Dupa ce anul trecut zombi au patruns in cinematografia coreeana in mod oficial prin “Train to Busan” si mai apoi prin animatia “Seoul Station”, iata ca o noua influenta de peste Ocean se face simtita in industria de film coreeana. E vorba de fenomenele stranii de genul “X Files”, ce au inceput sa preocupe tot mai multi cineasti coreeni, o astfel de productie avand un succes total neasteptat anul trecut, “The Wailing”. Regizorul Kwak Kyung-taek, unul din cei mai prolifici si de succes regizori coreeni ai ultimelor decenii, aduce o tematica noua de peste ocean si o adapteaza cu succes specificului local, cea a unui soi de zombi ce cauta, cum se putea altfel, razbunare, in “RV: Resurrected Victims”. Regizorul unor succese precum Friend (2001), Typhoon (2005), A Love (2007), Eye for an Eye (2008) sau The Classified Files (2015) a mizat de aceasta data pe actorul Kim Rae-won (The Prison, Gangnam Blues, Insadong Scandal), o alegere inspirata pentru un rol ce nu ridica mari pretentii. Veterana Kim Hae-sook apare pentru a treia oara alaturi de Rae-won, si pentru a doua oara in rolul mamei acestuia, dupa k-drama “Forget Me Not”. In rolurile secundare, nume precum Sung Dong-il sau Jeon Hye-jin dau culoare unui film intunecat de mister la propriu si la figurat, pe alocuri noir. “RV: Resurrected Victims” a avut incasari de 2,3 milioane dolari la box-office, avand la baza un roman recent, publicat in 2012. Filmarile au fost realizate din septembrie pana in decembrie 2015, insa abia la aproape 2 ani distanta povestea a ajuns si pe marele ecran.
Seo Jin-Hong (Kim Rae-won) e un procuror devotat meseriei sale, intransigent cand vine vorba de pedepsirea celor vinovati. Traieste singur si, desi au trecut 7 ani, e inca macinat de tragica disparitie a mamei sale. Cu 7 ani in urma era un proaspat invatacel admis in barou, ce avea tot viitorul in fata. Mama lui era cea mai mare sustinatoare a lui, sacrificand totul pentru a strange bani si a-i plati studiile. Insa in urma unui jaf comis cu o motocicleta, mama lui isi pierde viata, fiind tarata de un motociclist si apoi injunghiata in plina strada, chiar sub ochii fiului ei. La 7 ani distanta, Jin-Hong primeste un telefon de la sora ei, aflata si ea sub tratament cu antidepresive, si ramane de-a dreptul socat cand aceasta ii spune ca mama ei… sta langa ea la televizor, intorcandu-se acasa. Jin-Hong e convins ca sora lui delireaza, dar cand ajunge el insusi acasa, se convinge cu propriii ochi ca aceasta a spus adevarul. Dupa cateva momente, mama lui Jin-Hong incepe sa rosteasca niste cuvinte stranii, in ebraica veche si incearca sa-si ucida fiul. E momentul in care pe fir intra NIS, Serviciul National de Informatii, care incearca sa desluseasca misterul straniei aparitii a unei persoane declarate moarte in urma cu 7 ani. Evenimentele petrecute atunci incep sa iasa la suprafata, si o poveste misterioasa ni se desfasoara in fata ochilor…
“RV: Resurrected Victims” e un thriller de mister intunecat, in care regizorul da frau liber imaginatiei, gravitand in jurul clasicei teme a razbunarii, atat de indragita de coreeni. Productia are capacitatea de a iasi din tiparul filmelor clasice de gen, care de obicei accentuau fie latura horror, fie pe cea violenta, reusind spre final sa ne surprinda printr-o latura sensibila pe care nu sperai s-o gasesti vreodata. Povestea e extrem de ofertanta si de captivanta, adaptata perfect celor 90 de minute ale filmului, cu o intrare rapida in subiect si cu o dezvoltare coerenta a acestuia, ce sporeste interesul publicului. Jocul actorilor e unul excelent, iar ideea de ansamblu a productiei e una moralizatoare, punand accentul pe raspunderea fiecarei persoane pentru faptele sale. Tema aceasta a razbunarii prinde bine intr-o societate in care jumatate din populatie este atee, iar sub aspectul credintei exista un vid, punandu-se mult prêt pe liberul arbitru. Astfel apare, in absenta unor valori morale la care sa te raportezi, nevoia unei autoreglari in plan spiritual: fiecare individ e responsabil moral pentru faptele comise de-a lungul unei vieti. Cand legea nu reuseste sa mentina echilibrul, apare setea de razbunare, dreptatea personala comisa in numele aspiratiei spre echilibrarea balantei dintre Bine si Rau. Interesanta ideea din film, cum ca atunci cand fortele nevazute intervin, echilibrarea balantei poate interveni in doua feluri: prin razbunare (ochi pentru ochi) sau prin iertare (alternativa la constientizarea propriilor greseli de catre fiecare individ). Un film captivant, care in mod sigur nu va plictisi fanii thriller-urilor misterioase.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Door to the Night (2013) – ultimul rol pentru o legendã a filmului coreean
“Door to the Night” (2013), cunoscut si ca “Flower of Desire”, e cel mai recent film al regizorului lui “Diary of June” si “Can’t Live Without Robbery”, Im Kyung-soo, aflat la prima colaborare cu scenaristul debutant Kim Je-in. Filmul e o productie cu buget redus si cu o poveste simpla, fara prea multe pretentii. Si totusi, productia are un farmec aparte datorita prezentei in film a unui monstru sacru al filmului coreean. E vorba de Kang Shin Sung-il, care in prezent are 80 de ani (76 de ani la data filmarilor). Amatorilor de filme coreene din Romania acest nume probabil nu le spune nimic. Si asta pentru ca in 1995 a aparut in ultimul rol intr-o pelicula. Era apusul unei cariere extraordinare ce a inceput in 1960, cand Kang Shin Sung-il a devenit popular in filme pentru tineretul acelor vremuri. In anii ’60 si ’70 era cel mai cunoscut actor sud-coreean, reusind sa-si pastreze popularitatea si in anii ’80. Actor de legenda, acesta a aparut in peste 500 de filme (!), ulterior devenind si producator, si regizor. A fost distribuit, de-a lungul carierei sale, in cele mai importante filme coreene ale tuturor timpurilor (sa nu uitam ca cinematografia coreeana si-a avut epoca ei de aur in anii ’60), si poate cel mai frumos compliment primit vreodata de acesta a venit de la un regizor contemporan, arhicunoscut in intreaga lume, Park Chan-wook. Acesta spunea: “Daca Japonia il are pe Toshiro Mifune, Italia pe Marcello Mastroianni, Statele Unite pe Gregory Peck si Franta pe Alain Delon, noi, coreenii, il avem pe Shin Sung-il. In toate timpurile si in toate locurile de pe mapamond, nu a existat vreo tara in care atat industria de film cat si arta sa fie atat de dependente de o singura persoana. Fara a-l intelege pe Shin Sung-il, e greu sa intelegi istoria filmului coreean sau istoria culturala moderna coreeana.” 19 premii are la activ acest actor genial, iar in 2013 s-a lasat induplecat sa revina, pentru ultima oara, pe marele ecran, in “Door to the Night”, o productie discreta in care isi ia ramas-bun de la publicul care i-a fost alaturi in cei 35 de ani de cariera ca actor. A cochetat spre apusul vietii si cu politica, fiind ales un mandat deputat in Adunarea Nationala. Partenera lui din film e actrita Bae Seul-ki, o actrita de categorie B, ce a aparut in cateva seriale si filme in roluri minore.
Jong-sub (Kang Shin Sung-il) e un fost decan de mult pensionat, ce-si traieste ultimele luni din viata retras in resedinta sa dintr-o zona linistita a Seulului. Sufera de cancer gastric in stadiu terminal, o boala ce vine ca o pedeapsa divina pentru greselile comise in viata, pentru incapatanarea de care a dat tot timpul dovada in relatiile cu ceilalti, si ca o accentuare a suferintei sufletesti ce o poarta de decenii cu el. Sotia pe care o iubea foarte mult s-a stins timpuriu, lasandu-i pe cap grija cresterii si educarii unicului sau fiu, Jung-hwan. Soarta a fost cruda cu el si pentru a doua oara, luandu-l pe fiul sau de langa el in urma unui accident nefericit. Avand doar cateva luni de trait, fostul decan apeleaza la un birou specializat pentru gasirea unei ingrijtoare. Cea care urmeaza sa se ingrijeasca de boala lui in ultimele luni de viata se dovedeste o tanara atragatoare de 28 de ani, Yeon-hwa (Bae Seul-ki), care accepta supusa aroganta si tonul sever al angajatorului ei. In scurt timp, se intampla o serie de lucruri neasteptate, care bulverseaza viata batranului decan…
“Door to te Night” aminteste prin subiectul sau partial de “A Muse” (un fel de “Lolita” coreeana), insa tema unei presupuse relatii nepotrivite intre un septuagenar si o tanara de 28 de ani e doar un pretext pentru evolutia unei povesti dramatice. Kang Shin Sung-il interpreteaza un fost decan ce sufera de o boala incurabila ajunsa in ultima ei faza. Drama actorului este ca la 4 ani de la acest rol, in aceasta vara, a fost diagnosticat cu un cancer pulmonar, asta dupa ce sotia lui, in varsta de 81 de ani, suferise in 2015 o operatie pentru cancer la san. Astfel ca probabil acest rol a fost ultimul pentru indragitul actor, care reuseste sa impresioneze chiar si la aceasta varsta inaintata. Personajul sau e unul macinat nu doar de boala, ci si de regrete, piarzandu-si sotia si mai apoi fiul, invinovatindu-se pentru aceste nenorociri. Yeon-hwa apare in viata lui atunci cand acesta nu se mai astepta, luandu-si repede in primire rolul de ingrijitoare a acestuia. Desigur ca lumea incepe sa barfeasca, gura lumii vorbind de o relatie tata-fiica sau chiar sot-sotie, lucru care il deranjeaza pe fostul profesor, un om de altfel extrem de artagos, ce pune mare pret pe propria imagine. In ciuda povestii relativ simple, filmul nu este lipsit de o latura misterioasa adusa de personajul Yeon-hwa al actritei Bae Seul-ki, care pare tanara inocenta si tacuta ce se supune ordinelor celui ce o plateste, dar care in mod evident ascunde ceva. Iar acel ceva e atat de bine disimulat in spatele simplitatii povestii incat si atunci cand incepi sa banuiesti unele lucruri, nu ai certitudinea ca acestea stau cum crezi. La asta a contribuit accidental si actrita Bae Seul-ki, a carei chimie cu protagonistul e inexistenta, lucru care in mod pur intamplator sporeste misterul. Finalul, desi oarecum previzibil, e unul emotionant, marcand parca dinadins iesirea din scena lumii filmului a acestui mare actor care este Kang Shin Sung-il. Un film de categorie B reusit, ce reuseste sa te atinga la suflet si sa te surprinda tocmai cu acele lucruri simple la care nu te-ai fi gandit. Si, poate cel mai important, regizorul da o nota melodramatica discreta unui subiect pe care probabil alti regizori il transformau intr-o ploaie de lacrimi, accentuand latura artistico-dramatica a productiei si evitand prabusirea in derizoriu.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
‘RV: Resurrected Victims’ (2017) – despre iubirea maternã
Tinand cont de titlul noului film, s-ar putea spune ca este un thriller plin de mister in care zombii apar si alearga dupa ‘mancare’. Dar, daca este vorba despre o mama care revine la viata si spune ca tu esti criminalul?
In “RV: Resurrected Victims”, procurorul Seo Jin-hong interpretat de Kim Rae-won este pe urmele celui care i-a ucis mama, Choi Myung-sook, interpretata de Kim Hae-sook, cu sapte ani in urma. In timp ce crimele denumite “RVP” sau “fenomenul victimelor reinviate” sunt discutate in toata lumea prin intermediul agentiilor de informatii secrete, Choi Myung-sook apare in fata lui Seo Jin-hong si incearca sa-l atace. Rapoartele acestor cazuri mentioneaza ca victimele cazurilor de crima inca nerezolvate care se reintorc la viata, se intorc pentru a-l ucide pe criminal, disparand dupa aceea, si toata lumea ajunge la concluzia ca Seo Jin-hong este primul suspect in cazul mortii mamei lui.
“Resurrected Victim” se bazeaza pe un scenariu scris dupa romanul “It’s Over” de Park Ha-ik in 2012, Kwak Kyung-taek adaptand scenariul si evidentiind ca aceste victime nu sunt niste zombi. “Am imprumutat ideea RV din romanul lui Park Ha-ik. RV nu sunt nici provocatori, nici ingrozitori, si arata exact ca atunci cand erau in viata.” “Mi-a fost greu sa descriu RV ca ceva intre un zombi din Apus si o stafie din Rasarit. Am vrut sa arate ca un film realist.”
Regizorului i-a fost greu sa gaseasca un final potrivit pentru film si de aceea a ales sa il incheie cu o replica ce exprima o puternica iubire materna.
