admin – Pagina 6 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: duminică 1 aprilie 2018

Doamna K (Kara Hui) locuieste intr-o vila luxoasa dintr-o zona linistita din suburbii, incercand sa intre in rolul gospodinei ideale, cu toate ca familia ei nu prea ii apreciaza “delicatesele” culinare. Sotul ei e medic ginecolog, in timp ce fiica ei e o adolescenta lipsita de incredere in propriile forte, ce se confrunta cu problemele specifice varstei si cu o aparenta lipsa de atentie din partea propriilor parinti. Doamna K, insa, nu este acea femeie casnica inofensiva care ai fi tentat sa crezi ca e la prima vedere. In momentul in care doi tineri incearca sa o jefuiasca, dandu-se agenti la o firma de curierat, Doamna K le da o lectie umilitoare, aratand o agilitate iesita din comun. In ziua in care organizeaza o petrecere la gratar cu vecinii si prietenii, la vila acesteia isi face aparitia, intempestiv, un personaj misterios, fost detectiv, care se da drept prietenul ei, dar de care Doamna K nu-si aminteste nimic. In realitate, acesta are intentii murdare, santajand-o cu unele informatii pe care le detine despre trecutul ei. Incidentul nu face decat sa deschida o Cutie a Pandorei pentru aceasta, deoarece secrete din trecut incep sa iasa la iveala si, odata cu ele, si personaje din viata ei din urma cu 15 ani…

Mrs. K (2016) e un thriller de actiune regizat de premiatul Ho Yuhang. Filmul e, in fapt, o coproductie Malaezia/Hong Kong/China, regizat de un regizor malaezian si cu o distributie mixta, in care protagonisti sunt actori cunoscuti din industria de film din Hong Kong: Kara Hui, Simon Yam sau Wu Bai. Protagonista povestii e Kara Hui (cunoscuta si ca si Kara Wai), o legenda a filmului din Hong Kong, ajunsa la 56 de ani la data filmarilor. Aceasta debuta in anii ’70 in productii de arte martiale ale studiourilor Shaw Bros, doua decenii fiind distribuita intr-o multime de filme wu-xia ce au scris istorie pentru filmul din Hong Kong (Dirty Ho, Invincible Shaolin, The Brave Archer, Return to the 36 chamber, Clan of the White Lotus). In anii ’90 a aparut in multe filme de actiune – perioada de glorie a filmelor de actiune din Hong Kong -, precum Angel Terminators, Lethal Angels 2, Madam City Hunter sau The Vengeance. “Mrs.K” seamana mult cu aceste productii din anii ’90, avand un scenariu simplu dar captivant, un buget redus, niste staruri ce straluceau in anii ’90 (ce tanar era Simon Yam in acea perioada…), o coloana sonora ce epateaza si multa actiune realizata fara ajutorul efectelor speciale, un lucru ce rar il intalnesti in ziua de azi. Asadar, filmul e realizat avand la baza ingredientele ce asigurau succesul filmelor de actiune acum 20-25 de ani, aceleasi ingrediente preluate la Hollywood de productiile low-budget de categorie B ce lansau pe banda rulanta staruri de actiune precum Marc Dacascos, Don “The Dragon” Wilson, Michael Dudikoff, Dolph Lundgren, Cynthia Rothrock etc. Cum arata un film realizat ca acum doua, trei decenii, in secolul XXI ? Surprinzator de bine. Daca urmaresti trailerul, te-ai astepta sa vezi o productie modesta, trasa de par, plina de clisee, care in nici un caz nu te poate convinge sa o vizionezi. Dar surpriza apare pe parcurs, cand realizezi ca lucrurile nu stau chiar asa, ca acesti veterani (Simon Yam – 61 de ani la data filmarilor, Kara Hui – 56, Wu Bai – 48) fac o treaba excelenta in compania actorilor mai tineri, ca filmul are ritm, tensiune si nerv, si ca regizorul are inspiratia de a introduce pe parcurs cateva elemente suprarealiste (e drept, redate prin mijloace simpliste) pe fundalul muzical al celebrei teme din filmele western spaghetti a lui Franco Micalizzi si Roberto Pregadio. Aceasta fina aluzie la tematica razbunarii in stil de “Est Salbatic” e unul din marile merite ale regizorului Ho Yuhang, de 10 ori premiat deja in cariera sa. Adam Chan, autorul coregrafiei scenelor de actiune, a fost nominalizat la premiile “Golden Horse” in 2016 la sectiunea Cea mai buna coregrafie de actiune. Cunoscutul regizor Fruit Chan are o aparitie de cateva secunde in film, in rolul unui personaj din trecutul protagonistei.

“Mrs. K” ramane o surpriza placuta a cinematografiei din Hong Kong a zilelor noastre, un thriller dinamic, cu doua legende ale industriei care inca nu si-au spus ultimul cuvant si cu o nota artistica evidenta, ce aduce putina sensibilitate in povestea pe alocuri destul de intunecata si misterioasa.

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: duminică 25 martie 2018

Prelucrarea argilei (lutului) a inceput inca din mezolitic, cand omul a facut primele vase din lut (probabil pentru apa) pe care le modelau cu mana, apoi forma era uscata la soare. Dupa un timp, dandu-si seama de usurinta cu care se lucra lutul, oamenii au inceput sa modeleze caramizi ca alternativa la folosirea pietrei care era obtinuta cu multa munca. Toate civilizatiile au in istoria lor acest mestesug al modelarii argilei pe care, cu timpul au ridicat-o la rang de arta. Vestigiile gasite indica drept centru al ceramicii tinuturile de coasta ale Asiei Occidentale, iar odata cu aparitia rotii olarului, ceramica a cunoscut o dezvoltare fara precedent, lutul fiind prelucrat simetric, aparand astfel vasele de pastrare a granelor, cele pentru transportul diferitelor marfuri dar si obiecte de cult sau podoabe. Adevarata arta a ceramicii dateaza din secolul al II-lea i.Hr., cand chinezii perfectioneaza cuptoarele de ardere ceramica (pana atunci arderea vaselor se facea in gropi in care se puneau obiectele de ceramica printre care se presara materialul combustibil, temperatura de coacere astfel obtinuta nepermitand obtinerea unor obiecte satisfacatoare estetic), obtinandu-se temperaturi foarte mari. Materialele folosite (argila, la care se adauga in diferite proportii, caolin), temperatura si glazura au dus la aparitia unui derivat superior al ceramicii numit portelan, pe care chinezii il fabricau exclusiv pentru Curtea Regala si al carui secret era pazit cu strasnicie. Pana la aparitia sticlei, care va schimba lumea si care va duce incet, incet, la disparitia fabricarii pe scara larga a ceramicii si a mestesugului ce a iscat cateva tensiuni intre natiunile care voiau sa decifreze tainele fabricarii sale, va fi mestesugul cel mai raspandit, utilitatea lui ramanand pana in zilele noastre.

Serialul “Jung Yi, Goddess of Fire” prezinta povestea romantata a primei femei ajunsa ceramist in Joseon, Baek Pa-sun, al carei talent in modelarea ceramicii a trecut de granitele tarii, astfel ca in timpul unei invazii japoneze a fost dusa cu forta impreuna cu mai multi mesteri ceramisti coreeni (unii spun ca numarul lor a fost undeva pe la 900 de oameni) in Japonia, unde a adus o imensa contributie la fabricarea ceramicii. S-a stabilit in orasul Arita unde este stimata, respectata si recunoscuta ca lider in fabricarea ceramicii si unde a trait 96 de ani. Aici are un monument inchinat ei, dar si diferite manifestari cu expozitii de ceramica dedicate, prin care oficialitatile locale o omagiaza.

Crescuta de un tata singur, care odata a fost ceramist sef la palatal regal, acuzat de tradare si exilat intr-un tinut in care saracia era generalizata, Jung-yi este familiarizata de mica cu toate aspectele ce tin de olarit din micutul si saracaciosul atelier al tatalui ei care o invata despre secretele acestui mestesug. Desi nu a modelat niciodata o bucata de lut, stie, in schimb, totul despre tainele argilei, ale carei proprietati le poate ghici si legata la ochi. Copil fiind, bate padurea de langa casa ei impreuna cu prietenul ei cel mai bun, Tae-do, caruia ii impartaseste toate gandurile si visele ei. In aceasta lume linistita si pasnica isi face aparitia un tanar pe care cei doi il salveaza dintr-o capcana si care, fara sa vrea, va aduce jale si durere in viata lui Jung-yi. Dupa moartea tatalui ei, afla ca cel pe care ea il salvase si pe care incepuse sa-l indrageasca este unul dintre fiii regelui, printul Gwanghae, si constienta de faptul ca aceasta legatura nu-i va aduce decat necazuri, ajutata de Tae-do isi insceneaza moartea, gasindu-si adapost in casa unui alt mare ceramist, prieten al tatalui ei. Aici va invata tainele olaritului si singurul ei vis care ii aduce alinare, acela de a deveni cel mai mare ceramist de la curtea regala, incepe sa prinda contur. Cand aude despre un examen care se tine la palat prin care se recruteaza tineri pentru atelierul regal de ceramica, se deghizeaza in baiat si pleaca sa-si implineasca visul dar si dorinta de a-l ingenunchea pe omul care intinase memoria tatalui ei. Astfel incepe lupta aproape imposibila pentru o femeie, cu mentalitatile, tradarile si reaua-vointa a celor din jurul ei care, insa, nu o abat din drumul ei, indurand stoica si singura loviturile si umilintele conditiei de a fi femeie intr-o meserie considerata apanajul exclusiv al barbatilor.

Jung-yi (Moon Geun-young – Cinderella’s Sister, The Painter of the Wind, The Village) are un singur vis, acela de a ajunge ceramist la curtea regala, si desi intampina greutati si piedici la tot pasul, nu se abate de la drumul pe care l-a ales. Inzestrata cu un talent iesit din comun, harnica si muncitoare, pana la urma reuseste sa fie prima femeie care invarte roata olarului (dar pentru asta va trece prin iad), invatata si incurajata de Yook-do, fiul ceramistului sef Lee. Este remarcata de insusi Regele Sunjo pentru lucrarile ei novatoare, dar intrigile, obtuzitatea si invidia ii aduc cele mai mari necazuri. Izgonita din palat de cateva ori, ranita grav de foc, gaseste cu ajutorul Printului Gwanghae puterea sa revina de fiecare data mai darza si mai hotarata sa-si indeplineasca menirea. Nimic nu o poate dobori, nici macar aflarea adevaratei sale origini; ea merge pe drumul pe care l-a ales ca fiind singurul mijloc de razbunare. Printul si Tae-do vor fi sprijinul si calauzitorii ei pe acest drum atat de greu si plin de capcane periculoase pe care ea cu inteligenta si tenacitatea cu care este inzestrata le depaseste cu mari sacrificii si umilinte. Prinsa intr-o iubire imposibila, alege calea care o duce spre implinirea menirii ei, lasand in urma tot ceea ce nu i-a adus decat durere.

Printul Gwanghae (Lee Sang-yoon – Whisper, On the Way to the Airport, Angel Eyes) este fiul mijlociu al regelui Sunjo, avandu-l ca frate mai mare pe printul Imhae, un oportunist si un corupt cu vise marete de a deveni print mostenitor, si frate mai mic pe Shin-Sung, fragil si suferind dar puternic sustinut de regina In Bin, mama sa care voia cu orice pret ca el sa devina Print Mostenitor. Prins in lupta ce se duce pentru putere, Printul Gwanghae cauta sa-si duca cu modestie atributiile pana la capat, fiind manat de cele mai bune intentii si dorind bunastare oamenilor pe care ii vede cum se lupta cu saracia si lipsurile. Merge peste tot unde il trimite regele, fara sa se planga, aducand vesti din teritoriu, tronul nefiind in atentia lui. O iubeste pe Jung-Yi de cand era adolescent, dar vina de a fi abatut asupra ei nenorocirea si mai tarziu disparitia ei il macina zi si noapte. O iarta pentru minciunile pe care i le-a spus si cauta sa o ocroteasca si sa o ajute, ceea ce starneste glumele desantate ale printului Imhae, care cauta prin actiunile sale sa-l anihileze. Linistit si studios, ascultand de tatal sau, este intristat de actiunile acestuia, care e preocupat mai mult de frumusetea pieselor de ceramica si de felul cum e perceput de popor, pentru care nu face mai nimic. Satul de intrigile de la palat, devine un singuratic si numai iubirea pentru Jung-Yi ii mai bucura tineretea, iar cand Japonia ii invadeaza tara, vede lasitatea in toata splendoarea ei.

