori rautacioasa, a semenilor. Pentru a supravietui, cersesc, fura, mint, ameninta si comit delicte si mai grave, se joaca cu vietile si destinele oamenilor. Isi creeaza propria lume si ierarhie, propriile principii si reguli morale, o lume in care sa se simta importanti si-n care sa-si gaseasca rostul. Fireste ca in lumea lor e chiar mai mare nevoia de EROU. Eroul salvator, care sa razbune nedreptatea, sa fie steaua ce calauzeste nadejdea si aprinde speranta. Ca si in evul mediu european, aceleasi racile cer aceleasi corectii. Occidentul ii are pe Robin-Hood si Wilhelm Tell, romanii ii au pe Iancu Jianu si Pintea, coreenii ii au pe Iljimae si Hong Gil-Dong. Intre ei, o pleiada de luptatori pentru dreptul la viata si umanitate, dar numele lor le stiu traditiile si uneori, cronicile poterei.

Asa cum ne-au obisnuit producatorii coreeni, povestea gandita in “The Duo” are de toate: este o melodrama presarata cu actiune si suspans, impanata cu romantism, desfasurata pe un fundal istoric plin de culoare locala, costume elaborate si peisaje ce-ti taie rasuflarea, fie ca e un sat de calici fie o padure montana de pini. Cuvintele cheie care urmeaza sa atraga publicul sunt de-o schioapa : secretul nasterii, substituirea identitatii, transformare, relatiile interumane, asasinat, gelozie, dragoste neimpartasita, prietenie si eroism. In esenta, povestea ne spune despre doi copii, nascuti in aceeasi noapte, unul in casa nobilului Kim Jin-Sa, a carui sotie moare la nastere si lasa un prunc in mare nevoie, Gwi-Dong. Al doilea se naste in catunul cersetorilor, clanul Calului Dragon, dintr-o mama sclava fugara, Mak-Soon, si e numit Chun-Doong. Mak-Soon va ajunge doica fiului orfan al nobilului Kim. Fiindca nobilul nu-si tine cuvantul si n-o lasa sa se intoarca la fiul ei, doica si proteguitorul ei “oraboni” vor schimba copiii, astfel ca in casa nobilului creste fiul sclavei si-n catunul cersetorilor, creste, insetat de carte, sub obladuirea sefului de clan Jong Kkok-Ji, feciorul biologic al nobilului, sub noul nume de Chun-Doong, ce va ajunge negustor. Cel crescut in casa nobila va deveni ofiter de politie si astfel, pe cai nebanuite ajung amandoi sa alerge in cautarea dreptatii.
Personajele feminine sunt isteata Dong-Nyeo, fiica invatata a dascalului Sung Cho-Shi, (nobil exilat, decazut din dreptruri) care conduce scoala din sat, Dal-Yi, razboinica nepoata a pantofarului din satul macelarilor, tintas de elita si pantofar de lux pentru persoanele avute si Geum-Ok, mezina incapatanata de familie buna, rasfatata si nestapanita dar cu suflet bun. In jurul lor, se invarte o intreaga lume de nobili, functionari, negustori, ofiteri, si o lume si mai mare de fermieri, vagabonzi, sclavi si cersetori. Jumatate din ei duc o viata dubla, in care ziua nu are de-a-face cu noaptea.

Distributia e pe masura povestitrii. Sub bagheta regizorala a lui Im Tae-Woo si Kim Geun Hong (de la care avem Jumong,Yi San, Queen Seon-Deok si cel mai nou, Gye Baek-gratie echipei Asia Team), pe viziunea scenaristului Kim Woon Kyung si a producatorului Choi Yi Sub, joaca o multime de actori cunoscuti.
Inca de la inceput ne intalnim cu vechi cunostinte: Nobilul Kim Jin-Sa este Choi Jong-Hwan, Prefectul si apoi Ministrul de razboi din “Dong Yi”, sau Regele din Gye Baek. Mak-Soon, mama sclava, e Yun Yu-Seon, regina, mama printului Lee-Shin din “Goong”; seful Clicii Vagabonzilor e simpaticul Lee Moon-Shik, Jubang din “Queen Seon-Deok”, tatal adoptiv al lui Iljimae, Fly Daddy Fly, si multe altele. Protagonistii serialului sunt la fel de cunoscuti in cinematografia Coreana : in rolul haiducului Chun-Doong e distribuit Chun Jung- Myung, pentru prima data intr-un rol de personaj istoric. Pana acum s-a descurcat de minune in “Cinderella’s Sister”, Goodbye Solo, Beijing My Love, What’s Up, Fox?, Fashion 70”s, etc. chiar el era curios cum se va descura in rol de”Iljimae”. Pentru Gwi-Dong producatorii l-au ales pe Lee Sang-Yun (Home, Sweet Home, Life is Beautiful,) iar fetele sunt Han Ji-Hye ca Dong-Nyeo (Pianist, East of Eden) si Seo Hyun-Jin ca Dal-Yi (H.I.T. si Hwang Jin-Yi). O prestatie deosebita o au actorii copii : Choi Woo-Sik (Gwi-Dong) venit din Canada pentru preselectie, aflat la primul sau rol. No Young-Hak (Chun-Doong) si-a inceput cariera in 2006 cu aparitia in Hwarang Fighter Maru si l-am mai vazut in Iljimae, Queen Seon-Deok, Road nr.1, asta ca sa pomenesc doar pe cele foarte familiare noua.
Jin Se-Yun (Dong-Nyeo) si-a inceput cariera in 2010 cu It’sOkay, Daddy’s Girl; Lee Sun-Young (Dal-Yi) este crainic pentru KBS specializata pe emisiuni sportive; Park Dae-Won (Jin-Deuk) a jucat in Assorted Gems, High Kick; Kim So-Hyun (Geum-Ok); Kim Woo-Suk (Se-Gap)- “Grudge:The Revolt of Guniho”; Baek Sung-Heum (But-Deul) si Yoon Hong-Bin (Won-Chil), care conduc firul epic pana in episodul al noualea, cu atata naturalete si farmec incat revederea lor nu poate starni decat admiratie si bucurie. Majoritatea au deja state vechi in actorie, unii dintre ei incepandu-si carioera in lumea filmului de la varsta de 9 ani!

Difuzarea serialului, care in total are 32 de episoade, a fost realizata de MBC, iar publicul a fost generos, acordandu-i sanse de la 11,9 pentru primul episod, avand cel mai mare rating, de 19,7 la episodul 8, dupa cum a monitorizat TNS Media Korea, per ansamblu serialul avand o medie ce cca 15% la nivel national.
Asadar, acestea fiind spuse, nu ne ramane decat sa va invitam sa vizionati un serial proaspat, antrenant, dinamic, plin de dramatism , actiune, suspans, forta si culoare. Multumim pe aceasta cale traducatorului – noul nostru coleg, Rin, aflat la al doilea serial tradus pentru Asia Team (primul serial urmand a fi si el promovat, tot istoric, o placuta surpriza asteptata dse multi asiacinefili), promovarea lui “The Duo” incununand o munca dificila de luni de zile, pe cont propriu, acest gen de serial nefiind deloc usor de tradus. Veti putea sesiza nuantele odata cu vizionarea lui, cele doua planuri – lumea sclavilor, plebea si lumea nobililor, a elitelor – impunand folosirea unor termeni specifici mediului respectiv, lucru care sporeste mult farmecul vizionarii. In speranta ca acest nou serial va prinde repede la asiacinfili, care de o jumatate de an sunt rasfatati cu seriale unul si unul, nu putem decat sa reinnoim promisiunea facuta la serialele anterioare: nu ne vom opri aici Vizionare placuta !

Prezentare realizata de iulianatotu – asiacinefil.com

Deep Rooted Tree (2011) – mãreţia lui Sejong într-o nouã k-drama de excepţie subtitratã în românã în premierã de Asia Team !

Publicat: luni 10 octombrie 2011

Asia Team Romania ofera o noua surpriza membrilor comunitatii asiacinefil, un nou serial istoric tradus in premiera in Romania: “Deep Rooted Tree”. Cand inca minunata poveste din “Princess’s Man” sau “Warrior Baek Dong Soo” nu s-a sfarsit, e timpul pentru o noua aventura impresionanta in perioada dinastiei Joseon. De aceasta data actiunea se muta in timpul domniei regelui Sejong cel Mare (1418-1450), singurul rege al dinastiei Joseon care a primit postum titlul “cel Mare” (celalalt monarh a fost Gwanggaetto al statului Goguryeo, pre-Joseon). Dupa atatea scenarii plasate in timpul domniei maretului Yi San, producatorii coreeni revin la perioada lui Sejong, cel care a fost deja portretizat in serialul “King Sejong the Great”, o productie KBS din 2008 cu 86 de episoade. De aceasta data, “Deep Rooted Tree” va avea un numar de 24 de episoade, fiind produs de noua regina a televiziunilor cu serialelor de succes, postul SBS. Anul 2011 cu siguranta va ramane unul memorabil pentru istoria k-dramelor difuzate de SBS, in special in materie de sageuk-drama, “Warrior Baek Dong Soo” ramanand pana in aceasta toamna lider de audienta pe segmentul serialelor istorice.

Regele Sejong este cel de-al patrulea monarh al dinastiei Joseon, una din cele mai marcante figuri ale istoriei Coreei. Sejong a fost cel de-al treilea fiu al regelui Taejong. La 12 ani a devenit Marele Print Chungnyeong, casatorindu-se cu fiica lui Shim On. Cunoscuta drept Doamna Shim, aceasta va deveni mai tarziu Regina Solneon. De mic, Sejong a excelat in diverse studii, fiind favorizat de tatal sau in fata celorlalti frati. Actiunea serialului incepe in anul 1418, moment care coincide cu urcarea pe tron a lui Sejong. Spre deosebire de regii anteriori, ascensiunea lui Sejong la tron a fost putin neobisnuita. Fiul mai mare al regelui Taejong, Yangnyeong, vazandu-se lipsit de indemanarea de a fi rege si a conduce un regat, a considerat ca fratele sau mai mic, Sejong, era destinat sa preia fraiele puterii. Pentru a-i preda tronul, a inceput sa se comporte urat la Curte, si in scurt timp a fost alungat din Hanyang, capitala Joseonului. Aceasta situatie l-a adus pe Sejong pe tron, in timp ce ceilalti doi frati ai lui au urmat carari diferite in viata: unul a devenit un calator ratacitor ce a ajuns sa traiasca prin munti, in timp ce celalalt s-a calugarit inr-un templu Buddhist. Asadar, in 1418, regele Taejong adbica, iar pe tron urca Sejong. Desi nu mai era rege, Taejong a mai pastrat unele puteri la Curte – in special in privinta chestiunilor militare – pana a murit, in 1422.

Ce se poate spune despre domnia lui Sejong ? In primul rand ca a fost un mare strateg militar. A creat diverse regulamente militare pentru a intari hotarele regatului si disciplina in randul armatei. A sustinut progresul tehnologic militar, incluzand aici dezvoltarea tehnologiei ce a stat la baza tunurilor si a testari sagetilor de foc si a diferitelor tipuri de mortare, folosindu-se si de puterea prafului de pusca. Un frumos film din ultimii ani – The Divine Weapon – ilustreaza aceste eforturi ale lui Sejong de sustinere a progrsului tehnologiei militare, in acest film vedeta fiind “Arma Divina”, un dispozitiv de tragere cu sageti ce aveau atasate la capat praf de pusca, sageti care in momentul contactului cu pamantul explodau. Prima actiune militara dupa inscaunare a avut loc in 1419. La sugestia tatalui sau, Sejong a dispus organizarea unei expeditii in zona insulei Tsushima. Victoria asupra piratilor japonezi a dus la recunoasterea suzeranitatii Joseonului de catre Daimyo din Tsushima, consfintita prin tratatul de la Gyehae din 1443. Clanul japonez So devenea, in semn de recunostinta, principalul intermediar in comertul dintre Joseon si Japonia. In 1433, Sejong l-a trimis pe generalul sau de incredere, Kim Jong-seo – nimeni altul decat tatal lui Seung Yu din serialul “Princess’s Man”, supranumit si Marele Tigru – intr-o expeditie in Nord, imporiva manciurienilor. Succesul acesteia a restabilit hotarele nordice ale Joseonului la raul Songhua.

Dincolo de partea militara, regele Seong a avut mari contributii in planul dezvoltarii cercetarii si stiintei in Joseon, dar si a literaturii. Pentru a ajuta fermierii, a scris o Carte a fermierilor, cu informatii despre tehnici de lucrare a pamantului, in scopul introducerii unei agriculturi intensive in Joseon. In planurile sale de progress, Sejong s-a sprijinit pe un mare inventator al acelor vremuri, un anume Jang, de origine umila, dar care odata adus la Curte iar inventiile sale sustinute financiar, a reusit sa ajute mult planurile regelui. Cea mai mare inventie a acestuia a fost un pluviometru, in 1442, care din pacate nu a supravietuit pana astazi, cel mai vechi pluviometru din Asia de Rasarit ramas pana azi datand din 1770, cand regele Yeongjo, dornic sa restaureze perioada de gloerie a lui Sejong, a ordonat crearea unui pluviometru similar, dupa consemnarile din Registrul de la Curtea lui Sejong. O alta preocupare a regelui Sejong a fost reformarea calendarului coreean. Daca pana atunci calendarul coreean era bazat pe longitudinea capitalei Imperiului Chinez, astronomii lui Sejong au creat un calendar in care Hanyang (Seulul de azi) era meridianul primar. Acest nou calendar a permis astronomilor coreeni sa prezica cu exactitate data eclipselor solare si lunare. In timpul lui Sejong s-au scris primele doua tratate de medicina traditionala, independente de cunostintele medicale din Imperiul Chinez. A fost incurajata si sustinuta literatura, fiii nobililor fiind primiti sa studieze la Curte. A fost creat limbajul hangul scris, si chiar daca majoritatea nobililor refuzau sa-l foloseasca, poporul l-a imbratisat, multi oameni din clasele de jos devenind literati si putand comunica in scris. In 1420 a fondat deja celebra “Sala a Vredniciei” (ce apare si in serialul “Princess’s Man”), unde eruditi selectati de Rege indeplineau diverse indatoriri specifice. Insusi Sejong a scris mai multe lucrari de-a lungul vietii, extrem de apreciate de generatiile urmatoare.

Una din cele mai importante realizari ale regelui Sejong, care a schimbat istoria coreenilor, a fost alfabetului fonetic nativ hangul in limbajul coreean. Pentru aceasta Sejong a fost numit de catre coreeni “parintele alfabetului national coreean”. Inainte de aceasta uriasa reforma, doar aristocratii stiau sa scrie si sa citeasca, folosind caractere chinezesti adaptate (hanja). Introducerea alfabetului hangul format din 28 de litere avea un scop precis: toti coreenii, indiferent de clasa sociala, sa aiba posibilitatea de a invata sa scrie si sa citeasca. Acest lucru a starnit opozitia elitelor, care in mod firesc au respins noul alfabet. In plan religios, Sejong a intarit confucianismul coreean, reusind sa creeze prin toate aceste reforme o identitate culturala nationala. Spre sfarsitul vietii, Marele Sejong a fost descoperit de catre medicii sai ca suferind de diabet. In urma complicatiilor de la aceasta boala, a murit la 11 zile dupa ce a implinit 53 de ani. Ce a urmat dupa s-a putut vedea in serialul “Princess’s Man”: doi ani Joseonul a fost condus de fiul sau, Munjong. Rapus de boala, acesta a transmis tronul fiului sau, Danjong, in varsta de doar 12 ani. Stabilitatea din timpul lui Sejong e inlocuita de instabilitate in momentul in care Sejo, al doilea fiu al lui Sejong (in serialul “Princess’s Man” – Marele Print Su Yang) uzurpa tronul in 1455. Pentru a intelege importanta uriasa a acestui rege Sejong in istoria Coreei, mai trebuie spus ca in 2007, guvernul republicii Coreea a creat un district administrativ special intitulat “Orasul Autonom Special Sejong”, unde au fost mutate 9 ministere si 4 agentii nationale. Scopul final a fost mutarea in aceasta unitate administrativa autonoma a tuturor institutiilor importante ale statului, cu alte cuvinte mutarea capitalei din Seul, aici.

“Deep Rooted Tree” prezinta cateva din marile realizari ale acestui monarh, impletind biografia acestuia cu o intriga complicata si captivanta. Ca in celelalte seriale de gen, viata de la Curte e prezentata in paralel cu viata oamenilor de rand, in special a sclavilor. Personajul principal in jurul caruia se tese intreaga poveste este Ddol Bok, fiul unui sclav aflat in slujba fratelui Cancelarului Shim, cel care era socrul regelui Sejong. Moartea brutala a tatalui sau il va face pe micul Ddol Bok sa isi doreasca razbunarea acestuia, urmand o cariera ascendenta facilitata de reformele regelui Sejong, in armata, devenind un iscusit luptator in cautarea dreptatii. Rolul principal ii revine cunoscutului si indragitului actor Jang Hyuk, care reapare intr-o sageuk drama la un an si jumatate dupa aparitia in megasuccesul “Chuno – The Slave Hunters”. Alte figuri familiare vor starni bucurie fanilor k-dramelor: Ahn-seok Hwan (tatal lui Mong-ryong din serialul “Delightful Girl Choon-Hyang”), Han Suk-kyu din filme precum “Christmas in August”, “The Scarlet Letter” sau “Eye for an Eye” si multi altii. Coloana sonora este si ea una de calitate, iar realizarea per ansamblu a celor 24 de episoade este deosebita, nefiind un serial facut “peste noapte”, cu filmari superficiale. Scenariul ofera o multime de surprize, pornind de la clasica poveste mutata in copilaria personajului principal, care mai apoi evolueaza intr-un sens cu totul neasteptat, parcurgand diversele etape ale maturizarii. Serialul are la baza un roman publicat in 2006, asadar o intriga solida si un scenariu care nu poate iesi din limitele impuse de roman.

Asadar, exista toate ingredientele pentru inca un serial superb care ne va incanta pana dupa Craciun, intr-un ritm de 2 episoade pe saptamana, traducerea efectuata de Asia Team aparand la doar cateva zile dupa difuzarea serialului in Coreea. Un privilegiu care acum cativa ani era interzis iubitorilor de k-drame din Romania a devenit un rasfat pentru utilizatorii asiacinefil.com. O toamna plina de surprize, care se vor tine lant pana la sfarsitul anului. Iar apoi o vom lua d ela capat. Fiti cu ochii pe noi !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Overheard (2009) – echipa lui „Infernal Affairs” dã din nou lovitura !

Publicat: duminică 2 octombrie 2011

“Overheard” e un thriller complet diferit de ce s-a mai realizat pana atunci in cinematografia din Hong Kong. Cu un scenariu si regie semnate de Alan Mak (Infernal Affairs 2, 3, Initial D) si mai ales Felix Chong (scenaristul laureat al genialei trilogii “Infernal Affairs”), “Overheard” marcheaza prima incursiune a filmului din Hong Kong in lumea salbatica bursiera, asa cum “Wall Street” a facut acum mai bine de un deceniu atata valva in cinematografia americana. Si in cazul lui “Overheard”, ca si in cel al lui “Wall Street”, distributia este una de nota 10: Lau Ching-Wan din “Written By” sau “Mad Detective”, Daniel Wu din “Triple Tap” sau “Shinjuku Incident” si Louis Koo din A Chinese Ghost Story, Triple Tap, Connected sau Accident) ridica interpretarea rolurilor lor la rangul de arta cinematografica pura. Filmul, produs de Derek Yee si Henry Fong (alte 2 nume grele din industria cinematografica din Hong Kong) a avut un buget de 10 milioane dolari Hong Kong (1,2 milioane dolari americani), si a reusit sa depaseasca cu mult calitatea precedentului film al cuplului Chong/Mak, “Lady Cop and Papa Crok”. “Overheard” a fost a noua colaborare dintre Lau Chang-Wan si Louis Koo, si, un lucru interesant, conform scenariului, personajul lui Louis Koo (care e mai tanar decat Lau Chang-Wan) trebuia sa fie mai in varsta decat personajul lui Lau Chang-Wan. Pentru asta, pe fata lui Koo s-a aplicat mult machiaj, iar frizura i-a fost radical schimbata – chiar se vede, la un moment dat, ca are parul incaruntit ! In plus, inaintea ineperii filmarilor, Daniel Wu a organizat o petrecere privata la care i-a invitat pe cei doi colegi de platou, pentru a se stabili chimia personajelor din viitorul film. Iar “Overheard” a fost un mare succes de casa si nu numai. A avut parte de 5 nominalizari la Hong Kong Film Awards si a castigat 3 premii. Drept urmare, in acest an s-a realizat un sequel, cu aceeasi actori in rolurile principale, dar cu un scenariu diferit, pastrandu-se elementele cheie din “Overheard”.

Max urmeaza sa se casatoreasca cu Jenny, fiica unui instarit om de afaceri pasionat de golf. Dupa nunta, viata lui urmeaza sa se schimbe radical, trebuind sa participe la partide de golf cu tata-socru si sa aiba grija de sotia lui. Gene e un tip cu probleme financiare. Are nevoie de cel putin un million de dolari, fiul lui suferind de o boala foarte grava. Cei doi lucreaza intr-o echipa condusa de seful lor, Johnny, echipa ce se ocupa de supravegherea audio si video a unei companii ce face specula la bursa. Munca este obositoare si se face pe schimburi, implicand “plantarea” de microfoane in birourile companiei si in urmarirea clipa de clipa a fiecarei miscari sau discutii din birourile acesteia. La un moment dat, Max si Gene raman singuri in birou si afla un pont in urma supravegherii: actiunile unei companii cotate la 20 de centi urmeaza sa creasca a doua zi la 1,2 dolari. Disperat si cu o foame mare de bani, Gene ii propune colegului Max sa stearga convorbirea si sa incerce sa profite la maxim de acest pont, chiar daca asta inseamna incalcarea eticii profesionale. Banuitor, Johnny, seful lor, intuieste ca cei doi au aflat ceva si se afla cu ochii pe ei. Si acesta are probleme personale, fiind amantul lui Mandy, sotia unui alt coleg de-al lui, Kelvin. In momentul in care cei trei accepta sa devina complici si sa se foloseasca de pontul obtinut pentru a cumpara actiuni ieftine cu toate economiile lor si a le tranzactiona cand au crescut valoric, acestia se trezesc prinsi la mijlocul unei manipulari de proportii a bursei, iar vietile lor insisi ajuns sa se afle in pericol. Cum vor reusi sa o scoata la capat ?

Primele 30 de minute ale filmului pot parea plictisitoare. Fiecare personaj principal din cele 3 e prezentat in mediul familial si in cel profesional. Viata de politist de supraveghere este una ce implica multa atentie si concentrare (a se vedea “Eye in the Sky”), cea mai mica greseala putand compromite munca unei intregi echipe. Fara a se putea stabili exact caracterul fiecarui personaj, dintr-o data protagonistii sunt pusi in fata unei situatii neasteptate: doi dintre ei afla un pont care ar putea sa le schimbe viata. Seful lor observa comportamentul schimbat al acestora si intra la banuieli, dar in cele din urma ajunge sa fie si el corupt de dorinta de a isi asigura viitorul alaturi de sotia bunului sau coleg de seruviciu si prieten, Kelvin. Datoriile ii imping pe Max si Gene sa aleaga tainuirea pontului aflat, insa aceasta le va aduce doar complicatii, iar la un moment dat, cand in joc e viata unui om, acestia trebuie sa aleaga intre calea adevarului sau continuarea pe calea minciunii. In final, cand nu au alta alternativa, unul accepta situatia, iar celalalt intentioneaza sa fuga de raspunderea in fata legii pe care a slujit-o 30 de ani. Lucrurile vor scapa de sub control, iar proverbul “Cine sapa groapa altuia chiar el cade in ea” se dovedeste mai mult decat real. Interesanta abordarea mediului bursier – o alta cale prin care te poti imbogati usor sau pierde totul dintr-o data, jocul la bursa fiind prezentat drept apanajul persoanelor versate, in care amatori precum cei 3 politisti sau o batranica ce se ruga mereu la Buddha sa dea lovitura sunt niste prezente accidentale care habar nu au de culisele fenomenului. Ramane intrebarea daca ideea spectaculoasa a scenariului acestui film are rezonanta in viata de zi cu zi, daca intr-adevar corporatii fantoma sau companii controlate de Mafie pot manipula bursa si obtine bani murdari transformati printr-un sistem inteligent de parghii in bani curati. Probabil ca da.

Un film realist, care in ciuda termenilor bursieri ofera cel putin o ora de scenariu captivant, cu un final surprinzator. Se vede ca regia e semnata de unul din regizorii sequelului si prequel-ului lui “Infernal Affairs”: tensiune la cote maxime, rasturnari de situatii cand te astepti mai putin, plus o distributie exceptionala. Dincolo de tragismul povestii, filmul ne transmite un sfat: nu jucati la bursa fara a sti ce faceti ! Atunci cand iti doresti prea mult, s-ar putea sa pierzi tot, iar atunci cand nu te astepti, ai putea deveni milionar peste noapte. Un film care ne poarta de la agonia la extazul fiecarui personaj, pigmentat cu franturi din viata personala a fiecaruia, ce completeaza perfect un thriller dramatic foarte laudat inca dinaintea premierei sale. Felicitari traducatorului (Raziel by1) pentru modul in care a jonglat cu termenii bursieri, “Overheard” nefiind deloc un film usor de tradus in orice limba si mai ales de catre oricine. Urmariti acest film, e unul din cele mai inteligente thriller-uri ale ultimilor ani din Hong Kong. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asicinefil.com

Poseidon (2011) – cel mai nou serial coreean de acţiune tradus în premierã în românã de Asia Team !

Publicat: joi 29 septembrie 2011

In stilul in care Asiacinefil si-a obisnuit deja fanii (adica mult si de calitate), un nou serial despre care s-a vorbit mult in ultimele luni urmeaza sa faca deliciul iubitorilor serialelor coreene de actiune: “Poseidon”. In mitologia greaca, Poseidon era Zeul Marii (in mitologia romana echivalentul sau fiind Neptun). Cand lumea a fost impartita, Cerul i-a revenit lui Zeus, lumea de sub pamant lui Hades, iar marea si apele lui Poseidon. Acesta salasluia pe fundul marii, spune mitul, spintecand valurile cu tridentul sau. Apele marii il ascultau, ba involburandu-se, ba linistindu-se, insulele erau inghitite de ape sau erau aduse la suprafata. Dincolo de mit, titlul are menirea de a marca teritoriul unde se deruleaza povestea personajelor – pe mare sau in apropierea ei -, aducand o farama de mister din amintirea unei civilizatii stravechi care nu are nimic in comun cu civilizatia din peninsula coreeana. In schimb, nu poate fi scapat din vedere apetitul recent al realizatorilor coreeni spre folosirea numelor zeitatilor grecesti ca titlu al unor seriale de mare impact. Nume “exotice” de zeite grecesti precum “Iris” sau “Athena” au devenit puncte de referinta in materie de k-drame de actiune in ultimii 2 ani. Astfel ca nu trebuie sa mire pe nimeni daca numirea actualului serial cu numele “Poseidon” nu e cumva doar o simpla lovitura de imagine pentru a vine produsul finit. Strategie de marketing sau simpla coincidenta, dintre toate serialele coreene numite dupa zeitati grecesti acesta pare cel mai potrivit pentru tematica abordata. Daca in “Iris”, elementul de legatura intre zei si oameni (ceea ce simboliza zeita inaripata Iris) nu prea a lasat sa se intrevada cine erau “zeii” si cine “muritorii”, iar daca in “Athena”, intruchiparea intelepciunii nu era nici un personaj in mod special, in “Poseidon” avem clar definita aria in care se desfasoara actiunea si in preajma careia se consuma dramele personajelor: marea. Stapanul acesteia vegheaza si se razbuna, inghitind in apele lui bucuriile si suferintele eroilor, modeland destine si acaparandu-le pentru eternitate.

Filmarile la acest proiect au inceput tarziu in 2010, dar s-au oprit dupa ce 20% din primul episod era deja filmat. Bombardarea insulei Yeonpyeong de catre Coreea de Nord in 23 noiembrie 2010 si vremea nefavorabila au dus la oprirea filmarilor, parte din ele desfasurandu-se pe mare, cum o sugereaza si titlul serialului. Filmarile au fost reluate in aceasta toamna, dupa multe ezitari. La un moment dat exista chiar posibilitatea anularii serialului, in momentul in care mai multi actori din distributie, satuli sa astepte existenta fondurilor pentru continuarea filmarilor, au anuntat ca parasesc echipa pentru alte proiecte. Actorul Kim Kang-Woo si actrita Kim Ok- Bin au anuntat ca renunta datorita unor probleme legate de programarea filmarilor la alte proiecte. Ultima demisie a fost a actorului principal Eric Moon (recent revenit din armata, dupa 2 ani de absenta de pe ecrane) care a anuntat c-a acceptat rolul principal in drama difuzata de KBS2 “ Spy Myeong Wol”. Actorii ce-au renuntat la acest proiect au fost inlocuiti, iar o parte din scene au fost refilmate de la zero. “Poseidon”, care era preconizat a avea 16 episoade (si atat au ramas in final), ar fi trebuit difuzat pe postul SBS incepand cu luna mai 2011, insa in cele din urma locul sau a fost luat de comedia romantica “Lie To Me” (ce poate fi urmarita pe https://filme.asiacinefil.com). Pe 30 iunie 2011 casa de productie Annex Telecom a anuntat difuzarea serialului pe KBS2 incepand din aceasta toamna.

Regia serialului este semnata de Yu Cheol-yong, cel care are la activ seriale precum “Swallow the Sun” sau H.I.T, pline de actiune si suspans. In privinta distributiei finale, in rolurile principale apar Choi Si-Won, cunoscutul membru al formatiei pop Super Junior, care va fi pentru publicul feminin un adevarat magnet. Recentul rol din “Athena” l-a propulsat, pana la “Poseidon” prinzand si un rol intr-un serial taiwanez, dovada a popularitatii ridicate de care a ajuns sa se bucure. Lee Sung-Jae interpreteaza cel de-al doilea rol principal masculin, dovedind ca este unul din actorii coreeni experimentati ai momentului. Cea mai memorabila prestatie a acestuia a fost rolul din “Daisy”, unul de neuitat, dar si cel din “Holiday”, unde a interpretat un detinut evadat, in cautarea dreptatii. Fizicul lui aminteste de cel al lui Cha Seung-won, personajul negativ Son-hyuk din “Athena”. Triunghiul este inchis de prezenta feminina, Lee Si-young, ce a debutat in 2008 in “Kingdom of the Winds” in apreciatul rol Yeon-hwa, printesa inimii lui Muhyul, urmand “Boys over Flowers” si “Mischievous Kiss”. In rolurile secundare vor putea fi recunoscute cateva figuri cunoscute din seriale precum “Plan B”, “Iris” sau “Hong Gil Dong”. Pe langa retrasul Eric Moon, s-a zvonit o vreme ca rolul principal va reveni lui Jang Hyuk, care a scapat anterior rolul din “Secret Garden”, insa pana la urma totul a fost doar un zvon.

Serialul spune povestea vietii de zi cu zi a mai multor politisti din cadrul Pazei Nationale de Coasta sud-coreene, acestia trebuind mai tot timpul sa anihileze actiunile diverselor organizatii criminale sau de contrabanda. “Heugsahoe”, consortiul crimei organizate din Coreea, cu stranse legaturi cu lumea interlopa din zona (Japonia, Hong Kong), e condusa cu mana forte de Choi Hee Gon, un personaj care mereu reuseste sa scape cand este incoltit. Cu 4 ani in urma, acesta a ucis-o pe sotia lui Kwon Jung Ryool, seful echipei de investigatii si spionaj din cadrul Politiei Maritime. La scurt timp de la incident, mai multi membri implicati in operatiunea sub acoperire de capturare a periculosului interlop isi pierd personae dragi din familie. Sun Woo, un tanar politest, primeste misiunea de a se infiltra in cadrul organizatiei lui Hee Gon, dar aceasta esueaza cand o politista ce-l investiga pe Sun Woo e ucisa cu sange rece de necrutatorul interlop. Peste aproape 4 ani, Kwon si Sun-woo se reintalnesc, amandoi periferizati datorita esuarii unor misiuni, urmariti de amintirea trecutului. Destinul – seful lor – le ofera din nou sansa de a lucra impreuna in cadrul unei echipe de investigatie care trebuie sa rezolve toate cazurile nerezolvate de ani de zile ale Pazei de Coasta. In fapt, principala lor misiune va fi capturarea lui Choi Hee Gun.

Un serial care se anunta foarte interesant, si care daca nu ar avea muzica hip-hop si anumite secvente cu accente “a la Baywatch”, care reprezinta o intruziune nefericita in stilul clasic de realizare al serialelor coreene, poate ca ar fi gustat de si mai multa lume. Trebuie inteleasa, insa, aspiratia fireasca a cineastilor coreeni de a se apropia de stilul american de realizare a acestui gen de seriale, dincolo de povestea in sine si de distributie primand interesul financiar si ratingul. “Poseidon” imbina actiunea cu romantismul, iar ingeniozitatea scenariului va fi cea care va asigura sau nu succesul sau, deoarece actorii sunt bine alesi, iar ideea serialului pare una atragatoare. Tinand cont de experienta regizorului lui “Swallow the Sun”, nu ramane decat sa mergem pe mana realizatorilor lui “Poseidon” si sa savuram fiecare episod nou aparut, deoarece se anunta un serial exploziv. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 in colaborare cu alinabv – asiacinefil.com

Last Present (2001) – Lee Young-ae într-un rol emoţionant înaintea transformãrii în Jang-Geum

Publicat: duminică 25 septembrie 2011

Sfarsitul secolului trecut si inceputul noului mileniu au adus in cinematografia coreeana o multime de filme impresionante atat ca subiect cat si ca interpretare. Filmul coreean intra intr-o noue etapa, cea a exploziei de scenario si talente si a transformarii cinematografiei intr-o industrie profitabila dupa modelul Hollywoodului. Actorii care azi sunt considerati vedete de prim rang acum un deceniu faceau roluri memorabile, in cautarea afirmarii. “The Last Present” poate fi numit, fara menajamente, una din melodramele coreene cele mai tulburatoare pe care acest gen l-a putut transpune vreodata pe ecran. Povestea oricand poate fi considerata ca inspirata din fapte reale, si desi totul este o fictiune, interpretarea extraordinara a protagonistilor a reusit sa transforme fictiunea in realitate… pe ecran ! Cu acest film, practic, regizorul Oh Ki-hwan debuteaza in scaunul regizoral, dupa doua filme la sfarsitul secolului trecut la care a contribuit ca asistent de regie. La 4 ani dupa acest film memorabil, Ki-hwan a schimbat registrul, trecand de la melodrama la comedie si dand lovitura cu “Art of Seduction”. 2 ani mai tarziu a abordat genul horror in “Someone Behind You”, iar peste alti 2 ani, in 2009, a realizat un segment din omnibus-ul “Five Senses od Eros”, abordand drama din cadrul vietii personale a unor cupluri. Asadar, avem in fata un regizor care inca de la filmul de debut, “The Last Present”, a dat dovada unui mare talent si a unei capacitati de adaptare la diverse scenarii destul de rare in domeniu. Distributia filmului va prilejui reintalnirea cu o mare actrita, aflata in floarea carierei sale. Lee Young Ae avea, in 2001, 30 de ani, era mai frumoasa decat oricand si avea la activ 16 seriale din distributia carora a facut parte in ultimul deceniu al secolului XX. Ultimul rol intr-un serial avea sa-i aduca si cel mai mare succes, in 2003, cand a interpretat personajul Seo Jang-Geum din minunatul “Jewel in the Palace”. Mai tarziu, rolul din ultimul sau film, “Sympathy for Lady Vengeance”, i-a adus si binemeritatele premii pentru interpretare intr-un film pentru marele ecran. In “The Last Present”, partenerul ei este un alt actor foarte apreciat in Coreea, Lee Jung-jae, ce a avut roluri impecabile in filme precum “Il Mare”, “Over the Rainbow” sau recent in “The Housemaid”, si care in “The Last Present” oscileaza intre comedie si melodrama prin natura rolului sau, un comediant in interpretarea… comediei triste a vietii.

Yong-gi Jung este un comediant ce isi castiga existenta alaturi de partenerul sau participand la diverse show-uri de varietati televizate. Marea lor problema este ca pretutindeni sunt respinsi la auditii, iar a razbi in show-biz nu e la indemana oricui. Intr-una din zile, un producator (cu asociatul sau) ii propune sa-l impresarieze pe el si pe partenerul sau, insa ii cere in schimb o suma importanta de bani. Refuzul lui Yong-gi Jung ii atrage criticile sotiei lui, Jung-yeon, care ii reproseaza si lipsa banilor, dar si o racire a relatiei dintre ei. Yong-gi Jung se casatorise cu aceasta desi Jung-yeon era orfana si parintii lui au fost contra lor inca de la inceput. Iubirea a invins, cei doi s-au casatorit, si de aici au inceput un lung sir de nenorociri. Copilul pe care l-au avut a murit in urma cu 2 ani, aducand tristete si suferinta in viata celor doi soti. Disperat sa-si gaseasca o slujba de comediant stabila si satul sa fie umilit si platit in cadouri simbolice sau in “bani de mancare” de producatori indiferenti si aroganti pentru scurte participari in cadrul unor emisiuni, acesta accepta sa faca rost de bani pentru a plati falsilor producatori ce l-au ofertat o astfel de slujba. Dar intamplarea face ca cei doi escroci ce se pretindeau producatori sa o contacteze pe sotia lui Jung chiar la magazinul de hainute pentru copii pe care aceasta il gestiona. In urm aunui incident, femeia se prabuseste si e dusa de urgenta la spital. Aici, escrocii afla ca Jung-yeon sufera de o boala necrutatoare in stadiu terminal si ca aceasta ii ascunsese sotului ei adevarul. Prin intermediul celor doi, Yong-gi afla de boala sotiei sale si gaseste o poza din copilaria ei, in camera acesteia. In ea apare un baiat al carui chip e incercuit, iar sotul se decide sa inmaneze poza celor doi escroci, pe care ii insarcineaza sa-i gaseasca pe toti cei din poza. Reintalnirea cu acestia ar trebui sa fie ultimul dar al sotului iubitor pentru sotia sa bolnava. Iar surprizele nu contenesc sa apara…

“The Last Present” este un film pur si simplu deosebit. Rar o melodrama coreeana a avut puterea de a reda atat de realist drama unor personaje a caror viata a fost mereu pe marginea prapastiei. Interpretarea celor doi actori principali e cea care incununeaza pelicula, dand viata unor trairi care ti-e greu sa iti inchipui ca pot exista – si din pacate exista – in aceasta lume nedrapta. Yong-gi e un comediant fara succes, mereu in cautarea unui loc de munca stabil care sa-i pemita sa asigure sotiei sale acel trai decent pe care I l-a promis.Dar lumea show-biz-ului redata in film, din pacate, e o copie fidela a show-biz-ului coreean a acelor ani: producatori ce se cred zei, actori necunoscuti care trebuie sa ofere mita pentru a-si face aparitia “pe sticla”, o lume salbatica in care valorile nu sunt dictate de talent cid oar de bani si relatii. Yong-gi nu are posibilitatea financiara de a razbate de unul singur, in conditiile in care in momentul in care s-a casatorit, practice a interrupt orice dialog cu mama si cu tatal sau. Singurul sau sprijin este sotia lui, Jung-yeon, orfana de mica, pe care o iubea enorm insa in fata careia nu putea sa-si exprime iubirea asa cum ea si-ar fi dorit. Complexul de a nu putea aduce bani in casa il facea mereu sa devina un simplu actor pana si in spatiul privat al casei sis a se poarte cu raceala fata de nevinovata lui sotie. Cei doi isi pierdusera copilul, iar durerea in loc sa ii apropie i-a indepartat. Drama se declanseaza cand aflam ca ea sufera de o boala incurabila. Sunt emotionante momentele in care Jung-yeon incearca sa mituiasca pe sotia unui producator doar pentru a-l ajuta, fara stirea sotului, pe acesta, sa-si implineasca visul. Ea stie ca el e dependent de ea, ca va veni si clipa cand ea nu va mai fi, iar el va ramane al nimanui in aceasta lume. Tot ce face face pentru a-l ajuta sa se implineasca, sa-si ordoneze sis a-si schimbe modul de viata de zi cu zi. Iar el nu realizeaza aceste lucruri decat atunci cand afla adevarul. Si icnearca sa o rasplateasca cu un ultimo dar si sa-i aduca aproape, dupa 20 de ani, pe prietenii din perioada scolii primare, inclusive pe cel despre care credea ca ar fi prima ei iubire si pe care l-a gasit intamplator insemnat intr-o poza.

Un film extrem de trist, cu personaje complexe interpretate magistral de doi mari actori. Dupa un asemenea film, orice cuvant e de prisos. Ramane sa-l descoperiti, in mod sigur va va marca si va intra in galeria celor mai frumoase filme romantice melodramatice pe care ati avut ocazia sa le vedeti vreodata. Dotarea cu batiste inaintea inceperii vizionarii este obligatorie. Multumim tradicatoarei Vasilica pentru minunata traducere si frumoasa supriza pe care a acceptat sa o impartaseasca cu toti asiacinefilii. “The Last Present” merita sa aiba o traducere impecabila in limba romana. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Delightful Girl Choon Hyang (2005) – încã o surprizã în premierã oferitã de Asia Team Romania !

Publicat: vineri 23 septembrie 2011

Va amintiti de “Legend of Hyang Dan” (2007) ? Ne-a binedispus anul acesta, de martisor, prin bunavointa “Asiacinefil”. Ce avem aici e reluarea clasicei legende a frumoasei Choon-Hyang- cu doi ani inainte le Legend of Hyang Dan (miniseria din primavara avea povestea oarecum… improspatata) – transpusa in epoca moderna; deh… karma… care-i urmareste pe eroi peste veacuri si nu le da ragaz nici o clipa… Asiacinefil propune un nou serial (al 3-lea in decurs de doar o luna de zile dupa “Hotelier” si “Little Girl K”) tradus in premiera in Romania, tuturor iubitorilor de k-drame: “Delightful Girl Chun Hyang”. De aceasta data este vorba de o noua comedie romantica in 17 episoade, ce parodiaza o povestire populara coreeana extrem de cunoscuta, “Chunhyangga”, mutand-o in timpurile prezente intr-un stil caracteristic numai si numai realizatorilor coreeni. Traditia populara consemneaza in secolul XIX coreean o crestere a popularitatii asa-numitelor “pansori” (pan = un loc unde se aduna multa lume, sori = sunet). Cum o spune si numele, termenul se refera la acte artistice desfasurate in locuri publice (de obicei piete), ce constau intr-un recital vocal al unei interprete in acompaniamentul unui cantaret la toba. Sub aceasta forma, satira si povestirile de dragoste ajungeau sub forma unui spectacol la poporul de rand. Aceste povestiri purtau numele de “madang”, iar spunerea uneia putea dura cateva ore. Traditia consemneaza existenta a 12 madang, din care doar 5 s-au pastrat pana in zilele noastre. Una dintre ele a fost “Chunnhyangga” sau “Cantecul lui Chun Hyang”. Inchipuiti-va urmatoarea scena: in centrul unei piete se afla cei doi artisti, pe un podium, iar in jurul lor multimea galagioasa imbracata saracacios. La un moment dat, interpreta isi deschide evantaiul si incepe sa cante melodia. Evantaiul deschis este fluturat in vant pentru a accentua miscarile interpretei, si este strans la fiecare schimbare de scena. Interpretul la toba ofera ritm interpretarii nu doar prin bataile repetate in instrument ci si prin “chuimsae”, sunete verbale ce pot fi atat simple vocale cat si cuvinte scurte de incurajare a interpretei sa continue povestea. Dintr-o data, urmand exemplul tobosarului, multimea scoate si ea sunete similare, asemeni celebrelor “Ole”-uri din flamengo. O atmosfera de buna dispozitie se instaleaza, lumea intra in jocul celor doi artisti. Nu e de mirare, in aceasta situatie, ca interpretarea “Chunhyangga”, conform consemnarilor, a durat chiar si pana la 8 ore fara intrerupere ! Din anul 2003, aceasta forma de manifestare artistica – traditia pansori – a fost proclamata de UNESCO “Capodopera a limbajului verbal si mostenire intangibila a umanitatii”.

Revenind la serialul nostru, povestea lui Chun Hyang este una din cele mai cunoscute povestiri populare coreene, pe care atat literatura cat si muzica sau filmul au pus-o in valoare ca element cultural de prim rang. Madang “Chunhyangga” a fost compusa in 1870 de scriitoarea de pansori Shin Jae-hyo, chiar daca are la baza mai multe cantece traditionale coreene. “Chunhyangga” spune povestea de iubir dintre Chun Hyang, fiica unei gisaeng, si Yi Mong Ryong, fiul unui magistrat. Dupa ce cei doi sunt casatoriti ilegal, Mong Ryong merge in Seul si il corupe pe un magistrat local caruia ii cere sa incerce sa o transforme pe Chun Hyang in concubine lui. Aceasta refuza si in fata mortii e salvata in ultima clipa de Mong Ryong care revine in scena de aceasta data ca secretar regal. Povestea se desfasoara in Namwon, in provincial Jeolla, si, ca un fapt divers, annual in localitate se organizeaza un festival intitulat chiar asa, “Chun Hyang”, in amintirea acestei frumoase povesti de iubire. Povestea lui Chun Hyang a avut parte d eo multime de ecranizari pentru micul si marele ecran, cea mai celebra fiind cea din anul 2000 a cunoscutului regizor coreean Im Kwon-taek. Filmul coreean “The Servant” din 2010 are tangenta cu acest subiect, la fel si serialul pentru micul ecran tradus in premiera in Romania de Asia Team, “Legend of Hyang Dan”.

Povestea incepe in momentul in care Lee Mong Ryong, fiul unui sef de politie, este transferat de la un liceu din Seul, la liceul din Namwon, un orasel de provincie. Copil de bani gata, Mong Ryong cunoaste pe parcursul a doi ani de liceu o graoaza de transferuri, datorita caracterului sau rebel si bataios. Din aceasta cauza, nici rezultatele scolare nu sunt nici macar multumitoare. Rebelul nostru este, in schimb, indragostit lulea de Chae Rin noona, careia nu are curajul de a-i marturisi iubirea sa.
Inca din prima sa zi in Namwon, Lee Mong Ryong, adevarat magnet pentru incurcaturi, o cunoaste pe Sung Chun Hyang, fiica unei cantarete de cabaret, cea mai bun? eleva din liceu, care, prin forte proprii, incearca sa-si faca un viitor. Dar nici cu Chun Hyang nu ne este rusine ! Fire rebela si imprevizibila, se trezeste adesea in mijlocul unor situatii de toata nostimada.
Fara intentie, Mong Ryong o fotografiaza pe fata intr-o postura nu tocmai placuta, in momentul in care incerca sa intre “fraudulos” in parcul orasului. Acest fapt atrage “represalii” din partea domnisoarei, si bineinteles, o antipatie reciproca intre cei doi. Nu mica le este surpriza cand a doua zi constata ca sunt si colegi de clasa, Lee Mong Ryong nepregetand nici un efort pentru a o sicana permanant pe fata.
In urma unei astfel de sicane, fata contracteaza o raceala, care o tine in casa. Simtindu-se vinovat, baiatul ii face o vizita, numai ca aici confunda o sticla de vin, pe care o bea pana la fund, cu una de suc. Si necazurile vin pe banda rulanta cand a doua zi cei doi sunt descoperiti de “fortele reunite” – tatal baiatului, mama fetei, basca profesorul lor – dormind in acelasi pat. Conflictul pare a fi musamalizat de catre profesor, care o crede pe fata ca nu s-a intamplat nimic intre cei doi. Insa involuntar, cei mai buni prieteni ai celor doi fac ca intamplarea sa fie difuzata prin statia radiofonica a scolii. Astfel ca, pentru a “repara” prestigiul familial si pentru a nu fi exmatriculati, cei doi sunt obligati sa accepte ca si-au petrecut noaptea impreuna si sa se casatoreasca.
Totul ar fi bine si frumos daca Chae-rin, care dupa ce respinge dragostea lui Mong Ryong, afland despre casatoria acestuia nu ar fi devenit brusc geloasa, inceacand sa-si recucereasca iubirea. Si pentru ca situatia sa devina si mai complicata, intra in scena si Byun Hak do, directorul plin de succes al unei agentii de enterteinement, care venise in localitate pentru filmarile la un serial si care se indragosteste de imprevizibila Chun Hyang.
Cei doi tineri reusesc sa fie admisi la cea mai buna universitate din Coreea, insa fata se afla in imposibilitatea de a-si plati cursurile, motiv pentru care dispare din viata sotului ei. Acesta o regaseste, si cand se pare ca totul poate reveni la normal, intervine Byun Hak do, care prin santaj o obliga pe fata sa plece cu el intr-o calatorie in Japonia. Chun Hyang obtine divortul, insa in ultima secunda hotaraste sa-l paraseasca si pe Hak do. Ce se va intampla mai departe, oare Sung Chun Hyang si Lee Mong Ryong se vor mai intalni, vor reusi sa aiba un destin impreuna ?

Serialul, cunoscut si sub numele de “Sassy Girl Chun Hyang”, reprezinta o adaptare moderna a clasicei povesti – cu o vechime de aproape un secol si jumatate – a lui Chun Hyang. Personajele principale poarta acelasi nume cu personajele clasice (coincidenta, nu ?), iar parintii lor provin, ca in poveste, din doua medii diferite: tatal lui Mong Ryong este un reputat politist, in timp ce mama lui Chun Hyang e o cantareata de cabaret. Mong Ryong – un infumurat, baiat de bani gata increzut; Chun Hyang – o luptatoare, ce incearca sa-si depaseasca situatia din familie prin invatatura, fiind prima din clasa ei. Realizatorii serialului au declarat ca doresc sa prezinte o imagine inedita a lui Chun Hyang, in pas cu timpurile prezente, o femeie puternica, atractiva, curajoasa in alegerea iubirii sale (se stie faptul ca in perioada Joseonului, casatoriile intre persoane provenind din clase diferite erau interzise, astfel ca acesta e un amanunt ce nu trebuie scapat in momentul in care urmariti personajul Chun Hyang din ecranizarea moderna). Daca in ultimii ani in cazul sageuk drama (serialelor istorice coreene) s-a vorbit tot mai mult de termenul “fusion”, de aceasta data putem vorbi de un stil “fusion” aplicabil si al un serial modern. Acest lucru reiese cel mai bine din combinarea scenelor din modernitate cu scene similare din perioada Joseon, dar si prin combinarea coloanei sonore, ce oscileaza intre rap mixat, rock si traditionalul pansori. Si distributia este una de zile mari. Han Chae-young, interpreta lui Chun Hyang, a putut fi vazuta in “Autumn Tale” (serialul ei de debut”, “Boys over Flowers” sau “A Man Called God”, in timp ce Jae Hee il intrepreteaza pe Mong Ryong, un actor extrem de talentat caruia acest rol i-a adus consacrarea. In 2008 a intrat in serviciul militar obligatoriu, iar in prezent incearca sa reinter, la cei 31 de ani ai sai, in circuitul cinematografic. Un al treilea personaj ce are o prestatie care va tine rasuflarea doamnelor si domnisoarelor este Uhm Tae Woong, interpretul lui Kim Yu Shin din “Queen Seon Duk”, un actor ce nu mai are nevoie de nici o prezentare. In roluri secundare apar actori cunoscuti din seriale recente vazute si in Romania, precum: Moon Ji Youn (Iljimae, Queen Seon Duk), Lee Han Wie (simpaticul amic politist al lui Lee Jung-woo), Ahn Suk-hwan – tatal lui Mong Ryong (va vine sa credeti ca e nimeni altul decat amiralul Seo Yoo Dae din “Warrior Baek Song Soo” ? sau tatal adoptiv al lui Yoon Bok din “Painter of the Wind” ?) si multi altii. Toti actorii principali au fost premiati la KBS Acting Awards pentru interpretare.

Un serial amuzant, plin de intamplari haioare, cu mult romantism specific varstei adolescentine, pentru toate varstele. Bucurati-va de situatiile comice, de agilitatea miscarilor, de maretia peisajelor, de frumusetea actorilor si talentele lor. Multumim pe aceasta cale noii noastre colege din echipa Asia Team, Ally, pentru traducerea intregului serial, si nu ne ramane decat sa va uram vizionare placuta tuturor impatimitilor de comedii romantice !

Articol realizat de cris999 in colaborare cu mi si iulianatotu– asiacinefil.com

Korean Peninsula (Hanbando) (2006) – blockbuster-ul ce a aruncat în aer Peninsula Coreeanã !

Publicat: duminică 18 septembrie 2011

“Hanbando” a fost unul din marile succese ale verii lui 2006 la box-office in Coreea, aducand in cinematografe nu mai putin de 4 milioane de spectatori. Succesul sau se datoreaza in primul rand subiectului extrem de controversat al filmului – problema unificarii Peninsulei Coreene – si semnificatiei acestuia in mentalul colectiv. Filmul in sine este o fictiune, insa ideea lui porneste de la fapte reale consemnate in istorie. “Hanbando” reprezinta atat o incursiune in istoria Coreei cat si o dramatizare a unei posibile situatii care lamureste un spectator neutru precum cel non-coreean despre amploarea notiunii de unificare a Peninsulei. Titlul filmului in sine – Hanbando – este denumirea in coreeana a Peninsulei Coreene; pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Coreea a fost o singura entitate politica al carei teritoriu corespundea intregii Peninsule. Dupa acordul de armistitiu de la sfarsitul Razboiului Coreean din 1953, jumatatea de nord a ramas in posesia Republicii Populare Democratice Coreea, in timp ce sudul a revenit Republicii Coreea. Frontierele nordice ale Peninsulei coincid in mod comun si tacit cu cele ale actualelor frontiere politice dintre Coreea de Nord si vecinii sai nordici, China comunista si Rusia (o granita comuna de doar 19 km). Raurile Amnok (Yalu in chineza) si Tumen despart natural Peninsula Coreeana de cei doi vecini nordici. In acest teritoriu lung de 8460 km, cu 70% din teritoriu ocupat de munti si 3579 de insule si insulate a convietuit de-a lungul secolelor natiunea coreeana pe care atat de frumos o portretizeaza numeroasele seriale de televiziune ale ultimilor ani. In acelasi spatiu au convietuit mai multe regate istorice si s-au stins, mai apoi s-au unificat si au format maretul Joseon atat de frumos descris de cronicarii calatori europeni ajunsi in acele indepartate tinuturi. Fara a intelege aceasta istorie comuna, e greu sa intelegi rana poporului coreean pe care ultima jumatate de secol a lasat-o in sufletele acestora, destramand familii si sperante. Din aceasta perspectiva, filmul exprima dorinta comuna a celor doua Coree ca intr-o zi acest vis- unificarea – sa devina realitate.