Kim Hae-sook a mai jucat roluri de mama si in alte filme, dar acest rol a fost mai dificil. “A trebuit sa ma gandesc la impactul pe care il are ideea unei mame care se intoarce la viata si isi ataca propriul fiu pe care l-a iubit cu tarie cand era in viata. Am jucat de multe ori rolul de mama si am scos la iveala diferite moduri in care o mama isi arata iubirea fata de copii.”
Este pentru a treia oara cand Kim Rae-won si Kim Hae-sook au lucrat impreuna, dupa serialul „Forget me not” si filmul „Sunflower”. Filmul a avut premiera pe 12 octombrie, la 2 ani de la filmare, si a strans 2,2 milioane dolari incasari la box-office. Din distributie mai fac parte Sung Dong-il, Jeon Hye-jin si Kim Min-jun.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Apaharan (Abduction) (2005) – Ajay Devgan şi dilemele vieţii, într-un film indian foarte apreciat
Veteranul Prakash Jha, ajuns la 65 de ani, e cunoscut in industria indiana de film atat ca producator, cat si ca actor, scenarist si regizor. Ca regizor si-a facut un nume prin filme politice si socio-politice, acestea incluzand si cateva succese de box-ofice precum Raajneeti (2010), Aarakshan (2011) sau Chakravyuh (2012). De cele mai multe ori, acesta a optat pentru filme realiste, puternice, desprinse parca din tabloul vietii cotidiene, care iti dau impresia ca privesti un incident din viata reala, ce ti se desfasoara in fata ochilor. Astfel de filme relevante din punct de vedere social functioneaza ca niste semnale de alarma ce trezesc constiinta spectatorului. O asemenea productie este si “Apaharan” (in engleza “Abduction”), o drama ce vorbeste despre afluenta de rapiri din Bihar, ce a devenit o veritabila industrie paralela. Alte teme incluse in subiect sunt deteriorarea legii si ordinii in stat, si modul in care, de la ministri si politicieni la politisti si tineret, tot mai multe persoane sunt momite spre lumea infractionalitatii. Ajay Devgan (din Once Upon a Time in Mumbaai), veteranul Nana Patekar (nominalizat si premiat pentru Cel mai bun personaj negativ la Filmfare Awards pentru rolul din film) si actrita Bipasha Basu (Raaz 1,2, 3, Aakrosh) formeaza lista celor 3 personaje principale ale lui “Aparahan”. Filmul a castigat 3 premii (Cel mai bun scenariu, Cele mai bune dialoguri si Cel mai un personaj negativ), obtinand 2,6 milioane dolari la box-office.
Filmul spune povestea tumultuoasei si complexei relatii dintre un tata onest si fiul sau, pe fundalul prosperei industrii a rapirilor in statul indian Bihar. Ajay (Ajay Devgan) e un barbat impovarat de asteptarile pe care le are de la el tatal sau, un om cu principii solide si sigur pe sine, un activist social, profesorul Shastri. Circumstantele il vor face insa pe Ajay sa paseasca pe un drum complet diferit si divergent cu cel al tatalui sau. Dornic sa intre in fortele de politie, acesta strange bani din imprumuturi pentru a-si mitui superiorii, insa eforturile nu ii sunt incununate de success. Pentru plata datoriei facute la camatari, Ajay decide sa rapeasca un oficial guvernamental si sa ceara rascumparare pentru el. Dar planul nu merge cum trebuie, iar Ajay e arestat. Treptat, acesta se vede atras de lumea infractionalitatii, alaturi de anturajul sau…
Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera in Romania de echipa Creative Mediapentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Tik Tok (2016) – Lee Jung-jae şi Wallace Chung într-o cursã antagonicã contra cronometru
De obicei coproductiile coreeano-chineze sunt mai putin reusite, si asta pentru ca doua cinematografii cu doua viziuni diferite nu reusesc sa se sincronizeze perfect, indiferent de tematica abordata. La fel se intampla cu filmele de limba chineza finantate de studiourile americane, sau cu filmele coreene ce au in spate studiouri de productie de la Hollywood, ce vizeaza doar succesul financiar si se departeaza de specificul lor local. Revenind la cele doua cinematografii est-asiatice care pentru un necunoscator pot parea asemanatoare, dar care difera esential, daca filmul chinezesc e mai mult axat pe ideea de actiune, cel coreean e mult mai atent la amanunte si la povestea in sine, avand o aplecare spre dramatizare. Intalnirea dinamismului cu realismul nu inseamna intotdeauna automat si o simbioza perfecta, in special cand una din parti e cea care vine cu initiativa financiara. In cazul filmului “Tik Tok”, la care facem referire, China a finantat proiectul, ce a fost filmat in intregime in capitala sud-coreeana. Regia e semnata de debutantul Lee Jun, scenariul fiind scris de chinezul Ding Xiaoyang. Productia a fost un esec la box-office-ul chinezesc, obtinand incasari de doar 2,2 milioane dolari. Distributia filmului e alcatuita de o echipa de actori chinezi si coreeni, capul de afis fiind tinut de starul coreean Lee Jung-jae si actorul chinez Wallace Chung (Bounty Hunters, Drug War). Filmul e vorbit in 3 limbi (chineza, coreeana si engleza), insa actorul Lee Jung-jae e dublat in multe scene in limba chineza, cand dialogheaza cu actorii chinezi, acest lucru fiind cel putin deranjant, mai ales ca in alte parti ale filmului acesta e lasat sa se adreseze in coreeana compatriotilor sai. Dar ce poti face cand actorul interpreteaza un politist poliglot, care in realitate nu cunoaste deloc chineza ?
Guo Zhihua si Guo Zhida (rol dublu pentru Wallace Chung) sunt doi frati cu preocupari diferite. Primul e afacerist, odata de succes, acum cu datorii si vanat de camatari, in timp ce al doilea e un parior infocat, ce sufera de o boala psihica. Guo Zhihua isi duce fratele mai mare la o clinica privata, platindu-i un tratament psihiatric de care se ocupa doctorita psiholog Yang Xi (Lang Yueting). Aceasta remarca inteligenta noului ei pacient, Guo Zhida, ce-si ascunde chipul in spatele unei masti dupa ce a a supravietuit unei explozii petrecute in timpul unor pariuri ilegale pe un meci de fotbal. De atunci sufera de stres posttraumatic, tulburare bipolara, iar sedintele de terapie scot la iveala si faptul ca pacientul sufera de complexul Cain, un complex de inferioritate pe care il are in fata fratelui sau. In momentul in care sotia unui fotbalist e rapita inaintea inceperii unui meci de fotbal, iar rapitorul cere fotbalistului ca echipa lui sa castige in schimbul vietii sotiei sale, pe fir intra capitanul Jiang (Lee Jung-jae) de la Politia metropolitana sud-coreeana. Urmarind telefonul rapitorului, Jiang ajunge la Guo Zhida, care e arestat impreuna cu doctorita psiholog, considerata complice. Ulterior, aceasta accepta sa coopereze cu Jiang, si impreuna trebuie sa intre in jocul bolnav al pariorului Guo Zhida pentru a deconspira un plan diabolic pus la cale de acesta…
“Tik Tok” e un thriller de actiune care in ciuda bunelor intentii ale realizatorilor, poate crea dificultati de acomodare cu subiectul. Abia in a doua jumatate lucrurile se mai limpezesc, dar e cam putin, raportat la cele 100 de minute ale productiei. Scenariul e unul pe care parca l-am mai vazut in filmele hollywoodiene ale anilor ’90, cu un nebun care angreneaza in jocul sau intr-o cursa contra cronometru politia pentru salvarea a mii de vieti. Povestea este lipsita de coerenta din cauza unei hibe specifice filmelor chinezesti de actiune, data de intrarea directa in subiect, fara prea multe explicatii, fara o suficienta dezvoltare a personajelor si portretizare a lor. Interactiunea dintre ele e una strict de conjunctura, de aici si o senzatie de artificialitate in interpretare. Scenaristul insira o serie de date si evenimente petrecute ba in trecut, ba in prezent, iar numarul mare de personaje creeaza confuzie. Ai nevoie de mai bine de jumatate de film sa te dezmeticesti si sa intelegi ce doreste cu adevarat geniul raului, un impatimit de pariuri interpretat de Wallace Chung (greu de recunoscut cu masca ce o poarta pe fata aproape pe toata durata filmului). Lee Jung-jae isi interpreteaza bine rolul de politist ce trebuie sa dibuiasca planul pariorului nebun, insa din nefericire pentru el a a doua oara in ultimul deceniu in care nimereste intr-un film mai putin inspirat, dupa “Big Match” din 2014. Probabil producatorii chinezi au optat pentru el pentru a atrage lumea in salile de cinema. Nu interpretarea actorilor trage in jos filmul, ci scenariul mai putin inspirat, plin de clisee hollywoodiene, in care totul, in afara de firul epic in sine, e de umplutura, prezentat intr-un mod ce tine aproape de amatorism (de exemplu, se vorbeste de lumea pariorilor pe jocurile de fotbal, insa meciurile jucate in asa-zisa “Cupa a Asiei” intre doua echipe de club, una din Coreea de Sud si alta din China, sunt de fapt un singur meci jucat intre cele doua echipe, scenariul mentionand la inceput ca e vorba de un prim meci, apoi de un al doilea, iar la finalul filmului sa aflam ca una din echipe a devenit campioana Cupei Asiei !; dar astfel de detalii sunt irelevante, fiind doar decorul nesemnificativ in care se deruleaza povestea principala). Unde exceleaza filmul e pe partea de actiune, dar si aici unele scene de lupta sunt gratuite, doar de dragul spectacolului (ca cea cu Lee Jung-jae care trebuie sa doboare o multime de gangsteri la costum de unul singur). In a doua jumatate, filmul se redreseaza si finalul pastreaza o rasturnare de situatie la care nu te-ai mai fi asteptat, salvand 100 de minute din timpul liber al fiecaruia care la un moment dat erai ferm convins ca le-ai irosit in zadar. Lee Jung-jae trage filmul dupa el prin carisma si experienta sa, oferind cele mai bune momente ale productiei. Pacat de dublarea lui in chineza in momentul in care se adreseaza partenerei sale psiholog chinezoaice (chiar exista o chimie intre cei doi, in acest film !), dar daca s-a dublat acest lucru, se puteau prea bine dubla si replicile vorbite in engleza de actorii asiatici, care sunt de-a dreptul oribile.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil. [Nota traducatorului: “Au fost traduse si adaugate manual inclusiv replicile in engleza, ce nu se regasesc in subtitrarea initiala.”]
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
The Mayor (2017) – puterea întotdeauna vine cu un preţ…
Dupa filmul de debut “Moby Dick”, in care prezenta o ancheta din lumea jurnalistica ce avea legaturi cu lumea politica, regizorul si scenaristul Park In-je isi alege o noua tema interesanta in drama politica “The Mayor”. E vorba de descrierea unei agitate campanii electorale pentru alegerea primarului capitalei sud-coreene. Filmul ne prezinta culisele unei campanii electorale murdare, cu atacuri sub centura din toate directiile, ce afecteaza sau distrug iremediabil vieti inr-un singur scop: (re)dobandirea puterii. In rolul principal il vedem din nou pe apreciatul Choi Min-sik, interpretul cunoscutului amiral Yi Sun-Shin din multipremiata productie “Roaring Currents”, ce a impresionat si in filme precum “I Saw the Devil” sau “The Tiger”, care din nou are o prestatie mai mult decat perfecta in ipostaza unui primar ce intra in cursa electorala pentru dobandirea unui al treilea mandat consecutiv. Distributia pentru rolurile secundare e completata de nume importante ale filmului coreean, precum Kwak Do-won, Shim Eun-kyung, Ra Mi-ran, sau Moon So-ri. 4 luni au durat filmarile (insa si filmul are o durata respectabila, 2 ore si 10 minute, chiar daca multe din scene sunt filmari interioare, statice), iar in 5 zile de la premiera filmul a vandut aproape 1 milion de bilete. Totalul incasarilor obtinute se ridica la 9,3 milioane dolari, o suma decenta avand in vedere genul filmului, subiectele politice nefiind niciunde pe mapamond o sursa de castiguri la box-office. Pentru Choi Min-sik e a doua oara in cariera cand interpreteaza un politician, prima oara dand viata raposatului presedinte Kim Dae-jung in k-drama “The Fourth Republic” din 1995. Interesant e ce a declarat acesta legat de rolul din “The Mayor”: “Am intruchipat personajul sintetizand toate imaginile pe care le aveam despre politicieni. Pana la filmarea acestui fim, n-am fost niciodata angajat in politica sau sa fi avut contact indeaproape cu politicieni. Dupa ce am incercat sa ma gandesc la imaginea politicienilor, am concluzionat ca discursul e cea mai importanta indemanare pentru ei. Politicienii se ridica si cad din cuvintele pe care le folosesc. Asa ca am decis sa ma concentrez pe a avea o buna stapanire a limbajului, cand l-am interpretat pe protagonistul povestii.”
Dupa 3 mandate de parlamentar si 2 de primar al Seulului, primarul Byeon Jong-gu (Choi Min-sik) are toata sustinerea partidului sau pentru a candida pentru un al treilea mandat la primarie. Dar ambitia lui cea mare e accederea la Casa Albastra, realegerea lui ca primar fiind biletul spre presedintie. Seful partidului, Kim, recent implicat intr-un scandal ce viza un schimb de terenuri cu un interlop, isi vede amenintata autoritatea in partid si visul de a deveni presedinte, considerandu-se cea mai autorizata figura pentru o asemenea aspiratie. Pe acest fundal agitat debuteaza campania electorala, omul cheie al Partidului Noua Libertate al primarului fiind Shim Hyuk-su (Kwak Do-won). Ca sef de campanie al lui Byeon, acesta trage toate sforile si conduce o adevarata armata de profesionisti, caci o campanie electorala e un veritabil razboi. Dar Shim nu e inca pe deplin convins ca Byeon e alegerea perfecta pe care trebuie sa o faca, avand la randul sau unele ambitii politice, astfel ca oscileaza daca sa-l sustina pe primar sau sa se alature taberei sefului partidului Kim. Pe acest fundal demareaza o campanie electorala murdara, cu lovituri sub centura intre taberele rivale, primarul avand doi contracandidati lipsiti de scrupule. Lucruri total neasteptate se produc, iar siguranta obtinerii victoriei in alegeri devine, pentru primarul Byeon, un cosmar care-l va chinui teribil, sacrificand totul pentru ambitia sa politica…
“The Mayor” e o productie despre ambitia politica dusa la extrem, despre sacrificii si jocurile murdare pe care politicienii trebuie sa le faca pentru a-si atinge telurile. Ceea ce vedem in acest film nu se refera doar la politica coreeana, ci la politica privita in ansamblul ei, indiferent de locul de pe mapamond. Regizorul Park In-je reuseste sa creeze un portret tipic al politicianului, un arhetip caruia ii da viata personajul Byeon interpretat magistral de Choi Min-sik. Asa cum in literatura universala exista cateva personaje tipice pentru definirea lacomiei umane, si in acest film primarul Byeon intruchipeaza toate trasaturile specifice ale unui politician ambitios, fie ele pozitive sau negative. Modul in care primarul Byeon este prezentat publicului se doreste a fi unul obiectiv. Primele cadre ni-l aduc in prim plan pe “primarul circar”, faza absolut necesara din orice campanie electorala in care politicienii ne arata, chipurile, fata lor “profund umana”. Cantand hip-hop pe o scena in fata unui public tanar, el, un primar trecut de 60 de ani, dezinvolt, ce raspunde cu rabdare si cu zambetul pe buze intrebarilor venite din public, Byeon ne apare intr-o lumina pozitiva. Iluzia e spulberata in momentul in care o tanara din multime (Park Kyung, interpretata de Shim Eun-kyung) face o pledoarie pentru o politica curata, pentru oameni. Cateva cadre mai tarziu, vedem o alta fata a primarului: iesit intr-o seara la o plimbare intr-un loc pazit de armata, primarul e avertizat de un soldat ca accesul in zona e interzis la acea ora, moment in care primarul tine sa-i dea o lectie militarului in termen, o lectie ce scoate la lumina trufia edilului. Iar aceste imagini cand pozitive, cand negative, vor alterna pe tot parcursul filmului, lasand spectatorului sansa de a-si judeca singur personajul in functie de situatii. Treptat, privitorul va realiza ca primarul e doar o mica parte din scena politica locala, in care apar si alte specimene similare (un “dinozaur” oportunist ce isi dorea si el scaunul de primar, si o contracandidata – foarte bine interpretata de Ra Mi-ran – ce nu ezita sa apeleze la nuri pentru a castiga simpatie si voturi). Adevarata provocare a filmului e stabilirea, de catre spectator, a unei legaturi afective cu unul din numeroasele personaje, o atasare de cauza cuiva. Si oricat de paradoxal va parea, te vei trezi ca-l vei considera pe primarul Byeon cel mai mic rau posibil, in ciuda numeroaselor lucruri grave pe care le face, si desi vei fi tentat la final sa-l condamni, vei realiza ca acest lucru e complet inutil. Exista un personaj intentionat introdus in acest film, e vorba de Park Kyung (Shim Eun-kyung), o tanara de 26 de ani dezamagita de lumea advertisingului in care activeaza, ce accepta sa bata palma cu “diavolul” Shim si sa se alature taberei de campanie a primarului Byeon. Ea e simbolul omului obisnuit, naivul care o data la 4 ani se duce sa-si dea votul celui care minte mai frumos. Cu aceasta naivitate magistral ascunsa de niste principii oneste pe care le are despre ce inseamna politica in viziunea ei, Park Kyung se afunda, fara sa realizeze, intr-o mlastina urat mirositoare, ce e pe cale sa o inghita si sa-i pateze inclusiv sufletul. Vede cum legende ale advertisingului pentru care avea un urias respect sunt devorate de fiara numita Politica, vede cum manipularea si falsitatea dicteaza fiecare pas al campaniei electorale, realizeaza chiar ca un caine e de fapt un lup doar pentru ca asa ii spune primarul iar ea trebuie sa execute. Iar acestea sunt doar cateva lucruri marunte din tabloul sinistru la care pune umarul sa-l picteze in cele mai sumbre culori. Acest personaj e poate cel mai rational dintre toate, singurul care nu pierde contactul cu realitatea, singurul care nu se lasa sedus de tentatia puterii si a banului. E antiteza perfecta a primarului, si a tuturor din umbra lui. Pentru spectator, ea va fi mereu baliza ramasa ancorata in realitate, ce nu se lasa luata de val, si va fi masura perfecta pentru a evalua personajul principal, primarul Byeon. Un alt personaj cheie e seful de campanie al primarului, Shim. Interpretat de un Kwak Do-won memorabil, Shim e o cu totul alta specie de politician decat primarul. E omul lipsit total de scrupule, ce are o usoara doza de nebunie in tot ceea ce face. Autoritar, 100% profesionist, dur si necrutator, acesta se plimba dintr-o barca in alta a propriului partid, tragand intotdeauna spre cel ce ii ofera avantaje. Fost procuror, are un orgoliu puternic de a ajunge respectat, considerand ca pozitia inferioara pe scara partidului e doar una de conjunctura, o trambulina spre implinirea uriaselor sale aspiratii.
Cu siguranta nu va va placea ceea ce veti vedea descris in acest film, modul in care se face politica in perioada unei campanii electorale. Insa “The Mayor” nu face decat sa rosteasca niste adevaruri universal valabile despre politica. Ceea ce vedem aici ne este atat de familiar incat multe situatii din film esti tentat sa le vezi prin prisma realitatilor similare din societatea romaneasca. Chiar daca nu este la fel de spectaculos si misterios precum “Inside Men”, sau captivant precum “The King”, “The Mayor” e o adevarata opera de arta care explica pe intelesul tuturor, ca un manual, ce inseamna politica, cum se face, cine sunt protagonistii ei si unde duce ea. Lectiile de viata oferite de situatiile din film sunt tot atatea invataminte pentru cei care inca mai cred a politica este un vis urat care se sfarseste frumos. “The Mayor” nu te face sa judeci politicianul, la finalul vizionarii nu vei avea aceasta tentativa, ci te ajuta sa-l intelegi asa cum e el, cu ambitiile si defectele sale, cu calitatile umane sau cu falsitatea mastii sale umane pe care de cele mai multe ori ne-o afiseaza. Mai degraba ajungi sa intelegi ca politicianul e un rau necesar unei societati (desigur, rau cu rau, dar mai rau fara rau), care nu va disparea niciodata, ci mereu se va metamorfoza si va reusi sa supravietuiasca oricaror situatii, inclusiv celor ce par fara iesire. Tot ce poti simti fata de un personaj ca primarul Byeon va fi, la finalul vizionarii, mila, nicidecum ura. Un film deosebit, cu o interpretare de exceptie si un scenariu foarte bun, care desi lent, reuseste sa iti capteze interesul pana la final.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
“The Fortress”- alegeri dificile şi umilinţa unei înfrângeri
Inainte de filmul “The Fortress”, actorul Kim Yoon-seok nu a mai aparut intr-un film epopeic, si daca a facut aceasta alegere a facut-o pentru un film clasic. Filmul regizat de Hwang Dong-hyuk are un scenariu scris dupa cartea cu acelasi nume ce descrie invazia regiunii Manchu din Joseonul anului 1636. Regele Injo alaturi de suita sa se refugiaza in retrasa fortareata Namhansanseon din provincia Gyeonggi, o regiune friguroasa in care mancarea se epuizeaza repede din cauza nenumaratelor asedieri ale soldatilor chinezi.
Liderii regatului coreean – Choi Myung-kil jucat de Lee Byung-hun si Kim Sang-hun jucat de Kim Yoon-seok au pareri diferite despre felul in care trebuie sa raspunda asaltului inamicului.
“Daca joc intr-un film istoric, vreau sa joc intr-unul clasic” a spus Kim Yoon-seok intr-un interviu. “Mi s-au oferit de mai multe ori roluri in filme istorice, dar le-am refuzat. Am ales acest film pentru ca am cam aceeasi varsta precum personajul pe care il interpretez si am vrut sa fac un film care sa trateze un subiect serios, nu doar o comedie usurica bazata pe o poveste veche. ‘The Fortress’ se bazeaza pe un eveniment real si semnificativ din istorie, de acum 300 de ani.”
„ In general, un film cu un subiect mai greu sau sensibil nu atrage prea multi investitori sau producatori, dar de aceasta data au ales sa sprijine filmul, garantia fiind distributia, regia si felul in care regizorul a asigurat libertatea exprimarii. “Este incredibil ca un film istoric primeste atat de mult sprijin din partea investitorilor si a companiei de productie. In ziua de azi, deseori vedem filme care sunt partinitoare si tind sa incline catre o parte sau alta pentru a atrage publicul, sau regizorii creeaza supereroi cu puteri exagerate care distreaza publicul. In acest fel povestile tind sa devina simpliste si similare. ‘The Fortress’ a exclus acest lucru, patrunzand in istorie si descifrand ce s-a intamplat cu adevarat la Namhansanseong.”
Pentru a pastra autenticitatea cat mai mult posibil, filmarile au avut loc in timpul unei ierni geroase in cea mai rece regiune din Coreea, Gangwon-do. Filmul s-a concentrat in mod deosebit asupra aspectelor psihologice ale oamenilor in timpul razboiului si prabusirii sistemului castelor care se produce in cazul ocuparii unei tari.
“Kim Sang-won este un personaj care se schimba mult. Filmul descrie infrangerea, esecul si incompetenta, dar in acelasi timp s-a dorit prezentarea unor oameni in toata firea, oameni care au luptat din greu sa-si apere pamantul. Nu e cu mult mai diferit de zilele noastre. Pe langa oamenii care mint si nu-si asuma responsabilitatea faptelor lor, exista adulti care isi risca vietile pentru a veni in sprijinul tarii lor.”
Muntele Namhan de la marginea Seulului reprezinta una din povestile pline de rusine din istoria Coreei. In iarna lui 1636, tanarul rege Injo al dinastiei Joseon cauta adapost in interiorul bastionului, fugind din calea invaziei dinastiei Qing, la finalul celor 47 de zile in care s-a ascuns fiind obligat sa se predea.
Cei doi mari politicieni care conduc din umbra regatul, Choi Myung-kil care este seful afacerilor interne si Kim Sang-heon care se ocupa de politica externa se angajeaza intr-o lupta stransa plina de dezbateri legata de alegerea pe care tanarul rege trebuie sa o faca: sa se predea sau sa fie cel care condamna familii intregi la moarte. Choi Myung-kil il preseaza pe rege ca sa se predea pentru a putea supravietui, in timp ce Kim Sang-heon vrea ca regele sa reziste cu pretul distrugerii intregului regat. Desi sunt in tabere opuse, ambii sunt descrisi ca patrioti adevarati ce simt cu tarie ca aceste convingeri reprezinta interesul regelui si al natiunii.
Majoritatea scenelor cheie din film au loc in interiorul palatului fortaretei, unde regele si ajutoarele sale discuta despre diferitele optiuni de supravietuire si resursele ramase, de exemplu daca sa foloseasca fanul ramas pentru a hrani caii folositi la razboi care sunt morti de foame sau pentru a improviza paturi pentru soldatii ce apara fortareata in prima linie.
Cadrul restrans duce deseori filmul intr-o atmosfera teatrala. Dialogurile lungi si extrem de oratorii dau senzatia de drama de tribunal. Spectacolul uluitor de vast al muntilor goliti de frunzis din cauza iernii umple ecranul. Secvente de lupta se raspandesc pe tot parcursul filmului in concordanta cu intriga scenariului. Muzica japonezului Ryuichi Sakamoto nuanteaza dramatismul, in timp ce imaginile filmului par a fi filtrate intr-un ton sepia, parca pentru a evidentia conditiile atat fizice cat si psihice in care sunt oamenii din cetate.