Kim Tae-do (Kim Boom – Mrs.Cop 2, Boys Before Flowers, Dream) este prietenul din copilarie a lui Jung-Yi si asa va ramane pentru totdeauna. El o iubeste si ar vrea sa fie impreuna, dar se loveste de refuzul ei categoric, lucru ce nu stirbeste cu nimic legatura dintre ei. Toate actiunile lui sunt legate de Jung-Yi, careia ii este prieten, sfatuitor, confident si garda de corp. Este tot timpul acolo unde simte pericolul, pentru ea, incercand, in secret, sa-i faca viata mai usoara, sacrificand totul pentru ea.

Un serial interesant din care se pot afla multe lucruri despre fabricarea portelanului alb, despre intrigile tesute de personaje pentru a se debarasa de cei incomozi sau de potentialii doritori la tronul regal, despre prieteniile de conjunctura pentru a-si vedea dorintele inplinite, despre un rege mofturos si iritat de orice problema politica si care isi priveste propriii copii ca pe niste adversari, despre ura, gelozie, dar si despre teribila conditie a femeii in societetea Joseonului. Serialul este incadrat la categoria istorico-politic, melodrama, din 2013, avand 32 de episoade +doua speciale, transmis de postul MBC cu un rating de 9,3%, regizat de Park Sung-soo, dupa un scenariu scris de Kwon Soon-gyu care a scris si scenariile pentru “Jackpot” si “Warrior Baek Dong Soo”.

Publicat: sâmbătă 24 martie 2018

Go-bong (Gong Yoo) e un tanar ce si-a ratat sansa de a urma o facultate de doua ori, din cauza unor… accidente neprevazute. Acum este deprimat si nu mai are nici o preocupare in afara de a iesi la cate o petrecere cu fostii colegi de liceu, care si asa il periferizeaza, reprosandu-i mereu faptul ca nu are o prietena. Chemat la o astfel de petrecere si satul sa fie subiectul glumelor, Go-bong e hotarat sa mearga cu o fata. In ajutor ii sar cei doi prieteni din copilarie, ce tocmai si-au deschis un site pe care posteaza poze cu fete populare din cartier. Lacom, Go-bong o alege tocmai pe Regina, adica cea mai populara fata dintre toate de pe site. Insa lacomia se plateste, caci fata il lasa balta si din nou Go-bong ajunge tinta ironiilor petrecaretilor. Intorcandu-se acasa beat crita, acesta e acostat de niste batausi din cartier, dar e salvat de o misterioasa tanara cu pelerina galbena, Park Hyo-jin (Kim Jung-hwa). In momentul in care tanara se angajeaza la Regele Burgerilor, un restaurant din apropiere, Hyo-jin devine cea mai populara fata din cartier. Go-bong se indragosteste de ea la prima vedere (ma rog, la a doua…), dar ce nu stie el e ca Hyo-jin e de fapt o spioana din Nord ce are de indeplinit o misiune secreta…

Scenaristul Ha Won-joon debuteaza in 2004 cu primul scenariu propriu din cariera, colaborand cu regizorul debutant Park Han-chun la “Spygirl”, dupa ce cu trei ani in urma realizase dramatizarea povestii din “My Boss, My Hero”, una din productiile de succes coreene de la inceputul noului mileniu. Rolul principal revine unei alte debutante, actrita Kim Jung-hwa (recent vazuta intr-un rol secundar in “Detective K: Secret of the Living Dead), in rolul principal masculin fiind distribuit anonimul, la vremea aceea, Gong Yoo. In mod oarecum paradoxal, Kim Jung-hwa, desi a debutat direct ca protagonista, a avut o cariera mai putin reusita, nereusind sa se impuna in industria de film si de televiziune; in schimb, Gong Yoo, care desi e creditat cu rolul principal masculin are de fapt o prestatie ce se apropie mai degraba de un rol secundar, stearsa, inexpresiva, n-ai fi zis ca pste un deceniu va fi unul din cei mai populari si bine platiti actori coreeni. Ca sa vezi cum este soarta… “Spygirl” nu a rupt gura targului. E un film de duzina, ca multe alte filme coreene de dinainte de transformarea industriei coreene de film intr-una cu adevarat profitabila si performanta. Cu un buget redus, realizarea lasa de dorit, iar cu exceptia catorva momente fanteziste la inceput sau de actiune bine realizate, ai zice ca filmul e o insiruire de clisee din zeci de filme similare ce au avut mult mai mult succes in acea perioada decat “Spygirl”. Pe alocuri amuzanta, pe alocuri plictisitoare, povestea e conturata in jurul si din unghiul de vedere al celor doi protagonisti. Ea debuteaza din perspectiva lui Go-bong, un tanar ce pare a-si fi ratat viitorul si care cauta sa-si rezolve problema sentimentala indragostindu-se de cineva, oricine ar fi, doar pentru a da bine in fata fostilor colegi de liceu si a avea o partenera la petrecerile la care e chemat. Mai apoi, perspectiva povestii se schimba, naratiunea fiind exprimata din unghiul de vedere al spioanei Park Hyo-jin, perioada mult mai intinsa de timp din totalul minutelor filmului, timp in care Gong Yoo nu mai apare deloc in poveste. Intre cei doi protagonisti nu exista nici o chimie, si chiar daca Kim Jung-hwa e draguta si isi interpreteaza rolul destul de bine, pare o actrita iesita din tiparul ce prinde la publicul coreean (e foarte inalta si are o fata lunguiata, e “moale”, lipsita de nerv in interpretare). Nici Gong Yoo nu e mai breaz, avand o interpretare ezitanta si stearsa, incat in afara de zambetul sau cuceritor nu te convinge cu nimic. Povestea e cam trasa de par, rezolvarile nu sunt deloc spectaculoase sau surprinzatoare, romantismul exista dar nu impresioneaza, astfel ca una peste alta nu ne ramane decat sa privim “Spygirl” ca un film relaxant si atat, fara vreo pretentie de a vedea ceva deosebit din partea distributiei, scenariului sau regiei.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinfil. Timingul a fost refacut manual, linie cu linie.

Publicat: miercuri 21 martie 2018

In calatoria spre Apus pentru gasirea scripturilor cu ajutorul carora lumea urmeaza sa fie iluminata, calugarul buddhist Xuanzang (Feng Shaofeng) si grupul lui de discipoli – Regele Maimuta (Aaron Kwok), fratele Sha Wujing cel albastru si fratele Bajie, porcusorul ce stie sa-si schimbe cu dibacie infatisarile in nenumaratele sale tentative de a cuceri vreo domnita – poposesc intr-un tinut misterios asezat langa legendarul Rau al Uitarii. Reusind sa scape de zeul ce pazeste raul, aventurierii nostri dau peste o tanara domnita calare pe un cerb, care ii intampina cu o curiozitate nefireasca. Mai apoi, cei patru realizeaza ca se afla in Tinutul Femeilor, locul in care barbatii sunt considerati purtatorii Otravii Iubirii, o boala incurabila ce ii face pe acestia indezirabili. In consecinta, cei patru urmeaza sa fie executati la ordinul necrutatoarei Doamne Instructor, o preoteasa care a crescut-o de mica pe Regina Tinutului, nimeni alta decat tanara ce ii intampinase pe oaspeti pe cerb, pe munte. Si care, desigur, se indragosteste la prima vedere de calugarul Xuanzang. E momentul in care Regina incepe sa-si puna intrebari despre regulile stravechi transmise de fondatoarea regatului si despre corectitudinea lor… Sederea aventurierilor in misteriosul tinut al amazoanelor nu e lipsita de surprize…

„The Monkey King 3” continua povestea grupului de aventurieri care la porunca lui Buddha porneste spre Apusul indepartat pentru a gasi scripturile buddhiste revelatoare. Distributia fata de anterioarele parti ramane neschimbata, cu un Aaron Kwok la fel de incantator si amuzant in rolul Regelui Maimuta, insa oarecum trecut pe plan secund, povestea acestei parti construindu-se in jurul idilei neasteptate a calugarului Xuanzang. Productia a avut un buget urias, de 87 de milioane de dolari, insa si castigurile la box-office au fost pe masura. Lansat strategic de Anul Nou Chinezesc (e deja o traditie ca blockbuster-urile cu mari asteptari sa fie lansate in aceasta perioada), filmul a fost o noua lovitura la box-office, obtinand incasari de 114,2 milioane dolari. Acest lucru face ca incasarile totale ale celor 3 parti de pana acum din saga „Monkey King” sa se ridice la aproape 500 milioane dolari, o suma uriasa ce ne arata nivelul la care a ajuns industria chineza de film a secolului XXI. Regia e semnata de acelasi Cheang Pou-soi ce a regizat si anterioarele parti, dar si SPL2, Motorway sau Accident. De aceasta data scenaristul a incercat sa atraga un altfel de public spre povestea care pana acum parea adresata doar publicului masculin amator de aventura si actiune. Iar in perioada Anului Nou Chinezesc, ce subiect poate prinde mai bine la public daca nu cel al familiei ? Asa ca scenaristul s-a gandit sa transforme povestea intr-una adresata intregii familii, cu precadere publicului feminin, mutandu-i pe eroii nostri intr-un regat misterios al unor amazoane razboinice. Aici ei sunt priviti ca niste dusmani periculosi, dar au sansa sa cada cu tronc insasi Reginei Tinutului, intrand in tot felul de situatii hilare. Actiunea este lenta, stagnand foarte mult timp, iar subiectul este unul simplist, cu replici scurte si facut pe intelesul tuturor. Multi din iubitorii de actiune ce se asteptau sa vada altceva au plecat dezamagiti din salile de cinema, insa trebuie remarcata aceasta orientare a subiectului spre teme mai sensibile, precum iubirea, avortul sau sacrificiul. Partea buna este ca totul e imbracat in haina umorului de buna calitate si a romantismului, ceea ce face filmul recomandat in primul rand publicului feminin si copiilor, senzatia fiind ca asisti la un basm in culori vii, cu personaje ce captiveaza. Costumele sunt deosebite (in special cele de vanatoare ale „amazoanelor”, cu o tichie pe cap, inspirate parca din desenele animate clasice Alba ca Zapada), coloana sonora frumoasa, peisajele si scenografia de-a dreptul mirifice, iar efectele speciale realizate pe calculator de inalta calitate. O singura dilema ramane: cum timp de mai bine de 20 de ani, misteriosul Tinut al Femeilor si-a asigurat perpetuarea in absenta barbatilor, cu atat mai mult cu cat vedem in film o multime de domnite cuceritoare si chiar fetite mici. O fi fost probabil o scapare a scenaristului, insa in basme totul e posibil, nu-i asa ? Asadar, nu ramane decat sa ne afundam intr-o lume de basm, cu personaje asisderea, si sa ne amuzam de aventurile nastrusnice ale celor patru temerari rataciti pe unde nu trebuie…

Traducerea, adaptarea si timingul au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: duminică 18 martie 2018

Lee Sung-gi este un actor talentat, un cantaret cu o voce foarte buna si o adevarata gazda a numeroase emisiuni de divertisment de succes, urmand a se vedea daca reteta a functionat foarte bine cu rolul din “The Princess and The Matchmaker”. Filmul regizat de Hong Chang-pyo marcheaza intoarcerea starului coreean pe marele ecran dupa revenirea din armata de anul trecut. Desi filmarile la productie s-au terminat in 2015, filmul a fost tinut sub cheie pentru aproape trei ani.

Personajul central a scenariului este o printesa din perioada Joseon pe nume Songhwa, interpretata de Shim Eun-kyung. Regatul este parjolit de o seceta crunta si se crede ca daca printesa se va casatori, acest lucru va aduce ploaia, asa ca regele porunceste oamenilor sai sa gaseasca un candidat adecvat (“gunghap”) din cei patru posibili. Termenul de “gunghap”se refera la obiceiul de a vedea cat de bine ar merge mariajul, folosindu-se de numele celor doi, zilele de nastere si alte elemente.

Lee Sung-gi este expertul in “gunghap”, expert pus de rege sa vada compatibilitatea candidatilor cu printesa, dar nu baga de seama ca unul din candidati arata ciudat, fiind chiar printesa care s-a deghizat, dorind sa afle cat mai curand ce i-au sortit cerurile.

Filmul nu este unul istoric, ci mai degraba o comedie romantica ce se intampla in trecut, dar mesajul este in mod surprinzator unul progresiv: trebuie sa asculti vocea inimii, in loc sa asculti de o porunca.

“Am vrut sa fac acest film altfel decat filmele istorice existente. In loc sa am o poveste despre un barbat concentrat asupra luptei pentru putere, am ales o poveste amuzanta de iubire”, a declarat regizorul.
Desi filmul este o comedie romantica, se pare ca uneori umorul lipseste, scenariul devenind usor confuz, iar comparatia unui ziarist cu “The Face Reader” este caraghioasa, tinand cont ca filmul din 2013 este unul din cele mai bune filme coreene din toate timpurile, cu o intriga superba, joc actoricesc pe masura, mesaj relevant si o balanta adecvata intre seriozitate si comedie.

Incepand din 28 februarie, coreenii cinefili ii pot vedea pe Lee Sung-gi si Shim Eun-kyung in “The Princess and The Matchmaker”, un film despre o printesa ce refuza sa-si accepte soarta de a se casatori cu cineva impus de rege si isi ia destinul in propriile maini evadand din palat si mergand sa-si gaseasca alesul inimii. 9,7 milioane dolari a obtinut incasari productia in 2 saptamani de rulare in cinematografe. Un film cu actori din tanara generatie, ce nu reuseste sa depaseasca asteptarile, apropiindu-se flagrant de valoarea unui serial romantic de epoca modest de televiziune ce se adreseaza cu precadere publicului feminin.

Publicat: sâmbătă 17 martie 2018

In plina epoca iluminista in Europa, pe cand in Franta debuta Revolutia ce avea sa schimbe mai mult decat soarta unei natiuni, in Joseonul medieval tot felul de lucruri irationale pareau a teroriza masele. Cel putin in scenariul celei mai noi realizari din franciza “Detective K”, a treia ecranizare din serie ce are la baza un roman scris de Kim Tak-hwan, publicat de aceasta data in 2003, “The Banggakbon Murder Case”. Romancierul e cunoscut pentru romanele sale inspirate din perioada tarzie a Joseonului, ecranizate cu succes pe micul si marele ecran un Coreea: “Gabi”, “Hwang Jin-yi”, “Detective K: Secret of the Virtuous Widow”. Este al treilea film din seria “Detective K” regizat de acelasi Kim Sook-yoon, ce ii aduce din nou impreuna pe cei doi nastrusnici protagonisti, duo-ul neinfricat Kim Myung-min si Oh Dal-soo. In doua roluri secundare avem ocazia sa ii revedem pe Lee Min-ki, la primul rol pe marele ecran dupa revenirea din armata din 2016, si pe Kim Beom, un actor cunoscut mai ales din seriale precum “That Winter, the Wind Blows”, “Padam, Padam”, “Jung Yi Goddess of Fire”. Primul film din serie, “Detective K: Secret of the Virtuous Widow”, a avut incasari de 32,3 milioane dolari, in timp ce sequelul “Detective K: Secret of the Lost Island” a incasat 27,8 milioane dolari. Aceasta a treia parte – posibil si ultima – se incadreaza in trendul descendent al francizei, obtinand incasari de doar 18,6 milioane dolari.

In mod paradoxal, “Detective K: Secret of the Living Dead” s-a dovedit o productie cu o poveste mult mai dinamica si mai imprevizibila decat “Dectective K: Secret of the Lost Island”, dar a avut un succes de box-office mult mai mic. Realizatorii au dat dovada de multa imaginatie si au incercat sa puncteze acolo unde a doua parte a seriei a dat gres. Mai exact au realizat un film cu mai multa actiune si mister, s-au departat de coordonatele realiste si exagerat de dramatice din “Lost Island” si au redat publicului buna dispozitie, simtul de aventura si numerele comice ale celor doi protagonisti, elementele de baza ale primei productii din serie. Kim Kyung-min si Oh Dal-soo dau din nou un recital actoricesc, reusind sa starneasca hohote de ras prin gagurile lor unice, prin umorul de situatie si prin parodierea unor productii coreene celebre, si nu numai (Oldboy, The Servant, Meet the Parents). Ceea ce probabil nu a placut publicului coreean e tocmai doza de fantezie inserata in poveste, adica exact acele elemente care prind atat de bine la publicul occidental. Si ne referim aici evident la vampiri. In Coreea nu exista o traditie legata de vampiri, e un element relativ nou introdus in serialele tv si in filmele coreene sub presiunea influentelor dinspre Hollywood. Nefiind prea familiarizat cu aceasta tema, publicul coreean nu a gustat povestea, de aici si succesul moderat al productiei, ce pune sub semnul intrebarii o eventuala continuare a francizei. Insa ca realizare, filmul nu dezamageste, este peste nivelul sequelului “Lost Island”, mult prea ancorat in realitate, care a tradat ideea de baza a francizei: aventura, umor si mister. Asadar, daca doriti sa va relaxati in compania unui film amuzant, in mod sigur “Detective K: Secret of the Living Dead” e alegerea potrivita. Sa speram, totusi, ca franciza nu va muri aici si ca cei doi protagonisti vor accepta o noua provocare in anii urmatori, seria “Detective K” fiind deja una celebra la nivel international, cunoscuta drept seria detectivului “Sherlock Holmes” al Coreei.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: miercuri 14 martie 2018

Yang Woo-seok, regizorul si scenaristul multipremiatului “The Attorney” (2013), a reusit sa dea lovitura si cu el de-al doilea film al carierei, “Steel Rain”, lansat cu o saptamana inainte de Craciun. Avand un subiect extrem de captivant si de actualitate (pentru ca are in centrul sau problema relatiei dintre Coreea de Nord si Coreea de Sud), filmul a reusit sa domine box-office-ul coreean doar o saptamana, dupa care a fost detronat de “Along With the Gods: The Two Worlds”, care nu a mai putut fi detronat 3 saptamani la rand. Cu toate acestea, “Steel Rain” a reusit sa se mentina in topul filmelor sfarsitului de an, obtinand incasari totale de 32,7 milioane dolari, ceea ce a facut din el al 9-lea film coreean al anului trecut. Ce e stiut mai putin e faptul ca regizorul Yang Woo-seok e un cunoscut autor de webtoon-uri (benzi desenate publicate in mediul online) in Coreea, acestea constituind sursa scenariilor sale. De aceasta data, “Steel Rain” are la baza un webtoon publicat din 2011 pana in 2016. Filmarile au durat mai mult decat de obicei, 4 luni, intinzandu-se din iarna pana in vara lui 2017. Rolurile principale le revin lui Jung Woo-sung si Kwak Do-won, ce colaboreaza din nou dupa “Asura: The City of Madness”, doi actori cu trasee diferite in cariera, primul un star de prima mana al ultimelor doua decenii in cinematografia coreeana, al doilea un star de roluri secundare care in ultimii ani a avut o ascensiune de senzatie, realizand cateva roluri secundare memorabile in filme precum “The Mayor” sau “The Wailing”. Restul distributiei e completat de nume “grele” precum Lee Kyoung-young, Kim Kap-soo, Kim Eui-sung sau Jo Woo-jin.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: duminică 11 martie 2018

La 3 ani de la “Hide and Seek”, regizat si scris de coreeanul Huh Jung, ce i-a adus acestuia premiul pentru “Cel mai bun regizor debutant” acordat de catre Asociatia Coreeana a Criticilor de Film, realizatorii chinezi s-au gandit ca ar fi bine sa realizeze un remake cu acelasi nume, destinat publicului chinez. Filmul regizat de Jie Liu, un apreciat regizor de 8 ori premiat pentru filmele sale (a mai avut si alte 7 nominalizari in intreaga cariera) practic muta actiunea si subiectul din productia coreeana din 2013 din Seul in China continentala, reconstituind in anumite scene aproape la indigo decorurile din filmul coreean. Subiectul a ramas in linii mari acelasi, scenariul fiind scris de regizorul Jie Liu in colaborare cu Peng Ren, cunoscut pentru alte doua adaptari dupa productii coreene de succes, “Miss Granny” si “101 Proposals”, care anul trecut a scris si scenariul lui “Battle of Memories”. Daca varianta coreeana il avea ca protagonist pe Son Hyun-joo, producatorii chinezi au mizat pe un actor mai tanar si mai in voga in China decat protagonistul coreean in Coreea, e vorba de Wallace Huo (un star taiwanez al micului ecran din China, cunoscut din numeroase seriale de televiziune si din filme precum “The Honey Enemy” sau “Inside or Outside”). Daca filmul coreean a fost o placuta surpriza, obtinand 5,6 milioane dolari incasari, remake-ul chinezesc a obtinut aproape dublu, 10,3 milioane dolari.

In mod paradoxal, desi Wallace Huo (ce seamana foarte bine cu Louis Koo, fiind o “varianta” mai tanara a acestuia) e protagonistul productiei, greul il duce actrita Qin Hailu (The Crossing 1 si 2, The Tale of Three Cities), ce poate fi considerata motorul filmului. Acesta o interpreteaza pe sotia personajului lui Wallace Huo, ce descopera un secret al sotului ei si trebuie sa se ocupe si de capriciile rasfatatei sale fiice de doar 6 ani. Mama si sotie, actrita Qin Hailu isi interpreteaza perfect partitura de sotie aproape tot timpul terorizata si aflata in pericol, ce trebuie sa-si protejeze fiica de un inamic invizibil. Chiar daca filmele apartinand genului thriller nu sunt prea gustate in China, de aceasta data publicul a fost curios cum arata un remake cu un star in voga, iar cei ce nu au vazut originalul coreean au ramas placut surprinsi de povestea misterioasa. Regizorul a declarat ca a vrut sa regizeze acest film deoarece trateaza chestiuni sociale foarte realiste si temeri pe care chinezii tind sa le ignore sau de la care intorc capul. In mod evident acesta facea referire la diferentele sociale dintre personajele filmului, la statutul locatarilor din complexul imobiliar ce urmeaza sa fie demolat si cel al familiei personajului principal, ce locuieste intr-un apartament luxos si incapator din zona nou construita a orasului. Intr-o tara normala precum Coreea de Sud astfel de aspecte ar fi trecut neobservate, insa cand vorbim de China, a sublinia aspecte precum “lupta de clasa” nu poate decat sa fie pe placul comisiei de cenzura a filmelor, ce stabileste cat anume din film e cenzurat si cat ramane. Dincolo de acest aspect, regizorul a facut o treaba foarte buna, iar impreuna cu responsabilul de imagine a reusit sa reconstituie complexul in care au loc ingrozitoarele evenimente intr-un mod mult mai reusit decat in filmul coreean. Complexul darapanat e unul care reuseste cu adevarat sa-ti inspire frica si nesiguranta doar cand il privesti, locatarii ponositelor apartamente ascunzandu-se in spatele unor usi metalice care le ofera doar o iluzie, cea a sigurantei. In realitate, locatarii sunt fie speriati si terorizati de unul din locatari, fie sunt inexistenti, ascunzandu-se pana si ziua in amiaza mare, astfel ca la o prima vedere ai impresia ca totul se petrece intr-un complex rezidential pustiu, terifiant. Coloana sonora dubleaza perfect misterul locatiei, sporind tensiunea. Inclusiv oamenii ce locuiesc in aceste apartamente sunt bizari, tacuti si salbatici in sensul ca urasc socializarea. Atmosfera astfel creionata, faptul ca personajul principal rataceste in acest loc in cautarea fratelui sau disparut nu poate decat sa sporeasca si mai mult suspansul, pentru ca personajul lui Wallace Huo sufera si de paranoia, de teama de dusmani imaginari si de un sentiment de vinovatie apasatoare. Suspansul e ascutit, regizorul nu apeleaza la prea multe clisee si trucuri si astfel iau nastere scene memorabile precum cea a urmaririi din parcarea subterana, ce nu sunt deloc obositoare ca in alte filme unde mai vezi ca personajul urmarit se mai si impiedica in fuga sa, in mod intentionat pentru a spori tensiunea momentului. In general “Hide and Seek” e un remake decent, chiar daca foarte fidel versiunii coreene. Jie Liu nu reinventeaza roata, cum se spune, insa filmul lui reuseste sa te atraga, chiar daca ai vazut la un moment dat si versiunea originala coreeana. In mod sigur nu ai ce pierde revazand povestea cu cateva modificari si nuante in plus, iar daca nu ai vazut-o inca, vizionand mai intai versiunea chinezeasca a filmului cu siguranta vei ramane placut surprins de ce a iesit.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: vineri 9 martie 2018

In ciuda unei distributii solide si a unui scenariu bine structurat, “V.I.P.”, cel mai nou film al apreciatului regizor si scenarist coreean Park Hoon-jung nu a reusit sa se ridice la succesul de box-office al anteriorului sau proiect “New World”, ce la vremea lansarii reusea sa stranga 31 de milioane de dolari incasari. Mai degraba “V.I.P.” se ridica la nivelul incasarilor unui “Tiger: An Old Hunter’s Tale”, filmul in care Choi Min-sik vaneaza ultimul tigru din Joseon. 9,7 milioane de dolari a obtinut “V.I.P.” incasari la box-ofice in Coreea la sfarsitul verii lui 2017 si inceputul toamnei, peste 7 milioane de dolari fiind obtinuti in chiar prima saptamana de rulare. Dar in saptamanile urmatoare filmul nu a mai performat, iar incasarile au fost modeste. Compania de productie a refuzat chiar si invitatia adresata de organizatorii festivalului de film de la Venetia echipei de actori sa participe la festival, deoarece acest lucru presupunea reprogramarea premierei in cinematografele coreene (premiera urma sa fie pe 23 august, iar festivalul incepea o saptamana mai tarziu, pe 30 august, regula de baza a festivalului fiind ca filmele prezentate in competitie obligatoriu sa fie premiere mondiale). “V.I.P” a fost filmat pe durata a 3 luni in mai multe tari, printre care Coreea de Sud, Hong Kong sau Thailanda, fiind distribuit de ramura coreeana a companiei americane Warner Bros.. Distributia e una de-a dreptul fenomenala, marcand revenirea lui Jang Dong-gun pe marele ecran la 3 ani distanta dupa “No Tears for the Dead”, si un rol de exceptie pentru Kim Myung-min (ce a mai fost politist in “Open City”). Rolurile secundare sunt pline de nume grele, precum Park Hee-soon, Joo Jin-mo, Park Sung-woong, Lee Jong-suk sau Peter Stormare. Desi unii au criticat faptul ca scenariul este haotic in prima jumatate, acest lucru probabil se datoreaza lipsei pana de curand a unei subtitrari de calitate in limba engleza care sa permita intelegerea corecta a evolutiei povestii. Cu o subtitrare de calitate, filmul ni se infatiseaza coerent si captivant, ridicandu-se la inaltimea scenariilor stralucite scrise de regizorul scenarist Park Hoon-jung in anii anteriori (The Unjust, I Saw the Devil, The Showdown sau The Tiger). Filmul a castigat premiul pentru regie la Fantastic Fest 2017.

“V.I.P.” e un thriller violent despre un criminal in serie din Nord, interpretat destul de anost de actorul de telenovele Lee Jong-suk, un produs al industriei k-dramelor inca insuficient cizelat sa faca fata intr-o productie internationala de talia acestui film si a colegilor mult mai experimentati din distributie. In afara unui ranjet sinistru care nu face decat sa sporeasca antipatia spectatorului pentru personajul interpretat de acesta (dupa spusele actorului din presa, regizorul i-ar fi dat indicatii inclusiv cat anume sa arate din dinti, cand zambeste), Lee Jong-suk e un pion tacut in piesa de sah gigantica a filmului. Intreaga atentie e captata de adevaratele vedete ale productiei, Kim Myung-min si Jang Dong-gun, ce se angajeaza intr-o confruntare de la distanta pentru a pune mana pe criminalul in serie. Sa nu va inchipuiti ca acest criminal se ascunde bine, ca e de negasit; din contra, toti stiu unde se afla, iar cand detectivul Chae Yi-do interpretat de Kim Myung-min decide sa puna piciorul in prag si sa treaca la fapte, elemente din Serviciul Secret incearca sa-i puna piedici si sa-l retina pe criminal pentru infractiuni ce tin de securitatea nationala, mult ai putin grave decat crimele cu sange rece comise. Si astfel, agentul Park, interpretat de Jang Dong-gun – un Jang Dong-gun elegant, la costum si cu ochelari, stilat – devine rivalul detectivului Yi-do si, indirect, un complice al criminalului pe care incearca sa-l acopere. Si abia acum filmul devine interesant. Povestea e structurata pe cinci capitole, dupa modelul unui roman, cu prolog si epilog, scenariul fiind inteligent gandit. De altfel, regizorul a stiut – in ciuda gurilor rele care critica evolutia lenta si incurcata a lucrurilor din prima jumatate – sa gestioneze perfect subiectul in asa fel incat anumite aspecte sa iasa la suprafata la momentul potrivit, nici prea devreme, nici prea tarziu. Intr-adevar, cine a criticat filmul pentru violenta sa era indreptatit sa o faca. Violenta este necenzurata, si avem de toate: violenta impotriva femeilor, executii, scene de violenta exagerata si uneori gratuita, totul pentru a ilustra sadismul criminalului in serie si anturajului acestuia, dar si principiul invers, “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, deci tema razbunarii si infaptuirii dreptatii prin orice mijloace. Dar cata vreme publicul e avertizat ca urmareste un film nerecomandat persoanelor minore, revolta unora ce s-au trezit din greseala din fata televizorului si a k-dramelor siropoase in lumea reala, necenzurata, a crimei si violentei, e deplasata. Insusi regizorul a declarat, legat de acest aspect, ca isi doreste ca audienta sa perceapa filmul ca unul “devotat genului”, nimic mai mult. Ei bine, “V.I.P” e un film de top in domeniul sau (thriller/crima), fiind un amestec intre “The Man From Nowhere”, “Berlin File” si “I Saw the Devil”, luand cate putin din fiecare. Un film reusit, ce merita mai multa atentie din partea publicului coreean, chiar daca atunci cand ne ducem la cinema o facem pentru a ne deconecta in compania unor tematici mai “blande” decat aceasta.

Traducerea si adaptarea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: joi 8 martie 2018

Actorul Ryu Seung-ryong se intoarce pe marele ecran in rol de supererou in stil coreean, in filmul “Psychokinesis”, regizat de regizorul celebrului “Train to Busan”, Yeon San-ho. In “Psychokinesis”, Seok-hyeon isi traieste viata monotona si lipsita de speranta lucrand ca agent de securitate al unui imobil. Singurele lucruri care ii ofera un pic de fericire in viata sunt cele cateva paharele de soju pe care le bea dupa orele de program. Intr-o dimineata, acesta se trezeste cu superputeri. Nu are un costum de supererou precum Superman si nici arme super avansate precum Ironman; acesta are doar un mare sentiment de iubire pentru fiica lui, Rumi, jucata de Shim Eun-kyung, si loveste angajatii temporari ai unei companii de constructii ce ii agreseaza fiica, lucratoare intr-o piata traditionala la un magazin ce vinde pui prajit, si reuseste sa “vrajeasca” o cravata sa danseze precum o cobra, dezvaluind abilitati supernaturale amuzante.

Actorul s-a ingrasat 12 kilograme pentru acest rol al unui tata de patruzeci si ceva de ani, un om absolut obisnuit, fiind obligat sa manance din greu fara a face niciun exercitiu fizic. “Daca vreau sa slabesc, stiu cam cat de mult trebuie sa lucrez la sala pentru a slabi, dar mi-a fost greu sa imi dau seama cat de mult trebuie sa mananc pentru a castiga in greutate atat de mult. M-am indopat cu mancare in ultimele sase luni fara a face efort fizic si mi-a fost mai usor sa am un joc actoricesc mai realist. Din fericire, nu a trebuit sa port vreun costum de Superman”, a glumit actorul.

Actor de teatru, Ryu Seung-ryong si-a facut debutul ca actor de filme in 2004 in filmul “Someone Special” si a jucat personajul principal al unui tata cu un retard mintal al carui IQ nu il depasea pe cel al unui copil de sase ani, dar care isi iubeste neconditionat copilul in “Miracle in Cell No. 7”. Personajul amiralului japonez din “Myeongryang” l-a propulsat ca actor de top, facand parte din lista celor care strang peste 10 milioane de cinefili in cinematografele coreene. Desi cele mai recente filme ale sale n-au avut un succes imens la public, actorul spera ca va invata si din aceste experiente.

“Psychokinesis” a avut premiera in cinematografele coreene pe 31 ianuarie, obtinand 6,9 milioane dolari incasari la box-office.

Publicat: marți 6 martie 2018

“I Can Speak” a fost una din productiile coreene surpriza ale anului trecut, reusind cu un buget redus sa sensibilizeze publicul coreean, ce a umplut pana la refuz salile de cinema in perioada Chuseok-ului. In 20 de zile de la premiera filmul fusese vazut deja de nu mai putin de 3 milioane de coreeni, reusind sa stranga incasari totale de 23,3 milioane de dolari. Regia e semnata de un regizor mai degraba obscur, Kim Hyun-seok, cele mai cunoscute filme ale sale fiind “Cyrano Agency” si “11:00 A.M.”, fara a avea succese notabile de box-office in cariera. Impreuna cu Yoo Seung-hee (My Love, My Bride; Lost and Found), acesta a scris scenariul unei povesti credibile si emotionante, pe alocuri comice, in care protagonisti sunt doi actori din doua generatii diferite: ea, Na Moon-hee, o veterana binecunoscuta si indragita a filmului coreean, care la 76 de ani e inca plina de energie si carisma (au trecut deja 3 ani de la anteriorul ei film, succesul “Miss Granny”); el, Lee Je-hoon, devenit celebru dupa “Bleak Night”, “Architecture 101” si “My Paparotti”, care a impresionat recent prin rolul biografic din “Anarchist from Colony”, un actor in plina ascensiune, care in cativa ani va deveni o veritabila stea a filmului coreean. “I Can Speak” a castigat 12 premii (din care 8 i-au revenit lui Na Moon-hee pentru interpretare !) si a avut 3 nominalizari.

Filmul debuteaza ca o comedie obisnuita, tratand doua teme specifice filmului coreean: viata de functionar public si tematica unei redezvoltari imobiliare ce implica opozitia chiriasilor ce se considera nedreptatiti. Na Ok-boon e spaima functionarilor ce se ocupa de chestiunile civile la nivel local, nu degeaba primindu-si porecla de “Bunicuta Dracusor”. Orice sesizeaza ca fiind ilegal, oricat de marunt lucru ar fi, il transforma intr-o plangere catre Biroul districtual al functionarilor publici. De la actiunile clandestine ale unui hartuitor, care in fiecare seara ploioasa toarna acid sulfuric pe zidul imobilului in care locuieste bunicuta, pana la chestiuni minore precum niste fire electrice atarnand neizolate sau un bec nefunctional pe o alee intunecoasa, nimic nu scapa ochiului vigilent al Dracusorului, transformandu-se in reclamatii ce creeaza probleme administratiei locale. Nu mai putin de 8.000 de reclamatii au provenit numai de la “Regina plangerilor” Na in ultimii 20 de ani. Dar ceea ce pentru unii e o veritabila spaima, pentru altii e un caz banal de inadaptare, ce poate fi corectat prin putina… disciplina. Functionarul de Nivel 9 Park Min-jae (adica cel mai de jos nivel al unui functionar din Coreea de Sud) e adeptul urmarii cu strictete a regulilor, motiv pentru care inca din prima zi de lucru schimba abordarea fata de bunicuta. Un razboi surd incepe intre cei doi, redat intr-un mod comic, astfel ca atmosfera relaxata iti da impresia ca vom asista pana la sfarsit la o poveste nostima. Dar pe masura ce lucrurile evolueaza, lucrurile incet iau o turnura dramatica, analizandu-se pana in amanunt vietile celor doua personaje principale. Uneori filmul risca sa devina plictisitor, insa spontaneitatea lui Na Moon-hee, in contrast cu seriozitatea si naivitatea intentionata a lui Lee Je-hoon tin stacheta la un nivel ridicat. Pe cand povestea se transforma intr-o drama, ce face o incursiune pana si in istorie, deja spectatorul e mult prea captivat pentru a mai da importanta unor detalii precum liniaritatea scenariului. In spatele umorului si dramei, “I Can Speak” este de fapt o poveste despre doua generatii diferite – varsta a treia si varsta mijlocie – care in ciuda diferentei de viziune si mentalitate, reusesc sa stabileasca o punte de legatura dincolo de timp si sa coexiste ca intr-o familie de care atat bunicuta Na cat si functionarul Park duc lipsa. In asta consta magia acestui film. Desigur, in parta finala regasim clasica tendinta spre autovictimizare a natiunii coreene – pe deplin justificata dar deja prea obositoare, intreaga lume cunoaste drama acestei natiuni -, care imbinata cu drama personajelor de varsta a treia are puterea de a cuceri audienta prin discursul sincer si obiectiv. Povestea emotionanta face din “I Can Speak” una din cele mai bune productii coreene din 2017, cu amendamentul ca din dorinta unei redari cat mai autentice a atmosferei, realizatorii nu au ezitat sa lase protagonista si alte personaje de varsta a treia sa vorbeasca in engleza, insa intr-o engleza stalcita rau de tot, cu grave carente in privinta pronuntiei, ce ridica probleme de intelegere pana si pentru vorbitorii nativi de engleza. Si ca si cum nu ar fi fost suficient, distribuitorii filmului au mai facut o gafa, lansand recent bluray-ul acestui film cu o subtitrare in engleza incompleta, ce nu reda si replicile stalcite rostite in engleza, care nu sunt deloc putine. Un film cu un mesaj puternic, care ramane in suflet si in minte, ce nu trebuie ratat sub nici o forma de iubitorii filmului coreean.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil. Fragmentele vorbite in limba engleza au fost traduse si adaugate manual dupa sonor.

Publicat: duminică 4 martie 2018

“Amal” este primul film de lungmetraj al regizorului si scenaristului Richie Mehta, ce provine dintr-o familie de imigranti indieni in Canada. Cunoscut pentru filmul din 2013 “Siddharth” si pentru colaborarea cu Riddley Scott la documentarul “India in a Day” (2015), Mehta debuta ca regizor de lungmetraj in 2007 cu “Amal”, in fapt o poveste extinsa a unui scurtmetraj omonim din 2004 regizat tot de el. Acesta a hotarat sa readapteze povestea scurtmetrajului si sa o extinda ca durata de timp, rezultatul fiind o productie independenta ce a costat nu mai putin de 5 milioane de dolari. Protagonistul scurtmetrajului a ramas si in filmul de lungmetraj, e vorba de Rupinder Nagra, ce interpreteaza un onest sofer de autoricsa, Amal, insa celelalte personaje ale povestii sunt total schimbate fata de filmul din 2004 ce avea doar 18 minute. Filmul a reusit sa impresioneze audienta la toate festivalurile la care a fost prezent, castigand 5 premii si avand si 5 nominalizari. Povestea atrage prin simplitatea ei si prin sinceritatea personajului principal, Amal, un om al altor timpuri decat cele grabite ale prezentului, ce nu-si doreste in naivitatea sa decat un lucru: sa fie un om bun cu cei cu care intra in contact. Ca sofer de autoricsa intra zilnic in contact cu zeci de persoane, caractere diferite, o lume in miniatura cu cele mai imperfecte defecte ale sale – lacomia si disperarea -, in care banul are puterea nu doar sa izoleze de greutatile vietii ci si sa ne izoleze de alte fiinte umane, sa ne instraineze. Avand multe invataminte sa ne transmita, “Amal” e un film de o simplitate debordanta care reuseste sa miste audienta nu prin cea ce se pierde, ci prin faptul ca ne face sa intelegem valoarea a ceea ce in ultima instanta castigam in viata.

In prin planul naratiunii se afla Amal Kumar (Rupinder Nagra), un tanar sarac din New Delhi, a carei avere este o autoricsa mostenita de la tatal sau.
Prin prisma meseriei, Amal are legaturi cu toate paturile sociale, unii dintre clienti fiindu-i chiar fideli: fiul unei avocate, pe care trebuie sa-l aduca zilnic de la scoala, sau Pooja (Koel Purie) -proprietara a unui magazin, pe care o ajuta sa-si faca
aprovizionarea.

Intr-unul dintre drumurile pe care le face cu Pooja, in mijlocul unei aglomeratii, negustoarea este jefuita de o pustoaica – Tanisha Chatterjee, copil al strazii. Soferul ricsei fuge dupa aceasta cu scopul recuperarii portmoneului clientei, insa in timpul urmaririi minora sufera un accident rutier. Inima nu-l lasa sa o paraseasca pe cea mica, astfel incat o duce la spital; din acel moment, Amal devine ingerul pazitor al pustoaicei, ajungand sa-i plateasca cheltuielile de spitalizare..

Pe de alta parte, nu cu mult inainte de incidentul cu jaful, Amal are un client deosebit: un domn in varsta care pare ca rataceste pe strazile capitalei.. Acesta solicita sa fie dus in „cercul interior”, insa, in momentul in care Amal ajunge la destinatie, clientul ii striga ca a fost pacalit, ca de fapt el a cerut sa fie dus in „cercul exterior”, si, iata, soferul l-a constrans sa faca un drum mai lung si, implicit, sa plateasca mai mult. Reactia lui Amal este cea de a-si cere scuze de la batran. Acesta, foarte contrariat, intreaba care este pretul. Si aici lucrurile iau o turnura ciudata: pe langa faptul ca Amal nu-si sfideaza clientul, faptul ca indica aparatul de taxare ca cel ce stabileste pretul calatoriei il linisteste in totalitate pe certaret, care realizeaza faptul ca sta in fata singurului proprietar de ricsa din New Delhi care foloseste aparatul de taxare.. .. Si acesta este momentul in care batranul, constata: „Mi s-a spus, odata, ca cel mai sarac om ii poate conduce pe cei mai bogati. N-am crezut in absurditatea aceasta pana nu l-am cunoscut pe Amal”. Iar urmarind firul evenimentelor care deriva din cele doua intamplari amintite mai sus, la finalul filmului ajungem sa ne intrebam daca ii dam sau nu dreptate acestuia.

Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: vineri 2 martie 2018

Shim Deok-su (Baek Yoon-sik) e proprietarul in etate al mai multor imobile dintr-un orasel coreean linistit. Isi omoara timpul practicand meseria invatata in Nord, de unde a fugit cand a izbucnit Razboiul Coreean, cea de lacatus, insa trebuie sa-si duca singur povara batranetii. Nu e casatorit, sufera de diabet si are un mare defect. Sau mai multe. E extrem e morocanos, zgarcit si lipsit de maniere, principala lui preocupare zilnica fiind sa-si terorizeze chiriasii pentru a obtine plata chiriei lunare de la acestia. Doar ca acesti chiriasi sunt oameni nevoiasi, cu slujbe prost platite si cu o multime de probleme personale, carora el le raspunde insensibil, tratandu-i cu amenintari de evacuare. Toate bune si frumoase pana cand mai multi batrani isi pierd viata aparent accidental in oras, starnind ingrijorare harpagonului cum ca moartea lor ar putea scadea pretul imobiliarelor din zona, afectandu-l direct. De niciunde isi face aparitia in oras un misterios detectiv, Park (Sung Dong-il), care pretinde ca mortile accidentale sunt de fapt niste crime oribile comise de un criminal in serie, care in urma cu 30 de ani a procedat identic, ucigand mai multi batrani si scapand nepedepsit. Impreuna cu noul lui partener de ocazie, Shim, care cunoaste perfect orasul, Park incearca sa dea de urma criminalului, pe care nimeni nu l-a vazut la fata vreodata…

Regizorul lui “The Traffickers” si “The Con Artists”, Kim Hong-sun, revine in prim plan la 3 ani distanta cu “The Chase”, un thriller de atmosfera in care timona e preluata de actorii veterani. E o initiativa cum rar poti gasi in cinematografia coreeana, dat fiind faptul ca avem in fata un film cu un subiect pe alocuri destul de dur si serios, nu o melodrama sau o comedie romantica cu personaje de varsta a treia, cum am mai vazut. Fara indoiala vedeta productiei e veteranul Baek Yoon-sik, care in cateva zile va implini 72 de ani, un actor deosebit ce si-a inceput cariera doar in anii 2000, la varsta de 53 de ani ! A jucat in ultimii ani cateva roluri memorabile in filme precum “Inside Men”, unde interpreta un ziarist corupt pana in maduva oaselor, sau “The Last Princess”, unde il interpreta pe Regele Gojong. De aceasta data, Baek Yoon-sik da viata unui proprietar ursuz, tipic balzacian, aparent de nemiscat sufleteste, ce isi terorizeaza chiriasii reamintindu-le zi de zi ca trebuie sa-si plateasca chiria. Respectul pe care are impresia ca i-l arata unii ascunde de fapt un comportament de complezenta, pentru ca in realitate e una din cele mai urate persoane din oras. Interpretarea actorului este de o naturalete debordanta, intonatia lui si gesturile desavarsesc prestatia acestuia, facandu-ne sa ne intrebam cum un asa talent a putut fi descoperit abia la 53 de ani. Sung Dong-il, cu 20 de ani mai tanar decat colegul sau de platou, da viata unui personaj cu care ne-a obisnuit din filme anterioare (“Accidental Detective” – apropo, in acest an il vom vedea din nou alaturi de Kwon Sang-woo in “Accidental Detective 2” !; “Because I Love You”, “Midnight Runners”), ati ghicit, cel de detectiv. Un detectiv putin sarit de pe fix, care din momentul in care intra in scena aduce un plus de buna dispozitie. Personajul lui, detectivul Park, a lucrat la un caz de crime in serie indreptate impotriva unor batrani in anii ’80, al caror autor a scapat nepedepsit, lasandu-i mustrari de constiinta. Acesta va face echipa cu zgarcitul Shim, insa dincolo de umorul anumitor momente, filmul are un subiect cat se poate de intunecat, facand repede tranzitia de la comedie la thriller pe alocuri infiorator. Scenariul este unul captivant, cu rasturnari de situatie, iar pe adevaratul criminal scenaristii il dezvaluie abia spre final, reusind sa ne pacaleasca pe cei dintre noi care obisnuiti fiind cu thrillerele coreene anticipam de pe la inceput cam cine poate fi vinovatul. Desi nu a fost un succes de box-office (doar 1,4 milioane de dolari a obtinut ca incasari), “The Chase” are toate ingredientele pentru a ne tine cu sufletul la gura si a ne oferi o seara de neuitat in compania unui regal actoricesc.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: miercuri 28 februarie 2018

Pe 23 februarie, agentiile celor doi actori au confirmat ca acestia vor juca rolurile principale in serialul “Knowing Wife”. Serialul spune povestea unui sot si a sotiei sale care, pe neasteptate, incep sa traiasca vieti total diferite dupa ce destinele lor sunt schimbate in urma unui incident… magic.

Ji Sung va juca rolul personajului Cha Joo Hyuk, un angajat obisnuit la o banca obisnuita, a carui casnicie nu este tocmai usoara, dar care are abilitatea de a calatori in trecut, soarta lui urmand a avea de suferit din aceasta cauza. Han Ji Min va fi Seo Woo Jin, sotia casnica ce ii este alaturi de cinci ani. Desi “Knowing Wife” va descrie viata de zi cu zi a unor oameni obisnuiti, se pare ca povestea de dragoste va avea ceva magic in ea si va permite telespectatorilor sa-i vada pe cei doi in ipostaze neasteptate.

Un reprezentant al Namoo Actors a declarat ca “Ji Sung ia in considerare mai mult la personajele dintr-un serial sinceritatea si sentimentele care sunt percepute de publicul larg. Speram ca prin aparitia in ‘Knowing Wife’ va putea sa joace un personaj plin de omenie.”

Reprezentanti ai BH Entertainment, agentia actritei Han Ji Min, au declarat: “Speram ca Han Ji Min va putea sa arate noi fatete ale talentului ei in ‘Knowing Wife’, tinand cont ca apare in acest serial dupa o perioada destul de lunga de absenta.”

Regizorul serialului “Knowing Wife” va fi Lee Sang Yeob care a regizat in 2016 “Shopping King Louie”, iar de scenariu se va ocupa Yang Hee Seung care a scris scenariile pentru “Oh My Ghost,” “King of High School” si “Weightlifting Fairy Kim Bok Joo”.

Serialul va fi difuzat la MBC in a doua jumatate a anului 2018.

Publicat: duminică 25 februarie 2018

Legendarul Yuen Woo-ping revine in scaunul regizoral la 73 de ani cu o fantezie cu accente sf plina de efecte speciale, “The Thousand Faces of Dunjia”. Cunoscut pentru coregrafia scenelor de lupta din filme celebre (Drunken Master, Black Mask, trilogia “The Matrix”, Kill Bill 1-2, Crouching Tiger Hidden Dragon, Kung Fu Hustle, The Grandmaster, Man of Tai Chi sau Ip Man 3), cu o cariera pe masura si ca regizor (Drunken Master, Tiger Cage 1-2, Iron Monkey, True Legend, Crouching Tiger Hidden Dragon: Sword of Destiny), Yuen Woo-ping ramane una din cele mai de succes si influente figuri ale filmului de actiune din Hong Kong. “The Thousand Faces of Dunjia” a fost un succes de box-office in China, obtinand 46,1 milioane de dolari incasari. Mai mult decat atat, punctele forte ale productiei i-au adus deja 3 nominalizari la Premiile Filmului Asiatic ce se vor decerna pe 17 martie in Macao. E vorba de categoriile “Cel mai bun film de actiune”, “Cele mai bune costume” si “Cele mai bune efecte vizuale”. Filmul e un remake al productiei din 1982 “The Miracle Fighters”, regizat de acelasi Yuen Woo-ping. Scenariul e scris de cunoscutul Tsui Hark, ce a contribuit si la producerea filmului. Cu nume atat de importante la timona, nici distributia nu este una de neglijat. Chiar daca nu are nume foarte mari in distributie, filmul are parte de o echipa de actori in plina ascensiune in cinematografia chineza: Da Peng (din “Journey to the West: The Demons Strike Back”, ce va aparea in acest an si in sequelul mult asteptat la “Monster Hunt”), Aarif Lee (din “Cold War” 1 si 2), actrita Ni Ni din recentul “Wukong” sau Zhou Dongyu (ce debuta in 2010 in rolul emotionant din filmul lui Zhang Yimou “Under the Hawthorn Tree”, ce e una din cele mai curtate actrite chineze ale momentului de catre producatori).

Imaginatia nelimitata a scenaristului Tsui Hark ne poarta de aceasta data intr-o lume amenintata de niste creaturi extraterestre realizate 100% cu ajutorul efectelor speciale, rezultatul fiind un film cat se poate de spectaculos sub aspect vizual. Povestea este structurata pe mai multe capitole, ca si cum am avea in fata un foileton wuxia, si a fost scrisa in asa fel incat sa dea senzatia unui inceput de franciza, ce va putea fi exploatat finaciar in anii urmatori prin continuari. Piperata cu momente antologice de umor, povestea fantezista ce e impinsa spre science-fiction e construita in jurul catorva personaje principale pornite in cautarea unei arme legendare in masura a restabili echilibrul unei lumi pe cale sa se prabuseasca. Libelula (sau Sora a Doua, interpretata de actrita Ni Ni, ce seamana flagrant cu Shu Qi) e “adjuncta adjunctului” plecat prin tara in cautarea noului Sef al clanului, jucand rolul de sefa temporara a unui clan ai caror membri par a stapani la perfectie arta deghizarii si, desigur, artele martiale. Pare o luptatoare desavarsita, chiar seducatoare prin frumusetea sa atunci cand nu e deghizata in negustoreasa hada sau calugar taoist, si mai poseda o calitate: agerimea. Gandeste iute si actioneaza si mai si. Dar misiunea ei de gasire a iscoadei deghizate a extraterestrilor e ingreunata de o piedica neasteptata pusa de Dao Yichang (Aarif Lee), noul politist din Kaifeng. Dornic sa se remarce, strica ploile sefului sau direct, care decide sa-l puna la treaba, trimitandu-l pe urmele unor infractori imaginari, misiune pe care Dao o ia cat se poate de in serios. Nu e foarte inteligent, se lasa manat de impulsuri, iar naivitatea de care da uneori dovada e la un pas sa-l ingroape. Da de mai multe ori peste Libelula, in diferitele ei ipostaze, si fara sa realizeze, intre cei doi se naste o iubire la prima vedere. Anumite situatii ii vor aduce aproape si ii vor plasa in aceeasi tabara, mai ales ca dand dovada de mult curaj, Dao ii salveaza la un moment dat viata Libelulei cu un pret urias. Amuzant, antrenant si plin de imaginatie dar si de romantism, “The Thousand Faces of Dunjia” reuseste sa fie suficient de interesant pentru a-l urmari pana la final. Desi nu se ridica la nivelul altor productii similare chinezesti de gen si pare a se pierde in niste concepte confuze ce tin de astrologie, vrajitorie, alchimie si strategie de razboi (teme atat de dragi chinezilor), filmul se poate incadra cel mai simplu in categoria “nu trebuie sa intelegi totdeauna ce se intampla pentru a te bucura de spectacol”. Asadar, vizionare placuta !

Traducerea, adaptarea si timingul au fost realizate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: sâmbătă 24 februarie 2018

Producatorul Shin Won-ho, care a scris istorie in materie de k-drame difuzate de posturile TV prin cablu odata cu franciza “Reply”, continua cu un nou hit, “Prison Playbook”. Serialul a fost bine primit de public, desi elementele comerciale nu s-au regasit precum in alte seriale TV.

“Povestea are loc intr-un spatiu limitat al unei celule de inchisoare si au fost temeri ca telespectatorii ar putea sa nu agreeze ideea din cauza prejudecatilor legate de infractori. Initial, am planificat difuzarea serialului online”, a declarat producatorul. “Personal, am crezut ca ar putea sa nu fie asa rau daca rating-urile le-ar ajunge pe cele de la ‘Reply 1997’, dar sunt foarte multumit pentru ca au fost depasite.”

Serialul care are un numar de 16 episoade, dezvaluie viata in inchisoare a unui fost jucator de baseball, care a ajuns sa fie inchis pentru atacarea unui agresor sexual a carei victima fusese sora jucatorului de baseball. Ultimul episod difuzat a avut un rating de 11,2%.

Bazandu-se pe un adevarat studiu al lui Shin Won-ho despre detinuti, celulele inghetate pline de criminali violenti se transforma in locuri pline de realism, “un microcosmos al societatii coreene” dupa cum caracterizeaza inchisoarea chiar unul din personaje. Shin Won-ho crede ca cea mai mare preocupare in directia pe care trebuia sa o ia scenariul nu era in a face infractiunea ceva fascinant si atractiv, desi tonul cald ar putea induce oamenii in eroare. “In loc sa ma concentrez asupra infractiunilor, mi-am indreptat atentia asupra tuturor celor din jurul penitenciarului, detinuti si familiile lor, gardienii si povestile lor de viata. Nu am spus povestea din perspectiva detinutilor care au avut anumite motive sa faca acele infractiuni, ci din perspectiva experientelor prin care trec, suisurile si coborasurile din viata, dar in mod extrem. Am intentionat sa arat diferite povesti de viata ale oamenilor.”

Alaturi de jocul actoricesc creat de actori cu cariere respectabile in lumea teatrului si a filmului, rasturnarile de situatii din fiecare episod au contribuit la succesul serialului. Actorul Jung Woong-in, cunoscut pentru personajele negative pe care le-a interpretat, joaca rolul domnului Paeng, gardian al inchisorii. Spre deosebire de aspectul sau si de previziunile telespectatorilor, Paeng s-a dovedit a fi o persoana simpatica si amabila. Actorul Sung Dong-il, care a jucat in seria “Reply” rolul unui tata afectuos, a surprins telespectatorii jucand un personaj negativ, cu un zambet inselator.

Intrebat despre personajele homosexuale pe care Shin Won-ho le prezinta in mod repetat in serialele sale, acesta a spus ca face parte din datoria sa de povestitor sa ilustreze povesti neconventionale. “In ‘Reply 1994’, homosexualitatea a fost folosita pentru a descrie tumultul adolescentei unui personaj, in timp ce in ‘Reply 1997’ a fost o forma de iubire. In ultima mea productie am un personaj, Yoo Han-young. Cred ca telespectatorii sunt ceva mai obisnuiti cu astfel de personaje in seriale.”

Intrebat despre un al doilea sezon, Shin Won-ho declara intr-un interviu ca “trebuie sa asteptam finalul serialului pentru a sti. E la fel ca la ‘Reply’, nu am facut continuarile pentru ca a avut succes la public, ci pentru ca am mai avut povesti de spus. Dupa terminarea serialului va trebui sa vorbim despre o eventuala continuare.” “Daca vorbim de un mesaj acesta ar fi ‘speranta’. Este povestea unor oameni dintr-un loc de la capatul lumii, intr-un fel. Unii spera sa se intoarca cu bine, altii se adancesc mai mult in tenebrele inchisorii. Ce vreau sa arat e ca poate exista speranta chiar si intr-un astfel de loc.”

“Prison Playbook” a fost difuzat pe canalul de cablu tvN din noiembrie 2017 pana acum o luna, in ianuarie 2018, filmarile la serial incheindu-se cu 2 zile inaintea difuzarii ultimului episod. Serialul a avut un rating mediu de 7,5% la nivel national, ultimul episod avand un rating de 11,2%, ceea ce ne arata ca si posturile transmise prin cablu pot concura cu succes cu cele 3 mari canale difuzate prin satelit la nivel national in Coreea de Sud, ce scriu legea in materie de seriale tv: KBS, SBS si MBC.

Publicat: miercuri 21 februarie 2018

“Forgotten” (al carui titlu original in coreeana s-ar putea traduce ca “Noaptea Memoriei”) e un thriller scris si regizat de sud-coreeanul Jang Hang-jun, un nume mai putin cunoscut din industria coreeana de film si televiziune. A regizat cateva filme neimportante in anii 2000 si a avut mai multe aparitii in filme si seriale, fara a ajunge vreodata un actor cunoscut. In plus, a scris si cateva scenarii, regizand un singur serial, in 2011, “Sign”. “Forgotten” a atras de la inceput atentia celor de la Netflix, care dupa perioada de rulare a filmului in cinematografele coreene au decis sa-l achizitioneze pentru platforma lor, si e usor de presupus de ce: in general, cand spui Coreea de Sud, ca filme, in Statele Unite, spui Oldboy, I Saw The Devil, Train To Busan, The Wailing, Snowpiercer etc, adica thrillere celebre, intunecate, cu accente psihologice, violente, cu rasturnari de situatie si piperate cu putina melodrama. Cam asta cauta distribuitorii americani cand investesc in distribuirea unei productii coreene in tara lor. Asa ca amatorii de astfel de thrillere pot fi pe faza, “Forgotten” nu-I va dezamagi, in ciuda fapotului ca la box-office s-a comportat lamentabil, avand incasari de doar 1,8 milioane dolari. Se pare ca nici popularitatea lui Kang Ha-neul, starul productiei, nu mai are capacitatea de a umple salile de cinema cand acesta e distribuit in alt gen de productii decat comedii romantice, fapt ce spune multe despre lipsa de afinititate a coreenilor pentru adevaratele realizari cinematografice ale industriei proprii de film. Productiile siropoase de televiziune, ce nu au absolut nici o valoare artistica probabil sunt mai la indemana publicului feminin decat un thriller mai complicat, astfel ca oricat de popular star ai fi, risti sa te trezesti protagonist intr-un film ce nu reuseste sa-si scoata nici macar investitia initiala. O data in plus se confirma faptul ca daca pe micul ecran esti idolul tuturor, in adevarata industrie de film renumele nu te ajuta cu nimic, chiar daca ai talent, iar despre Kang Ha-neul numai ca nu are talent nu se poate spune.

La origine, “Forgotten” e un thriller, dar face o incursiune si in alte genuri, precum horror, psihologic sau drama de familie. Jin-seok (Kang Ha-neul) e un student ce tocmai s-a mutat intr-o noua casa impreuna cu fratele sau mai mare, Yoo-seok (Kim Mu-yeol din “Eungyo”) si cu parintii lui. Sufera de hipersensibilitate, o afectiune pe care o tine sub control cu ajutorul medicamentelor, reusind in aparenta sa duca o viata normala. La scurt timp dupa mutarea in noua locuinta, se intampla un lucru straniu: intr-o noapte ploioasa vede cum fratele lui e rapit de niste indivizi misteriosi cu o dubita neagra. Dupa nu mai putin de 19 zile, Yoo-seok revine acasa, insa nu mai are nici o amintire despre zilele cat a fost dat disparut. Acesta incepe sa aiba un comportament ciudat, iar Jin-seok incepe sa ridice serioase semne de intrebare daca persoana pe care o are in fata este chiar fratele sau real. Lucrurile iau o turnura stranie in momentul in care Jin-seok incepe sa auda sunete ciudate dintr-o camera in care temporar sunt depozitate obiecte apartinand anteriorului locatar al casei…

Un thriller captivant, care desi nu a fost realizat cu un buget colosal si nu are o distributie care sa te faca sa mergi la cinema sa-l vezi, in mod sigur ar merita cateva premii pentru ceea ce ne ofera: un puzzle foarte interesant ce ni se dezvaluie in ultimele 40 de minute ale filmului, cu multe schimbari neasteptate de directie, astfel incat orice ai anticipa la inceput trebuie sa astepti finalul pentru a descoperi modul incare regizorul scenarist a ales sa ne surprinda. Cu un suspans exploatat gradual, in stil hitchkockian, daca la inceput filmul nu va va prinde, merita efortul de a-l viziona pana la final, nu-l veti uita usor !

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: marți 20 februarie 2018

Detinatorul “Taesan Group”, Im Tae San (Choi Min-sik) e un tata trecut de mult de prima tinerete ce incearca sa-si reface viata alaturi de mai tanara lui amanta, Park Yoo Na (Lee Honey). Insa in ciuda sentimentelor sincere pe care le are fata de aceasta, intampina o puternica opozitie din partea fiicei sale rebele, adolescenta Mi Ra (Lee Soo-kyung), ce nu o accepta sub nici o forma pe Yoo Na ca mama vitrega. Desi tatal incearca sa le apropie pe cele doua, esueaza din start. Lucrurile se complica cand Mi Ra ajunge in posesia unui clip video compromitator, in care Yoo Na, starleta din lumea muzicii, face lucruri mai putin decente in compania fostului ei iubit. Hotarata sa puna piciorul in prag si in baza acestei inregistrari sa obtina despartirea amantei de tatal ei, Mi Ra stabileste o intalnire cu Yoo Na. Evenimentele se precipita, iar in urma unui accident de masina Yoo Na isi pierde viata. Inregistrarile camerelor de supraveghere indica masina lui Mi Ra ca fiind cea care a produs accidentul, iar politia sosita la locul faptei constata ca Mi Ra se afla in pragul comei alcoolice. Aceasta se trezeste dimineata in arestul politiei, fiind inculpata pentru omor. Cu sufletul sfasiat, tatal va incerca sa traga toate sforile necesare pentru a afla adevarul inaintea procuraturii, dar cineva necunoscut intevine si furnizeaza procuraturii o inregistrare video care va schimba intreaga soarta a procesului… Tatal dispareta e dispus sa faca orice pentru a pune mana pe stick-ul cu inregistrarea…

Regizorul coreeean Jung Jin-woo, cunoscut pentru “Modern Boy” si “Eun-gyo”, a acceptat in vara lui 2016 realizarea unui remake coreean dupa productia chineza “Silent Witness” din 2013, “Heart Blackened”. Filmat pe durata a aproape 4 luni, ultimele cadre fiind trase chiar in Thailanda, productia a avut ghinionul unei lansari in cinematografe intr-o perioada in care productia Hollywoodiana “Thor: Ragnarok” si cea coreeana “The Outlaws” faceau legea. In plus, o drama desfasurata in mare parte in salile de tribunal cu greu poate face fata la box-office avand concurenta unor filme comerciale, de actiune, ca cele amintite. Desigur, “The Attorney” e o exceptie frumoasa pentru cinematografia coreeana, dar, din nefericire, “Heart Blackened” e departe de succesul acestuia, obtinand doar 3,5 milioane de dolari la box-office. Choi Min-sik a fost ca de obicei la inaltime, interpretand un personaj destul de asemanator cu falsul primar din “The Mayor”, de aceasta data obsedat de puterea pe care i-o confera banul. Im Tae San are impresia ca poate cumpara pe oricine cu banii sai obtinuti din brokeraj, “prin puterea mintii”, cum ii place sa spuna. In viziunea lui, totul poate fi musamalizat in functie de pretul fiecarui om, dar in ciuda acestei filosofii, e indragostit sincer de o starleta din lumea muzicii, Yoo Na, interpretata de Lee Honey. Cand aceasta moare si principala suspecta e fiica lui, Im Mi Ra, Tae San isi va pune in miscare toate relatiile pentru a strange dovezile nevinovatiei fiicei sale, singura familie ce i-a mai ramas. Lee Soo-kyung o interpreteaza pe fiica magnatului, Mi Ra, tanara actrita ce-a debutat in “Coin Locker Girl” reluandu-si rolul de “fiica” a lui Choi Min-sik, dupa o prestatie identica in “The Mayor”. Si acum este o adolescenta rebela, care insa isi impinge rolul pana la extrem (aroganta, consum de alcool, trufie), fiind extrem de convingatoare. Park Shin-hye revine in ipostaza de avocat, dupa aparitia din “Miracle in Cell No. 7” unde in final juca un rol similar. De data asta nu doar ca nu este deloc convingatoare, dar personajul ei devine chiar antipatic la un moment dat, cand da dovada de exces de zel cand vine vorba de principiile meseriei sale. Nu e una din cele mai fericite aparitii ale carierei sale (de altfel cam subtire pe marele ecran), poate viitorul ii rezerva ceva mai bun. Rolurile secundare nu se ridica la nivelul protagonistilor (actori mai putin experimentati), iar acesta e unul din punctele slabe ale filmului. Inexpresivul Park Hae-joon in rolul procurorului Dong e exasperant, iar Jo Han-chul si Ryoo Joon-yeol apar in multe cadre intunecate in care deosebirea lor sub aspect fizic e dificila, de aici si o usoara confuzie intre celelalte doua personaje secundare cheie ale povestii. Scenariul nu este unul iesit din comun, are rasturnarea de situatie care sa faca filmul atractiv, o data pe la mijlocul sau si o data la final, insa durata mult prea lunga a filmului (2 ore si 5 minute) a scazut din atractivitatea firului epic. Exista momente moarte in care regizorul taraganeaza in mod intentionat actiunea, timp in care putea introduce cateva inovatii sau putea contura mai bine relatia dintre personaje. In schimb, regizorul s-a straduit pana in ultimele minute ale productiei sa pastreze supriza si sa nu dea nici un indiciu despre posibilul deznodamant, si asta chiar cu pretul de a lasa spectatorii in ceata o perioada de timp, cand ajungi sa te intrebi daca mai intelegi ceva din tot. Din fericire, finalul este cheia logica, coerenta, a intelegerii acestui compromis facut prin acest mod de relatare mai putin captivant. Lucrul pozitiv e ca regizorul nu o da pe melodrama, la final, multumindu-se sa se limiteze la o drama realista prin mesajul sau de pe parcurs. Per ansamblu un film bun, ce nu exceleaza dar nici nu dezamageste, de la care cu siguranta ne-am fi asteptat la ceva mai mult. Probabil atat s-a putut…

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: duminică 18 februarie 2018

Dupa reteta exersata cu succes in zeci de filme de gen, producatorii chinezi ne incanta cu o noua productie fantezista de aventura ce face parte dintr-un proiect scris ambitios, e vorba de “Legend of the Naga Pearls”. E prima ecranizare pentru marele ecran ce vorbeste despre celebrul Novoland, un univers fictiv cunoscut ca o lume cu 3 continente si 9 provincii, cu o istorie de 10.000 de ani impartita in 10 ere, in care au stapanit 16 dinastii. Este un proiect scris demarat la inceputul anilor 2000 de chinezi, inspirat dupa “Stapanul Inelelor” (de ce sa nu aiba si chinezii universul lor fictiv ?), si la care au lucrat 7 autori principali, ce au scris 30 de volume. Pana acum s-au realizat doar doua ecranizari ce au la baza aceste romane, dar ambele pentru micul ecran. “Legend of the Naga Pearls” deschide calea asa-numitelor “live-action-uri” dupa aceste scrieri, in 2019 fiind programata premiera lui “Novoland: Eagle Flag”. Prezentul film prezinta doar o mica parte din universul Novoland, care e populat de rase diferite: oameni, Titani, Pitici, Spirite, Oamenii Marii si Tribul Inaripat. Aici vedem doar confruntarea dintre oameni si Tribul Inaripat, cu mentionarea Perlelor Naga (Naga fiind numele in chineza al Oamenilor Marii) si a piticilor, ce apar la inceputul filmului. Asadar, un univers fascinant plin de fantezie ne invita sa-l descoperim, in compania unor personaje agreabile: Ni Kongkong (interpretat de simpaticul Darren Wang), Corb (Crystal Zhang) si Herley (debutantul Guansen Sheng). Veteranul Simon Yam e de nerecunoscut in rolul maleficului Vlad (Xuelie, pe numele chinezesc), ascuns perfect de echipa de la machiaj in spatele mastii si fardurilor. Filmul a avut incasari decente la box-ofice, depasind 16 milioane de dolari venit numai in China. Coloana sonora e semnata de japonezul Ikuro Fujiwara, ce a oferit coloana sonora si a unui alt succes chinezesc “fantasy”, “Painted Skin”.

Filmul urmeaza tipicul productiilor de aventura chinezesti, cu un personaj central, Ni Kongkong, de mic persecutat, orfan, ce are pe langa talentul in a fura pentru a-si intretine companionul, un simpatic raton, si o putere speciala data de lumina albastra ce radiaza din mana lui dreapta. Respectand tiparul acestui gen de filme, Kongkong se asociaza cu inca 2 persoane, o politista neinfricata ce are stigmatul de a face parte din Tribul Inaripat, deci care e privita cu suspiciune de toata lumea, si un nobil, Herley, a carui identitate e dezvaluita spre final, nebunatic si dornic de actiune, cu totii pornind in cautarea cutiei cu Perla Naga. Desigur, de-a lungul calatoriei plina de neprevazut apar tot felul de situatii ce le testeaza calitatile si prietenia, telul fiind unul comun: distrugerea lui Vlad (un nume ciudat pentru un film chinezesc, care evident face trimitere, daca stam sa privim infatisarea maleficului personaj, la… Dracula), interpretat de Simon Yam. Filmul este captivant, aventurile sunt pigmentate cu mult umor (mai mult ca de obicei in filmele de fantezie), iar singurul regret ramane ca nu s-a incercat relatarea povestii pe o durata de cel putin 2 ore. Din aceasta cauza nici povestea nu este extraordinar de bine dezvoltata, dand impresia unui deja-vu. Efectele speciale si decorurile sunt, insa, la inaltime, astfel ca productia are tot ce e nevoie pentru a ramane cu ochii pe ea pana la final. De remarcat aluziile privind orientarea sexuala a unui personaj secundar din poveste, de altfel extrem de nostim, si modul hilar in care se sugereaza practic un subiect tabu in societatea chineza (homosexualitatea), semn ca o astfel de abordare poate obtine ingaduinta comisiei de cenzura din China, de dragul entertainmentului. Un film relaxant, ce poate deschide calea spre alte productii similare inspirate din saga Novoland, insusi finalul lasand deschisa alternativa unui sequel (ca multe alte filme de fantezie chinezesti). Ramane de vazut daca vom avea si o continuare, in anii urmatori, cert este ca cinematografia chineza nu duce lipsa de surse de inspiratie pentru fanteziile sale superbe, iar acest lucru nu poate decat sa ne bucure.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Publicat: vineri 16 februarie 2018

Kim Ja-Hong (Cha Tae-hyun) e un merituos pompier ce pune mai presus de toate binele celorlalti. Toata viata si-a trait-o aducand bucurie si speranta apropiatilor si celor pe care ii salveaza in misiunile sale, dar viata i-a oferit in schimb mult prea putine: o mama surda si bolnava, un frate pentru care trebuie sa munceasca pentru a-i plati facultatea, si multa amaraciune dupa ce intr-o misiune salveaza mai multe vieti insa o pierde pe cea a unui bun coleg. Intr-o misiune de stingere a unui incendiu, in timp ce incearca sa salveze o fetita, are loc o explozie la un etaj superior si ca ultima solutie Ja-Hong se arunca in gol. Ajunge cu bine pe pamant, fetita care era in bratele lui, sub o patura, e teafara si nevatamata, si el isi revine miraculos, desi nimeni nu ar fi putut supravietui unui asemenea salt in gol. Dar la scurt timp constata ca nu mai e viu si ca trei ingeri au venit in intampinarea lui pentru a-l duce in Viata de Apoi. Hewonmak (Joo Ji-hoon) si Deok-choon (Kim Hyang-gi) sunt ingeri asistenti ai lui Gang-lim (Ha Jung-woo), si impreuna il vor reprezenta pe Ja-Hong la cele 7 judecati la care va fi supus pe taramul Vietii de Apoi. Judecat pentru 7 pacate capitale de 7 zei diferiti, Ja-Hong are sansa ca la finalul judecatilor, daca nu e gasit vinovat, sa aiba parte de o reincarnare. Si viata incepe sa i se deruleze prin fata ochilor, cu bune si cu rele, de-a lungul celor 7 judecati, ce vor scoate la lumina o multime de surprize, mai mult sau mai putin placute…

Regizorul Kim Yong-hwa, ce a debutat mai putin fericit cu comedia dramatica “Oh, Brothers” in 2003, a dat lovitura cu “200 Pounds Beauty” si mai apoi cu “Take Off”, ce i-a adus si 2 premii pentru regie. Avand in spate aceasta experienta, acesta a acceptat anul trecut ca coproduca o promitatoare poveste, “Along With The Gods: The Two Worlds”, inspirata dintr-o manhwa omonima publicata pe internet in 2010, ce la vremea respectiva nu a atras in mod deosebit atentia. Ce a crescut interesul pentru acest proiect a fost amploarea scenariului – o recreere la scara larga a Vietii de Apoi -, si distributia stelara, nu doar in rolurile principale, ci si in cele secundare: Cha Tae-hyun, Ha Jung-woo, Joo Ji-hoon si Kim Hyang-gi sunt protagonistii povestii, in timp ce in roluri secundare vedem o multime de nume mari ale filmului coreean, precum Lee Jung-jae, Oh Dal-su, Jang Gwang, Kim Dong-wook, Kim Ha-neul, Kim Hae-sook, Ma Dong-seok sau Kim Su-ro. Ha Jung-woo si Kim Dong-wook sunt la a doua colaborare cu regizorul Kim Yong-hwa, anterior lucrand impreuna la succesul “Take Off”.

37 de milioane de dolari a fost bugetul acestui film, ce va fi impartit in doua parti: prima a avut premiera pe 20 decembrie, iar a doua parte va fi lansata in vara acestui an, sezonul marilor premiere de peste an. Trebuie mentionat ca filmarile la ambele parti s-au facut simultan, deci acestea au fost de mult timp incheiate, astfel ca distributia primei parti se va regasi si in partea a doua. Efectele vizuale au fost create unul din cele mai mari studiouri de productie si efecte vizuale din Asia, Dexter Studios, aproximativ 300 de artisti si tehnicieni luand parte la munca de productie si post-procesare. 2,2 milioane de dolari din buget au fost asigurate de o companie chineza de productie, iar filmarile au durat 10 luni, incepand din mai 2016. Interesul pentru acest film a fost urias in intreaga lume, acesta fiind distribuit in nu mai putin de 103 tari inca dinainte de premiera. In Coreea, “Along With The Gods: The Two Worlds” a fost un succes de box-office ravasitor. Daca statisticile se pregateau sa consemneze “A Taxi Driver” ca fiind filmul coreean cu cele mai mari incasari din 2017, un film ce s-a cocotat pe prima pozitie la box-office inca din august, cu doar 9 zile inainte de incheierea anului “Along With The Gods” si-a inceput fulminanta ascensiune timid de tot, cu doar 400.000 de spectatori in prima zi. In doua saptamani a reusit sa stranga nu mai putin de 10 milioane de spectatori, iar pan ape 10 februarie 2018 a strans incasari de 106,8 milioane de dolari, devenind al doilea cel mai vizionat film coreean din toate timpurile dupa “The Admiral: Roaring Currents” (cu 125,8 milioane dolari). Succesul filmului a fost imediat speculat de industria de televiziune – aflata in cadere libera de ceva timp, care in ultimii ani s-a orientat tot mai mult spre tematici hollywoodiene, ce au schimbat oarecum specificul k-dramelor -, la o saptamana de la premiera in cinematografe fiind anuntata deja o adaptare pentru televiziune sub forma unui serial al carui scenariu va fi scris in acest an si care va fi produs anul viitor.

“Along With The Gods” este una din cele mai fascinante fantezii realizate vreodata de cinematografia coreeana. Genul “fantezie” e unul la care coreenii au cam ramas in urma fata de cinematografiile dezvoltate din Orient, China devenind de ceva ani lider de piata in regiune pe acest sector, urmata de Japonia. Cateva fictiuni de amploare s-au realizat si in Coreea si au fost succese de casa la vremea lor (The Restless, The Host, Jeon Woo-chi), dar niciunul de amploarea lui “Along With The Gods”. La prima vedere ai fi tentat sa crezi ca lumea a umplut salile de cinema din cauza efectelor speciale, insa daca esti cunoscator al cinematografiei coreene stii ca filmul coreean, oricat de comercial ar fi, are inca puterea de a transmite mesaje puternice si invataminte ce merg la sufletul spectatorului. Asta e esenta cinematografiei coreene: un scenariu sensibil, care se pliaza pe orice reteta popcorn hollywoodiana. Cine n-ar fi curios sa vada macar o data viziunea cineastilor din spatele productiei despre Lumea de Dincolo ? Si cum productia se adreseaza si publicului occidental, de alta credinta decat buddhista, realizatorii nu au ezitat sa introduca in film unele elemente comune cu credinta crestina, la nivel de principii. A rezultat o viziune mai mult decat moderna si indrazneata despre Viata de Apoi, despre ingeri si demoni, pacate capitale si reincarnare, pe alocuri comica, pe alocuri dramatica, ce a prins la publicul coreean. Interpretarea intregii echipe de actori e de nivel foarte ridicat, si se confirma din nou faptul ca filmele in care apare Oh Dal-su in roluri secundare sunt succese de box-office. In special Ha Jung-woo acapareaza atentia, desi personajul principal ar trebui considerat cel al lui Cha Tae-hyun. Firul epic e mai mult decat ofertant, decorurile si scenografia sunt fascinante, costumele si efectele speciale nu pot trece nici ele neobservate (in special modul in care ingerii pazitori isi fac aparitia si dispar, in lumea celor vii te va cuceri), totul la acest film e facut sa te tina captiv aproape 2 ore si jumatate de ecran, iar la final sa-ti doresti sa vezi si partea a doua… Din pacate daca Kim Dong-wook va fi personajul principal in sequel, asa cum o sugereaza finalul primei parti, si se va merge pe aceeasi reteta, productia ce se va lansa in vara probabil nu va reusi sa se ridice la nivelul incasarilor acestui film. Sarmul unui Cha Tae-hyun nu poate fi “furat” de nimeni… Spectaculos, sensibil si amuzant, “Along With The Gods: The Two Worlds” isi merita din plin statutul obtinut intr-o singura luna de zile, cel de cel de-al doilea cel mai vizionat film coreean din toate timpurile. A fost un pariu castigat de catre producatori si de catre cinematografia coreeana, ce a scris deja istorie.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Page 6 of 236

sus

Author: admin

Mrs. K (2016) – Kara Hui, legenda care nu şi-a spus ultimul cuvânt

Jung-Yi, Goddess of Fire (2013) – Moon Geun-young în rolul primei femei ceramist din Joseon

Spygirl (2004) – Gong Yoo într-unul din primele roluri din carierã…

The Monkey King 3 (2018) – în drumul spre Apus, Regele Maimuţã poposeşte în Ţinutul Femeilor…

„The Princess and the Matchmaker”, o pereche fãrã de pereche

Detective K: Secret of the Living Dead (2018) – Kim Myung-min şi Oh Dal-soo la vânãtoare de vampiri !

Steel Rain (2017) – Peninsula Coreeanã e pe cale sã explodeze sub o ploaie de oţel…

Hide and Seek (2016) – Wallace Huo într-un remake dupã un film coreean de succes

V.I.P. (2017) – Jang Dong-gun şi Kim Myung-min pe urmele unui… VIP imprevizibil

Ryoo Seung-ryong revine ca supererou în „Psychokinesis”

I Can Speak (2017) – Na Moon-hee, spaima funcţionarilor, învaţã engleza !

Amal (2007) – o poveste premiatã despre simplitatea unei om extraordinar

The Chase (2017) – Baek Yoon-sik şi Sung Dong-il în înfruntarea veteranilor

Ji Sung şi Han Ji Min împreunã într-un nou serial

The Thousand Faces of Dunjia (2017) – o fantezie SF în regia legendarului Yuen Woo-ping

“Prison Playbook” – existã speranţã în închisoare ?

Forgotten (2017) – Kang Ha-neul se remodeleazã ca actor într-un thriller psihologic

Heart Blackened (2017) – Choi Min-sik şi Park Shin-hye, între responsabilitãţi şi adevãr

Legend of the Naga Pearls (2017) – prima ecranizare pe marele ecran dupã saga „Novoland”

Along With The Gods: The Two Worlds (2017) – al doilea mare succes de box-office coreean din toate timpurile !