Regizorul filmului, Kang Woo Suk, are experienta in tratarea subiectelor ce au in centrul lor coruptia – seria de filme Public Enemy trateaza chiar coruptia din cadrul politiei coreene -, iar de aceasta data readuce in prim plan coruptia la nivel inalt si tradarea nationala, pe care a subliniat-o si intr-un alt film regizat, la fel de controversat, Silmido. Kang Woo Suk reuseste sa imbine spectaculosul unui blockbuster cu nationalismul coreean, predand o veritabila lectie de istorie prin intermediul unei distributii senzationale. Ahn Sung-kee – cunoscut ca “actorul national coreean” – il interpreteaza pe Presedintele Coreei de Sud, intr-un rol memorabil. Nu exista un actor care sa fi interpretat vreodata mai bine rolul de presedinte al Coreei. Alte roluri importante ii au actorii Cha In-Pyo (din “Crossing” si din recentul serial Gye Baek, unde l-a interpretat pe generalul Moo Jin) in rolul unui agent secret pus sa aleaga intre sentimentul national si interesul politic al partidului pentru care lucreaza in secret, si actorul Jo Jae-hyeon, nimeni altul decat interpretul printului Ui Ja din acelasi serial “Gye Baek”, ce joaca rolul unui istoric in cautarea adevarului.

Intr-un scenariu ipotetic, Coreea de Nord si Coreea de Sud sunt in continuare o singura natiune divizata de frontiera fragila stabilita de puterile internationale la incheierea Razboiului Coreean. Pentru a realize visul de generatii a milioane de coreeni, dictatorul nord-coreean si presedintele sud-coreean se gandesc sa faca primul pas spre unificarea Peninsulei Coreene prin inaugurarea caii ferate Kyungui ce leaga cele doua tari. Intr-un context geo-politic delicat, cele doua Coree isi dau mainile pentru a face fata presiunilor externe: China sustine ca limba coreeana ar fi fost influentata de limba chineza, Japonia pretinde controlul asupra insulei coreene Dok-do, iar George Bush include Coreea de Nord in “Axa Raului”. In aceasta situatia, Nordul si Sudul decid sa se apropie, pentru a riposta in fata distorsionarii istoriei comune. Sudul trimite ajutoare umanitare in Nord, circulatia intre Nord si Sud este deschisa, se organizeaza fstivaluri culturale si sportive comune, se fac schimburi de mana de lucru, familiile coreene separate o jumatate de secol se reintregesc… La inaugurarea caii ferate Kyungui, cei doi sefi de stat stau unul langa celalalt si asteapta momentul istoric ce va marca practic inceputul unificarii Peninsulei Coreene. Nici un presedinte al vreunui alt stat nu este prezent la eveniment, declinand prezenta. In ultima clipa, inaugurarea caii ferate este stopata de un mesaj sosit direct de la Tokyo: Japonia interzice inaugurarea caii ferate deoarece ea este adevarata proprietara a acesteia. Iar de aici incepe o veritabila incursiune in istorie. Japonia sustine ca detine un document pecetluit de regele Gojong in momentul dureros al anexarii Joseonului la Imperiul japonez, document prin care Coreea cedeaza in 1907 orice drept de folosinta al cailor ferate de pe teritoriul coreean “maretului” Imperiului Japonez. In fata acestui document plasmuit al japonezilor, presedintele sud-coreean infiinteaza o Comisie careare ca sarcina gasirea adevaratei Peceti Nationale pe care regele Gojong ar fi ascuns-o in momentul semnarii actului de anexare la Japonia. In momentul in care aceasta pecete este intamplator descoperita de un istoric patriot, istoria urmeaza a se rescrie. Dar Japonia si serviciile secrete ale sale, dar si opozitia interna pun la cale un plan de sustragere a sigiliului original.

“Hanbando” are un scenariu bine construit, care imbina jocurile politice de culise la cel mai inalt nivel cu actiunea si istoria. Practic exista doua planuri temporale: cel al zilelor noastre, unde o echipa de istorici si specialisti e numita de Presedinte pentru a gasi Pecetea Nationala si a demonstra plasmuirea istoriei, si momentele tensionate de la sfarsitul secolului XIX/inceputul secolului XX, ce surprind tragica asasinare a Imparatesei Myeonseong (episod portretizat si cu ajutorul fanteziei in “Sword with no name”). Cele doua planuri se intrepatrund in vederea reconstituirii adevarului istoric. Regizorul Kang isi atacapersonajele fara menajamente, fiind o adevarata raritate sa vezi intr-un film cu tenta politica un atac atat de clar la adresa Japoniei si a falsificarii de catre aceasta a istoriei. De aici si controversele pe care le-a stranit “Hanbando”. Filmul prezinta o Japonie care in prezent domina economic nu doar continentul asiatic ci intreaga lume si, in paralel, cu un secol in urma reprezenta o mare putere militara. Practic Japonia este prezentata din perspective unei duble agresiuni: economice (din prezent) si militare (din trecut, soldata cu anexarea Joseonului si pierderea identitatii nationale a coreenilor). Pentru multi care nu cunosc istoria zbuciumata a Coreei ultimului secol si jumatate, evenimentele din scenariul acestui film ar putea parea socante, insa pornesc de la lucruri cat se poate de reale. Astfel, dupa abdicarea lui Gojong, fiul acestuia Sunjong a refuzat semnarea tratatului de anexare a Joseonului la Imperiul japonez. Fara pecetea regelui, nici un act nu avea valabilitate, conform legislatiei coreene a acelor timpuri. In cele din urma tratatul a fost semnat de primul ministru si de un general japonez. Pana in 1965, acest moment a starnit numeroase controverse in raporturile dintre Japonia si Coreea. In 1965, Tratatul Relatiilor de baza dintre cele doua tari stipula: “Toate tratatele sau acordurile incheiate intre Imperiul japonez si Imperiul coreean pana si inainte de 22 august 1910 sunt deja nule si neavenite”. Aceasxta afirmatie a starnit noi controverse, analistii politici ale celor doua tari interpretand diferit textul datorita ambiguitatii lui. Astfel, daca Coreea considera ca aceste tratate incheiate inainte de 1910 au incetat in momentul capitularii Japoniei, in 1945, Japonia consiera aceste tratate in vigoare pana in momentul tratatului din 1965.

Un film care spune lucrurilor pe nume, care trebuie neaparat vazut pentru a e puta intelege situatia geo-politica delicata a Peninsulei Coreene. Nu trebuie uitat faptul ca o parte din teritoriul peninsulei, mai exact din partea Nordica a acesteia, e revendicata ca apartinand trecutului istoric al Imperiului chinez. Visul unificarii peninsulei poate starni, in aceasta situatie, oricand o furtuna diplomatica pe plan international mult mai mare decat cea a dezvoltarii armelor nucleare de catre Coreea de Nord. Cata vreme in Nord nu va exista speranta unei democratizari si rasturnari a regimului dictatorial, unificarea, raportata la realitatile de azi nu va fi posibila. Nu trebuie uitat faptul ca in momentul de fata, China reprezinta singurul aliat politic si ideologic al Coreei de Nord. O rasturnare a regimului nord-coreean ar insemna automat o stricare a echilibrului politic din zona, iar indepartarea de China a Coreei de Nord nu ar fi privita cu ochi buni de aceasta. Si totusi, asa cum se va vedea din acest film, cand vine vorba de sentimentul national si de apartanenta la acelasi spatiu geografic, cultural si istoric, coreenii din Nord accepta apropierea de fratii lor din Sud, in ciuda ideologiei comune cu China. Principalul argument pentru care acest film trebuie neaparat vazut este ca nu s-a mai facut niciodata un astfel de film despre Coreea si istoria ei.“Handando” ofera o adevarata lectie de istorie si de patriotism construita pe un scenariu imaginar, cu o interpretare de exceptie. Vizionare placuta !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com

Little Girl K (2011) – o k-drama in stilul lui „Nikita” tradusa in premiera in romana de Asia Team Romania !

Publicat: luni 12 septembrie 2011

“Little Girl K” este cel mai nou serial coreean de actiune difuzat pe un post coreean de televiziune. Intr-o perioada in care marile posturi coreene tv KBS, SBS si MBC se intrec in seriale de epoca (Princess’s Man, Warrior Baek Dong-Soo si Gye Baek, toate subtitrate in romana in premiera de Asia Team Romania), micuta televiziune CGV propune altceva. Continuand traditia mini-serialelor (cel mai cunoscut mini-serial coreean produs de CGV fiind “Freeze” cu Lee Seo-jin), postul coreean ofera in acest inceput de toamna o alternativa interesanta prin subiectul sau tuturor iubitorilor de k-drame. In ultimii ani, filmele de actiune coreene au reusit sa isi castige un binemeritat loc de frunte pe piata asiatica datorita subiectelor interesante inspirate in special din viata lumii interlope si a exponentilor acesteia, gangsterii nemilosi imbracati la patru ace. Increngaturile lumii interlope cu viata politica a fascinat scenaristii acestor filme, rezultand niste scenarii captivante puse in valoarea de talentul unor mari actori precum Won Bin (The Man From Nowhere), Jo In-seong (A Dirty Carnival) sau Lee Byung-hoon (A Bittersweet Life), daca e sa amintim doar cativa. Genul a fost aproape deloc exploatat in seriale de televiziune, poate si datorita categoriei limitate de public careia i se adreseaza in raport cu un serial romantic sau unul istoric. Intotdeauna un serial inspirat din viata interlopa nu va fi tentant pentru doamnele casnice – ce constituie, conform sondajelor de televiziune principalul consumator de k-drame in Coreea -, care mereu vor prefera acestuia un serial romantic sau melodramatic sau, in ultima instanta, un show de varietati comic. Pornind de la aceasta premisa dar si tinand cont de bugetul disponibil si de lipsa unor precedente serioase pentru un serial de actiune inspirat din lumea interlopa, CGV ne propune un mini-serial in 3 episoade in care actiunea este comprimata la maxim in durata clasica de o ora si cateva minute.

“Little Girl K” este un excelent serial de actiune in care drama personajului principal este dublata de dorinta arzatoare de razbunare a acestuia. In regia lui Kim Jong-hyeon (Yellow Flower, Mr. Gam’s Victory), serialul spune povestea lui Cha Yeon-jin, o adolescenta rebela ce abandoneaza scoala in momentul in care profesorii se dovedesc impartiali, tolerand comportamentul abuziv si terorizant al elevilor de bani gata. Puternic atasata de mama ei si traind intr-un cartier sarac, Yeon-jin cade in capcana vietii de gasca, fara a realiza pericolul acesteia. In momentul in care gasca ei intra pur intamplator intr-un conflict cu niste traficanti de arme, Yeon-jin asista neputincioasa cum un asasin profesionist ii ucide prietenii de cartier, ea insasi abia scapand cu viata. Tot intamplator intra in posesia unei capsule misterioase, ce apartine Mafiei implicate in traficul cu droguri. Pentru a-si recupera bunul pierdut, Mafia il trimite pe urmele fetei pe temutul interlop Jang Se-wook. Urmeaza o poveste plina de tensiune si adrenalina, cu multe scene de lupta, urmariri, momente dramatice si rasturnari de situatie, in care evenimente din trecut si personaje noi apar si influenteaza viata tinerei adolescente. Iar daca mai adaugam indemanarea acesteia in lupte, avem parca portretul unui personaj desprins din anime-urile japoneze cu scolarite justitiare care au impresia ca pot schimba lumea intr-una mai dreapta. Singura deosebire este ca personajul nostru, de aceasta data, se transforma intr-unul “a la Nikita”, fiind creionat intr-un mod realist, diferit de viziunea japoneza asupra scolaritelor super-erou. De altfel, datorita scenelor violente menite a reda in toata “splendoarea ei” viata dura a lumii interlope, in Coreea serialul a fost difuzat cu interdictia de vizionare pentru publicul mai tanar de 19 ani.

Serialul nu are parte, cand vine vorba de distributie, de supervedete, cum e cazul serialelor difuzate pe marile posturi coreene de televiziune. Cu toate acestea, figuri cunoscute fanilor k-dramelor din Romania vor trezi amintiri placute datorita rolurilor interpretate in seriale de succes. In rolul principal feminin debuteaza in lumea filmului – chiar daca e vorba de un serial de televiziune – cantareata Han Groo, care de altfel asigura si melodia principala de pe coloana sonora a serialului, “My Turn”. Absolventa a liceului international de arta din Beijing, cantareata de doar 19 ani si-a lansat in acest an primele 2 albume muzicale, castigand diverse premii. Debutul pe micul ecran este unul promitator si convingator, ramane de vazut ce-i va rezerva acesteia viitorul. In celelalte roluri, intre figurile cunoscute trebuie amintit Kim Jung-Tae (prietenul regizor al personajului Shim Gun-wook interpretat de Kim Nam-gil in “Bad Guy”), al carui fizic e perfect pentru un film de actiune, dar al carui chip se potriveste mult mai bine in rolurile comice decat dramatice. O alta figura cunoscuta e actorul veteran Jeon Kuk-hwan, vazut si in Bad Guy, si in Athena in rolul negativ de tata corupt, sau in cel de… rege – regele Youngjo din “Warrior Baek Dong Soo”. Restul distributiei – in special rolurile negative de gangsteri – sunt perfect interpretate, astfel incat nu se observa nici o diferenta data de faptul ca ne aflam intr-un serial, nu intr-un film pentru marele ecran.

In concluzie, nu ramane decat sa urmariti inca un serial captivant tradus in premiera in Romania de Asia Team, ce ofera echivalentul unui film de peste 3 ore bine realizat, cu un scenariu si o interpretare buna, un serial inedit in peisajul k-dramelor care cu siguranta va placea. Vizionare placuta tuturor asiacinefililor !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Treasure Inn (2011) – aventuri wuxia la superlativ în deşertul chinezesc

Publicat: duminică 4 septembrie 2011

Numele lui Jing Wong se confunda cu o adevarata legenda a filmului chinezesc contemporan. Cu 151 de scenarii de film scrise si exact 100 de filme regizate in 30 de ani de cariera, Jing Wong a devenit cel mai prolific cineast din Hong Kong, controversat si adulat in acelasi timp si, fara indoiala, unul din cei mai buni cineasti din toate timpurile. “Treasure Inn” este ca mai noua productie marca Jing Wong, o comedie wuxia de aventuri din distributia careia fac parte vedete una si una. Dupa rolul din “The Stool Pigeon”, Nicholas Tse revine intr-un film de succes in care pe langa o interpretare calculata (asemeni personajului interpretat) pare personajul pozitiv prin excelenta, dupa cum ne-a obisnuit si din rolurile anterioare din filme precum “Beast Stalker”, “Bodyguards and Assassins” sau “The Stool Pigeon”. Despre Charlene Choi, simpatica partenera deghizata cu ajutorul unei mustate a la Charlie Chaplin , nu mai e nimic de spus. Rolurile din “Butterfly Lovers”, “Triple Tap” sau “The Jade and the Pearl” sunt doar cateva in care a putut avea ocazia sa-si demonstreze talentul deosebit, fie ca e vorba de comedii romantice de epoca sau de filme de actiune si suspans. Rolul personajului nostim care aduce zambetul pe buzele spectatorilor ii revine marelui actor Nick Cheung (“Bestia” multilaureata a peliculei “The Beast Stalker” sau, de ce nu, detectivul Lee din “The Stool Pigeon”, ce i-a adus 2 nominalizari pentru interpretare). Si de aceasta data, deghizarea lui face toti banii. Filmul, lansat in Hong Kong in aceasta vara, a avut incasari de peste 12,5 milioane de dolari, fiind un mare succes de box-office in tara de origine.

Undeva in China antica, tanarul stapan Kung si Lo Pa sunt doi ofiteri de politie aspiranti, pentru care singurul rol in cadrul fortelor locale este sa curete cartofii la bucatarie. Rangul inferior ii impiedica sa avanseze si sa participe, astfel, la anchetele serioase ale superiorilor. In momentul in care in orasului Calul Alb importanti nobili locali sunt ucisi cu sange rece, o ancheta este in plina desfasurare. Cei doi recruti isi doresc foarte mult sa ajute la gasirea autorilor acestor crime oribile, in special ca raufacatorii au reusit sa fure o pretioasa statuie din jad alb. Dar Capitanul de Fier, chemat sa rezolve cazul cu o mana de fier ii exclude din start pe cei doi de la o posibila colaborare cu el. In aceasta situatie, cei doi buclucasi isi incep propria ancheta si ajung exact la aceleasi concluzii la care ajunge Capitanul de Fier. Pentru solutionarea rapida a cazului, insa, seriful local le pune in carca uciderea nobililor. In temnita, cei doi fac cunostinta cu 2 surori, in timp ce-si asteptau executia, iar acestea le sugereaza ca statuia de jad mai mult ca sigur va fi dusa pentru a fi licitata la Hanul Comorii din inima desertului Chinei centrale. Drept urmare, dupa o evadare spectaculoasa, cu totii se indreapta spre han, si aventura poate incepe…

“Treasure Inn” ne introduce in atmosfera misterioasa a unui loc pierdut in inima desertului si a timpului, asemanator celebrului han din “Treasure Hunter”, un alt film de aventuri lansat in anii trecuti in Hong Kong. Prin definitie hanul reprezinta un loc in care inevitabil destinele se intretaie, unde drumurile strainilor se unesc intr-o intovarasire aproape fireasca, oferind ocazia socializarii de moment a unor oameni care pana atunci nu s-au mai intalnit vreodata. Un astfel de loc e “Hanul Comorii”. Cu ocazia fiecarei sarbatori a Festivalului Mijlocului Toamnei, hanul devine un furnicar, primind in odaile sale aventurieri de pretitindeni veniti sa-si vanda comorile mai mult sau mai putin legal dobandite departe de ochii autoritatilor. Atmosfera este similara celei din celebrele westernuri spaghetti ale lui Sergio Leone, nelipsind banalele clisee in genul celui al strainilor care din senin ajung sa fie implicati in incaierari, singura deosebire fiind ca armele care graiesc in acest “eastern” spaghetti nu sunt pistoalele ci pumii si maiestria luptatorilor kung-fu..Iar cand misterul si legenda se imbina cu o poveste deloc complicata, nu poate rezulta decat ceva antrenant. Personajele sunt tipice pentru un film de aventuri in acest gen: toate au o doza de simt al umorului mai mult sau mai putin dezvoltat, iar pe unele fizicul le da de gol. Avem si personaje fioroase, adevarate statui sculptate in carne vie, cum sunt Capitanul de Fier sau cei 4 fosti calugari de la Templul Shaolin, avem genul personajului lacom dupa inavutire, genul personajului aiurit si innebunt de iubire etc.Destinul ii aduce pe toti impreuna, in acelasi loc si in acelasi timp, fiecare avand teluri diferite. Eroii principali au un rol moralizator, si chiar daca filmul este in esenta o comedie, mesaje generale precum acela ca „esenta iubirii e sacrificiul“ au darul de a te lasa si cu ceva la finalul vizionarii. Foarte spectaculoase sunt scenele de lupta, pline de efecte speciale, derulate in ritm alert. La reusita lor a contribuit din plin Philip Ng, nimeni altul decat un adevarat maestru in artele martiale in viata de zi cu zi. Toti actorii au o prestatie remarcabila, iar scenariul simplu este pus in valoare de imaginile spectaculoase si de efectele speciale de ultima ora.

