Kang Ji-yun (Lee Si-young) e o scriitoare de manhwa de groaza de succes. “Istoria Nebuniei” e manhwa de debut care in scurt timp are un succes fulminant, fiind vanduta in pste 1 milion de exemplare, Dar celebritatea cum a venit, asa a si plecat. Inspiratia o paraseste pe autoare care, mai mult, incepe sa aiba cosmaruri. Problema mai grava e ca nu mai reuseste sa-si dea seama daca cosmarurile sunt in vis sau in realitate. Psihologul pe care il viziteaza considera ca posibil aceasta sufera de sindromul “Alice in Tara Minunilor”, pe care l-a avut si autorul celebrului basm, Lewis Carroll, ce presupune o amestecare a lumii fictive cu lumea reala, ce afecteaza ratiunea. Drept urmare ii recomanda odihna. Insa publicul e nerabdator si asteapta urmatoarea manhwa. Finalizand-o, aceasta i-o trimite pe e-mail editoarei sefe de la Daum, pentru a fi citita in vederea publicarii. Dar spre stupoarea editoarei, aceasta constata ca povestea primita e, de fapt, povestea tragica a mortii mamei sale in copilarie, moarte de care nu era straina, un secret pe care doar ea il stia, fiind de fata la nefericitul eveniment. La scurt timp, aceasta moare in conditii suspecte, aparent auto-injunghiindu-se cu cutitul de birou. Cazul este preluat de doi detectivi aerieni, unul asteptand sa intre in concediu de paternitate si celalalt – sa fie promovat. Clasarea cazului ca o simpla sinucidere e cea mai convenabila solutie, insa gasirea manuscrisului in pc-ul editoarei complica totul. In special ca in manuscris se regaseste desenata exact scena pe care politistii o aveau in fata ochilor ! In momentul in care un caz similar de crima se petrece nu la mult timp distanta, toate indiciile duc catre Kang Ji-yun. Insa cum putea acesta sa anunte prin desenele sale niste crime ce nu au avut loc inca ? Misterul trebuie deslusit, pas cu pas…

Filmele de groaza coreene incearca si se pare ca reusesc cu succes sa tina pasul cu timpurile prezente. Temele clasice cu case bantuite de fantome razbunatoare au fost lasate deoparte pentru ca sunt deja un cliseu greu de digerat de orice amator al genului, locul lor fiind luat de povesti ancorate in prezent, in lumea secolului XXI. Internetul si mediul online e un teren tot mai explorat ca tema a filmelor de groaza, dupa modelul japonez al unui “Suicide Club” sau “One Missed Call”. Iar rezultatele sunt cu adevarat uimitoare. “Killer Toon” ne invita in lumea scriitorilor de manhwa (varianta coreeana a celebrelor benzi desenate japoneze “manga”), care in ziua de azi au devenit o importanta sursa de inspiratie pentru industria de film. Tot mai multe benzi desenate ajung sa fie ecranizate si transformate in scenarii e film si serial, astfel ca putem vorbi chiar de o adevarata industrie a benzilor desenate, cata vreme unele dintre acestea ajung sa se vanda si in peste 1 milion de exemplare ! In Coreea exista numeroae site-uri ce publica online manhwa, multi scriitori de gen cautand celebritatea prin povesti cat mai atragatoare. “Killer Toon” se opreste asupra unui gen extrem – manhwa horror, care, aflam in urma vizionarii filmului, e la mare cautare in Coreea. Violenta grafica, talentul autorilor la desen si inventivitatea regasita in evolutia povestii sunt lucrurile gustate de amatorii genului, iar aceasta curiozitate destul de bizara e exploatata la maxim de realizatorii filmului. Tema lui e una inedita – niste crime comise aparent prin intermediul benzilor desenate publicate online, insa filmul aminteste oarecum si de “Psychometry”, un alt thriller politist plin de mister, despre un tanar care deseneaza crime ce urmeaza sa se intample, devenind principalul suspect. Regizorul lui “The Sword With No Name”, Kim Yong-kyoon, revine la prima sa dragoste, filmul horror (“Red Shoes” (2005)), distribuind-o in mod cu totul suprinzator in rolul principal pe cunoscuta Lee Si-young. Ca actrita, aceasta a combinat diverse genuri, prin rolurile