Filmul a avut premiera pe 3 octombrie, reusind deja sa vanda un numar respectabil de bilete in prima saptamana de rulare. Dupa aproape 3 saptamani de la premiera, „The Fortress” a obtinut incasari de aproximativ 26 de milioane de dolari.Din distributia lui mai fac parte, pe langa Lee Byung-hun si Kim Yoon-seok, si Park Hae-il, Ko Soo, Park Hee-soon sau Jo Woo-jin. In ciuda succesului de box-office, acesta este mai degraba moderat, in orice caz sub asteptarile producatorilor, filmul fiind depasit de rivalul lansat concomitent cu el, „The Outlaws”.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Memoir of a Murderer (2017) – Sol Kyung-gu şi Kim Nam-gil, între amintiri şi instincte
Regizorul si scenaristul lui “The Suspect” (2013) si “Seven Days” (2007), Won Shin-yeon, realizeaza, cu cea mai recenta productie a sa, “Memoir of a Murderer”, o adevarata opera de arta a genului thriller psihologic, un film de manual ce aminteste de apreciatul “I Saw the Devil” sau de filmele nebunesti ale lui Park Chan-wook. Scenariul are la baza romanul bestseller din 2013 al unui scriitor modern coreean, Kim Young-ha, ajuns la doar 48 de ani, care in 20 de ani de scris a castigat 8 premii literare. Acesta e cunoscut si pentru scenariul scris impreuna cu John H. Lee la memorabilul “A Moment to Remember”. Filmul a avut premiera in Coreea in urma cu doar o luna si jumatate, in doar 5 zile de la premiera reusind sa stranga un million de spectatori in salile de cinema. “Memoir of a Murderer” a fost primul thriller coreean ce a depasit 2 milioane de spectatori in acest an, incasarile totale ale productiei urcand pana la aproape 19 milioane dolari. Distributia e una de exceptie, cu Sol Kyung-gu intr-o forma actoriceasca tot mai buna de la un rol la altul, cu o apetenta tot mai mare spre roluri negative, amintind prin profunzimea interpretarii de rolul la fel de solicitant din “My Dictator”, si cu un Kim Nam-gil stralucitor intr-un rol in care l-am mai vazut de-a lungul carierei, dar care ii vine ca o manusa. Oh Dal-su are un rol secundar, in timp ce protagonista feminina e interpretata din pacate deloc convingator de actrita Seol Hyun (pe care am mai vazut-o in “Gangnam Blues”, fosta membra a formatiei k-pop AOA”).
Kim Byung-su (Sol Kyung-gu) e un batranel decrepit care, la o prima vedere nu poate sa-ti starneasca decat sentimente de compasiune. Fost medic veterinar, locuieste impreuna cu fiica ei, Eun-hee (Seol Hyun) intr-o casa saracacioasa dintr-un orasel linistit de provincie coreean si e diagnosticat cu Alzheimer. Incepe sa uite lucruri, amintirile ii dispar de la o zi la alta, iar in curand realizeaza ca va fi o povara pentru fiica lui, luand in considerare internarea la un azil. Dar daca amintirile palesc, instinctele raman, iar ele ies la suprafata in momentul in care pe un drum de tara are un accident de masina minor, lovind din spate, in cata, o masina ce stationa in mijlocul drumului, condusa de un anume Min Tae-ju (Kim Nam-gil), un politist la sectia locala. Brusc, amintiri din trecutul lui Byung-su ies la suprafata, rascolindu-l. Astfel, isi aminteste ca in urma cu 17 ani a avut un accident de masina, de la care se pare ca s-a declansat boala de care sufera. La fel de clar isi aminteste si contextul accidentului si faptul ca a ucis pe cineva. Pentru ultima oara. Redescoperindu-se pe sine ca pe un sangeros criminal in serie ce nu a fost vreodata prins, acesta incearca sa-si astearna amintirile intr-un fisier din laptopul sau si, cu ajutorul unui reportofon, sa inregistreze tot ceea ce face si mai ales spune. La un moment dat, mai multe crime in serie reapar in oras…
“Memoir of a Murderer” e o excelenta demonstratie despre cum se face un thriller psihologic apasator, de atmosfera, atunci cand ai un material (scenariu) solid la dispozitie. Fiindca vorbim de un roman bestseller, nici filmul nu putea trece neobservat, iar publicul coreean a stiut sa-l aprecieze cum se cuvine. Productia nu se adreseaza amatorilor de seriale de televiziune, ci unui cu totul alt public, mult mai serios si mai dornic sa vada povesti din lumea reala, ce pot fi vazute numai si numai la cinematograf. Pivotand in jurul ideii de razbunare, insa intr-un cu totul alt sens, mai degraba psihologic, decat de obicei, povestea este una presarata cu multa violenta, descriind mecanismele psihologice ale gandirii unui criminal in serie, impulsurile sale si motivatia ce sta la baza faptelor comise cu sange rece. Sol Kyung-gu interpreteaza un astfel de criminal ajuns spre sfarsitul vietii, care a reusit sa ascunda acest secret al crimelor sale nu doar de societate, ci si e propria fiica pe care o creste de unul singur. Suferind de Alzheimer, trecutul incepe sa devina tot mai neclar, memoria ii joaca tot mai des feste si tot ce ii ramane e sa se gandeasca la internarea la o casa de batrani. Dar planurile ii sunt date peste cap de o serie de crime in serie ce incep sa se petreaca in oraselul in care s-a mutat e ani buni. Mai mult, intr-una din zile, Byung-su are un accident minor si da peste masina ofiterului de politie Min, interpretat de Kim Nam-gil, un individ care din primul moment i se pare dubios. Suspiciunile, pierderile de memorie dese si o serie de evenimente ii dau peste cap viata amnezicului Byung-su, ce se trezeste prins intr-un scenariu distorsionat pe care el insusi il construieste, dar pe care… nimeni nu-l crede ! Remarcabil jocul actoricesc al lui Sol Kyung-gu dar si al lui Kim Nam-gil, doi dintre cei mai versatili actori coreeni ai momentului, ce intruchipeaza niste personaje pline de mister, suferinte si secrete din trecut ce nu pot fi spuse. Cu un scenariu stralucit si cu o regie deoebita ce stie sa exploateze tensiunea din vietile protagonistilor si sa faca spectatorul partas la modul distorsionat al “eroilor” de a vedea lucrurile, “Memoir of a Murderer” nu dezamagste asteptarile fanilor genului, fiind unul din filmele coreene de top ale anului 2017.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.
A 22-a ediţie a Festivalului de la Busan se apropie de final
Unul din cele mai prestigioase festivaluri de film asiatice, Festivalul International de Film Busan (BIFF), a ajuns la cea de a 22-a editie, in acest an onoarea de a deschide Festivalul revenindu-i filmului “Glass Garden”, regizat de Shin Su-won. Filmografia regizoarei cuprinde filme precum “Pluto” care a facut valva la BIFF-ul din 2012, reunsind sa fie invitat si la Festivalul de Film de la Berlin, un alt film fiind “Madonna” din 2015, care a fost premiat la Cannes, in acelasi an.
“Glass Garden” are ca personaj principal pe actrita Moon Geun-young, o tanara cercetatoare care traieste singura intr-o gradina de sticla, fiind observata de un scriitor interpretat de Kim Tae-hoon care scrie o carte despre ea. Este semnificativa alegerea ca un film coreean sa deschida Festivalul, dupa ce anul trecut a facut-o celebrul “A Quiet Dream”. In sectiunea “Cinematografia coreeana de azi” sunt proiectate 16 filme, printre care celebrele deja “The Day After” al lui Hong Sang-soo, “A Taxi Driver” al lui Jang Hoon, “Anarchist from Colony” al lui Lee Joon-ik, “Okja” al lui Bong Joon-ho si “Battleship Island” al lui Ryoo Seung-wan. Pe lista apar si filme noi care apartin unor cineasti talentati precum Oh Muel cu “Mermaid Unlimited”, Shin Yeon-shick cu “Romans 8:37” si Pang Eun-jin cu “Method”.
La sectiunea “Vision” intra 11 filme printre care „A Tiger in Winter” al lui Lee Kwang-kuk si “Mothers” al lui Lee Dong-eun. Printre filmele selectate pentru sectiunea “New Currents” concureaza titluri precum “How To Breathe Underwater” al lui Ko Hyun-seok si “Last Child” al lui Shin Dong Seok, „Mother!” al lui Darren Aronofsky si “Manhunt” al lui John Woo. Filme notabile precum cel de anul trecut – “Merry Christmass Mr. Mo” si “End of Winter” din 2014 care a fost invitat la Festivalul de la Berlin si care a si castigat premiul la categoria “New Currents”, in trecut, au devenit cunoscute publicului si datorita participarii la BIFF. In juriul din acest an al acestei sectiuni se afla si Oliver Stone .
Desi festivalul se concentreaza asupra cinematografiei si talentelor locale, este evidenta lista impresionanta de filme ce fac parte din cinematografia internationala, peste 300 de filme din 75 de tari, din care 100 de premiere mondiale urmand a fi vizionate la BIFF.
Pasionatii de cinematografie au ocazia sa vada filme care au participat cu succes si la alte festivaluri, precum „The Florida Project” al lui Sean Baker, “Wonderstruck” al lui Todd Haynes, “Battle of the Sexes” in care joaca Emma Stone si Steve Carell si comedia S.F “Downsizing” a lui Alexander Payne, care sunt pe lista sectiunii “World Cinema”.
Productia britanica “God’s Own Country” regizata de Francis Lee, in care unul din rolurile principale i-au revenit lui Alec Secareanu, despre sosirea unui emigrant roman la o ferma din Yorkshire, care a fost apreciat de criticii din Regat, face parte din sectiunea “Wide Angle”.
Numeroase productii japoneze intra in diferite sectiuni, incepand de la “Outrage Coda” al lui Takeshi Kitano care a fost difuzat in afara competitiei la Festivalul de la Venetia, “The Third Murder” al lui Hirokazu Koreeda si “Narratage” al lui Yukisada Isao.
Anul acesta in cadrul festivalului este inclusa o retrospectiva a actorului Shin Seong-sil, unul din cei mai emblematici actori coreeni, care a jucat in peste 500 de productii. Opt filme in care a jucat actrorul vor fi prezentate publicului, printre care „The Barefooted Youth” (1964) al lui Kim Ki-duk si “Mist” (1967) al lui Kim Soo-yong.
Festivalul are si o sectiune dedicata cinematografiei din Republica Saha (Iacutia) si va difuza sapte filme ale regizorului japonez Suzuki Seijun, printre care si “Tokyo Drifter” si “Branded To Kill”.
Festivalul se va incheia cu premiera mondiala a filmului “Love Education” in care si joaca Sylvie Chang, despre trei femei din diferite perioade ale istoriei Chinei.
BIFF isi va inchide portile pe 21 octombrie.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Adventurers (2017) – Andy Lau vs Jean Reno într-o spectaculoasã aventurã europeanã
Cunoscutul actor, regizor, scenarist si producator Stephen Fung (Tai Chi 0, Tai Chi Hero, House of Fury) da din nou lovitura cu cea mai recenta productie a sa, “The Adventurers”. E drept, o lovitura mai mica decat precendentele sale doua productii, “Tai Chi 0” si “Tai Chi Hero”. Avand la dispozitie un buget destul de ridicat pana si pentru un film chinezesc (22,6 milioane dolari), Stehpen Fung a obtinut cu “The Adventurers” incasari de 37,3 milioane dolari. Productia a fost filmata in intregime departe de China, in Franta si Republica Ceha, tari in care se desfasoara intreaga actiune. Andy Lau si Terence Chang au contribuit la productia acestui film, ce a fost greu incercat in momentul in care cei doi protagonisti propusi, Feng Shaofeng si Zhang Tianai s-au retras. Fung a propus cooptarea a doi actori stelari, ce au acceptat imediat, e vorba de Andy Lau si Shu Qi. Andy Lau, un veteran al filmelor din Hong Kong (56 de ani), e din nou sclipitor intr-un rol de actiune, in timp ce Shu Qi, protagonista feminina, a devenit sotia regizorului Stephen Fung cu doar cateva zile inaintea incheierii filmarilor in septembrie 2016. Jean Reno s-a alaturat acestei distributii, in clasicul rol al unui politist ce nu face compromisuri. Eric Tsang, Tony Yang si Zhang Jingchu completeaza o distributie de zile mari, a unui film plin de actiune si aventura, presarat cu doze bune de umor.
In timpul unei spargeri la comanda unui interlop pe nume Kong (Eric Tsang), lucrurile nu merg cum trebuie, iar Zhang Dan (Andy Lau), care tocmai reusise sa sustraga de la Louvru “Ochiul Padurii”, un pretios colier, e jefuit la randul sau si lasat nu doar fara colier, ci si fara cunostinta, fiind usor capturat de inspectorul Pierre Bissette (Jean Reno). Dupa 5 ani de inchisoare in Franta, Zhang e eliberat, si, in ciuda avertismentului inspectorului Pierre, specializat in jafuri internationale, ca va fi cu ochii pe el, acesta revine la vechile practici. Cu un scop clar: sa afle cine l-a tradat si i-a rapit 5 ani din viata. La comanda lui Kong, pune la cale furtul unui alt colier, “Aripile Destinului”, chiar in timpul Festivalului de la Cannes, Piesa apartinea unei actrite asiatice stabilite in Franta, si impreuna cu “Ochiul Padurii” sustras cu 5 ani in urma si cu “Funia Vietii”, aflata in posesia unui colectionar privat, cele 3 formau colierul GAIA, o salba daruita de Imparatul Spaniei Imparatului Chinei in secolul XVII. Pentru a intregi colierul GAIA, Zhang isi creeaza o noua echipa de hoti profesionisti, care cu ajutorul tehnologiei si gadgeturilor de ultima ora incearca sa il ajute. Doar ca pe urmele lor se afla neobositul inspector Pierre, care le va face viata grea…
Am putea spune despre “The Adventurers” ca este un “The Thieves” coreean la indigo realizat de chinezi, insa paradoxul e ca desi vorbim de o productie chinezeasca, intreaga lui actiune se petrece in… Europa. Doar jumatate din film e vorbit in chineza, restul in engleza, si putin in rusa si in franceza, astfel ca senzatia ca urmaresti o productie occidentala e puternica. Iar aceasta e accentuata de calitatea de ansamblu a productiei, la care a contribuit decisiv un regizor de imagine… american, Shane Hurlbut, ce a filmat si filme precum Into the Blue, Terminator Salvation, Deadfall sau Need for Speed. Cu toate ca scenariul a mai fost vazut in multe alte filme de gen, pentru amatorii genului de filme cu spargeri, urmariri si adrenalina nu poate fi decat o delectare. Andy Lau inca face fata cu succes in roluri de infractori, ce ii vin ca o manusa (ca si cele de om al legii, de altfel), in timp ce Jean Reno, veteranul filmului francez si european, ajuns aproape de 70 de ani, ce alt rol putea interpreta daca nu al unui politist incomod, artagos si perspicace ce nu abdica de la principiile sale pana cand nu pune mana pe raufacatori. Foarte placut duelul de la distanta intre cei doi mari actori, intreaga echipa din distributie contribuind din plin la succesul de ansamblu al povestii. Cu scene de actiune excelente si efecte vizuale ce tin de filmele SF (ne referim aici la gadgeturile fanteziste de care se folosesc spargatorii pentru a-si duce la indeplinire misiunile, ce par evadate din filme sf), cu un scenariu punctat de momente de umor bun, “The Adventurers” e un antrenant film de aventuri prin Europa ce-si atinge din plin scopul de a oferi 100 de minute de relaxare in compania unor actori de top.
Traducerea, adaptarea si timingul manual au fost realizate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Go Hyun-jung se reîntoarce la SBS cu serialul “Return”
Actrita Go Hyun-jung se reintoarce la SBS dupa sapte ani (“Big Thing”). Cei de la SBS vor difuza un nou serial numit “Return”, pentru care sunt in discutii cu agentii celebrei Go Hyun-jung (Mi-shil din “The Great Queen Seondeok”) pentru rolul principal. Go Hyun-jung este una din cele mai versatile actrite coreene, jucand in seriale precum “The Great Queen Seondeok”, “Dae Mul”, “Dear My Friends”.
“Return” este un thriller care are ca subiect o crima ai caror suspecti sunt copiii privilegiati ai unor parinti ce fac parte din categoria bogatilor tarii. Go Hyun-jung este avocata Choi Jae-hye care a crescut intr-o saracie lucie si care acum este prezentatoarea unei emisiuni cu tematica judiciara, numita “Return”. Jae-hye primeste sarcina de a descoperi misterele care se ascund in spatele acestei crime.
Daca unele elemente par familiare este pentru ca regizorul Park Yong-soon a regizat anul trecut serialul “Wanted”, care avea in scenariu o emisiune numita “Wanted”. Regizorul a mai regizat in trecut si “Divorce Lawyer in Love” si a coregizat “49 Days”. Scenariul este scris de Choi Kyung-mi.
“Return” va fi difuzat miercurea si joia la SBS, dar nu s-a stabilit inca perioada difuzarii. La inceputul lui septembrie, actrita a fost acuzata ca ar fi fost in stare de ebrietate in timpul unei emisiuni radio. Totul a fost dezmintit de realizatorul emisiunii, care ar fi sunat-o pe aceasta la o ora nepotrivita, fara a o fi anuntat inainte, actrita fiind confuza in a-l recunoaste pe realizator, un prieten de-al ei, sau pastrand tacerea secunde bune, surprinsa fiind de neasteptatul apel.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Villainess (2017) – Kim Ok-bin, „Nikita” coreeanã în cãutarea rãzbunãrii
Regizorul si directorul de imagine coreean Jung Byung-gil a devenit cunoscut in 2012 cu cel de-al doilea film al carierei, “Confession of Murder”, ce i-a adus premiul pentru Cel mai bun regizor debutant la Premiile Daejong, si cel pentru Cel mai bun scenariu la Premiile Baeksang, ambele din 2013. Cel mai nou film al sau, “The Villainess”, incearca sa calce pe urmele succesului din 2013, castigand pana acum 3 premii si avand 5 nominalizari. Filmul a avut premiera anul acesta la Cannes, unde a fost proiectat in afara competitiei, insa s-a bucurat de 4 minute de “standing-ovation”. Vandut in 136 de tari, filmul a fost un succes moderat de box-ofice in Coreea, unde a obtinut incasari de 8,8 milioane dolari. La 4 ani distanta de ultimul sau rol principal, Kim Ok-bin revine in forta pe marele ecran intr-un rol inedit pentru ea (cel putin pe marele ecran), cel al unei asasine profesioniste, care probabil ar fi castigat si cateva premii de interpretare daca scenariul se dezvolta in jurul dramei personajului ei si nu punea accentul in mod intentionat pe actiune. Shin Ha-kyun are un rol aproape secundar, desi oscileaza in jurul personajului principal atat de mult incat nu stii daca e in tabara celor rai sau a celor buni. De remarcat si prezenta in distributie a actorului Sung Joon (Hyde Jekyll, Me, Discovery of Love) si a actritei Kim Seo-hyung (nimeni alta decat Imparateasa Mama din Empress Ki).
Sook-hee (Kim Ok-bin) e o asasina profesionista originara din provincia Yanbian, din China. Viata ii e marcata de o copilarie nefericita traita in compania tatalui ei, un hot de bijuterii, care e ucis chiar sub ochii ei. Ramasa orfana de mica, Sook-hee jura sa-si razbune tatal si sa-l gaseasca pe ucigasul acestuia, iar in aceasta misiune e ajutata de cel caruia ii zice “domnul”, Lee Joong-sang (Shin Ha-kyun). Acesta o creste, o antreneaza sa devina o asasina imbatabila si, ulterior, o ia de sotie si o aduce in tumultuosul Seul, unde isi desfasoara afacerile ilegale. Viata insa in scurt timp i se schimba nefericitei Sook-hee, cand sotul ei e ucis si ramane sa isi duca misiunea la indeplinire de una singura. In timpul unei misiuni e remarcata de o agentie guvernamentala secreta, care o recruteaza si ii ofera o intelegere: 10 ani de ucis la comanda in schimbul unei vieti libere cu o noua identitate.
Nu scenariul este punctul forte al productiei “The Villainess”, care la o prima vedere ai zice ca nu este decat o “Nikita” la indigo. Povestea in linii mari e simpla, dar datorita numeroaselor flashback-uri si a cadrelor intunecate (cea mai mare parte din film se desfasoara in decoruri semi-obscure), pot aparea confuzii in mintea privitorului. Apoi, fiind vorba despre un film in care se abordeaza o tema mai mult decat clasica in cinematografia coreeana, razbunarea, productia abunda in violenta dusa pana la extrem, ceea ce face filmul nerecomandat persoanelor minore. Nu toate aceste lucruri au ridicat publicul in picioare la Cannes, ci modul de filmare. Regizorul de imagine, Park Jung-hun, a surprins pe toata lumea cu tehnica de manuire a camerei mobile, folosind niste metode de filmare ultramoderne nemaintalnite cel putin in vreun film asiatic, daca nu chiar la nivel mondial. Si nu e vorba doar de scena de actiune de la inceput, fara indoiala una de-a dreptul virala (ca cea a infruntarii din sera dintre Lee Byung-hun si Choi Min-sik in “I Saw the Devil”), ce e filmata exact ca si cum ai fi protagonistul unui joc pe calculator de tip “shooter” in care trebuie sa impusti pe oricine iti iese in cale, ci si de alte scene, filmate din unghiuri aproape imposibile cu camera mobila atasata probabil pe o drona sau pe un dispozitiv mobil. Toate aceste metode de filmare dau spectatorului senzatia ca e in preajma personajelor, ca participa activ la scenele de actiune, fie ca e vorba de o urmarire pe motocicleta urmata de o reglare de conturi in stil Yanbian (cu securea sau sabiile), fie ca e vorba de scena infruntarii finale din autobuzul mergand pe autostrada. Kim Ok-bin arata o forma fizica de invidiat la cei 31 de ani ai ei, intr-un rol extrem de solicitant din punct de vedere fizic, cele 4 luni de zile cat au durat filmarile spunand totul. Insa experienta in stapanirea hapkido si taekwondo au ajutat-o sa faca fata cu succes provocarii carierei, putine actrite coreene putand face fata in acest moment in astfel de roluri. Desi e extrem de violent, “The Villainess” ne ofera doua ore pline de adrenalina si un spectacol vizual de exceptie, putandu-se spune despre regizorul de imagine ca e un adevarat deschizator de drumuri in cinematografia asiatica, care cu siguranta dupa acest film va deveni una mult mai inovativa ca pana acum.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Midnight Runners (2017) – o noapte de pominã pentru Kang Ha-neul şi Park Seo-joon
Kim Joo-hwan, un regizor coreean ce nu are la activ productii cu nume, a reusit, la sfarsitul acestei veri, sa dea lovitura carierei cu noul sau film “Midnight Runners”, la a treia incercare. Avand la dispozitie un buget de 6 milioane $, acesta a reusit, cu “Midnight Runners”, sa atraga in special publicul tanar in salile de cinematograf coreene, cucerindu-l cu o poveste tipic hollywoodiana despre doi studenti la Academia de Politie ce nimeresc din incurcatuara in incurcatura pe parcursul unei nopti in care au iesit sa se distreze in tumultuosul Gangnam. Dupa prima saptamana, filmul a obtinut incaari de 18 milioane $, iar dupa 2 saptamani, aproape 4 milioane de coreeni vazusera filmul la cinema. Cu incasari totale de 39,2 milioane $, “Midnight Runners” a devenit al 4-lea film coreean al anului, fiind una din cele mai mari surprize de box-ofice din 2017. Succesul s-a datorat nu subiectului, de altfel anost si plin de clisee specifice filmelor hollywoodiene cu doi parteneri politisti, ci distributiei. Park Seo-joon (One Warm Word, Mama, Kill Me Heal Me, Hwarang) are pentru prima oara un rol principal intr-un film pentru marele ecran dupa cateva roluri marunte, tinandu-i companie tovarasului sau de nazbatii, Kang Ha-neul (actorul proaspat incorporat, care va lipsi din industrie pana in 2019, ce a impresionat cu rolul din Dongju). Popularitatea crescuta de care se bucura in Coreea si in intreaga Asie cei doi tineri actori a vandut filmul ca painea calda in principalele tari asiatice, plus continentul nord-american si australian.
Academia de Politie nu e facuta pentru oricine, insa faptul ca scolarizarea e subventionata de statul coreean o transforma intr-un punct de atractie pentru tinerii ce nu au o situatie financiara extraordinara, cum e si cazul lui Gi-jun (Park Seo-joon). Crescut de o mama singura, acesta a ales Academia deoarece in liceul sau, a fi admis aici era considerata realizarea suprema. Spre deosebire de el, Hee-yeol (Kang Ha-neul) a ales Academia dintr-un motiv cu totul opus: absolvent al unui liceu de elita, toti colegii lui visau sa ajunga la KAIST, cea mai importanta universitate tehnica a tarii. El a dorit sa sparga monotonia, optand pentru o alta specializare, in viata. Desi primul contact al celor doi nu e unul tocmai amical, datorita lui Gi-jun amandoi vor fi admisi la Academie, devenind cei mai buni prieteni. Gi-jun era opusul lui Hee-yeol, primul fiind un “mancau” notoriu, omul actiunii, in timp ce al doilea era “omul cu creierul”, mereu rational si calculat in deciziile pe care le lua. Cum se pot atrage doua extreme ? Foarte simplu, cand ii uneste ceva: timiditatea. Intr-una din seri, cei doi solicita o permisie pentru a iesi in oras din motive ce tin de viata… amoroasa. Ceea ce trebuia sa fie o seara “de neuitat” prin Gangnam, se va transforma pentru cei doi flacai intr-un veritabil cosmar… ce va tine exact o noapte.
Nu este o surpriza faptul ca publicul coreean amator de filme prefera de ani buni productiile hollywoodiene si pe cele autohtone realizate dupa reteta hollywoodiana. “Midnight Runners” ofera exact ceea ce publicul cere: actiune, combinata cu umor si aventura. Nimic nou sub soare, doar aceeasi clasica poveste a unui cuplu de viitori politisti, de data asta, care trece prin tot felul de incercari, hilare sau tragice, ce ofera cele doua ingrediente ascunse: umor, pentru cei ce cauta relaxare, respectiv lectii de viata pentru cei ce pot vedea dincolo de superficialul suprafetei. Filmul nu debuteaza tocmai fericit, aproape o jumatate de ora fiind total neofertant, cu o intriga amanata prea mult, punand la grea incercare rabdarea amatorilor de actiune. Numerele comice ale celor doi protagonisti sunt mecanice, replicile nu reusesc sa starneasca hazul asteptat de toti, scenariul pare tras de par, neavand o directie clara. Daca ai abandona vizionarea filmului dupa prima jumatate de ora, n-ar fi nici o pierdere, iar acest lucru nu e un semn bun pentru cinematografia coreeana. Si asta pentru ca in perioada de inceput a exploziei filmului coreean, pana prin 2006-2007, stilul de realizare era acelasi; sa ne amintim de celebrul “A Moment to Remember”, un film total plictisitor in prima sa jumatate, care a reusit sa intre in istorie prin tragismul sau ce se dezlantuie in a doua jumatate. Revenind la “Midnight Runners”, dupa prima jumatate de ora, in sfarsit incepe aventura si actiunea, care ne va tine in priza cam o ora. Destul de putin pentru un film cu asemenea incasari, ce a depasit productii mult mai reusite ale acestui an, precum The King, Fabricated City, Bluebeard sau The Merciless. Exista o chimie evidenta intre Kang Ha-neul si Park Seo-joon, insa de multe ori umorul de situatie al celor doi fie e vulgar, fie e improvizat atat de prost incat nu reuseste sa convinga. Daca doreste sa faca un salt in cariera, Kang Ha-neul trebuie sa priveasca spre roluri serioase, precum cele din Dongju sau New Trial. Revenirea la filme precum “Twenty” nu face decat sa ne aminteasca faptul ca Ha-neul nu se poate inca definitiv desparti de rolurile tipice adolescentei, o varsta pe care a depasit-o cam de multisor, indreptandu-se vertiginos spre varsta de 30 de ani, in preajma careia se va afla cand va finaliza stagiul militar. S-ar putea ca acesta sa fie ultimul rol de adolescent al carierei pentru Kang Ha-neul, insa de aceasta data nu straluceste ca in “Twenty”, impartind rolul de protagonist cu partenerul sau, Park Seo-joon. Acesta din urma se descurca bine la primul rol de protagonist intr-un film, insa mai are inca de acumulat experienta pentru ca personajele carora le da viata sa fie si expresive. Impresia de ansamblu e ca in multe parti, firul povestii pare tras de par, urmand un curs aproape fortat spre un deznodamant previzibil, in care nu incape in discutie happy-end-ul, tipic acestui gen de filme. In unele locuri, mai ales in prima jumatate a filmului, coloana sonora e total aiurea, prost editata, rularea ei continua in anumite momente fiind deranjanta, dand parca senzatia ca nu actiunea primeaza, ci sublinierea calitatilor politistului coreean care in glorie (asemeni lui Rocky Balboa de peste ocean) le face pe toate, de la a fugari infractorii pana la a investiga pe cont propriu. Sa mai spuna cineva ca politia coreeana nu este ocupata… si elogiata de cineasti ! Una peste alta, un film ce-ti ofera relaxarea pe care o cauti la o comedie de actiune, si inca ceva in plus, dar la incasarile pe care le-a avut, “Midnight Runners” ar fi trebuit sa fie putin mai ofertant.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002(Asia Team Romania) pentru asiacinefil.
Cel mai curtat actor al momentului din Coreea de Sud pare a fi veteranul Ma Dong-seok, care joaca in “The Outlaws”, film ce a avut premiera pe 3 octombrie. In productia regizata de Kang Yoon-sung ce a regizat cel mai recent film in 2007 (“Last Concert”) si care a colaborat la scrierea scenariului pentru “The Outlaws”, actorul joaca rolul unui politist. Se pare insa ca ideea scenariului i-a venit chiar lui Ma Dong-seok prin 2013, fiind necesari patru ani pentru realizarea acestui film.
Filmul se bazeaza pe fapte reale ce au avut loc in 2007 in districtul Guro din Seul. Cunoscut ca “Heuksapa Incident”, intriga scenariului se invarte in jurul razboiului pentru suprematie dintre o banda locala si noua “Heuksapa” din China. Va reusi politia condusa de Ma Dong-seok sa readuca pacea in oras dupa declararea razboiului de catre capul chinezilor, interpretat de Yoon Kye-sang?
Cunoscut cu numele de scena “Don Lee”, actorul Ma Dong-seok a jucat in 58 de filme de la debutul din 2004 cu rolul din “Dance With the Wind”.“Cand eram tanar, visul meu se schimba mereu. La inceput, voiam sa devin jucator de baseball, apoi boxeur, apoi ofiter de politie. Dorinta de a deveni sportiv de performanta s-a diminuat, dar inca visez sa fiu ofiter de politie si sa alerg dupa raufacatori.”
“Cel mai important lucru pe care l-am luat in considerare cand am facut filmul alaturi de Kang Yoon-sung a fost ca aceasta poveste sa nu faca rau ofiterilor de politie. Chiar in acest moment sunt ofiteri de politie care lupta impotriva infractorilor, punandu-si vietile in pericol. Nu am vrut sa fie doar divertisment, un film, ne-am straduit sa facem un personaj care sa fie potrivit filmului.”
Kang Yoon-sung si-a dorit sa aiba un personaj care nu doar sa alerge dupa indicii pentru a rezolva problemele, ci si sa fie un luptator dur si credibil. Yoon Kye-sang a mai interpretat un rol negativ in 2011, in “Poongsan”, dar este primul rol cu adevarat vicios si se pare ca rolurile negative ii vin mai bine decat personajele naive din seriale.
In 2017 Ma Dong-seok joaca in nu mai putin de sase filme printre care “The Outlaws”,”Wonderful Life” si “Along With the Gods: The Two Worlds”, are un rol episodic in “The Mayor” si este cunoscut pentru rolurile secundare din filme precum “The Neighbor”, “Nameless Gangster: Rules of the Time”, “The Unjust” si “Train to Busan”. „The Outlaws” e un neasteptat succes de box-office in Coreea, la doar o saptamana de la premiera obtinand incasari de 16 milioane dolari.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Rage (2016) – un thriller dramatic plin de mister cu o distribuţie de excepţie
Regizorul lui “Unforgiven” si “Villain”, japonezul descendent din imigranti coreeni Lee Sang-il, ne aduce o noua poveste misterioasa ce calca pe urmele celei premiate din “Villain”. “Rage” are la baza un roman al aceluiasi Shuichi Yoshida ce a scris si scenariul lui “Villain” (2010), un film premiat cu 11 premii (ce a avut la vremea lui si 13 nominalizari). Distributia productiei din 2016 e una surprinzatoare, rar fiind dat ca un film japonez sa reuseasca sa stranga pe afis un numar atat de mare de actori cu nume. Veteranului Ken Watanabe (cunoscut si cinefililor straini de filmul japonez din productiile hollywoodiene in care a aparut de-a lungul anilor – The Last Samurai, Letters From Iwo Jima, Memoirs of a Geisha) i se alatura un Go Ayano (Shinjuku Swan), Kenichi Matsuyama (Gantz, Kaiji, Memoirs of a Teenage Amnesiac, Kamui, Death Note), Satoshi Tsumabuki (cu care regizorul a colaborat ca protagonist in “Villain”) , Mirai Moriyama (A Chorus of Angels) sau Aoi Miyazaki (A Chorus of Angels). Scenariul a fost adaptat de regizor dupa romanul omonim publicat in 2014 de Shuichi Yoshida. Filmul nu a fost un succes de box-office in Japonia, unde a obtinut incasari de doar 2,4 milioane $, insa a castigat 4 premii si a avut nu mai putin de 19 nominalizari ! Doua au fost premiile acordate de Academia Japoneza de Film actorilor Satoshi Tsumabuki si debutantului Takara Sakumoto, si alte doua premii au fost acordate la Festivalul de film Hochi regizorului Lee Sang-il si actorului Go Ayano. Coloana sonora a filmului e semnata de unul din veteranii japonezi din domeniu, Ryuichi Sakamoto, omul din spatele fundalului sonor al unor filme arhicunoscute precum “The Last Emperor” al lui Bertolucci, “Babel” si “The Revenant” al lui Innaritu, “Merry Christmas, Mr. Lawrence” al lui Oshima.
In linistitul orasel Hachioji, o crima infioratoare are loc, un cuplu de varsta mijlocie fiind macelarit de un criminal ce lasa in urma un mesaj format dintr-un singur cuvant, “Manie”, scris pe peretele camerei cu sangele uneia din victime. La un an de la oribila crima, politia nu a reusit inca sa rezolve cazul, criminalul fiind de negasit. Din lipsa de alte solutii, anchetatorii decid sa faca public cazul, ce ajunge in atentia mass-mediei, fiind cerut ajutorul populatiei pentru identificarea autorului. Un portret robot al acestuia impanzeste orasele si canalele de stiri, dar la un an distanta politia banuieste ca autorul mai mult ca sigur si-a schimbat infatisarea in urma unei operatii estetice. Pe acest fundal, 3 posibili suspecti apar in acelasi timp in 3 zone diferite ale Japoniei, avand semnalmente asemanatoare si comportamente ce ridica suspiciuni. Anturajul fiecaruia intra la banuieli, lipsa de incredere declansand o veritabila drama in vietile tuturor. Si totusi, unul din ei e posibil sa fie criminalul cautat de o tara intreaga…
“Rage” e un thriller ce abunda in mister, care insa nici un moment nu isi tradeaza latura dramatic-artistica. Ba, mai mult, odata lamurit misterul, in ultimele minute regizorul transforma totul intr-o drama, explorand latura umana a personajelor sale. Iar acestea sa nu va asteptati sa fie niste personaje obisnuite; din contra, fiecare personaj are o drama si o neimplinire personala care isi pune amprenta ca o tara asupra prezentului. Perspectiva din care e spusa povestea e una inedita: fundalul povestii e existenta unui criminal periculos in libertate, ce poate lovi oricand. Pornind de aici, firul epic se despica in trei, conturandu-se trei grupuri de personaje. Primul grup il reprezinta personajele din Chiba, o provincie din partea de est a Japoniei, unde d-l Maki, interpretat de Ken Watanabe, un pescar, isi creste singur fiica, pe Aiko (Aoi Miyazaki), ce are episoade de ratacire, cum a fost ultimul in care a fugit de acasa si a incercat sa se intretina prostituandu-se. Viata fragilei Aiko se schimba cand in micutul orasel portuar soseste tanarul Tashiro (Kenichi Matsuyama). Tacut si ferindu-se mereu de ochii lumii, acesta e remarcat de fata, care se indragosteste de el. Al doilea grup de personaje e cel din insula sudica Okinawa, format din cuplul Izumi-Tatsuya; el timid, ea extrovertita, venita de doar 2 luni pe insula impreuna cu mama ei, ce oferea si ea placeri barbatilor. Izumi se va lupta sa nu calce pe urmele mamei sale, avand de infruntat mereu presiunea acestei pete negre din trecutul familiei ei. Intr-o zi, ea cunoaste pe o insula pustie din vecinatate un individ, Tanaka, cu care se imprieteneste si care ii cere sa pastreze un secret… In sfarsit, cel de-al treilea grup de personaje e cel format de un cuplu gay din capitala Tokyo, Yuma (Satoshi Tsumabuki) si Naoto (Go Ayano). Naoto, recent venit in Tokyo, e invitat de Yuma sa locuiasca in apartamentul lui luxos, dupa ce-l cunoaste la o petrecere, si incepe o relatie cu acesta. Curand, Naoto afla de faptul ca Yuma are o mama la un azil de batrani, grav bolnava. Relatia celor doi ridica suspiciuni in momentul in care politia face public portretul robot al criminalului, iar Naoto pare a se asemana cu criminalul… Interesant e faptul ca povestea celor trei grupuri de personaje e dezvoltata independent una de cealalta; personajele interactioneaza in interiorul grupului lor si pana la final cele trei grupuri nu se vor intersecta sub nici o forma. Altfel spus avem o poveste de ansamblu, cu 3 povesti secundare derivate din aceasta ce evolueaza in paralel independent, ce ne dezvaluie pe langa latura misterioasa a unor personaje si subiecte sensibile, dramatice, din viata de zi cu zi a fiecaruia, ce graviteaza in jurul a doua cuvinte cheie: “manie” si “incredere”. Lipsa increderii declanseaza mania, cea care fara sa observam, va cuprinde treptat fiecare personaj in parte si-l va marca pentru totdeauna. Chiar daca avem parte de un numar mare de personaje si in prima jumatate de ora nu intelegem mai nimic din poveste, timp de aproape 2 ore (filmul are 2 ore si 20 de minute) avem sansa de a descoperi un film extrem de captivant si bine filmat. Odata lamurite cele 3 grupuri de personaje, regizorul alterneaza vietile personajelor prin cadre care de multe ori se intrepatrund vizual sau sonor, si chiar daca asta iti da senzatia unei harababuri totale, nu e deloc asa. Dupa prima jumatate de ora ai ajuns deja sa te familiarizezi cu personajele, si tot ce mai ramane e sa te lasi prins in atmosfera filmului si sa astepti cu sufletul la gura sa afli deznodamantul povestii. Un film ce captiveaza si sensibilizeaza in acelasi timp, care trage un semnal de alarma in privinta a ce devine omul in absenta increderii in semenii sai. Inteligent si rafinat, “Rage” e una din surprizele placute si originale ale cinematografiei japoneze a ultimilor ani, aservita aproape in intregime industriei manga. O revenire a filmului pe cursul sau firesc ar putea salva cinematografia nipona, atat de apreciata acum 20-30 de ani. Din pacate, insa, si filmul japonez depinde de castigurile obtinute la box-ofice…
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
“Drama Special – Waltzing Alone” – vals şi negativismul dispeãarii
Min-seon si Geon-hee formeaza un cuplu in urma interesului comun aratat pentru vals, dar principala lor preocupare este gasirea unor locuri de munca in cadrul unor companii. Min-seon si Geon-hee sunt in stare sa spuna si sa faca orice pentru a fi angajati, oricat ar fi de nepoliticoase intrebarile de la interviuri sau de ciudate ar fi cerintele postului pentru care aplica. Seria de intrebari la care Min-seon este obligata sa raspunda, legate de viata ei personala, desi este justificata, e de-a dreptul deranjanta pana in punctul in care chiar si cand aceasta ofera un raspuns “corect”, la finalul interviului inclusiv cei ce conduc interviul sunt deranjati de intrebari.
Cei doi tineri sunt fortati sa raspunda la telefoane la orice ora doresc sefii companiilor la care lucreaza, oricat de nepotrivita ar fi ora, fapt ce face ca relatia celor doi sa ajunga pe locul secund, primordial pentru ei fiind sa aiba niste locuri de munca decente. Sau cel putin asa pare…
In realitate, Min-seon si Geon-hee se iubesc cu adevarat si isi doresc niste locuri de munca mai bine platite pentru a putea asigura un trai decent in cuplu si pentru a scapa de numeroasele locuri de munca cu jumatate de norma in cadrul micilor magazine unde au parte de mai putina demnitate chiar decat la marile companii. Relatia dintre ei se raceste, Min-seon si Geon-hee sfarsind prin a se pierde in obsesia locului de munca.
“Drama Special-Waltzing Alone” poate fi catalogat ca melodrama romantica sau ca o punere sub acuzare a capitalismului, dupa ce se observa disperarea dusa pana la obsesie, lupta pentru un loc de munca mai bun. Ambele roluri sunt jucate foarte bine, negativismul este firesc si are un fundament real.
“Drama Special-Waltzing Alone” este regizat de Hwang Seung-gi si scris de Kwon Hye-ji, iar in rolurile principale joaca Moon Ga-young si Yeo Hoe-hyun (ce au aparut impreuna si in k-drama Mirror of the Witch, desigur, in roluri secundare). Productia de televiziune face parte din seria „Drama Special” a celor de la KBS, fiind difuzata pe 24 septembrie pe KBS2.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
When Harry Met Sejal (2017) – Shah Rukh Khan din nou cuceritor într-o comedie romanticã
Regizorul indian Imtiaz Ali a devenit popular in randul publicului mai tanar din India dupa ce, renuntand la o cariera in televiziune (unde a regizat show-uri ce nu au avut succesul scontat), s-a apucat in 2005 sa regizeze filme. Desi nu a debutat cu dreptul, urmatoarele sale productii, pe care le-a regizat si le-a scris personal, i-au adus succesul si notorietatea: Jab We Met (2007) – i-a adus premiul pentru cele mai bune dialoguri si nominalizarea pentru Cea mai buna regie la Premiile Filmfare (Oscarul ondian); Love Aaj Kal (2008) – 2 nominalizari la aceleasi premii (Cel mai bun scenariu si Cel mai bun regizor) si Rockstar (2011) (aceleasi nominalizari). Continuand pe aceeasi linie a comediilor romantice, in acest an a regizat si a scris scenariul lui “Jab Harry Met Sejal” (“When Harry met Sejal”), un film care doar cu titlul se aseamana cu o celebra productie hollywoodiana, si ea romantica, “When Harry Met Sally” (1989). In rolurile principale ii revedem pe Shah Rukh Khan (My Name is Khan, Dear Zindagi, Raees) si Anushka Sharma (Sultan), aflati la a treia colaborare pe marele ecran. Filmul a fost produs in intregime de sotia lui Shahrukh Khan, Gauri Khan, fiind filmat partial in Europa (Olanda, Ungaria, Austria Cehia si chiar Portugalia). Lansat in 3.400 de cinematografe (inclusiv in tari precum Emiratele Arabe Unite, Australia, Marea Britanie sau SUA), “When Harry met Sejal” a obtinut incasari de aproximativ 16,7 milioane dolari. A fost unul din filmele cu cel mai slab debut la box-office din productiile in care a aparut Shah Rukh Khan, si in ciuda unei bune munci de promovare, productia se pare ca a dezamagit o parte a criticilor si asteptarile unei parti a audientei.
Harinder Singh Nehra aka Harry (Shah Rukh Khan) e un ghid turistic in Olanda, care dupa ce isi duce la bun sfarsit obligatiile de serviciu, despartindu-se de o familie indiana numeroasa venita sa viziteze Amsterdamul, da peste Sejal (Anushka Sharma). Tanara e membra a familiei pe care Harry tocmai o condusese la aeroport, insa a reusit performanta de a scapa zborul spre India din cauza ca si-a pierdut inelul de logodna, pe care il cauta cu disperare. Ezitant, in cele din urma Harry decide sa o ajute in cautarea inelului. Treptat, intre cei doi se naste o prietenie, fiecare destainuindu-i celuilalt visele si nereusitele din viata. In timpul calatoriei prin Amsterdam, prin locurile prin care a umblat familia fetei, cei doi trec printr-o multime de intamplari si aventuri care ii apropie si mai mult…
Interesant este faptul ca povestea initiala pornea de la un barbat dezamagit care intentiona sa se sinucida, insa dup ace starul filmului a discutat cu regizorul scenarist, acesta a decis sa modifice firul epic, transformandu-l intr-un film mai vesel. Si numele productiei s-a tot schimbat, de la The Ring la Rahnuma, apoi Raula, devenind in final “When Harry Met Sejal”. “When Harry Met Sally a fost un film pe cinste, una din cele mai frumoase povesti de iubire facute vreodata in istoria cinematografiei mondiale. In schimb, filmul nostru e destul de original, o poveste de iubire nostima”, a spus Shah Rukh Khan despre film. Partenera ei, in schimb, a avut nevoie de mai multe luni in care sa isi fi pus la punct dictia, datorita accentului personajului ei, Sejal, ce era dintr-o provincie indiana. “Personajul meu a fost foarte superficial, nu a avut nici un fel de profunzime. Nu exista similaritati intre ea si mine. Insa etica ei si valorile respectului de sine sunt lucruri de care ma pot agata. Altfel, personajul Sejal e de-a dreptul impulsive prin firea sa”, a declarat Anushka Sharma. Cum decurge povestea de iubire intre cele doua personaje atat de diferite ramane sa descoperiti, filmul are toate ingredientele pentru o comedie romantica tipica.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de echipa Creative Mediapentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
A Single Rider (2017) – Lee Byung-hoon şi Kong Hyo-jin într-o dramã artisticã deosebitã
Meseria de broker este una riscanta, iar Kang Jae-hoon (Lee Byung-hoon) stie cel mai bine asta. Angajat al Router Securities Corp, a avansat treptat in cariera, iar in 2015, datorita vanzarilor record, e promovat director sef. Ascensiunea i-a permis sa obtina castiguri conistente, trimitandu-si sotia si fiul in Australia. Doar ca la 2 ani distanta, compania intra in colaps, presedintele ei fiind cercetat pentru escrocherii financiare si inselatorie. Onoarea lui Kang e definitiv patata, iar tot ce-i mai ramane, dupa ce a dezamagit sute de oameni ce au avut incredere in el in a-i incredinta banii plasati in investitii falimentare, e sa recurga la sinucidere. Ajuns in depresie si dependent de medicamentele prescrise de psihiatru, Kang incepe sa realizeze ca si-a irosit viata, neglijandu-si total familia, care de 2 ani se afla in Australia. Inainte de a se sinucide, decide sa faca o ultima calatorie, in insorita Australie. Dar ca aici constata, spre marea lui surprindere, ca sotia lui are un… amant, pe Chris, un vecin insistent care mai toata ziua e in preajma ei. Drept urmare, hotaraste sa urmareasca indeaproape viata de zi cu zi a familiei sale si a individului. Intre timp, in viata ei apare Gina, o tanara coreeanca care va avea un rol cheie in intelegerea propriei sale conditii…
Debutul regizoral al lui Lee Joo-young se poate spune ca a fost un succes, cu toate ca productia, co-produsa si distribuita de Warner Bros., nu a reusit a stranga la box-office decat 2,5 milioane de dolari. Insa uneori nu se rezuma totul la bani. “A Single Rider” nu a fost pe gustul spectatorului de cinema pentru ca nu e nici un film despre o catastrofa, nici un film de actiune (cu diverse fuziuni tematice) si nici macar un film istoric, ci o drama misterioasa in care accentul e pus pe sentiment, pe trairea personajelor si pe lucrurile launtrice ale sufletului, fie ca vorbim de ura, de dragoste sau de disperare. Lee Byung-hoon interpreteaza magistral, imbracat la 4 ace, rolul unui broker odata in plina glorie, ce ajunge falit, dependent de medicamente antidepresive si macinat de gandul sinuciderii. Cu toate ca meseria lui presupune asumarea a numeroase riscuri, Kang nu e genul arogant sau al brokerului avid dupa bani, dispus sa-si vanda sufletul pentru a atrage fondurile unor creduli, pentru ca in definitiv cine apeleaza la serviciile unui broker viseaza la o imbogatire rapida in baza unor ponturi. Kang e un broker resposabil, care regreta enorm faptul ca a inselat increderea unor oameni simpli, el insusi fiind pacalit de superiorii sai in care a avut deplina incredere. In plina deriva, isi redescopera acea parte a sufletului pe care a indepartat-o de el, familia, aflata intr-un colt uitat de lume al Australiei. Rolul sotiei, o fosta violonista ce a renuntat la muzica de dragul familiei, e interpretat de indragita Kong Hyo-jin, care, ca un fapt divers, nu stie in viata reala sa cante la vioara. Personajul ei, Lee Soo-jin, e o mama devotata, avand grija de fiul minor Jin-woo, insa nu ezita in a nu ceda avansurilor vecinului ei Chris, care pe nesimtite intra in viata si sufletul ei, la randul lui cap al unei familii. Treptat, aceasta ajunge captiva intre iubirea puternica fata de sotul ei, aflat insa departe, cu care doar dialogheaza telefonic, si tentatia unei aventuri in compania aratosului Chris, un australian get-beget, un parinte de fetita exemplar. O prestatie de buna calitate are si actrita coreeana Ahn So-he, fosta membra Wonder Girls, pe care am vazut-o in succesul Train to Busan, ce interpreteaza de aceasta data o tanara adolescenta, Gina, venita in vacanta in Australia pentru a castiga niste bani muncind. Pacalita de niste escroci, aceasta e salvata de un Kang venit in Australia sa-si supravegheze de aproape familia, urmand a avea un rol cheie in redescoperirea de sine a acestuia. Cu personaje bine conturate, cu o poveste aparent banala dar cu o rasturnare de situatie geniala spre final, cu o coloana sonora superba si imagini ce surprind esenta Australiei, “A Single Rider” e o promisiune a unei cariere de zile mari pentru regizorul Lee Joo-young. Pana cand aceasta sa se concretizeze, nu ne ramane decat sa savuram productia de debut a acestuia, ce a avut deja 2 nominalizari si a castigat un premiu (Ahn So-hee). Vizionarea lui nu poate fi decat o placere.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil. Replicile vorbite in limba engleza (aproape jumatate din totalul replicilor productiei) au fost traduse dupa sonor, iar timingul acestora a fost lucrat manual, linie cu linie. Multumiri pentru ajutorul acordat de Polux la traducerea unor replici neclare (engleza vorbita de asiatici in general sau de australieni e o adevarata provocare pentru urechi…)
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.
“Strange Family” şi din nou…zombi ! Plus Kim Nam-gil.
Dupa celebrul “Train to Busan” se pare ca sud-coreenii au prins gust la…zombi! Dupa recentele noutati legate de seria “Kingdom” ce va fi difuzata de Netflix, in care vor juca Ryu Seung-ryong, Joo Ji-hoon si Bae Doo-na, in 2018 in cinematografe va sosi comedia “Strange Family”, o productie despre un om ciudat (un zombi) care aduce o multime de necazuri unei familii si satului in care aceasta traieste. In film vor juca actorii Jeong Jae-yeong, Kim Nam-gil, Eom Ji-won, Lee Soo-kyeong-I, Jung Ga-ram, Park In-hwan si altii.
Jeong Jae-yeong joaca rolul lui Joon-geol, fiul cel mare al unei familii care detine o statie de benzina. Joon-geol isi iubeste foarte mult familia, dar nu stie cum sa arate acest lucru si este mereu intimidat de ceilalti.
Kim Nam-gil este Min-geol, cel de-al doilea fiu al familiei. Este singurul fiu care a facut o facultate, dar este concediat de la locul de munca si se intoarce acasa, neavand unde altundeva sa stea.
Eom Ji-won este Nam-joo, sotia lui Joon-geol. Nam-joo este cea mai mare nora, aceasta ocupandu-se de toate treburile casei in ciuda faptului ca este insarcinata.
Lee Soo-kyeong-I este Hae-geol, mezinul familiei, iar Man-deok este capul familiei, rol jucat de Park In-hwan, un batran mereu pus pe harta care viseaza cu ochii deschisi sa ajunga sa-si traiasca zilele ce i-au mai ramas in Hawaii.
„Strange Family” va avea premiera in 2018 si va fi regizat de debutantul Lee Min-jae.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
A Taxi Driver (2017) – Song Kang-ho şi povestea neştiutã a unui erou din umbrã al istoriei coreene
“A Taxi Driver” este, probabil, filmul anului 2017 in Coreea de Sud. Atat sub aspectul incasarilor obtinute cat si al continutului si calitatii productiei. In prima zi de la lansare, productia a obtinut 4,5 milioane $ incasari, iar in 5 zile deja castigase 30 de milioane $. In mai putin de 2 saptamani, “A Taxi Driver” devenea cel mai vizionat film coreean al anului 2017, atragand mai mult de 8 milioane de spectatori in salile de cinema. Timp de 3 saptamani consecutiv a fost primul film la box-office, iar la sfarsitul perioadei de rulare in cinematografe, la inceputul acestei luni, filmul avea incasari totale de 85,9 milioane dolari. Conform companiei de distributie Showbox, “A Taxi Driver” a vandut peste 12 milioane de bilete, devenind al 10-lea cel mai vizionat film coreean din toate timpurile. Nu intamplator “A Taxi Driver” reprezinta propunerea Coreei de Sud la categoria Cel mai bun film strain a celei de-a 90-a editii a Premilor Oscar. In rolul principal il revedem pe Song Kang-ho (The Age of Shadows, The Throne, The Attorney), un actor de exceptie aflat la al treilea film din cariera ce reuseste sa vanda mai mult de 10 milioane de bilete, o borna greu de atins pana si de unii dintre cei mai populari actori coreeni. In ziua premierei in Coreea de Sud, 12 august, “A Taxi Driver” avea premiera internationala la Festivalul International Fantasia de la Montreal, unde Song Kang-ho a fost premiat pentru Cel mai bun rol principal. Actorul german Thomas Kretschmann, cunoscut din filme precum U-571, The Pianist (2002), Downfall, Eichman sau Stalingrad (2013), s-a alaturat echipei de productie, interpretand rolul unui reporter ce ajunge in mijlocul tragicelor evenimente petrecute in Gwang-ju in mai 1980. In roluri secunare avem ocazia sa-i revedem pe Yoo Hae-jin (Luck Key), Ryoo Joon-yeol (The King – 2017, Lucky Romance), Ko Chang-seok sau Um Tae-goo. Filmarile au durat mai bine de 4 luni, regia fiind semnata de Jang Hun (The Front Line, Rough Cut), aflat la a doua colaborare cu Song Kang-ho, dupa “Secret Reunion”.
Mai, 1980, Seul. Kim Sa-bok (Song Kang-ho) e un sofer de taxi privat ce lucreaza pe cont propriu pentru a-si intretine fiica de 11 ani ramasa orfana de mama. Locuieste intr-un mic apartament inchiriat, a carei chirie nu a mai fost platita de 4 luni. In plus, fiica ei e umilita de fiul proprietarei, cu care are dese dispute fizice, ce-l revolta pe tata, insa care de fiecare data e pus la punct, amintindu-i-se conditia de chirias neserios. Kim lucrase ca sofer in Arabia Saudita timp de 5 ani, din banii economisiti cumparandu-si scumpa lui masina verde cu care face taximetrie si pe care o pazeste cu sfintenie. Intr-una din zile, in timp ce ia masa, aude un sofer de taxi laudandu-se ca are un client strain serios care ii plateste 100.000 de woni pentru o cursa dus intors Seul-Gwang-ju. Suma echivala cu datoria pentru chirie pe care o are restanta Kim, astfel ca acesta e decis sa faca orice pentru a-i fura clientul laudarosului sofer. Si reuseste in final acest lucru, cu multa abilitate. Astfel, impreuna cu ziaristul german Peter (Thomas Kretschmann), Kim se indreapta spre Gwang-ju. Ce nu stie el e ca in acele zile tulburi de mai, cu manifestatii studentesti in intreaga tara si cu legea martiala intrata in vigoare, Gwang-ju era un oras complet inchis, in care Iadul era pe cale sa se dezlantuie…
“A Taxi Driver” are la baza o poveste reala petrecuta in timpul Revoltei din Gwang-ju din 1980, cand un reporter german, Jurgen Hinzpeter, ajutat de un sofer de taxi sud-coreean, Kim Sa-bok, ajunge in Gwang-ju si reuseste sa relateze evenimentele asa cum s-au petrecut in realitate, la televiziunea germana ARD, in conditiile cenzurii autoritatilor sud-coreene, care au facut tot posibilul sa ascunda proportiile masacrului din zilele revoltei democratice. Vaduva ziaristului german, decedat in ianuarie 2016 la 78 de ani, a vizitat Seulul pe 8 august 2017, vizionand impreuna cu familia sa si cu presedintele sud-coreean Moon Jae-in productia. Un oficial al Casei Albastre declara: “Filmul arata cum eforturile unui reporter strain au contribuit la democratizarea Coreei, iar presedintele Moon a vazut filmul pentru a-l cinsti pe Hintzpeter, in semn de respect pentru ceea ce a facut pentru tara.”
Fara a avea vreo legatura cu filmul lui Scorsese din 1976 (Taxi Driver), filmul regizat de Jang Hun e construit in jurul povestii actelor curajoase a doi eroi. Cand corespondentii straini ajung in zone fierbinti ale globului pentru a relata evenimentele, deseori acestia depind de ajutoare locale, care in cele mai multe cazuri isi asuma riscuri uriase, chiar mai mari decat ale corespondentilor. In angerosul mai al anului 1980, in Gwangju, un asemenea erou invizibil s-a dovedit a fi un sofer de taxi al carui num ear putea fi sau nu Kim Sa-bok. In timp ce disctatura militara a lui Chun Doo-hwan macelarea oameni in Gwangju pentru ca iesisera in strada pentru democratie, un sofer de taxi pe nume Kim a jucat un rol fundamental in a spune lumii ce s-a intamplat cu adevarat. Acesta a reusit sa treaca un reporter german, Jurgen Hinzpeter, dincolo de cordonul militar ce incercuia orasul Gwangju, nu doar o data, ci de doua ori. Reporterul german a fost printre putinii corespondenti straini ce au reusit sa relateze de la fata locului despre carnagiu, inregistrarile sale video facand inconjurul lumii. In Gwangju exista astazi un monument in memoria lui Hintzpeter, ce e comemorat, odata cu trecerea sa in nefiinta in ianuarie 2016, pentru rolul sau in expunerea atrocitatilor comise de Chun Doo-hwan. Filmul “A Taxi Driver” isi propune ca pe langa cunoscutele evenimente tragice petrecute in Gwangju si pe langa rolul reporterului german, sa arunce o privire si asupra acestui erou mai putin cunoscut al istoriei recente coreene, soferul de taxi Kim. In ciuda eforturilor lui Hintzpeter, ce a revenit ulterior in Coreea si a incercat sa-l gaseasca pe prietenul lui coreean ce l-a ajutat in 1980, Kim Sa-bok nici pana in ziua de astazi nu se stie cine este cu adevarat. Astfel ca filmul ne prezinta evenimentele din unghiul de vedere al unui sofer de taxi Kim partial fictiv, inchipuit din spusele reporterului german, asa cum acesta l-a cunoscut, si creionat cu ajutorul imaginatiei de cei doi scenaristi ai productiei. Memoriile scrise ale lui Hintzpeter ramase in urma ne dau putine detalii despre domnul Kim, iar producatorii insisi au declarat ca au incercat sa-l gaseasca pe acest sofer de taxi, fara succes. Un lucru este cert: rolul soferului Kim i-a adus un premiu pentru interpretare lui Song Kang-ho, iar povestea filmului a fascinat o intreaga natiune, “A Taxi Driver” devenind cel mai vizionat film sud-coreean al acestui an. Plina de sensibilitate si dramatism, productia ne ofera o noua incursiune captivanta in istoria zbuciumata a perioadei dictaturii militare a lui Chun Doo-hwan, dezvaluind eroi mai putin cunoscuti, aflati pana acum in umbra istoriei. Un film remarcabil, ce merita atentia intregii lumi prin mesajul sau profund umanist, ce depaseste orice granite. Gwangju si Coreea de Nord continua sa ramana cele doua rani nevindecate ale unei natiuni ce a gasit puterea de a renaste din propria cenusa si de a deveni una din puterile economice ale Asiei in doar doua decenii.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Dupa ce anul trecut zombi au patruns in cinematografia coreeana in mod oficial prin “Train to Busan” si mai apoi prin animatia “Seoul Station”, iata ca o noua influenta de peste Ocean se face simtita in industria de film coreeana. E vorba de fenomenele stranii de genul “X Files”, ce au inceput sa preocupe tot mai multi cineasti coreeni, o astfel de productie avand un succes total neasteptat anul trecut, “The Wailing”. Regizorul Kwak Kyung-taek, unul din cei mai prolifici si de succes regizori coreeni ai ultimelor decenii, aduce o tematica noua de peste ocean si o adapteaza cu succes specificului local, cea a unui soi de zombi ce cauta, cum se putea altfel, razbunare, in “RV: Resurrected Victims”. Regizorul unor succese precum Friend (2001), Typhoon (2005), A Love (2007), Eye for an Eye (2008) sau The Classified Files (2015) a mizat de aceasta data pe actorul Kim Rae-won (The Prison, Gangnam Blues, Insadong Scandal), o alegere inspirata pentru un rol ce nu ridica mari pretentii. Veterana Kim Hae-sook apare pentru a treia oara alaturi de Rae-won, si pentru a doua oara in rolul mamei acestuia, dupa k-drama “Forget Me Not”. In rolurile secundare, nume precum Sung Dong-il sau Jeon Hye-jin dau culoare unui film intunecat de mister la propriu si la figurat, pe alocuri noir. “RV: Resurrected Victims” a avut incasari de 2,3 milioane dolari la box-office, avand la baza un roman recent, publicat in 2012. Filmarile au fost realizate din septembrie pana in decembrie 2015, insa abia la aproape 2 ani distanta povestea a ajuns si pe marele ecran.Seo Jin-Hong (Kim Rae-won) e un procuror devotat meseriei sale, intransigent cand vine vorba de pedepsirea celor vinovati. Traieste singur si, desi au trecut 7 ani, e inca macinat de tragica disparitie a mamei sale. Cu 7 ani in urma era un proaspat invatacel admis in barou, ce avea tot viitorul in fata. Mama lui era cea mai mare sustinatoare a lui, sacrificand totul pentru a strange bani si a-i plati studiile. Insa in urma unui jaf comis cu o motocicleta, mama lui isi pierde viata, fiind tarata de un motociclist si apoi injunghiata in plina strada, chiar sub ochii fiului ei. La 7 ani distanta, Jin-Hong primeste un telefon de la sora ei, aflata si ea sub tratament cu antidepresive, si ramane de-a dreptul socat cand aceasta ii spune ca mama ei… sta langa ea la televizor, intorcandu-se acasa. Jin-Hong e convins ca sora lui delireaza, dar cand ajunge el insusi acasa, se convinge cu propriii ochi ca aceasta a spus adevarul. Dupa cateva momente, mama lui Jin-Hong incepe sa rosteasca niste cuvinte stranii, in ebraica veche si incearca sa-si ucida fiul. E momentul in care pe fir intra NIS, Serviciul National de Informatii, care incearca sa desluseasca misterul straniei aparitii a unei persoane declarate moarte in urma cu 7 ani. Evenimentele petrecute atunci incep sa iasa la suprafata, si o poveste misterioasa ni se desfasoara in fata ochilor…
“RV: Resurrected Victims” e un thriller de mister intunecat, in care regizorul da frau liber imaginatiei, gravitand in jurul clasicei teme a razbunarii, atat de indragita de coreeni. Productia are capacitatea de a iasi din tiparul filmelor clasice de gen, care de obicei accentuau fie latura horror, fie pe cea violenta, reusind spre final sa ne surprinda printr-o latura sensibila pe care nu sperai s-o gasesti vreodata. Povestea e extrem de ofertanta si de captivanta, adaptata perfect celor 90 de minute ale filmului, cu o intrare rapida in subiect si cu o dezvoltare coerenta a acestuia, ce sporeste interesul publicului. Jocul actorilor e unul excelent, iar ideea de ansamblu a productiei e una moralizatoare, punand accentul pe raspunderea fiecarei persoane pentru faptele sale. Tema aceasta a razbunarii prinde bine intr-o societate in care jumatate din populatie este atee, iar sub aspectul credintei exista un vid, punandu-se mult prêt pe liberul arbitru. Astfel apare, in absenta unor valori morale la care sa te raportezi, nevoia unei autoreglari in plan spiritual: fiecare individ e responsabil moral pentru faptele comise de-a lungul unei vieti. Cand legea nu reuseste sa mentina echilibrul, apare setea de razbunare, dreptatea personala comisa in numele aspiratiei spre echilibrarea balantei dintre Bine si Rau. Interesanta ideea din film, cum ca atunci cand fortele nevazute intervin, echilibrarea balantei poate interveni in doua feluri: prin razbunare (ochi pentru ochi) sau prin iertare (alternativa la constientizarea propriilor greseli de catre fiecare individ). Un film captivant, care in mod sigur nu va plictisi fanii thriller-urilor misterioase.