Cu siguranta “Treasure Inn” reprezinta alegerea perfecta pentru iubitorii genului wuxia, si chiar daca totul este tratat cu zambetul pe buze, nici o clipa filmul nu va plictisi, oferind 90 de minute antrenante si mai mult decat agreabile. Un inceput de toamna perfect pentru asiacinefili, un film usor si placut de urmarit ce incarca bateriile la maxim cu energie pozitiva. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Hotelier (2001) – reîntâlnirea mult aşteptatã a asiacinefililor cu Bae Yong Joon într-un serial de succes tradus în premierã în România de Asia Team !

Publicat: luni 29 august 2011

Dupa o vara plina de seriale de exceptie traduse in premiera in Romania de Asia Team, toamna lui 2011 va continua pe aceeasi linie, oferind noi premiere de calitate iubitorilor de seriale asiatice. Prima surpriza a acestei toamne este un serial de exceptie, “Hotelier”, care la vremea lui a fost un succes, aducand popularitate actorilor. Desi serialul era unul “in asteptare” pentru a fi promovat pe site-ul nostru, traducerea lui fiind finalizata de ceva vreme, am decis sa asteptam o ocazie speciala pentru a-l aduce apropae de iubitorii de k-drame. Si ce ocazie mai speciala putea fi decat aniversarea zilei de nastere a unuia din starurile serialului, nimeni altul decat Bae Yong Joon, care implineste 39 de ani ?

Dar sa intram in mirifica lume a hotelierilor si sa urmarim povestea acestui superb serial, pas cu pas. Intre aprilie – iunie 200, canalul de televiziune coreean MBC a difuzat un serial apparent obisnuit a carui actiune e inradacinata in lumea moderna, in jungla afacerilor capitalismului feroce, adus de americani dupa armistitiul din 1953. Intre 1960 si 1990, din tara agrara dependenta de ajutoare externe, Coreea a ajuns a 13 economie a lumii, infaptuind “Miracolul de pe Raul Han”. Economia orietata direct spre exportul produselor industiale a dus la cresterea turismului, in special cel de afaceri. Pentru satisfacerea nevoilor businessman-ilor, industria hoteliera s-a specializat pe confort si lux. Strans legata de evolutia pietei americane, pe piata coreeana odata cu anul 2000 incepe scaderea cererii de produse electronice si avantul economic al Coreei incetineste sensibil. Coreea tinde sa se inscrie pe panta recesiunii, dar acesta nu e un lucru special in economia de piata unde afacerile apar, cresc si pier peste noapte, pentru a lasa loc altora. Cam acesta este contextul larg in care e plasata povestea serialului “Hotelier”. Concret, “Hotelier” spune povestea unui mare hotel de lux, o afacere de succes, cladita cu dedicatie, eforturi deosebite si multa, multa munca, destinata sa satisfaca nevoi contra bani,. Unde sunt bani, sunt evident si “rechini”, si unde e succes este si invidie. Dar aici suntem totusi in industria divertismentului care a reusit cu mare succes sa salte rata PIB-ului corean dupa lansarea valului Hallyu, asa ca industria hoteliera e numai fundalul pe care se desfasoara dramele, se calesc caracterele, curg lacrimile si infloresc zambetele. Serialul spune de fapt povestea oamenilor pe eforturile carora se cladesc afacerile si bunastarea natiunilor. Iar din acest punct de vedere, “Hotelier” constituie o adevarata premiera in industria coreeana de seriale de televiziune.

“Hotelier” este un termen care vrea sa desemneze persoana ce detine sau conduce un hotel. Cu treizeci de ani in unrma, domnul Choi si-a pus la bataie toate resursele pentru a fonda Hotel Seul, o afacere destinata sa devina o emblema in bransa In tot acest timp afacerea s-a confundat cu viata sa, hotelul – cu casa sa, iar personalul – cu familia sa. Profiturile obtinute i-au permis sa-si extinda afacerea, sa mareasca spatiile de cazare dar acesta nu stie ca unii din manageri isi cam baga degetele in bani si accepta mita pentru a favoriza cheltuieli ce nu-si au rostul, asa ca ramane fara finantare chiar inaite de terminarea lucrarilor si cu probleme de lichiditate privind activitatea curenta si salariile lucratorilor. In acest moment de cumpana, vechiul sau prieten Kim Bok-Man( Han Jin-Hee), proprietarul lantului Hankang Distribution, trage niste sfori sa-i ingreuneze negociereile cu bancile care ar putea asigura finantarea, in scopul de a prelua hotelul. Sfarsit de lantul necazurilor, Presedintele Choi moare de infarct si lasa toata greutatea pe umerii sotiei sale, Yoon Dong- Sook (Yoon Yeo Jung), care nu s-a implicat niciodata in afacere. Fiul lor, Choi Young- Jae (Park Jung-Chul) e un tanar imatur, ce nu vrea sa-si asume responsabilitati, nu vrea sa munceasca, ocupat numai cu distractiile si care creeaza numai incurcaturi pe care sa le descurce altii.
Pentru a se descurca in situatia de presedinte al companiei despre care nu stie nimic, si pentru a deznoda itele incalcite ale crizei financiare, doamna Yoon decide sa urmeze ultima dorinta a sotului si sa-l aduca pe Han Tae-Jun (Kim Seung Woo), fost Director General, demis cu trei ani in urma din cauza inscenarii unui incident cu o clienta a hotelului. Han Tae-Jun se afla in Las Vegas si pentru a-l aduce inapoi e trimisa fosta lui prietena, Suh Jin-Yeong (Song Yoon-Ah) si ea unul din directorii devotati hotelului.
Pentru a se ocupa de preluarea hotelului, Kim Bok-Man apeleaza la un expert in tranzactiile cu actiuni, un coreeano-american, Frank Shin Dong-Hyuk (Bae Yong Joon) si la partenerul acestuia, avocatul Leo (Choi Yong-Min). Expertul nu e interesat, dar accepta targul dupa ce Suh Jun-Youg, intalnita intamplator ii trezeste interesul si afla ca face parte din personalul afacerii propuse. Astfel, Shin Dong-Hyuk ajunge in Coreea, isi revede tatal biologic, isi va gasi sora adoptata si ea in America si ajunsa in grija lui Han Tae-Jun care e pus in cateva situatii grele din cauza slujbei expertului Shin.
Desi inamici pe campul bataliei finantelor si dragostei, Tae-Jun si Dong-Hyuk vor ajunge sa colaboreze, din motive de onestitate si omenie, reusind pana la urma sa contracareze atacurile perfide si necinstite ale corporatistului Kim Bok-Man a carui cerbicie va fi infranta numai de soarta.
Fiul proprietarei, Choi Young-Jae, se indragosteste de fiica lui Kim Bok-Man, Kim Yoon-Hee (Song Hye Kyo) si avem o situatie “Romeo si Julieta”, numai ca Julieta noastra nu-l vrea pe Romeo ci pe Han Tae-Jun caruia ii este recunoscatoare pentru solicitudinea protectoare pe care i-o arata in cateva situatii dificile si nu ezita sa se indragosteasca pana peste urechi. In final, aflam ca moralitatea are caile ei de a invinge, ca devotamentul angajatilor este esential pentru ca o afacere sa stea in picioare si ca nebanuite sunt caile sufletului care poate transforma un bloc de gheata egoist intr-un salvator de situatii limita.

Serialul nu este o comendie, nu este nici o melodrama, ci este oglinda intamplarilor de de zi cu zi (care uneori parca prea vin unele dupa altele) care se cer rezolvate si isi gasesc rezolvarea ceruta. Romantismul e doar un personaj secundar ce condimenteaza intamplarile zilnice.

In privinta personajelor si actorilor acestui serial, distributia si interpretarea sunt de exceptie. Baiatul bun este Han Tae-Jun, (Kim Seung-Woo, cu o activitate impresionanta din 1990 pana in prezent, cele mai proaspete aparitii in Iris-2009, Athena-2010 si Miss Ripley-anul acesta) baiat capabil, modest, energic, talentat, muncitor si devotat, cu succes la femei dar pandit de nesansa si de colegi invidiosi. Prezenta lui degaja calm si incredere, dezamorseaza intrigi si infrunta vicisitudini, maleabil, se adapteaza fiecarui tip de atac, gaseste solutii capcanelor si intinde plase in care sa prinda paianjenii junglei afaceirlor. Totul la superlativ. E prea frumos sa fie adevarat !

Femeia puternica (desi nu pare) din spatele lui e Suh Jin-Young (intruchipata de Song Yun-Ah). Aceasta este o femeie impulsiva, galagioasa, cand ceva nu e bine nu poate fi oprita din a indrepta lucrurile, dupa cum se autocaracterizeaza fata de Shin Dong-Hyuk. Isi asuma riscurile acordarii increderii celui care i-o castiga, chiar daca aparentele sunt defavorabile, si nu cedeaza pana nu aduce omul pe calea cea buna… si fireste, calea cea buna e cea pe care calca ea. Desi e femeia fara dubii, nu e periculoasa pentru ca instinctele ei sunt ascutite si evalueaza corect situatiile si oamenii. Are un singur tel: sa faca bine ceea ce face, sa se bucure de munca ei sa fie fericita cu realizarile ei.

In rol de personaj detestat (Shin Dong-Hyuk), Bae Yong-Jun nu ne prea delecteaza cu celebru-i suras ce-a inflacarat Asia. Personajul lui, cand nu e ocupat, e ingrijorat sau trist. Abia peste o jumatate de an va face furori in Winter Sonata. Deocamdata e un consultant in achizitii si preluari de firme, un jucator cu fler pe piata actiunilor, rece, calculat si preocupat exclusiv de castig. Partenerul sau, Leo, tot un coreeano-american, are aceleasi hobby: banii. Amandoi sunt singuri, se pot baza numai unul pe celalalt si-n afacerile lor nu au loc pentru simtire. Shin Dong-Hyuk e un copil adoptat de o familie de americani cumsecade, cu frica lui Dumnezeu care si-au facut un scop din ingrijirea copiilor nedoriti. Desi s-au purtat frumos cu copilul a carui piele are alta culoare, sufletul lui nu poate uita tara din care a venit, nu poate uita durerea de-a fi fost abandonat si de aceea singuratatea si tristetea nu-l parasesc, desi e un barbat de scucces. Reputatia de expert in achizitii de corporatii il duce prin toata lumea, si asa ajunge ca in Las Vegas, intr-un restaurant in care sa-i atraga atentia prin comportamentul zgomotos, o fiinta care-i va influienta viata calculata si calma de pana atunci il va forta sa accepte valorile-i emotionale si morale.
Personajul rau, motorul care declaseaza conflictele, este atotputernicul, arogantul, neinduplecatul si violentul om de afaceri Kim Bok-Man, (Han Jin-Hee, 42 de drame TV in 16 ani, anul acesta “New Tales of Gisaeng” si “ The Greatest Love”, cunoscut in special pentru rolul “Regele Daeso” din serialul Kingdom of the Winds) ale carui ambitii dau de lucru si celor rai si celor buni, personaj cu o singura slabiciune: fiica sa Yoon-Hee (Song Hye-Kyo-nu mai are nevoie de prezentare…o vedeti acum in Autumn in My Heart). Actiunile de tip gangsteresc nu-i sunt necunoscute si nu i se par imorale. Important e doari scopul si nicidecum mijloacele. Totusi, oricat de negru e sufletul lui, moartea femeii pe care-a pretuit-o ii va inmuia si lui inima, facandu-l sa cedeze in fata evidentelor si sa-si asume raspunderea pentru toate pacatele infaptuite.
Intre aceste personaje ce conduc firul actiunii intalnim si personajul colectiv, numit, simplu, “personal de servire”. E vorba de toti angajatii hotelului, cameriste, bucatari, ospatari, portari, tehnicieni de intretinere, sefi de sala, manageri de divizie, din care se individualizeaza cate unul ici si colo, intretinand intriga.

Seria, 20 de episoade, regizata de Chung Yong-Woo pe scenariul inchipuit de Kang Eun-Kyung a fost atat de bine primita, cu ratinguri ce-au ajuns la cifra record de 40%, a delectat toata Asia. Drept urmare, televiziunea japoneza Asahi TV a decis in 2007 sa reia povestea din serialul coreean, realizand un serial in 9 episoade, invitandu-l pe Bae Yong-Joon sa preia rolul lui Shin Dong-Hyuk-manager coreean de hotel, care-l convinge pe Ogata sa revina la locu-i de bastina. Acel serial nu s-a ridicat la popularitatea celui original coreean, insa prezenta lui Bae Yong-joon in el a avut tocmai acest scop, de a salva realizarea.
Va invitam sa savurati un nou serial corean de valoare, sa va bucurati de vitalitatea si efortul depus pentru delectarea spectatotului. Patrundeti in lumea fascinanta a hotelierilor, cu intrigi, invidii, orgolii care rabufnesc cand te astepti mai putin, dar si cu aventuri, povesti de iubire fermecatoare consumate in incaperile ascunse si intunecate sau pe culoarele hotelurilor ori in restaurante de lux. Un alt univers pana atunci neexplorat de vreun serial coreean, care capata culoare si viata prin interpretarea unor actori minunati de care e imposibil sa nu te indragostesti. Un serial care va unge la suflet iubitorii de k-drame romantice, tradus in premiera si exclusivitate in Romania de Asia Team, oferit cu drag asiacinefililor cu o ocazie speciala. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de iulianatotu – asiacinefil.com

„I Give My First Love To You” (2009) – cronica unei prime iubiri eterne

Publicat: duminică 28 august 2011

“I Give My First Love to You” este una din placutele surprize in materie de drame japoneze ale ultimilor ani. Industria japoneza de film s-a axat mult pe drame, genul in jurul caruia au pivotat restul genurilor, mai putin reprezentative pentru filmul japonez contemporan. Si, spre deosebire de dramele istorice ale lui Kurosawa de pe vremuri, aceste drame inspirate din viata cotidiana a Japoniei au adus faima filmului japonez al zilelor noastre: “Departures”, “Tokyo Sonata” sau “Confessions” sunt doar cateva exemple. “I Give my First Love to You” are la baza manga omonima a lui Kotomi Aoki si a fost regizat de Takehiko Shinjo (Heavenly Forrest). Rolul principal a revenit actritei Inoue Mao, care a fost remarcata dupa prestatia din serialul Hana Yori Dango, in timp ce rolul principal masculin a fost interpretat de Okada Masaki. Anuntat ca proiect pe 1 decembrie 2008, filmarile nu au inceput decat in martie 2009, dupa ce actrita Inoue Mao a absolvit Universitatea Meiji. Dupa lansare, incasarile filmului l-au plasat pe pozitia a 17-a in Japonia pe anul 2009, cu 2,15 miliarde yeni obtinuti. Din cele 4 premii castigate, 2 i-au revenit actorului Masaki Okada, pentru interpretarea de exceptie.

Takuma este un baietel timid, aparent fericit, dar care isi petrece intreaga copilarie prin spitale. Sufera de o boala rara de inima care ii ingradeste orice libertate de miscare. Nu are voie sa depuna efort fizic, trebuie sa tina un regim alimentar privativ, iar medicul curant ii da un verdict necrutator: nu va apuca sa implineasca 20 de ani. Urmand tratamente chinuitoare in spitale, Takuma o cunoaste intr-o zi, in curtea spitalului, pe Mayu, fiica medicului care il tine sub observatie. La cei 8 ani pe care ii are, se imprieteneste si se indragosteste de Mayu, promitandu-si unul altuia ca atunci cand vor fi mari se vor casatori. Dar intamplarea face ca Takuma sa auda discutia dintre parintii sai si doctor, si sa stie ca inainte de a implini 20 de ani va parasi aceasta lume. Drept urmare, incearca sa accepte acest lucru si sa pretuiasca fiecare clipa a vietii sale. Anii trec, si-i regasim pe cei doi – tineri adolescenti aflati in cea mai frumoasa perioada a vietii lor. Au ramas tot impreuna: Mayu ocrotindu-l, iar el tanjind la afectiunea lui Mayu. Insa viata face ca drumurile lor sa se desparta in momentul in care Takuma se decide sa se inscrie la un colegiu elitist, unde Mayu nu avea cum sa intre datorita notelor slabe. Dar aceasta piatra de incercare e incomparabil mai putin dureroasa decat invingerea bolii necrutatoare a lui Takuma. Va birui in cele din urma iubirea implacabilul sfarsit ?

“I Give My First Love to You” este un film intai de toate despre iubire. Despre acea iubire pura si inocenta numita “prima iubire”, care rezista asaltului timpului nu doar in suflet ci si fizic. Cei doi tineri frumosi se cunosc din copilarie, de la varsta la care a-ti face planuri de casatorie este o naivitate pur copilaroasa. Odata cu iubirea, acestia pastreaza vii in suflet fiecare clipa petrecuta impreuna, momente transformate in frumoase amintiri ale trecutului lor comun. Suferinta lui Takumi nu poate decat sa o induioseze pe Mayu pentru ca e cea mai in masura sa inteleaga ce inseamna singuratatea, deseori stand singura in curtea institutiei unde lucra tatal ei si facand pozne asistentei. Mai mult, din momentul in care afla ca prietenul ei Takumi e grav bolnav, aceasta se supara pe adultii care dau acest verdict si incearca mereu sa se razbune pe ei. Pe de alta parte, odata cu trecerea anilor, sentimentele acesteia fata de Takumi nu s-au schimbat, din contra, s-au aprofundat si au ramas reciproce. Iubirea din acest film e acel gen de iubire perfecta, in care amandoi partenerii sunt facuti unul pentru celalat. Doua suflete pereche ce-si traiesc putinele clipe de fericire la maxim, fara regrete. Povestea celor doi tineri capata viata magistral datorita interpretarii lui Inoue Mao (ce ne aminteste de siguranta unei Makino Tsukushi din “Hana Yoru Dango”) si de Masaki Okada, iar acestora li se adauga o interpetare de senzatie intr-un rol secundar a lui Yoshihiko Hosoda in rolul prietenului celor doi, Kou. Scenariul are profunzimea unor filme de succes precum “Be With You” sau “A Moment to Remember”, iar coloana sonora are parte pe langa cateva instrumentale superbe si de melodia “Boku no hatsukoi wo kimi ni sasagu” (“I Will Fall in Love with You”), tema muzicala principala a filmului, interpretata de Hirai Ken.

Un film plin de sensibilitate, care se ridica la nivelul memorabilei productii “Koizora”, si care incheie un sezon de vara cu multe filme superbe traduse in premiera in limba romana de Asia Team. Cu siguranta, vara lui 2011 va ramane una plina de amintiri frumoase pentru asiacinefili… Urmeaza o toamna plina de surprize. Pana atunci, vizionare placuta la “I Give my First Love to You”, una din cele mai impresionante melodrama japoneze din toate timpurile.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Daddy Long Legs (2005) – Ha Ji-won, romantism şi melancolie într-o ecranizare de basm

Publicat: duminică 21 august 2011

“Daddy Long Legs” este un roman romantic de fictiune scris in 1912 de scriitoarea americana Jane (Jean) Webster. Povestea unei tinere orfane ce scrie scrisori de multumire binefacatorului sau care ii deschide drumul spre viata oferindu-i oportunitatea de a studia intr-o institutie exclusivista la inceputul secolului XX a impresionat generatii intregi. Romanul a fost ecranizat in mai multe randuri la Hollywood, cele mai célèbre ecranizari fiind cea din 1935 – “Curly Top” cu Shirley Temple, si cea din 1955 – “Daddy Long Legs” cu Fred Astaire si Leslie Caron. In Japonia, in 1979 s-a realizat un anime muzical pornind de la acest roman, iar in 1990 s-a produs chiar un serial japonez de televiziune, “My Daddy-Long-Legs”. A existat chiar o ecranizare in India a acestui roman, in 1984, sub numele “Kanamarayathu”. In anul 2005, a venit randul realizatorilor coreeni sa se inspire din acest roman, astfel ca Gong Jeong-shik debuteaza ca regizor oferind o varianta moderna a povestii clasice. Actiunea este mutata in Coreea sfarsitului de secol XX, fiind pastrata doar ideea principala a romanului scriitoarei americane. Pe baza acestui film, Daiwon CI a publicat o manhwa (benzi desenate coreene), iar secventele animate de la inceputul filmului sunt realizate de celebrul desenator manhwa Dochan. In rolul principal a fost distribuita super-vedeta Ha Ji-won (Ditto, 100 Days with Mr. Arrogant, Closer to Heaven, Damo, Secret Garden), in timp ce rolul principal masculin revine unui actor de seriale, Yun Jung Hoon, ce a putut fi vazut in “Jejoongwon”. O aparitie de cateva minute, in rolul personajului principal din urma cu 10 ani, ii revine superstarului Hallyu Hyun Bin.

Young-mi este o tanara ce a avut o copilarie fericita pana cand parintii ei au murit. De mica a trebuit sa invete sa se descurce pe cont propriu. Ajunsa la varsta maturitatii, aceasta se muta intr-un oras de provincie si se angajeaza ca scenarista a unei emisiuni matinale de radio. In scurt timp, constata ca continua sa primeasca colete cu mici cadouri din partea unui admirator ce facea acest lucru si inainte, in Seul, unde timp de 4 ani de zile i-a platit facultatea. De fiecare data ajunge cu cateva minute mai tarziu decat acesta si nu ii poate afla identitatea. Stie doar porecla acestuia, “Tata cu Picioroange”, dupa personajul unei carti. Unii colegi incep sa o barfeasca pentru faptul ca ar fi obtinut postul cu pile, in special ca i se oferise sa stea intr-o casa fara chirie, a carei proprietara se imbolnavise si momentan se afla la tratament departe de casa. Intr-una din zile, Young-mi deschide pc-ul proprietarei si descopera ca aceasta a primit un mail. Cu surprindere constata ca mailul fusese trimis in urma cu un an de zile, programat a fi primit de destinatar exact in acea zi. Citindu-l, descopera o frumoasa dar trista poveste de iubire intre proprietara casei si un misterios barbat. Young-mi decide sa difuzeze aceasta povste la postul de radio, in speranta ca va afla cine e misteriosul barbat din acel mail. Dar cand il va cunoaste pe Jun-Ho, viata ei va capata o alta turnura si, in mod surprinzator, o extraordinara rasturnare de situatie ii va schimba definitiv soarta.

Filmul are toate ingredientele specifice unei productii romantice: o poveste de iubire si dilemele sale specifice, suferinta si tristete, despartiti si regasiri surprinzatoare. Fara indoiala Ha Ji-won e vedeta filmului, practic aceasta monopolizeaza intraga poveste, care graviteaza in jurul personajului ei. Celelalte personaje, inclusiv Jun-Ho de care personajul lui Ha Ji-won se indragosteste, sunt sterse, aproape inexpresive. Scenariul incepe bine, dar la un moment dat imbinarea povstii din trecut cu cea din prezent si paralelismul dorit de scenarist creeaza confuzii in randul spectatorilor, si insusi momentul marilor dezvaluiri nu este de acuratetea asteptata de toti. Interesanta tentativa scenaristului Kim Hyeong-jun (nimeni altul decat scenaristul si regizorului lui “No Mercy” din 2010) de a imbina planurile si de a intrepatrunde perspectivele, dupa modelul productiei japoneze “Be with You” ce se lansase, pe atunci, cu un an in urma (2004). Dar spre deosebire de “Be with You”, chiar daca rasturnarea de situatie este socanta, scenariul nu reuseste sa exploateze la maxim tensiuna momentului, spectatorul simtind ceva, dar nu suficient. Si durata de doar 97 de minute a filmului a fost o bila neagra, deoarece povestea a fost bine croita, insa disproportionata sub aspectul duratei fiecarui segment. Daca introducerea a fost perfecta raportata la durata totala a filmului, intriga nu e una prea solida. Mai apoi, aproape 40 de minute filmul rataceste, abia ultimele 25 de minute lamurindu-se toate aspectele. Pacat de durata lui prea scurta pentru un subiect atat de frumos. In schimb, un punct forte este coloana sonora: When you’re only lonely (J.D. Souther), Love Is Like The Spring Rain While Farewell Is Like The Winter Rain (Lim Hyun Jung), dar si cateva instrumentale superbe vor face o delectare din vizionarea filmului.

Un film romantic placut despre insemnatatea iubirii pentru fiinta umana, alegerea perfecta pentru petrecerea unei seri placute alaturi de cei dragi. O veritabila poveste moderna desprinsa parca dintr-un basm, pentru toate varstele si pentru toate sufletele. Vizionare placuta tuturor asiacinefililor !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Lover’s Concerto (2002) – iubirea tragicã din concertul anului lui Winter Sonata…

Publicat: duminică 14 august 2011

Anul 2002 a adus pentru iubitorii filmului coreean una dintre cele mai frumoase povesti romantice spuse vreodata intr-un film: “Lover’s Concerto”. E vorba de un film despre prietenie, iubire si gelozie, cu 4 actori straluciti, un film care le va deschide drumul spre succes odata cu explozia Valului Coreean din care acest film nu se poate exclude. De ce ? Simplu: 2002 e anul marelui serial “Winter Sonata”. “Lover’s Concerto” e, pentru Cha Tae-Hyun, filmul care i-a urmat imediat rolului din mega-succesul “My Sassy Girl”, iar cariera acestui extraordinar actor de comedii romantice sau melodramatice a fost mai apoi marcata de filme precum “My Girl and I” sau “Speed Scandal”. Pentru Son Ye-jin au urmat roluri memorabile in “The Classic”, “A Moment to Remember”, “Art of Seduction”, “April Snow” sau chiar “Open City”. Pentru regretata Lee Eun-joo, “Lover’s Concerto” a reprezentat unul din filmele de varf ale carierei, care avea sa se sfarseasca brusc la inceputul lui 2005 in urma sinuciderii, ultimul rol ca actrita fiind in filmul “The Scarlet Letter”, si pe micul ecran in serialul “Phoenix”. “Lover’s Concerto” a marcat si debutul pe marele ecran al cunoscutei Moon Geun-Young, la varsta de doar 15 ani. Desi are un rol secundar, prestatia ei este una plina de farmec, talent si daruire, ajutand-o mult in cariera stralucita atat de pe micul cat si marele ecran ce a urmat. Scenariul si regia filmului sunt semnate de Lee Han, cel care 4 ani mai tarziu vaea sa regizeze comedia romantica “Almost Love”.

Lee Ji-hwan este un tanar simpatic dar timid care primeste mai multe scrisori fara destinatar si nume, in care se afla niste poze. Acestea ii reamintesc de unele momente unice petrecute intr-o vara, cu 5 ani in urma. Atunci, s-a indragostit iremediabil la prima vedere de Soo-in, pe care o zarise intr-o zi in timp ce lucra la magazinul prietenului sau. Ii face o fotografie si pur si simplu se indragosteste de ea. Printesa inimii sale e insotita peste tot de Kyung-hee, cea mai buna prietena a ei, si de fata cu aceasta iubirea lui Ji-hwan este refuzata de Soo-In. Intr-un final, cei trei accepta sa fie prieteni, iar Ji-hwan se dovedeste un adevarat gentleman cu acestea, scotandu-le in natura, in oras, distrandu-se impreuna. Dar inevitabil aceasta apropiere duce la cunoasterea mai bine a celor trei, iar Ji-hwan se indragosteste de prietena lui Soo-in, Kyung-hee. La randul ei, si Soo-in incepe sa simta ceva pentru Ji-hwan, si astfel ia nastere un triunghi amoros stanjenitor pentru fiecare din cei trei prieteni. Niciunul nu doreste sa piarda prietenia celuilalt, dar inevitabil cineva urmeaza sa sufere. Finalul este plin de surprize, oferind o rezolvare inedita a situatiei.

“Lover’s Concerto” este o minunata melodrama romantica in care, paradoxal, iubirea pare a fi fructul interzis. Prietenia este ridicata la rangul suprem, iar saltul in timp intre prezent si amintirile din trecut ale personajelor dezvaluie diverse laturi ale acesteia. Inevitabil se ajunge la momente tensionate, lucrurile iau o anumita turnura, iar 5 ani mai tarziu, Ji-hwan se regaseste in situatia de a nu mai putea repara mai nimic din greselile trecutului. Fiecare personaj isi are propria poveste in povestea generala a filmului, iar regizorul-scenarist a stiut cum sa dea culoare trairilor fiecarui protagonist. Situatiile sunt facute in asa fel incat sa existe o tensiune intrinseca in majoritatea secventelor, pe care spectatorul sa o simta, dar sa nu o poata intelege decat in final, cand se dezvaluie si piesele lipsa din acest puzzle de amintiri ale personajului Ji-hwan. Subsidiar, povestea de iubire a surorii lui minore pentru un librar plecat in armata nu are decat rolul de a da un exemplu de iubire la fel de neimplinita ca iubirea lui Ji-hwan, chiar daca acolo diferenta de varsta e cea care face imposibila inflorirea imediata a iubirii. Kyung-hee, interpretata de regretata Lee Eun-joo, care o prestatie charismatica si plina de farmec, pare a fi pilonul in jurul careia se consuma tragedia acestui film, iar celelalte personaje sunt strans legate de atitudinea ei. Urmariti atent prestatia acestei actrite exceptionale si veti realiza ca, de fapt, eclipseaza intreaga distributie.

Un film deosebit, emotionant si tulburator, care ne invata inca o data ca iubirea si nevoia de caldura din partea Celuilalt este indispensabila fiintei umane, si ca uneori fericirea nu poate fi gasita decat in cele mai neasteptate situatii. Iubirea este un lucru prea pretios pentru cineva care nu o merita, dar ce se intampla cand prea multa iubire aduce… nefericirea ? O poveste trista despre o situatie aparent banala, dar plina de neprevazut. Poate prietenia rezista iubirii sau iubirea e cea care distruge prietenia ? Urmariti acest film de exceptie pentru a afla raspunsul la aceasta intrebare. Pentru iubitorii cinematografiei coreene, acest film e indispensabil. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Gye Baek (2011) – un nou serial coreean tradus de Asia Team Romania !

Publicat: luni 8 august 2011

Daca Shilla l-a avut pe marele general Kim Yu Shin, Baekje l-a avut, contemporan cu Kim Yu Shin, pe generalul Gye Baek. Televiziunea coreeana MBC a lansat recent spre difuzare un serial dedicat vietii acestuia, pornind de la fapte reale, consemnate istoric. Cu ajutorul fanteziei debordante a lui Jung Hyung Soo, scenaristul lui “Damo”, “Yaksha” si mai ales “Jumong”, si a talentului lui Kim keun-hong, regizorul lui “Queen Seon-deok”, “Jumong” si “Yi San”, serialul “Gye Baek” reconstituie atmosfera fascinanta a perioadei timpurii a regatelor din peninsula coreeana, punctul terminus fiind celebra batalie de la Hwangsanbeol din anul 660. De aceasta data serialul isi muta actiunea in Baekje, stat antic situat in sud-vestul peninsulei si invecinat la est cu Shilla si la nord cu marele Goguryeo. Serialul nu trateaza perioada de apogeu a regatului, cand in secolul IV Baekje controla chiar unele colonii din China actuala si cea mai mare parte a vestului peninsulei coreene pana in nord, in Pyeongyang (capitala actuala a Coreei de Nord). Pe atunci, Baekje era o puternica putere maritime, cu relatii comerciale solide cu China si Japonia. Aceea a fost perioada de glorie a maretului rege Geunchogo. “General Gye Baek” prezinta perioada ce duce la disparitia statului Baekje, ridicarea marelui general ce a incercat sa salveze umitatea statala in fata aliantei dintre Silla si dinastia chineza Tang. Pe atunci, Baekje era aliata cu Goguryeo, insa in 660, o armata inferioara numeric, condusa de Gye Baek e infranta in batalia de la Hwangsanbeol (parodiata in recentul film “Battlefield Heroes”). Episodul Hwangsanbeol a reprezentat sfarsitul statului Baekje. Intr-un timp foarte scurt, capitala Sa Bi a cazut, iar Baekje a fost anexata la Shilla. Regele Uija din Baekje si fiul sau Buyeo Yung au fost exilati in China, in timp ce majoritatea nobililor au fugit in Japonia. A existat o ultima miscare de rezistenta ce a incercat restaurarea statului Baekje cu ajutor japonez. Insa in 663, in batalia de la Baekgang, alianta Shilla/Tang a infrant fortele de rezistenta din Baekje si cele japoneze in urma unor crunte batalii pe mare si pe uscat. Soarta statului Baekje fusese definitiv pecetluita.

Despre viata lui Gye Baek se stiu foarte putine lucruri, in comparative, de exemplu, cu viata generalului Kim Yu Shin din Shilla. Realizatorii serialului incearca sa realizeze o biografie romantata pornind de la putinele date concrete si istorice consemnate. Astfel, asistam la o rezumare in cateva episoade a perioadei de dinaintea nasterii acestuia si a copilariei sale, si regasim familia acestuia prinsa in mijlocul eternelor lupte pentru putere de la Palat. Ce se stie sigur despre Gye Baek este contributia lui importanta in batalia de la Hwangsanbeol. In 660 – cu aceasta batalie incepe si se sfarseste de altfel si serialul – , Baekje e invadat de 50.000 de soldati din Shilla condusi din umbra de generalul Kim Yu Shin, si de 144.000 de soldati Tang. Cu doar 5.000 de soldati, Gye Baek s-a ciocnit cu inamicul in batalia de la Hwangsanbeol. Se spune ca inainte de a incepe aceasta batalie, Gye Baek si-ar fi ucis sotia si copilul pentru a ridica moralul si patriotismul in randul ostirii sale, dar si pentru a impiedica ca gandul la familie sa-i influenteze actiunile si sa-l impinga la esec. Initial, micuta lui ostire a reusit sa obtina 4 victorii, provocand pierderi severe in randul ostirii din Shilla. Intr-un final, insa, epuizata si inconjurata de inamic, armata lui Gye Baek a fost coplesita numeric, iar intreaga oaste din Baekje a fost macelarita. Gye Baek a murit eroic pe campul de lupta.

Incontestabil, vedeta serialului e interpretul generalului Gye Baek, Lee Seo-jin. Actorul revine dupa 2 ani de la precedentul rol intr-un serial de televiziune, si la 4 ani de la precedentul rol intr-o sageuk drama (drama istorica), Yi San. Experienta dobandita in seriale precum “Damo” sau “Yi San” cu siguranta vor constitui un atu pentru actor, fanii acestuia neconcepand ca “Gye Baek“ sa fie un fiasco. Ramene, totusi, intrebarea daca acest rol – total diferit de cele anterioare – se potriveste fizicului lui Seo-jin, imaginea lui parand disproportionata in momentul in care are pe el armura de general. Asadar, acest rol este o adevarata provocare pentru Seo-jin, atat fizica cat si actoriceasca. Jo Jae-hyeon din “Marine Boy” il interpreteaza pe ultimul rege din Baekje, Uija, in timp ce Oh Yeon-su (o mai tineti minte pe placida Hong Tae-ra din “Bad Guy” ?), intr-un rol aproape de nerecunoscut, o interpreteaza pe concubina Sa Taek Bi. Galeria personajelor e completata de Cha In Pyo (“Crossing”, dar si din serialele “Dae Mul” si “A Reputable Family”), Choi Jong-hwan (din Iris, Jejoongwon, sau Dong Yi), dar si de alte figuri cunoscute din diverse seriale traduse de Asia Team: Kingdom of the Winds, Dong Yi, Queen Seon-deok etc. Pe langa actorii cunoscuti, asa cum e moda in show-biz-ul coreean, in serial va aparea si o cantareata in voga in Coreea, este vorba de T-Ara Hyomin. Dupa aparitiile din “My Girlfriend is a Gumiho” si din filmul ce va avea curand premiera, “Gisaeng Spirit”, Hyomin va aparea si in “Gye Baek”. Se zvonise, initial, ca ar detine rolul principal feminin, insa agentia sa a infirmat acest zvonuri. T-Ara o va interpreta pe sotia lui Gye Baek.

Serialul are 32 de episoade, si a avut un inceput promitator, fara insa ca episoadele ulterioare sa aduca un salt spectaculos in rating, acesta situandu-se undeva la 11%. Tinand cont de fundalul istoric dar si de distributia de exceptie, “Gye Baek” reprezinta inca o altrenativa de sageuk drama cu o subtitrare de calitate in limba romana, oferita de echipa Asia Team Romania tuturor asiacinefililor, care in aceasta vara sunt desfatati cu nu mai putin de 3 seriale istorice subtitrate la putin timp dupa difuzarea episoadelor in Coreea. Din acest punct de vedere avem parte, asadar, de o noua premiera in istoria Asia Team Romania: traducerea concomitenta a 3 seriale istorice si a inca 3 seriale contemporane. Vizionare placuta tuturor asiacinefililor !

Prezentare realizata de cris999 in colaborare cu Rina_10 – asiacinefil.com

Love Me Not (2006) – atunci când iubirea nu are nevoie de cuvinte…

Publicat: duminică 7 august 2011

Lee Cheol-ha, regizorul sud-coreean cunoscut pentru portretizarea stilizata a experientei umane in pelicule precum “Story of Wine” sau “O[ou]” regizeaza in 2006 thriller-ul romantic cu accente melodramatice “Love Me Not”. Inspirat din serialul japonez de televiziune “Love isn’t necessary, summer,” (Ai nante iraneyo, natsu) (2002), pelicula ii are in rolurile principale pe 2 actori cunoscuti: Moon Geung-young, “surioara natiunii”, cum e alintata de fani si de presa mondena din Coreea, ce a aparut in filme si seriale cunoscute asiacinefililor, precum “Autumn in my Heart”, “Painter of the Wind”, “Innocent Steps”, “A Tale of Two Sisters”. Celalalt protagonist este Kim Joo-hyuk (“Bangja” din “The Servant”). Filmul spune o poveste de dragoste mai putin obisnuita dintre doua personaje speciale, Julina si Min, provenind din doua lumi diferite. Insusi regizorul Lee Cheol-ha spunea, spre personajele sale: “Momentul in care doi oameni tanjesc cu disperare unul dupa celalalt, momentul in care dragostea nu poate poseda, insa subzista, asta am incercat sa pun pe ecran. Julian si Min nu sunt personajele obisnuite ale unei melodrama. Cand iubirea se iveste pe neasteptate in sufletul celor doua personaje care nu se incred in ea, aceasta devine mai ardenta ca niciodata”. De fapt, “Love Me Not” este un film cinic, cu personaje ce usor pot fi considerate dezagreabile prin comportamentul lor specific, o demontare a unei melodrame clasice dar care nu face rabat de la clisee specifice genului.

Julian (Kim Joo-hyuk), recent iesit de la inchisoare, continua sa duca o viata luxoasa profitand de banii femeilor cu care se intalneste. Insa frumoasa lui lume este zdruncinata din radacini atunci cand un mafiot local ii cere sa-i plateasca datoria de 2.87 milioane de dolari, in caz contrar urmand a-l omori. Intamplarea face, insa, ca Julian sa raspunda la telefonul lui Ryu Jin, un baiat din anturajul sau care decedase recent. Astfel afla ca Ryu Jin mostenise o parte din averea tatalui, despre care nu mai stia nimic de la divortul de mama sa. Avand o luna la dispozitie pentru a achita datoria, Julian se decide sa ii ia locul prietenului sau defunct. Drept urmare, isi face aparitia sub identitate falsa in casa Ryu. Acolo constata ca decedatul are o sora, Min (Moon Geun-Young), care la varsta de 15 ani a ramas oarba. Desi la inceput Min respinge orice apropiere de “fratele” sau, condamnandu-l pentru ca au stat despartiti de destin atata timp, pe parcurs inima ei de gheata este incalzita de comportamentul asa-zisului frate. Insa Julian isi urmareste cu precizie scopul. In inima lui nu exista loc pentru afectiune, viata fiind reprezentata de bani. El afla ca fata are tromboza cerebrala si, investigand-i pe cei apropiati ei, descopera ca Min este singura,inconjurata doar de oameni ticalosi ce-i vaneaza averea, asteptand sa moara. In scurt timp, destinul face ca Julian si constiinta sa sa se afle in fata unei mari dileme: iubirea sau banii ? Viata sau moartea…

“Love Me Not” este o minunata melodrama emotionala in care Moon Geun-Young interpreta, in acel moment (2006), cel mai matur rol al carierei sale dupa aparitia in ipostaza uneia din cele doua surori in “A Tale of Two Sisters”. Aici o interpreteaza pe Min, o fata oarba ce e fortata de imprejurari sa devina capul unei familii instarite, dupa moartea tatalui ei. Min reprezinta, insa, doar exceptia de la regula, celelalte personaje fiind vulgare, lipsite de caracter, innebunite dupa bani si extrem de dezagreabile. Regizorul incearca sa redea, de fapt, imaginea lumii actuale, in care individul este un animal salbatic ratacit intr-o jungla in care banul dictieaza, si in care trebuie sa supravietuiasca. Min e un personaj din afara acestei lumi meschine, ea este victima perfecta pe care toti o vaneaza: are mostenita o avere impresionanta, locuieste intr-o vila dintr-o zona izolata, este oarba si… este singura. Ea traieste doar cu imaginea clipelor din copilarie in care se juca cu fratele ei, o imagine care se reia la infinit pe retina ei opaca si care parca o condamna cu fiecare clipa scursa spre o iluzie repetitiva ce nu poate aduce decat nebunia. Aparitia lui Julian in viata ei, chiar daca acesta are in intentie sa o ucida la un moment dat, ii va schimba viata. Ea intuieste de la inceput ca cel ce pretinde ca e fratele ei ar fi personajul din poza trimisa de fratele ei pe vremuri, acel playboy pe care acesta il privea ca pe un model de urmat. Insa se complace in a se minti pe sine ca il are pe fratele ei defunct langa ea. Nici o clipa, in film, cand adevarul este dat in vileag, niciunul din cei doi nu intreaba de fratele defunct, ceea ce dovedeste ca asiastam la un inteligent joc al lui Min, ce-si cultiva cu naivitate sentimentele ce prind, usor, radacini, in sufletul lui Julian. Cu adevarat este o poveste de iubire cinica, atat pentru ea (din motivele aratate mai sus), cat si pentru el, pentru care iubirea se naste dintr-un sentiment de mila. Este o iubire cinica pentru ca niciodata cei doi nu isi spun, fata in fata, “te iubesc”, ci isi interiorizeaza trairile si lasa sa se vada doar o imagine falsa a propriului lor eu. Dar poate exista si o astfel de iubire, pe langa care un act de caritate – de care amandoi avau nevoie, din motive diferite – nu poate fi privit decat o sincera mangaiere venita dintr-un suflet chinuit de remuscari.

E imposibil sa nu te atasezi de personajul Min si sa nu-l urasti pe Julian. Julian merita din plin sa fie urat, si chiar daca este un playboy in lumea lui, admirat de toate femeile, care il rasplatesc cu bani, nu este deloc un personaj inteligent. E posibil ca regizorul sa nu fi dorit sa glorifice non-valorile acestei lumi, de aceea si-a croit personajul in asa fel incat sa fie urat de toata lumea. Tot din acest motiv, la un moment dat, filmul isi schimba cursul pe care spectatorul l-ar fi anticipat: deconspirarea nu mai devine punctul culminant al filmului, cand totul ar fi trebuit sa erupa. Tensiunea e mentinuta constant, pana la ultimele secvente, iar emotiile personajelor sunt infranate.

“Love Me Not” e cu siguranta una din acele realizari ce nu trebuiesc ratate de iubitorii filmului coreean. Imaginile si ideile de redare ale unor scene in imagini sunt minunate, unii critici fiind de parere ca ar fi vorba de unul din cele mai bine filmate filme coreene din ultimii ani. Frumusetea imaginile contrasteaza cu lipsa de umanitate a lumii redate in culori decente, uneori cenusii, alteori de un alb imaculat asemeni sufletului personajului feminin principal. Interpretarea protagonistilor este foarte buna, chiar daca Kim Joo-hyuk, interpretul lui Julian, arata prea in varsta pentru a fi fratele lui Min (in 2006, acesta avea 34 de ani, iar partenera sa, Moon Geun-young, avea doar 19 ani !). “Love Me Not” este un film care merita apreciat si pentru faptul ca nu urmeaza o formula sablon consacrata a genului, pe baza unor clisee prestabilite de alte filme de gen anterioare. Acest lucru face ca finalul sa fie imprevizibil, iar subiectul sa te tina langa film pana la ultima secventa. Un film induiosator care arata faptul ca tocmai caracterele puternice, ce pretind ca “N-am nevoie de iubire, banii rezolva totul”, tanjesc in adancul sufletului dupa afectiune. Un film ce ne invata ca timpul nu se poate cumpara indiferent ce suma ai in cont. In schimb bariera timpului poate fi rupta prin iubire. Vizionare placuta !

Articol realizat de cris999 in colaborare cu Lumi – asiacinefil.com

Republic of Korea 1% (2010) – „G.I. Jane” made in Coreea !

Publicat: duminică 31 iulie 2011

“Republic of Korea 1%” este o frumoasa povestire din “catanie”. Nu de razboi, dar cu razboi. Razboiul dintre orgolii, razboiul misogin, cu tarele si valorile unui aspect de zi cu zi din viata oamenilor cu pacea vesnic amenintata. Un fel de “G.I.Jane” in varianta coreeana, ca tot e la moda schimbul “intercultural” sub forma remake-urilor sau adaptarilor intre Hollywood si restul lumii. In rolul principal a fost distribuita actrita Lee Ah Lee (ce a putut fi vazuta in serialul “The Great King), dar si o serie de actori de comedie – caci filmul in sine e o comedie in stilul unui “Police Academy” cu accente pe alocuri dramatice – precum Lim Won Hee si Son Byung Ho. In privinta regiei, se simte o oarecare influenta a la Michael Bay, regizorul Jo Myeong-nam continuandu-si cariera regizorala in stilul filmului de debut, “Super Family”.

Anul 2009, Academia Militara, ceremonie de absolvire, parada, oficialitati, presa, fotografii, reportaje… Cei mai buni absolventi sunt repartizati Corpului de Marina. Dintre ei, numai cativa vor avea onoarea de a fi inclusi in Fortele de Recunoastere ale Marinei. Acces permis oricui, cu o singura conditie : sa fie barbat. Voluntari ? O singura mana tasneste din singurul rand de fete. La raport, sergent Lee Yoo-Mi care are o intrebare: de ce nu fete ? De-aia ! Dar nu se ofera nici un barbat ca voluntar si plutonierul Ryoo Hok-Seung e nevoit sa numeasca trei absolventi. Incidentul face valva in presa, ca discriminare si, din motive politice, comandantii sunt nevoiti sa riste admiterea sergentului Lee Yoo-Mi in unitatea 3209 a Fortelor de Recunoastere.

Privita cu ostilitate de toti baietii, sergent Lee Yu-Mi reuseste sa-i cucereasca pe tot mai multi prin comportamentul camaraderesc si profesional. In curand rezultatele ei tot mai bune ameninta pozitia dorita de sergentul Wang Jong-Pal ale carui avansuri au fost refuzate de fata, se simte injosit si vrea sa se razbune chiar si in detrimentul unitatii. Apeland la sentimentul misogin al unora din subordonatii fetei, reuseste sa creeze situatii care ajung sa ameninte chiar viata sergentului Lee si a baietilor din echipa ei. Situatia devine grava cand antrenamentele se muta in imediata apropiere a granitei cu RPK si ca urmare a actiunilor disperate ale sergentului Wang, un evniment meteorologic ii arunca in teritoriul inamic. Aici se declanseaza un incident in care Wang este ranit iar plutonierul major Kang isi pierde viata pentru a-si salva oamenii. In fata mortii povocate de actiunile sale, Wang recunoaste in fata camarazilor toate actiunile denigratoare provocate in mod intentionat.
In finalul povestii noastre, Sergentul Lee-Yoo-Mi ramane acel 1% din procentul de militari femei, caruia i s-a ingaduit sa intre in randul Fortelor de Recunoaste al Marinei.

Vizionare placuta !

Prezentare realizata de iulianatotu – asiacinefil.com

„The Princess’s Man” (2011) – povestea lui „Romeo şi Julieta” rescrisã de o sageuk drama tradusã în premierã în limba românã de Asia Team !

Publicat: marți 26 iulie 2011

Un nou serial de epoca deosebit este adus in atentia asiacinefililor odata cu traducerea lui in premiera in Romania de Asia Team Romania: “The Princess’s Man”. Difuzat in urma cu doar cateva zile in Coreea, primul episod al serialului a avut o audienta buna, in special ca distributia anunta un serial de succes. Dar cum poate sa nu fascineze o poveste plasata in cadrul perioadei dinastiei Joseon, in plin secol XV, mai ales ca despre “Princess’s Man” s-a vorbit ca fiind o realizare in coreeana ce porneste de la ideea celebrei povesti shakespeariene “Romeo si Julieta” ? Ca si in melodrama lui Shakespeare, cele doua personaje care se iubesc provin din doua familii stravechi ai caror conducatori sunt mari rivali politici, in zbuciumata perioada a inceputului de secol XV. Ambitiile parintilor lor palesc in fata iubirii sincere a celor doi tineri indragostiti, interpretati de doi dintre cei mai iubiti actori ai Hallyu: Park Shi-hoo (Si-hoo, fratele vitreg al lui Iljimae din serialul cu acelasi nume) si Moon Chae-Won (frumoasa curtezana din “Painter of the Wind”). Serialul are parte de mult romantism, dar si de toate ingredientele unei “sageuk drama” veritabile: comploturi secrete, tentative de asasinat, lupta pentru putere, ambitii personale si intriga politica. Toate acestea nu constituie decat fundalul care ii va impiedica sau ajuta pe cei doi indragostiti sa fie impreuna.

Moon Chae-Won o interpreteaza pe Printesa Lee Se-ryung, fiica Marelui Print Su-yang, al doilea fiul al marelui rege Sejong, interpretat de Kim Young-chul, nimeni altul decat maleficul director Baek San din IRIS. Su-yang ravneste la tronul Joseonului, iar din punct de vedere istoric a reusit in cele din urma sa-l si obtina, devenind regele Sejo.Ambitiile sale se ciocnesc de opozitia inamicului sau, ministrul de rang inalt Kim Jong-seo, al carui mezin, Seung-yoo (interpretat de Park Shi-hoo) se indragosteste de printesa Se-ryung. Printesa e indrazneata, curioasa si determinata – trasaturi specifice doamnelor apartinand aristocratiei Joseonului -, dar intampina numeroase vitregii datorita ambitiei nebunesti a tatalui sau de a deveni rege. Acesta din urma incarca cu orice pret sa smulga tronul de la Dan-jong, nepotul sau, si intra in conflict cu sustinatorii acestuia din urma. Drept urmare, pe masura ce drama evolueaza, intriga politica il va impinge pe Su-yang sa incerce asasinarea tatalui celui de care fiica lui se indragostise iremediabil.

Pe langa intrigile si comploturile de la Curte, nu lipseste povestea romantica, care – s-a vazut in ultimii ani – a schimbat mult fata serialelor de epoca coreene. Uneori firul romantic e adus in prim plan atat de mult incat acapareaza evolutia povestii serialului, dar acesta este un lucru pozitiv, o privire aprofundata asupra sentimentelor eroilor, care vor pregati eventual finalul tragic pe care toata lumea il stie din piesa Shakespeariana. Amandoi protagonistii povestii de iubire au experienta serialelor istorice, si chiar daca unii fani ai genului sunt de parere ca prestatiile anterioare in astfel de roluri sunt destul de vechi (in urma cu 2-3 ani), isi exprima speranta ca odata cu trecerea anilor acestia au dobandit mai multa maturitate si experienta in interpretare pentru a intra perfect in rolul personajelor acestei drame. O reinterpretare particulara a dramei lui Romeo si Julieta nu poate fi decat o mare provocare pentru orice actor, iar neridicarea la nivelul asteptarilor poate constitui un recul in cariera cinematografica a oricui.

Serialul, difuzat la postul coreean de televiziune KBS, e preconizat sa aiba 24 de episoade, iar in functie de succesul sau esecul sau va ramane la aceasta cifra, se va lungi sau se va scurta. Ca realizare, “The Princess’s Man” este “o sageuk drama bine realizata”. Desigur, e un termen care ar trebui sa caracterizeze orice serial coreean de epoca, insa termenul se refera strict la valoarea productiei si la calitatea superioara a imaginii, in stilul lui “Painter of the Wind”. De exemplu, serialul “Iljimae” nu a fost unul realizat cu mijloace tehnice deosebite, insa a avut o mare priza la public, iar acesta a fost atu-ul sau. In schimb, “Return of Iljimae”, desi nu a avut popularitatea lui “Iljimae”, s-a bucurat de calificativul de serial “bine facut” sub aspectul calitatii superioare fata de multe alte seriale similare. Dincolo de toate aceste consideratii, “The Princess’s Man” va fi cu siguranta un serial urmarit cu sufletul la gura de asiacinefili, a carui coloana sonora – care s-a lansat deja si se completeaza pe parcursul finalizarii filmarilor – este incantatoare si ale carui intrigi si figuri de actori foarte cunoscute vor reprezenta o desfatare pentru sufletul fiecaruia. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

A Chinese Fairy Tale (2011) – remake-ul magic al celebrului „A Chinese Ghost Story”

Publicat: duminică 24 iulie 2011

“A Chinese Ghost Story” (cunoscut si ca “A Chinese Fairy Tale”) continua traditia din cinematografia chineza a filmelor fantastice cu si despre demoni si fantome. Unii au vorbit ca ar fi vorba de un remake al clasicului omonim al lui Tsui Hark din 1987, altii de un sequel al lui “Painted Skin” (2008). Cert este ca filmul a avut un buget de peste 10 de milioane de dolari, fiind inspirat dintr-una din povestile lui Pu Songling – “Strange Stories from a Chinese Studio”, o colectie de povestiri fantastice a caror actiune se petrece in China antica. Proiectul a fost  produs de cel care a produs si „Painted Skin”, Ketsarinh Lan, iar scenariul a fost semnat de Tan Cheung, scenaristul lui „An Empress and the Warrior”. La origine,”A Chinese Ghost Story” e o comedie romantica cu accente horror produsa de celebrul Tsui Hark, in 1987. Inspirat dintr-o povestire traditionala chinezeasca din timpul dinastiei Qing, filmul din 1987 s-a bucurat de o popularitate imensa in Hong Kong si in intreaga Asie. Filmul l-a propulsat pe Joey Wong la rangul de mare vedeta a filmului din Hong Kong si i-a adus lui Leslie Cheung o mare popularitate in Japonia. Cu incasari de peste 18 milioane de dolari (un veritabil record in acele timpuri), „A Chinese Ghost Story” a reprezentat scanteia care a lansat moda filmelor cu fantome (de inspiratie folclorica) care inca supravietuieste in zilele noastre (mai putin in cinematografia din Hong Kong, si mai mult in cea a tarilor din zona: Thailanda, Japonia sau Coreea de Sud). In productia din 2011, distributia este una de zile mari, cu Louis Koo in rolul principal (Triple Tap, Accident, Connected), Louis Fan (personajul negativ din Ip Man) sau cu actrita unor seriale de epoca chinezesti cunoscute, Liu Yifei. Daca mai adaugam faptul ca regia este semnata de cunoscutul Wilson Yip (Ip Man si Ip Man 2, Flashpoint, Dragon Tiger Gate), avem in fata definitia unui film 100% spectaculos.

Ning este un oficial guvernamental trimis sa-si ia in primire postul intr-un indepartat sat de la poalele Muntelui Negru, undeva in China antica. Aici constata ca satul pe care urmeaza sa-l pastoreasca isi duce viata de pe o zi pe alta din cauza lipsei apei. In consecinta, Ning isi asuma sarcina de a cauta un izvor de apa prin apropiere, lucru pentru care trebuie escaladat Muntele Negru. Cu greu reuseste sa stranga cativa oameni care sa-l insoteasca, iar majoritatea sunt criminali inlantuiti trimisi sa-l apere in caz de nevoie. Comportamentul ciudat al satenilor cand vine vorba de escaladarea Muntelui Negru si sutele de talismane de jad agatate prin crengile uscate ale copacilor nu au trecut neobservate in fata lui Ning, insa abia pe munte avea sa afle sursa acestor ciudatenii. Aici gaseste, intr-un templu parasit, izvorul de apa mult cautat, dar acesta este pazit de demoni cu chip de femei. Stapana acestora, Lou Lou, le controleaza prin magie neagra si le ordona periodic sa gaseasca oameni pe care sa-i secatuiasca de energie pe care, astfel, sa le-o transfere ei pentru a se elibera din incatusarea in care fusese trimisa de armele magice ale luiYin Chek Ha (Louis Koo), un vanator de demoni. Una dintre fantome este Siu Sin, de care Ning se indragosteste imediat. In scurt timp sentimentul se dovedeste reciproc, iar dupa o serie de intamplari, cei doi incearca sa fuga de pe Muntele Negru. Copacul demon Lou Lou se opune, iar in final lucrurile se echilibreaza in momentul in care intra in scena nu unul, ci doi vanatori iscusiti de demoni, al caror trecut e legat de cel al fantomei Siu Sin.

Dincolo de povestea captivanta – desi simpla in esenta -, “A Chinese Faity Tale” beneficiaza de efecte speciale – vizuale si sonore – de ultima ora, de imagini in miscare spectaculoase specifice filmelor wu-xia si de o coloana sonora superba, care intretin tensiunea scenariului. Filmul este dedicat de catre realizatori regretatului actor Leslie Cheung, cel care in 1987 a interpretat rolul tanarului indragostit de o fantoma (in remake-ul din acest an rolul revenind unui actor din China continentala, Yu Shao-qun, care in 2008 a castigat premiul pentru Cel mai bun debutant la a 3-a editie a Asian Film Awards pentru rolul din Forever Enthralled). Interpretarea actorilor este buna; se incearca crearea unui triunghi amoros care in final esueaza tragic, iar partial scopul lui a fost atins. La inceput lucrurile par putin neclare deoarece regizorul nu arata decat un eveniment din trecutul a doua personaje, iar mai apoi intra in scena un al treilea, care duce povestea mai departe, si care pe parcurs se intalneste cu acestia doi, iar povestea celor doi se pierde in povestea de iubire a lui Ning pentru Siu Sin. In rest, filmul este corent, placut de urmarit, pe alocuri amuzant, insa ramane un fantasy/drama in esenta, cu multe scene de lupta impresionante. Per ansamblu, 100 de minute in care nu te plictisesti, in care clasica poveste a luptei dintre Bine si Rau se muta intr-un decor de basm pe un munte, o lume fantastica cu fantome care… si ele mai comit cateodata pacatul de a se indragosti de oameni… Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

The Man Behind the Courtyard House (2011) – Simon Yam la apogeul carierei într-un thriller psihologic senzaţional

Publicat: duminică 17 iulie 2011

“The Man Behind The Courtyard House” este inca un blockbuster chinezesc care a reusit sa obtina deja succese nu doar pe plan intern ci si la nivel international. Castigurile financiare consistente de la box-office au fost dublate de pareri mai mult decat favorabile din partea criticilor de film de pretutindeni. Filmul abordeaza un gen destul de putin exploatat in cinematografia chineza, thrillerul cu tenta psihologica, si este primul dintr-o trilogie care va continua cu o noua pelicula ale carei filmari sunt in curs la data scrierii articolului. Unii au spus ca e vorba de un film in stilul cunoscutului “Se7en” al lui David Fincher, altii au vorbit de o posibila asemanare cu „Tacerea Mieilor“. Cert este ca aceasta strategie de promovare a unui film facand trimitere la filme de succes anterioare vizeaza numai si numai asigurarea unui succes financiar garantat inca dinaintea premierei, starnind curiozitatea spectatorilor si impingandu-i spre salile de cinematograf. In realitate, in momentul in care vizionezi un film ca acesta realizezi ca are cate putin din tot ceea ce pana acum succese hollywoodiene rasunatoare au avut in reteta lor. Filmul nu poate fi reinventat nici de chinezi, nici de coreeni; el poate cel mult sa fie realizat dupa aceeasi reteta, diferenta putand-o realize originalitatea scenariului si interpretarea actorilor, eventual o viziune regizorala novatoare. Se poate spune ca acest film se aseamana mai mult ca realizare cu o poveste spusa pe dos, sub aspect cronologic, amintind de stilul mexicanului Innaritu, fara a avea insa profunzimea si realismul acestuia. Si totusi, originalitatea acestei pelicule sta in spcial in interpretarea unui singur actor, marele Simon Yam. Rar acest actor a acceptat roluri negative in lunga si prolifica sa cariera cinematografica, insa de aceasta data se poate spune ca a interpretat unul din cele mai bune roluri din intreaga sa cariera. Yam interpreteaza perfect un personaj tacut, a carui drama interiorizata incearca sa se exteriorizeze cu timiditate in fata tovarasilor de drum, cu violenta in fata instinctului de razbunare.

Pilonul in jurul caruia se cladeste intreaga poveste e Chen Chihui (Simon Yam). Acesta deschide cu o oarecare intarziere poarta casei rustice a familiei Wong, in momentul in care un grup de tineri bat insistent la ea. Aflam ca Chihui este de fapt o ruda indepartata a familiei Wong, care ar fi plecat intr-o calatorie, lasand grija gospadariei in seama sa. Tinerii – cunostinte ale familiei Wong prin intermediul parintilor lor, au venit in oraselul de provincie pentru a participa la un ceremonial stravechi, si, in absenta familiei Hong, ii solicita ingrijitorului – omul din spatele casei cu curte – gazduire pentru doua zile. Dar la scurt timp, resedinta pustie si niste vase uriase depozitate in curte stranesc curiozitatea tinerilor, care dispar rand pe rand. Mai apoi aflam ca Chen Chihui tocmai ispasise o detentie de 20 de ani pentru o tentativa de omor care i s-a inscenat de catre familia Hong. Acesta lucrase in tinerete ca tamplar, si din economiile facute a reusit sa-i asigure plata facultatii celei ce urma sa-i devina sotie. Insa la incheierea facultatii, fata – nimeni alta decat fiica familiei Hong – a intentionat sa il paraseasca, plecand in America si constuindu-si acolo o viata fericita. Acest gest a nascut in mintea lui Chen un sentiment de frustrare, fiind retinut de politie pentru o tentativa de omor la adresa fostei sale prietene. Dupa 20 de ani, acesta iese din inchisoare si… cauta razbunare.

“The Man Behind The Courtyard House” este un film cu o structura atipica. Mai intai e prezentat deznodamantul, dupa care filmul analizeaza ce anume l-a impins pe personajul principal sa ajunga in momentul de criza. Criza, de fapt, s-a declansat in urma cu 20 de ani, iar primul lucru de care Chen Chihui vorbeste dupa iesirea din inchisoare este fosta lui prietena, din cauza caruia a fost inchis. Unul din personajele cu care se intovaraseste pe drum il numeste “romantic”, pentru ca dupa o perioada atat de mare de timp isi aminteste de o femeie. Dar, asa cum strainul nu cunoaste decat o latura a fostei relatii a lui Chen, la fel si Chen nu cunoaste decat o parte a personalitatii interlocutorului sau care, ajuns intr-o stare de euforie, ii sugereaza c ear face el unei femei care l-ar parasi. Folosirea ciocanului si a cuielor pentru o eventuala justitie devine o imagine care il obsedeaza pe tamplar, si in mod simbolic razbunarea e indeplinita prin intermediul exact al instrumentelor cu care trebuia in trecut sa-si cladeasca fericirea. Prin intermediul acestei scheme atipice – totul e derulat de la denodamant la inceput – regizorul ofera o imagine mai rationala privitorului, lasand ca tensiunea sa se consume in primele 30 de minute, restul povestii explicand pas cu pas, etapa cu etapa, evolutia la nivel psihologic a personajului principal. Acesta isi insuseste ceva din discutia cu fiecare interlocutor. Din pacate, vede doar partea extrema a dramei fiecaruia deoarece o raporteaza prin filtrul interior la drama sa personala. Nu i se arata faptul ca poate pana cand interlocutorii au ajuns intr-un moment de criza, acestia au avut parte de o viata fericita la ruinarea careia fiecare din ei a contribuit. Aici e lucrul care face diferenta. Personajului nu i se spune gradul de vinovatie al fiecarui interlocutor, care in fata unui strain nu poate fi obiectiv. De aici si drama autoindusa a personajului.
Spre deosebire de alte filme de gen, de aceasta data analiza psihologica o face spectatorul; regizorul doar ofera diverse contexte in care personajul se manifesta, iar spectatorul trage concluziile, ascultandu-i confesiunile, traindu-i drama, fraternizand sau opunandu-se deciziei acestuia. Apar si alte destine care se intrataie si il influenteaza pe Chen, astfel ca spectatorul are o imagine clara a influentelor si mediului care il imping pe acesta sa comita oribilele fapte. Dincolo de toate, “The Man Behind The Courtyard House” este, paradoxal, un film despre lipsa de comunicare intre oameni, despre perceperea gresita a celor din jurul nostru. Ideea principala pe care filmul o sugereaza, intr-un final, e ca decizia nu apartine celor din jur, care ne pot cel mult influenta, ci doar noua insine. Fiecare individ e pe deplin responsabili de deciziile pe care le ia si de faptele pe care le comite. Constiinta poate cel mult sa ne indemne spre o anumita cale. Sugestiva este scena din final in care personajul principal e pus in fata a doua drumuri care duc in doua directii diferite – metafora perfecta a alegerii constiintei umane: Calea Razbunarii si a pierzaniei sau Calea Impacarea, a iubirii fata de cei dragi, a iertarii de sine.
Un film care te pune pe ganduri, ce ofera o perspectiva noua si care ne invata ca un lucru poate fi vazut cu aceeasi ochi din mai multe unghiuri de vedere. Depinde de fiecare in parte… ce doreste in cele din urma sa vada. Fanii genului thriiler-psihologic nu vor fi dezamagiti. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Autumn Tale (Autumn in my Heart) (2000) – De la regizorul lui „Winter Sonata”, cu dragoste !

Publicat: joi 14 iulie 2011

“Autumn Tale” (cunoscut si ca “Autumn in My Heart” sau “Autumn Fairy Tale”) este primul dintr-o serie de patru seriale, produsa de KBS, care ilustreaza dragostea eterna. Seria de 4 seriale poarta chiar numele generic “Endless Love” si e compusa din 4 povesti ce poarta numele celor 4 anotimpuri. Cel mai celebru serial dintre acestea a fost “Winter Sonata”, ce a declansat celebrul Val Coreean, serial tradus in premiera absoluta in Romania de Asia Team Romania. Toate cele 4 seriale au fost regizate de acelasi Yoon Seok-Ho, ce a cunoscut astfel celebritatea, iar Autumn Tale (de 16 episoade)  a reusit sa obtina ratinguri ridicate in intreaga Asie. O televiziune din Filipine – cea care a si cumparat drepturile de difuzare in aceasta tara – a realizat chiar un remake in limba filipineza numit, simplu, Endless Love, anul trecut. Bineinteles ca remake-ul nu a reusit sa depaseasca in calitate originalul coreean, insa acesta e expresia cea mai evidenta a faptului ca la un deceniu de la prima difuzare, “Autumn Tale” a fost una din temeliile Hallyu, Valul care a schimbat pentru totdeauna destinul cinematografiei coreene.

Serialul poate fi un inceput perfect pentru cei care inca nu s-au indragostit de frumusetea serialelor coreene. “Autumn Tale” are parte de o multime de coincidente teribile, triunghiuri amoroase surprinzatoare si, desigur, de lacrimi nesfarsite ce vor curge necontenit cu fiecare episod scurs. La aceasta atmosfera contribuie din plin coloana sonora de exceptie, ce se impleteste perfect cu povestea emotionanta a personajelor. Nu trebuie uitate nici peisajele romantice de toamna si cadrele minunate din natura care iti ating sufletul. Avem in fata o melodrama cu toate ingredientele sale: romantism, lacrimi, rasturnari de situatie si… interpretari superbe ale unor actori care astazi sunt vedete importante ale cinematografiei coreene. O veti recunoaste intr-unul din roluri pe Moon Geun-yeong, pe atunci o promitatoare actor-copil care intre timp a confirmat. Pe atunci se afla la debutul intr-un serial de televiziune, la numai 13 ani. Rolurile principale, in schimb, sunt acontate de mari vedete, pe atunci actori aproape necunoscuti: Song Seung-Heon (vi-l mai amintiti din Calla, filmul care i-a deschis calea spre acest serial memorabil ?), Song Hye-kio – frumoasa actrita din “Full House” si “My Girl and I”, Won Bin – care nu cred ca mai are nevoie de vreo prezentare, recentele roluri din blockbuster-urile “Mother” si mai ales “The Man From Nowhere” ducandu-I faima si la nivel international. Dupa difuzarea serialului, s-a spus ca Song Seung-heon nu a fost deloc convingator in rolul in care a fost distribuit. Multi l-au vazut inert, lipsit de expresivitate, pe alocuri chiar plictisitor, iar lacrimile lui se spune ca nu au reusit sa convinga audienta. In schimb, Won Bin a primit aprecieri pozitive, ceea ce face interpretarea lui credibila fiind dedicarea completa pentru rolul sau. Chiar daca initial pare o persoana agresiva, care va va face sa il detestati, pe parcurs, pe masura ce iubirea lui fata de personajul feminin se dezvolta, regizorul ne prezinta un personaj care reuseste sa faca fata unui proces de schimbare radicala. Song Hye-kyo are rolul ei de debut intr-un serial, iar curand avea sa devina o vedeta de prim rang, in special rolul din “Full House” propulsand-o serios in cariera. Actrita are o carisma pe care nu o vezi in fiecare zi si, in plus, e o “frumusete naturala”, cum ar fi calificata astazi in lumea modelingului. La acestea se adauga si talentul actoricesc, care se vede din plin inca de la rolul ei de debut.

Povestea serialului incepe cu perioada de adolescenta a celor doua personaje principale: Yoon Joon-Seo si sora sa Yoon Eun-Seo, copiii unui respectat profesor. Acestia au crezut tot timpul ca sunt frate si sora, pana in momentul in care Eun-Seo este ranita intr-un accident de masina, iar analizele dezvaluie ca Joon-Seo si Eun-Seo nu sunt frati. Yoon Jun-Seo devine confuz cand afla ca cea pe care a crezut-o sora lui timp de paisprezece ani a fost schimbata la nastere cand era doar un bebelus, si acum nu mai are nicio legatura cu el. In urma acestei triste descoperiri, Eun-Seo considera ca e de datoria sa sa ramana alaturi de mama sa naturala, in timp ce Joon-Seo pleaca impreuna cu familia si adevarata sa sora in America. Numai ca Eun-Seo nu va mai avea aceeasi situatie materiala ca pana atunci, pentru ca mama ei detine doar o bodega din care castiga doar cat sa supravietuiasca. In ciuda acestui fapt si a situatiei dificile, Eun-Seo gaseste o cale de a reusi prin felul de a se multumi cu cat are si prin personalitatea ei deschisa.
Zece ani mai tarziu, Joon-Seo se intoarce in Coreea si incepe sa o caute pe Eun-Seo. Intalnirea celor doi – odata frati – le reimprospateaza amintirile dragi din copilarie, si curand se indragostesc unul de celalalt. Dar iubirea lor nu este permisa deoarece Joon-Seo… e deja logodit, iar intre timp, prietenul cel mai bun al lui Joon-Seo (Han Tae-Suk ) se indragosteste si el de Eun-Seo si va lupta pentru iubirea lui. Oare iubirea si vointa sa puternica o vor ajuta sa depaseasca toate obstacolele ?

Fiind vorba de unul din serialele de la inceputul exploziei Hallyu, comparatia lui ca realizare cu serialele coreene de azi l-ar pune intr-un usor dezavantaj. Camera insista mult pe chipurile triste ale personajelor, pe suferinta interioara a acestora, iar astfel de imagini alterneaza cu decoruri tomnatice superbe ce mai scot spectatorul din atmosfera repetitiva a scenelor de interior. Coloana sonora e superba, insa repetarea ei continua ne arata de ce astazi multi artisti necunoscuti apeleaza la k-drame pentru a se lansa in lumea buna a muzicii. Daca pe atunci coloana sonora era doar acel “bun necesar”, azi intalnim in fiecare episod de serial cel putin 2-3 melodii de baza, reluate cateva episoade, dupa care se introduce inca o melodie, si inca una, pana la final. Cam asta este diferenta intre un serial facut acum un deceniu si adevarata industrie ce exista azi, pompandu-se in domeniu milioane de dolari pentru producerea lui. Si totusi, in ciuda trecerii timpului, “Autumn Tale” ramane un serial ce nu trebuie scapat de iubitorii k-dramelor. De ce ? Fie doar si pentru faptul ca el a precedat megasuccesul “Winter Sonata”, pregatind nasterea unui fenomen la scara continentala, pe care nimeni nu l-a anticipat. Restul aprecierilor raman la latitudinea iubitorilor de melodrame. Mai mult ca sigur, insa, nu veti fi dezamagiti.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de colega noastra Mitzi51, careia ii multumim pe aceasta cale pentru efortul depus si rabdare, pentru ca desi serialul e tradus de aproape un an, nu am gasit momentul prielnic de a-l promova. Dar e o vorba care spune: “mai bine mai tarziu decat niciodata”, astfel ca sper ca toti asiacinefilii vor fi multumiti sa viseze la racoroasa toamna in aceste zile toride de vara, in compania unor actori minunati care cu siguranta va vor intra la suflet. O incursine in lumea magica a serialelor de altadata nu poate fi decat o incitanta provocare pentru asiacinefili. Vizionare placuta !

Prezentare realizata de cris999 in colaborare cu Mi Joo – asiacinefil.com