acceptate, aparand in filme si seriale comice (Wild Romance, How to use guys with secret tips), politiste (Poseidon), romantice (Mischievous Kiss), pentru adolescenti (Boys over Flowers), astfel ca aparitia ei si intr-un thriller cu accente horror nu poate fi decat inca o experienta noua in cariera de actrita. Chiar daca rolul nu a fost prea solicitant, Lee Si-young a demonstrat ca poate interpreta cu usurinta orice fel de personaj. Daca Uhm Ki-joon, actorul ce interpreteaza detectivul ce o ancheteaza, nu iese cu nimic in evidenta, e de remarcat prezenta in roluri secundare a 2 actori importanti: veteranul Oh Gwang-rok (cunoscut pentru rolul din serialul “The Great King” sau din scurtmetrajul Nightfishing, actor care a avut probleme cu autoritatile pentru consum de droguri dar care din fericire a depasit scandalul si iata-l din nou in filme, chiar daca mai mult in roluri secundare sau in aparitii de scurta durata) si Hyun Woo (in rolul partenerului detectivului principal, pe care l-am putut vedea in “Deep Rooted Tree” in rolul unui discipol inteligent ce a sustinut planul secret al regelui Sejong) „Killer Toon” a fost primul film coreean horror ce a reusit sa canda peste 1 milion de bilete in cinematografe, de la „Death Bell” (2008) incoace.

“Killer Toon” nu e un simplu film de groaza, ci mai degraba un spectacol vizual in culori inchise, ce imbina realitatea cu lumea imaginara pusa pe hartie pentru a transmite frumusete si teroare deopotriva. Imaginile celor doua lumi se imbina la un moment data tat de bine incat nu mai poti face distinctia intre ce e imaginar, incremenit in niste benzi desenate ce parka prind viata, si ce e frantura din realitate, pentru ca insasi realitatea e intunecata, zugravita in culori reci precum rosu inchis, rosu caramiziu, gri cenusiu… Toate aceste imagini au menirea de a schimba planurile povestii inaintea traditionalelor secvente horror, insa sunt atat de bine realizate incat ai efectiv impresia ca te afli in lumea personajelor din benzile desenate. Momentele de tensiune maxima sunt puse in valoare gradual, iar pe masura ce ne apropiem de final, apar rasturnarile de situatie si implicit si de atitudine pe care spectatorul o are fata de personaje. Personajele sunt zugravite in asa fel incat ai tendinta de a le vedea mai mult ca victime decat ca dominate de samanta Raului, si de aici surprizele scenaristului. In fapt, “Killer Toon” are un mesaj extrem de simplu: pretutindeni in aceasta lume exista oameni ce nu sunt ceea ce par. In spatele mastii unor oameni onesti se ascund (aproape mereu) adevaruri nestiute care tot timpul le vor pune constiinta la incercare cand vine vorba de obtinerea unor castiguri in folos propriu, indiferent sub ce forma. Oare spiritele celor morti sa fie singurele ce mai pot face dreptate in aceasta lume ? Un slogan mai potrivit sub care a fost promovat acest film probabil ca nici nu exista: “Spiritele nu uita !” Insa revelatiile personajelor si deslusirea misterelor raman in sarcina spectatorului, care cu siguranta va fi multumit de ceea ce va vedea, asta doar in cazul in care nu vizioneaza acest film din curiozitate. Cel mai potrivit sfat pentru amatorii ocazionali ai genului, care nu stau nici prea bine cu inima, e sa nu vizioneze filmul noaptea si sa nu dea sonorul prea tare, printre efectele secundare ale vizionarii in aceste conditii ale lui “Killer Toon” fiind posibile cosmaruri sau insomnie. Un film pentru cei ce vor sa incerce senzatii extreme, ce nu pune accentul pe descrierea in amanunt in imagini a unor violente extreme (marea hiba a filmelor horror americane si japoneze) ci mai degraba e o provocare a spectatorului, pus in fata unei prezentari unice a unor idei.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team pentru asiacinefil, colaboratorii pentru acest proiect fiind URUMA, LASEDAN si GLIGAC2002.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil