In ciuda unei distributii solide si a unui scenariu bine structurat, “V.I.P.”, cel mai nou film al apreciatului regizor si scenarist coreean Park Hoon-jung nu a reusit sa se ridice la succesul de box-office al anteriorului sau proiect “New World”, ce la vremea lansarii reusea sa stranga 31 de milioane de dolari incasari. Mai degraba “V.I.P.” se ridica la nivelul incasarilor unui “Tiger: An Old Hunter’s Tale”, filmul in care Choi Min-sik vaneaza ultimul tigru din Joseon. 9,7 milioane de dolari a obtinut “V.I.P.” incasari la box-ofice in Coreea la sfarsitul verii lui 2017 si inceputul toamnei, peste 7 milioane de dolari fiind obtinuti in chiar prima saptamana de rulare. Dar in saptamanile urmatoare filmul nu a mai performat, iar incasarile au fost modeste. Compania de productie a refuzat chiar si invitatia adresata de organizatorii festivalului de film de la Venetia echipei de actori sa participe la festival, deoarece acest lucru presupunea reprogramarea premierei in cinematografele coreene (premiera urma sa fie pe 23 august, iar festivalul incepea o saptamana mai tarziu, pe 30 august, regula de baza a festivalului fiind ca filmele prezentate in competitie obligatoriu sa fie premiere mondiale). “V.I.P” a fost filmat pe durata a 3 luni in mai multe tari, printre care Coreea de Sud, Hong Kong sau Thailanda, fiind distribuit de ramura coreeana a companiei americane Warner Bros.. Distributia e una de-a dreptul fenomenala, marcand revenirea lui Jang Dong-gun pe marele ecran la 3 ani distanta dupa “No Tears for the Dead”, si un rol de exceptie pentru Kim Myung-min (ce a mai fost politist in “Open City”). Rolurile secundare sunt pline de nume grele, precum Park Hee-soon, Joo Jin-mo, Park Sung-woong, Lee Jong-suk sau Peter Stormare. Desi unii au criticat faptul ca scenariul este haotic in prima jumatate, acest lucru probabil se datoreaza lipsei pana de curand a unei subtitrari de calitate in limba engleza care sa permita intelegerea corecta a evolutiei povestii. Cu o subtitrare de calitate, filmul ni se infatiseaza coerent si captivant, ridicandu-se la inaltimea scenariilor stralucite scrise de regizorul scenarist Park Hoon-jung in anii anteriori (The Unjust, I Saw the Devil, The Showdown sau The Tiger). Filmul a castigat premiul pentru regie la Fantastic Fest 2017.

Un criminal in serie de o salbaticie rar intalnita, Kim Gwang-il (Lee Jong-suk), reuseste sa fuga din Coreea de Nord si se stabileste in Sud impreuna cu lacheii sai. Autoritatile din Nord se bucura ca au scapat de o belea, dar la scurt timp cel care l-a vanat in Nord, ofiterul Lee Dae-bum (Park Hee-soon), isi pierde toate privilegiile si e trimis in lagar. Se pare ca de vina pentru aceasta rasturnare de situatie e tatal criminalului, un individ influent din cerurile puterii de la Pyeongyang, ce se ocupa de spalarea de bani pentru regimul nord-coreean. Intre timp, in Sud incep sa se produca mai multe crime in serie in spatele carora pare a fi aceeasi persoana: Kim Gwang-il si anturajul sau. Toata lumea stie de el, de la Serviciul de Securitate la Politie si CIA, insa nimeni nu indrazneste sa ia o masura. Pana cand detectivul ce se ocupa de toate aceste crime se sinucide, iar din lipsa de personal i se incredinteaza cazul spre definitiva rezolvare lui Chae Yi-do (Kim Myung-min), un politist pana atunci suspendat de seful sau pentru modul mai putin ortodox prin care solutiona cazurile. Hotarat sa il aresteze pe criminal, acesta se trezeste cu o piedica pusa de Serviciul Secret, agentul Park (Jang Dong-gun) avand cu totul alte interese. Intre cei doi incepe o cursa contra cronometru pentru a pune mana pe criminal, unul pentru a-l aduce in fata legii, si altul pentru a-l proteja… Lucrurile se complica cand pe fir intra si CIA, dar si cineva misterios ce pare a fi de multi ani pe urmele criminalului…

“V.I.P.” e un thriller violent despre un criminal in serie din Nord, interpretat destul de anost de actorul de telenovele Lee Jong-suk, un produs al industriei k-dramelor inca insuficient cizelat sa faca fata intr-o productie internationala de talia acestui film si a colegilor mult mai experimentati din distributie. In afara unui ranjet sinistru care nu face decat sa sporeasca antipatia spectatorului pentru personajul interpretat de acesta (dupa spusele actorului din presa, regizorul i-ar fi dat indicatii inclusiv cat anume sa arate din dinti, cand zambeste), Lee Jong-suk e un pion tacut in piesa de sah gigantica a filmului. Intreaga atentie e captata de adevaratele vedete ale productiei, Kim Myung-min si Jang Dong-gun, ce se angajeaza intr-o confruntare de la distanta pentru a pune mana pe criminalul in serie. Sa nu va inchipuiti ca acest criminal se ascunde bine, ca e de negasit; din contra, toti stiu unde se afla, iar cand detectivul Chae Yi-do interpretat de Kim Myung-min decide sa puna piciorul in prag si sa treaca la fapte, elemente din Serviciul Secret incearca sa-i puna piedici si sa-l retina pe criminal pentru infractiuni ce tin de securitatea nationala, mult ai putin grave decat crimele cu sange rece comise. Si astfel, agentul Park, interpretat de Jang Dong-gun – un Jang Dong-gun elegant, la costum si cu ochelari, stilat – devine rivalul detectivului Yi-do si, indirect, un complice al criminalului pe care incearca sa-l acopere. Si abia acum filmul devine interesant. Povestea e structurata pe cinci capitole, dupa modelul unui roman, cu prolog si epilog, scenariul fiind inteligent gandit. De altfel, regizorul a stiut – in ciuda gurilor rele care critica evolutia lenta si incurcata a lucrurilor din prima jumatate – sa gestioneze perfect subiectul in asa fel incat anumite aspecte sa iasa la suprafata la momentul potrivit, nici prea devreme, nici prea tarziu. Intr-adevar, cine a criticat filmul pentru violenta sa era indreptatit sa o faca. Violenta este necenzurata, si avem de toate: violenta impotriva femeilor, executii, scene de violenta exagerata si uneori gratuita, totul pentru a ilustra sadismul criminalului in serie si anturajului acestuia, dar si principiul invers, “ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”, deci tema razbunarii si infaptuirii dreptatii prin orice mijloace. Dar cata vreme publicul e avertizat ca urmareste un film nerecomandat persoanelor minore, revolta unora ce s-au trezit din greseala din fata televizorului si a k-dramelor siropoase in lumea reala, necenzurata, a crimei si violentei, e deplasata. Insusi regizorul a declarat, legat de acest aspect, ca isi doreste ca audienta sa perceapa filmul ca unul “devotat genului”, nimic mai mult. Ei bine, “V.I.P” e un film de top in domeniul sau (thriller/crima), fiind un amestec intre “The Man From Nowhere”, “Berlin File” si “I Saw the Devil”, luand cate putin din fiecare. Un film reusit, ce merita mai multa atentie din partea publicului coreean, chiar daca atunci cand ne ducem la cinema o facem pentru a ne deconecta in compania unor tematici mai “blande” decat aceasta.

Traducerea si adaptarea a fost efectuata in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil