In distributia thriller-ului “Children of a Lesser God” difuzat de cei de la OCN se afla actorii Kang Ji-hwan (“Monster”, “Big Man”) si Kim Ok-bin (“The Villainess”, “Yoo-na’s Street”, “Sword and Flower”). Serialul va fi un thriller in care personajele principale sunt doi detectivi de politie, dar nu avem de-a face cu un serial politist clasic; de-a lungul episoadelor exista o nuanta de supranatural. “Cand bat clopotele, un adevar iese la iveala”, este scris pe posterele serialului.
In “Children of a Lesser God”, doi detectivi se trezesc implicati intr-o intriga misterioasa ce presupune o tenebroasa organizatie criminala, si totul devine un amalgam de realitate si fantezie. Kang Ji-hwan este un detectiv de elita care lucra la Sectia Metropolitana din Seul, care crede in dovezi si metode judiciare si care are o intuitie fenomenala cand vine vorba de minciuna, castigandu-si titlul de “detector uman de minciuni”. Este promovat cand reuseste sa elucideze misterul a trei crime nerezolvate, si cartea pe care o publica, in care dezvolta metodele si descrie experienta sa legata de criminalistica, devine un bestseller. Dar in ciuda prestigiului si averii castigate, din motive necunoscute, se decide sa renunte la stilul sau de viata.
Kim Ok-bin este un detectiv de la unitatea de investigari regionale a Birolului Provincial din Seul. Aceasta a crescut fiind numita “copilul posedat de fantome”, dar este o persoana inimoasa cu abilitati extrasenzoriale care poate sa simta si sa experimenteze moartea unei persoane: cand aude un clopotel pe care nimeni altcineva nu-l mai aude, reuseste sa simta si sa afle fara greutate gandurile si amintirile victimelor, si poate sa adune amintiri care aduc indicii despre caz. ”Am murit de 69 de ori pana acum”, declara personajul ei.
“Children of a Lesser God” va urma la OCN dupa incheierea serialului “Bad Guys 2: City of Evil” si va avea premiera pe 24 februarie. Interesanta inconstanta si imprevizibilitatea lui Kang Ji-hwan cand vine vorba de alegerea rolurilor. Ajuns la aproape 41 de ani (varsta pe care o implineste peste o luna), cariera de pe marele ecran i-a intrat intr-un evident declin dupa “My Girlfriend is An Agent” din 2005, aparand in doar 3 filme in mai mult de un deceniu, in timp ce pe micul ecran nu a mai avut aparitiile constante de la inceputul carierei, aparand in 6 seriale (inclusiv acesta) intr-un deceniu. In ce o priveste pe Kim Ok-bin, acesta va fi primul ei serial din ultimii 4 ani, revenind anul trecut in forta si pe marele ecran cu rolul din “The Villainess”. “Children of a Lesser God” va avea 10 episoade.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Manhunt (2017) – maestrul filmelor de acţiune, John Woo, se întoarce, la 71 de ani !
Marele maestru al filmelor de actiune John Woo revine, la 71 de ani, in scaunul regizoral pentru o noua epopee moderna cu impuscaturi in stilul care l-a consacrat in anii ’90, “Manhunt”. Dupa ce a regizat magistralul “The Crossing” in 2014 si 2015, John Woo a decis sa revina la filmele de actiune, alaturi de care se simte in elementul sau, regizand un film finantat de producatori din China si Hong Kong dar vorbit in mare parte in japoneza si engleza. “Manhunt” are la baza un roman scris de japonezul Juko Nishimura, “Kimi yo fundo no kawa o watare”, ce a fost ecranizat in anul 1976 de japonezul Junya Sato. John Woo a declarat ca a ales acest proiect pentru a-i aduce un omagiu marelui actor japonez Ken Takakura, ce s-a stins cu 4 ani in urma, si care a jucat rolul principal in ecranizarea amintita din 1976. Pentru publicul roman necunoscator de cinematografie asiatica, aceasta decizie poate parea una oarecare, poate chiar ciudata, tinand cont de rivalitatea istorica dintre China si Japonia; e putin ciudat ca un regizor chinez, fie el si de talie mondiala, sa realizeze un film filmat in Japonia si vorbit in cea mai mare parte in japoneza, cu actori japonezi in prim plan. John Woo ne arata ca lumea filmului nu are bariere, precum lumea politica, si ca poti realiza un film dedicat unui monstru sacru al unei cinematografii rivale fara a starni orgolii. Pentru chinezi, insa, “Manhunt” are o semnificatie aparte. Si nu ne referim la aceasta productie, ci la cea din 1976. Aceasta a fost lansata in China on 1978, fiind unul din primele filme straine difuzate in cinematografele chinezesti dupa Revolutia Culturala. Impactul filmului asupra publicului chinez a fost unul urias, Ken Takakura devenind unul din cei mai populari actori japonezi din toate timpurile in China. Insusi purtatorul de cuvant al Ministerului de Afaceri Externe chinez declara, la moartea actorului japonez, in 2014, ca Takakura a adus o contributie semnificativa la schimburile culturale dintre China si Japonia. In aceasta lumina trebuie privit remake-ul lui John Woo din 2017. Rolul lui Takakura este luat de actorul chinez Zhang Hanyu (Operation Mekong, The Taking of Tiger Mountain, WhiteVengeance), ce colaboreaza cu japonezul Masaharu Fukuyama (Suspect X) si cu o echipa internationala de actori asiatici, din care nu putem trece cu vederea peste cunoscuta actrita coreeana Ha Ji-won, peste veteranul japonez Jun Kunimura sau chinezoaica Qi Wei. Fiica lui John Woo, Angeles Woo, are si ea un rol secundar, cel al unei asasine ce colaboreaza cu buna ei prietena interpretata de Ha Ji-won. “Manhunt” a avut un buget de 50 de milioane de dolari, a fost filmat in intregime in Osaka si a stat in post-productie nu mai putin de 3 luni ! A avut premiera la Festivalul de la Venetia, dar nu a concurat la vreo categorie. In China, filmul nu a rupt gura targului, obtinand incasari de doar 16 milioane de dolari. Coloana sonora e semnata de apreciatul Taro Iwashiro.
“Tenjin” e o companie farmaceutica de prestigiu din Osaka ajunsa la aniversarea a 65 de ani de existenta. Presedintele Sakai (Jun Kunimura) decide sa lase compania in mainile fiului sau, nu inainte de a-l lauda in fata invitatiilor la petrecerea aniversara pe Du Qiu (Zhang Hanyu), avocatul companiei. In urma cu 3 ani acesta schimbase in bine soarta companiei, castigand in proces ce a permis in cele din urma listarea la bursa a “Tenjin”. Dar Du Qiu intentioneaza sa plece in State si sa paraseasca “Tenjin”, lucru care deranjeaza, stiind mai multe secrete ale companiei. Dupa o seara obositoare, Du Qiu se trezeste cu cadavrul unei femei in patul din apartamentul sau, fiind acuzat de crima. In momentul arestarii, Du Qiu reuseste sa scape, devenind un urmarit national, inamicul public numarul 1 al Japoniei. Inspectorul Kimura e desemnat sa se ocupe de caz, si nu dupa mult timp gaseste mai multe neconcordante care ii ridica semen de intrebare daca fugarul Du Qiu chiar e vnovat de acuzele ce i se aduc. Vanat de toata lumea, Du Qiu trebuie sa isi demonstreze nevinovatia si sa afle cine l-a dorit mort…
“Manhunt” ne aminteste de John Woo din vremurile sale bune, in care lucra cu Chow Yun-fat sau Andy Lau la marile filme de actiune de la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90. Regasim in noua lui productie sarea si piperul de pe vremuri, actiune din belsug, spectaculozitate si un simt al poeziei redate prin imagini cum numai la Wong Kar-wai mai vezi, in cinematografia chineza. “Manhunt” pe cat de spectaculos e pe partea de actiune si entertainment, pe atat e lipsit de consistenta e la capitolul scenariu. Povestea nu doar ca e previzibila – un fel de “The Fugitive” tras la indigo, insa mult mai spectaculos -, dar este si plina de clisee. Cunoscatorii filmelor lui John Woo vor recunoaste o gramada de replici din filmele sale anterioare inserate in gura personajelor, iar de foarte multe ori replicile sunt atat de tipice incat devin enervante, dandu-ti impresia ca au fost copiate intentionat din filme similare americane sau chinezesti. Partial John Woo a recunoscut acest lucru, inspirandu-se din zecile de filme politiste japoneze din anii ’70, ce aveau replici aproape mecanice si personaje de-a dreptul clasice pentru gen, precum politistul neinteles, noncomformist dar onest, inchis in lumea lui, cu defectele si ticurile sale, ce ajunge sa faca echipa cu un partener care trebuie sa-i dea replica de fiecare data si sa-l puna la punct. Scenariul trage in jos filmul, mai ales ca spre final se vede ca acesta e cam tras de par probabil din dorinta de a fi imprevizibil. O alta bila neagra e data de folosirea limbilor japoneza, chineza si mai ales engleza (una extrem e stalcita) in dialogurile dintre personaje, acestea alternand extrem de enervant pentru urechile privitorului. Unde exceleaza filmul e pe partea de spectaculozitate, unde si cu ajutorul efectelor speciale, John Woo ne ofera poate cea mai reusita si mai dinamica perspectiva despre cum trebuie facut un film de superactiune. Aici e punctul forte al productie, dar si al lui John Woo. Un film de popcorn, cum ar zice americanii, extrem de bine realizat, cu o interpretare buna a echipei internationale de actori (Ha Ji-won e destul de convingatoare in rolul unei asasine profesioniste necrutatoare vorbitoare de engleza), dar care ofera mult mai putine sub aspectul scenariului, previzibil si fantezist spre final, mustind de clisee.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
The Tooth and the Nail (2017) – Ko Soo şi Kim Joo-hyuk într-o confruntare inteligentã pe viaţã şi pe moarte
Doi regizori specializati in filme de groaza si thrillere isi unesc eforturile in proiectul “The Tooth and the Nail” pentru a ne oferi o experienta speciala si o calatorie inapoi in timp in perioada imediat urmatoare eliberarii Coreei de sub Ocupatia japoneza. Jung Sik (care anterior a regizat horrorul plasat in timpul Ocupatiei japoneze a Peninsulei, “Epitaph”) si Kim Whee (regizorul lui “The Neighbors” si “The Chosen: Forbidden Cave”) ne ofera un decor noir al Seulului si Busanului celei de-a doua jumatati a anilor ’40, in care tara era macinata de inflatie si instabilitate politica, un decor in care se strecoara o fascinanta poveste a unei crime oarecare, cu un final imprevizibil. Asocierea numelui celor doi regizori e pur intamplatoare, deoarece cea mai mare parte a filmarilor au fost realizate cu Jung Sik la timona, insa in urma unor divergente cu compania de productie, locul sau a fost luat de Kim Whee. Acesta din urma a ajustat scenariul, a facut mai multe filmari suplimentare si munca de post-procesare a filmarilor, completand munca antecesorului sau. Daca multi s-ar fi asteptat ca aceasta schimbare din scaunul regizoral sa afecteze coerenta scenariului, realitatea a infirmat aceste asteptari, rezultand un film excelent filmat, cu o poveste fascinanta e la primul la ultimul cadru. In fapt, filmul are la baza un roman omonim scris de Bill S. Ballinger si adaptat de doi scenaristi coreeni la realitatile societatii coreene postbelice. Doar 2,5 milioane de dolari a obtinut acest film la box-ofice in Coreea, in ciuda scenariului solid si a unei distributii de exceptie, in care cap de afis sunt Ko Soo (Lucid Dream, The Last Princess, The Royal Tailor, Love 911) si regretatul Kim Joo-hyuk (Confidential Assignment, The Truth Beneath, The Servant). A fost ultimul film al lui Kim Joo-hyuk lansat inaintea disparitiei sale ce a socat lumea filmului coreean in octombrie 2017 (ultimele doua filme in care a mai aparut vor avea premiera in decursul acestui an). Park Sung-woong, Moon Sung-geun sau Oh Gwang-rok se alatura celor doi protagonisti si dau consistenta productiei cu interpretari memorabile.
In anul 1948, un proces banal al unei crime comise la o resedinta de lux atrage atentia opiniei publice. Inculpatul Nam Do-jin e acuzat ca l-ar fi ucis pe un oarecare Choi Seung-man, fiind arestat la locul faptei. Lucrurile insa sunt mult mai complicate decat par la prima vedere, deoarece cadavrul victimei este de negasit. Poate fi inculpat cineva in absenta dovezii crimei sale ? Procurorul Song (Park Sung-woong) aduce ca proba un deget gasit la fata locului, insinuand ca de fapt cadavrul victimei ar fi fost incinerat in subsolul luxoasei locuinte, insa toata teoria sa e contestata de abilul avocat al apararii, Yoon (Moon Sung-geun). Pe masura ce cazul avanseaza in sala de tribunal, povestea este reconstituita din declaratiile participantilor la acest caz, iar actiunea se muta in paralel in anul 1945, cand o tanara domnisoara, Jeong Ha-yeon, il cunoaste pe Abdullah Lee (Ko Soo), un magician. Acesta se indragosteste pe loc de tanara ratacita in Seul ce e pe cale sa-si piarda bagajele din lipsa banilor pentru plata contravalorii unei curse de taxi. Cavalerul Lee o salveaza pe domnita, si o frumoasa poveste romantica se naste intre ei. Ea devine asistenta lui in numerele de magie, iar mai apoi in viata, acceptandu-i cererea in casatorie. La scurt timp, insa, un secret bine ascuns din trecutul femeii este aflat intamplator de sotul ei, iar lucrurile iau o turnura total neasteptata. Cum se leaga aceasta poveste de procesul ce urmeaza sa aiba loc peste 3 ani ramane sa descoperiti, insa evolutia evenimentelor e de-a dreptul fulminanta !
Spre deosebire de alte thrillere de epoca coreene, “The Tooth and the Nail” se distinge prin stilul narativ aparte. Scenariul recurge la ceea ce in literatura e cunoscut sub numele de “truc narativ”, o metoda foarte populara in zilele noastre in literatura de mister japoneza, dar care a fost cu succes experimentata de americanul Bill S. Ballinger in scrierile sale din anii ’50. Avem de la bun inceput doua fire narative paralele, prezentul (anul 1948, in care se desfasoara un proces pentru o crima) si trecutul (destul de apropiat in timp, anul 1945, in care avem o poveste romantica distincta). Trecutul e cel ce va explica prezentul, el fiind o acumulare de evenimente si de tensiune care in final vor conduce la procesul din 1948. Cum ? Intr-un stil original, cu multe rasturnari de situatii, pentru ca vorbim de personaje complet diferite, unele ascunse chiar, ce apar pe parcurs si schimba cursul evenimentelor. Prezentul ridica multe semne de intrebare si stagneaza, bate pasul pe loc, intreaga actiune din present desfasurandu-se in sala de tribunal. In schimb, trecutul avanseaza in ritmul sau spre prezent, aduce personaje noi in prim plan, dinamism si mister, cu fiecare pas inainte reconstituindu-se putin din imaginea prezentului. E fascinant sa asistam cum prezentul e reconstituit din imagini sparte in piesele unui puzzle, ce ne aduc atat romantism cat si drama dusa pana la clasica dorinta a razbunarii. Ko Soo are parte de un nou rol pozitiv prin excelenta, in timp ce Kim Joo-hyuk e ravasitor in rol negativ, confirmand daca mai era nevoie statutul de poate cel mai bun actor de roluri negative pe care l-a avut vreodata Coreea. Calculat, elegant, misterios, personajul sau fascineaza, eclipsandu-l in multe situatii pe Ko Soo, mereu “moale” (pana si cand e dezlantuit), cu ochi stralucitori dar incapabili sa transmita prea multe spectatorilor. Desigur, se straduieste sa-si interpreteze rolul cat mai convingator, inclusiv in momentele in care se transforma intr-un cu totul alt personaj, dar inca ii lipseste ceva pentru a putea fi numit actor mare. E de remarcat prestatia lui Park Sung-woong, de aceasta data in rol de procuror ce pledeaza in fata Curtii si care are aproape tot atatea aparitii in film precum Ko Soo, si interpretarea lui Moon Seung-geun intr-o ipostaza preferata, cea de avocat al acuzatului de crima, interesat doar de prestigiu si bani (cate astfel de roluri de personaje lipsite de scrupule a avut, oare, in lunga-i cariera acest excelent actor, pe care ni-l amintim din “The 101 st Proposition” din 1993, unde era un timid “crai” trecut de prima tinerete in cautarea unui suflet pereche ?). In “The Tooth and the Nail”, suspansul e la el acasa, iar povestea e plina de rasturnari de situatie pe care nu le-ai putea anticipa la inceput. In ciuda faptului ca nu a fost un succes de casa (probabil faptul ca jumatate din film se desfasoara intr-o sala de judecata a speriat publicul), filmul merita savurat pentru prospetimea si originalitatea ideilor scenariului sau, pentru stilul aparte in care evenimentele sunt relatate si pentru modul in care e exploatat misterul pana la ultimul cadru. Cu siguranta “The Tooth and the Nail” ramane unul din cele mai reusite filme oferite de industria coreeana de film in anul 2017, deci nu trebuie ratat !
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
O distribuţie de top pentru “The Day The Country Went Bankrupt”, filmul crizei economice din 1997
Un nou film cu un scenariu legat de criza economica din Coreea anului 1997 a intrat in productie la sfarsitul lui 2017, din distributia acestuia facand parte nume mari precum Kim Hye Soo, Yoo Ah In, Heo Jun Ho, Jo Woo Jin si actorul francez Vincent Cassel. E vorba de “The Day The Country Went Bankrupt” (cunoscut si ca “National Bankruptcy Day”).
Dupa o perioada infloritoare din punct de vedere economic pentru Coreea de Sud, de peste trei decenii, din cauza coruptiei si a alternarii regimurilor politice (democrat si autoritarism militar in care au fost ucisi multi coreeni in timpul mai multor revolte), in 1997 criza din Asia de Est loveste o Coree datoare cu peste 124 miliarde de dolari, moment in care Fondul Monetar International decide sa intervina cu suma de 40 de miliarde de dolari, pe care o pompeaza in economia Coreei de Sud.
Actiunea din “The Day the Country Went Bankrupt” se petrece in anul 1997, in timpul crizei economice, si descrie povestea saptamanii dinaintea colapsului financiar al intregii tari cu ajutorul mai multor personaje ce incearca sa opreasca fenomenul, si al celor care fac tot ce pot ca lucrurile sa scape de sub control, spre propriul lor beneficiu financiar.
Kim Hye Soo interpreteaza rolul lui Han Si Hyun, liderul echipei din Departamentul de Politica Monetara din cadrul Bancii Coreea. Personajul sau se foloseste de ratiune si convingeri pentru a cauta o solutie, dar se loveste de puterea sistemului. Yoo Ah In este Yoon Jung Hak, un om al finantelor care pariaza totul pe falimentul national, vazand in acest fenomen o sansa ce apare o singura data in viata si isi spune povestea alaturi de Kim Hye Soo.
Heo Jun Ho este muncitorul obisnuit care incearca cu disperare sa isi salveze micuta companie si familia, in mijlocul colapsului financiar. Jo Woo Jin va fi un personaj care isi va bate capul alaturi de Han Si Hyun in legatura cu cele mai adecvate metode cu care s-ar putea controla criza. Actorul francez Vincent Cassel, in varsta de 51 de ani, va juca pentru prima oara intr-o productie coreeana, interpretand rolul directorului Fondului Monetar International care viziteaza Coreea.
Criza financiara din 1997 a ramas in memoria colectiva a populatiei sud-coreene ca un eveniment dureros, cu un impact devastator asupra tarii. La sfarsitul lui ’97, marile companii nu au mai fost in stare sa-si plateasca imprumuturile facute de chaeboli, bursa s-a prabusit iar won-ul coreean a pierdut mai bine de jumatate din valoarea sa. Guvernul sud-coreean a implorat un ajutor de 58 de miliarde de dolari de la FMI, cel mai mare ajutor financiar solicitat vreodata de o tara, insa nici aceasta suma nu a fost suficienta pentru a evita colapsul economiei. Salvarea a venit de la ajutorul financiar suplimentar acordat in principal de SUA si Japonia. Somajul a crescut de la 2 la 8,7% (zeci de mii de familii fiind afectate), bursa a cazut cu 49%, iar moneda nationala s-a devalorizat cu aproape 70% ! Un an mai tarziu, in 1998, cresterea economica a tarii reflecta dezastrul in care ajunsese Coreea: -7,8 % ! Mandria Coreei de Sud a fost serios zdruncinata, din a 11-a economie a lumii aceasta cazand pe pozitia a 17-a, in urma unor tari ca India, Mexic sau Rusia.
Dincolo de aspectele economice inerente, “The Day The Country Went Bankrupt” se va axa pe drama ce a constituit-o acest episod intunecat din istoria recenta a Coreei, urmarind impactul ei asupra mai multor categorii sociale, prin firele epice dezvoltate. Se anunta un film cat se poate de interesant. Filmarile au inceput in decembrie, urmand a fi finalizate in martie.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Exclusive: Beat the Devil’s Tattoo (2015) – Cho Jung-seok, jurnalist cu principii și erou… din întâmplare
Regizoarea si scenarista coreeana Roh Deok revine la 2 ani de la debutul remarcabil cu “Very Ordinary Couple” cu “The Exclusive: Beat the Devil’s Tattoo”, un thriller din lumea televiziunii prin care se indeparteaza complet de genul romantic abordat la filmul de debut. Si totusi, o usoara nota de umor – sau mai degraba de ironie parodica – stabileste o punte de legatura cu “Very Ordinary Couple”, dar e evident ca avem in fata o cu totul alta abordare, mult mai indrazneata, un amestec de thriller, comedie, drama si intriga politista tesuta in jurul lumii jurnalistice. Protagonistul povestii este Cho Jung-seok, care dupa acest rol a fost distribuit in excelentul “Time Renegades” si in melodrama cu accente comice “My Annoying Brother”, un actor in plina ascensiune, care in aceasta vara va reaparea alaturi de Song Kang-ho in “Drug Lord” (colaborand anterior cu acesta la “The Face Reader”). Lee Ha-na din recentul serial “Voice”, veterana Lee Mi-sook (An Affair, Untold Scandal, cunoscuta dintr-o multime de seriale tv) si Bae Sung-woo (de aceasta data in rolul unui politist depasit de situatie) completeaza o distributie de calitate a unui film cu un scenariu excelent. Productia a obtinut 4 milioane dolari incasari la box-office si constituie o frumoasa surpriza pentru amatorii de thrillere… altfel decat cele clasice.
Heo Moo-hyuk (Cho Jung-seok) e reporter la un post de stiri, CNBS, ce nu este in topul canalelor de profil din Coreea. Cariera de jurnalist ii e periclitata in momentul in care aduce in lumina reflectoarelor o ancheta jurnalistica despre compania DM, ce ajunge sa fie cercetata de politie pentru ilegalitati. Buyang Group, al carei proprietar e ruda de familie cu proprietarul DM, ameninta ca isi va retrage reclamele de la CNBS daca nu se face o dezmintire publica, astfel ca Heo cade tap ispasitor, fiind concediat. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, acesta mai e si in prag de divort, fiind aproape despartit de sotia lui, Su-jin (Lee Ha-na), ce e si insarcinata. Cand totul pare fara iesire, intamplarea face ca Heo sa primeasca un pont. Seulul e terorizat de un criminal in serie ce a ucis 7 persoane, si care e de negasit. O femeie suna la redactia CNBS si da intamplator peste Heo, pretinzand ca temutul criminal in serie locuieste in acelasi imobil cu ea. Heo speculeaza momentul, vazand-o ca oportunitatea ideala de a reveni in televiziune, mai ales ca ajuns la fata locului gaseste un biletel scris de criminal si o pata de sange pe acesta. Directoarea CNBS, d-na Baek (Lee Mi-sook), ii mai acorda o sansa lui Heo, ce devine vedeta zilei. Ratingurile postului tv cresc considerabil, intreaga natiune urmareste cu sufletul la gura evolutia evenimentelor (mai putin politia…), asupra criminalului e pusa o presiune imensa si lucrurile par a merge in directia buna. Ceva insa va rasturna toate asteptarile, iar lucrurile vor scapa de sub control…
“The Exclusive: Beat the Devil’s Tattoo” este, dincolo de un simplu thriller, un film despre goana dupa senzational a posturilor de televiziune, iar mesajul este unul universal valabil, nelimitandu-se doar la decorul societatii coreene. Modul in care o stire aparent fara impact major e transformata dupa principiul unui bulgare de zapada ce se rostogoleste si devine din ce in ce mai mare, pana explodeaza si aduce ratinguri, deci castiguri financiare din reclame, e unul de-a dreptul fascinant. Evolutia, surprinsa in toate fazele sale, are in centrul sau creatorul de “adevaruri”, reporterul, principiile lui etice, presiunile la care e supus pe scara ierarhica pentru binele intregii institutii, pentru ca in final, publicul sa dea verdictul, daca rodul muncii unei echipe e un adevar sau o minciuna. Lasarea la latitudinea publicului judecarea faptelor, acest principiu se constituie intr-un argument pentru ceea ce trebuie sa insemne obiectivitatea in aceasta meserie de jurnalist, dar ce faci cand pentru a-ti atinge scopul, uneori deformezi realitatea, cu sau fara buna stiinta ? Mai este adevarul ce ajunge la public un lucru obiectiv ? Sau mai este, macar, un adevar ? Filmul ridica aceasta chestiune a moralitatii manipularii opiniei publice, intr-un context mai mult decat elocvent al realitatii zilelor noastre, in care s-a declansat o veritabila lupta impotriva stirilor false. Heo e un jurnalist cu principii, onest, dar care ajunge intr-o situatie aparent fara iesire in momentul in care isi pierde slujba. E dispus sa faca orice compromis si pontul care ii cade din cer pe nepusa masa e biletul lui spre fericire, sau mai bine zis scurtatura spre a ajunge unde nu a ajuns niciodata prin munca onesta. Lucrurile se complica cand constata ca adevarul pe care il prezinta nu e tocmai ceea ce pare la prima vedere, ca lucrurile sunt interpretabile, ca e posibil chiar sa se fi inselat, iar acesta e momentul si mai dificil, in care trebuie sa decida daca merge pana la capat pe drumul ales sau face o intoarcere de 180 de grade pentru a ramane fidel principiilor sale profesionale. Regizoarea productiei nu ezita sa foloseasca ironia pentru a starni situatii cu adevarat hilare, astfel ca la un moment dat se ajunge in situatia paradoxala sa vorbim de lucruri grave dar sa zambim in acelasi timp cu gura pana la urechi. Scenariul nu este foarte complicat, multe lucruri sunt clare de timpuriu – inclusiv identitatea criminalului in serie e deconspirata pe la jumatatea filmului – si intreaga poveste e focusata pe protagonistul Heo interpretat de Cho Jung-seok, ce acapareaza cea mai mare parte a scenelor productiei. Acesta, desi nu a atins inca statutul de mare actor al filmului coreean, reuseste sa acapareze interesul audientei, sa faca publicul sa empatizeze cu situatia personajului sau. Lee Mi-sook, in schimb, desi are un rol secundar, lasa o impresie puternica in ipostaza unei directoare a postului tv ce stie sa manevreze din experienta cazuri precum cel al angajatului ei si sa le transforme in “bici” aducator de rating. Un film, per ansamblu, reusit, ambitios si plin de creativitate, ce iese la un moment dat din tiparele genului, avand multe elemente de originalitate ce sporesc placerea vizionarii. Nici un moment nu te plictisesti in compania lui, chiar daca ii lipseste anvergura unui film de top.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera si exclusivitate de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Man to Man (2017) -Park Hae-jin între prietenie şi trãdare
Serial de actiune/romantic/comedie, “Man to Man” a fost produs integral inaintea difuzarii (o adevarata “moda” de ceva timp, in Coreea. Cine a vazut serialul The King of Dramas in care joaca actorul Kim Myung-min, isi aminteste de nebunia si vanzoleala care precede transmiterea unui episod proaspat filmat catre postul emitent, situatiile care par fara iesire si care nu de putine ori declanseaza drame adevarate), sarbatorind astfel cea de a V-a aniversare a postului JTBC, un post de televiziune prin cablu care se numara printre cele trei mai importante canale de televiziune de difuzare cu plata, de aici si ratingul cu cifre aparent mai mici decat ale celorlalte televiziuni fara plata. Serialul are 16 episoade, difuzarea lui a inceput in aprilie 2017, iar cateva secvente au fost filmate in Budapesta, intocmai precum IRIS.
Kim Sul-woo este un agent secret folosit la diverse misiuni, care de care mai periculoase si mai misterioase. Urmarind niste statuete care ascund ceva secrete, primeste misiunea de a deveni garda de corp pe langa Yeo Woon-gwang, un actor celebru care, bineinteles, nu este deloc incantat de acest nou angajat, asa ca pune la cale sa scape de el cat mai repede cu putinta. Dupa cateva incercari nereusite si dupa ce garda de corp dovedeste ca este eficient si indispensabil marelui actor, e angajat sub numele de “garda Kim”. O prietenie stranie incepe sa se infiripe intre cei doi care par de nedespartit mai ales dupa ce garda Kim ii salveaza viata lui Woon-gwang, si care cu timpul devine una dintre cele mai stranse legaturi. Numai Cha Do-ha, managera actorului, are anumite rezerve fata de sinceritatea lui Sul-woo, parandu-i dubios felul cum acesta s-a infiltrat in mijlocul celor care se socoteau a fi familia din jurul actorului Woon-gwang. Cu timpul insa, sentimentele se schimba, cei doi devin din ce in ce mai apropiati si aflat la ananghie, garda Kim se vede nevoit sa le faca marturisiri despre viata dubla pe care o ducea si sa apeleze la ajutorul lor, si astfel acest trio colaboreaza intr-o deplina armonie sa aduca la lumina secrete ce par adanc ingropate si care implica oameni de afaceri si politicieni, bineinteles.
Kim Sul-woo – interpretat de actorul Park Hae-jin (East of Eden, My Daughter Seo Young, Cheese in the Trap, etc.) este agentul fantoma K, “o umbra fara nume sau reputatie”, si datoria lui e sa lupte in secret pentru a proteja libertatea si ordinea. Pentru a-si duce misiunile la bun sfarsit, se foloseste cu abilitate de toate mijloacele care ii stau la indemana unui barbat frumos si elegant, in prim plan fiind femeile, de care, odata misiunea indeplinita, se descotoroseste mai mult sau mai putin elegant, considerand ca “dragostea este o amagire utila si tactica pentru un agent secret”, iar cand lucrezi sub acoperire e mult mai important cum iesi din scena decat cum intri.Antrenat si instruit in misiuni dintre cele mai grele, se ataseaza de cel caruia ii este garda de corp, si cum lumea in care traise incepe sa devina nesigura si periculoasa, iar prietenii vechi nu mai prezinta incredere, apeleaza la ajutorul noilor sai prieteni, care decid ca trebuie sa aiba incredere totala in el. Cu ajutorul lor si cu banii pe care Woon-gwang ii adunase in cariera sa de actor, poate sa duca la indeplinire o misiune foarte periculoasa si riscanta pentru ei.
Yeo Woon-gwang (Park Sung-woong – Remember, Hidden Identity, Man of Honor, etc.) este un actor ajuns celebru, cu multi fani, denumit si Moartea Intunecata, dupa numele unui erou pe care il jucase intr-un film, titulatura care il facea sa se umfle in pene; are o deosebita placere sa ii hartuiasca pe altii, e un “psihopat”, cum il descriu unii din anturajul sau, e dur cu cei slabi si slab cu cei puternici, iar cand ceva nu merge asa cum vrea el are un comportament de copil razgaiat care face istericale; e greu de multumit caci nu-i place nici una nici alta, uraste sa fie recunoscut dar si mai tare uraste sa nu-l recunoasca nimeni; in concluzie, e un star care nu stie nici el ce vrea. De fapt, asa aiurit, rupt de realitate, mofturos si pretentios, sufletul lui este profund ranit de cea pe care o iubise si care il parasise brusc, fara explicatii, pentru a se casatori cu un puternic si bogat om de afaceri. Supravietuitor a doua accidente dubioase si asemanatoare, alege sa se ascunda dupa aceasta masca a omului indiferent si superficial pentru a-si disimula durerea si dezamagirea. Venirea celui pe care el il numeste “garda Kim” ii inveseleste putin monotona lui viata si alaturi de el face lucruri pe care nu credea ca un actor de talia lui le poate face. Dar nici un sacrificiu nu este degeaba pentru a-ti ajuta …tara.
Cha Do-ha (Kim Min-jung – Gap Dong, Thorn Birds, Ireland, etc.) a fost fanul inrait a lui Woon-gwang, ajunsa acum manager si cerber al actorului. Nimic din ce are legatura cu pretioasa persoana a acestuia nu misca fara aprobarea si controlul ei, si nimic din ce ii este interzis nu trece dincolo de persoana ei, pedepsind drastic orice abatere de la drumul trasat de ea. Indragostita de actor, il idolatrizeaza fara a deveni insa, o pacoste; il urmeaza peste tot fara odihna, atenta la tot ce ar putea tulbura aceasta fiinta delicata – idolul ei – pe care nu se jeneaza insa sa-l pedepseasca atunci cand il prinde ca face lucruri interzise. Respectul pe care si-l poarta reciproc fac aceasta convietuire profesionala sa se transforme intr-o prietenie discreta si duioasa.
Prieteni si colegi astazi, maine tradati si tradatori, lacomie si politica, oameni care vor sa urce pe scara sociala prin metode lipsite de bun simt si etica dar si prietenie, sacrificiu si ajutor neconditionat, si multe alte intamplari si aventuri care te tin cu sufletul la gura le regasiti in acest serial de 16 episoade regizat de Lee Chang-min (Giant, Midas, Birth of a Beauty etc.) si Kim Sang-ho (Hwajung, Arang and the Magistrate,Can You Hear My Heart? etc.) dupa scenariul scris de Kim Won-suk, co-scenarist la serialul “Descendants of the Sun”.
Prezentare realizata de Iuliana – asiacinefil
Tiger Zinda Hai (Tiger is Alive) (2017) – Salman Khan şi Katrina Kaif scriu istorie la Bollywood
“Tiger Zinda Hai” (2017) (in romana “Tigrul e Viu”) este una din cele mai costisitoare productii indiene din toate timpurile. A avut un buget de nu mai putin de 33 de milioane de dolari, ridicandu-se undeva la investitiile anterioare din filme precum “Sultan”, “Dhoom 3” sau “Hindostan”. Pana in urma cu o saptamana, filmul a obtinut incasari de 87 de milioane de dolari in intreaga lume, stabilind cateva recorduri la box-office: filmul cu cele mai mari incasari in ziua premierei lansat intr-o perioada in afara sarbatorilor, dar si filmul cu cele mai mari incasari in primul weekend din toata istoria industriei indiene de film. In rolurile principale apar doua staruri ale filmului indian ce nu mai au nevoie de nici o prezentare, Salman Khan si Katrina Kaif. Doar pentru acest rol, Salman Khan a incasat un cec de 11 milioane de dolari. Plina de actiune si suspans, productia a fost rasplatita cu 2 premii in urma cu o saptamana pentru “Cea mai buna actiune” dintr-un film indian din 2017. De altfel, filmarile s-au realizat in totalitate in afara Indiei, in Abu Dhabi, Grecia, Austria si Maroc, de unde si costul ridicat al productiei. Insa investitia a meritat pe deplin. La o zi de la lansarea, in noiembrie, a trailerului filmului pe youtube, acesta a inregistrat 29 de milioane de vizualizari, iar dupa 5 zile avea peste 700.000 de like-uri, record absolut pentru un trailer de film indian. Lansat cu 2 zile inainte de Craciun in intreaga lume, filmul a avut parte de critici in general pozitive, fiind laudata prestatia celor doi protagonisti, Salman Khan fiind intr-o forma laudabila la cei 52 de ani ai sai. Realizat dupa o reteta comerciala pur Hollywoodiana, filmul abunda in scene de actiune spectaculoase, fara a se departa de specificul Bollywoodian, amatorii de actiune nefiind dezamagiti de ce vor vedea. Filmul continua povestea din “Ek Tha Tiger” (2012), un succes similar cu aceeasi protagonisti in rolurile principale, fiind inspirat de aceasta data din fapte reale.
Agentul RAW Tigru (Salman Khan) si agenta ISI Zoya (Katrina Kaif) sunt sot si sotie si duc o viata linistita impreuna cu fiul lor. Opt ani au trecut de cand au decis sa aleaga iubirea in locul misiunilor riscante. Dar planurile lor se vor schimba curand, cand o noua misiune, aproape imposibila, le este incredintata. In Ikrit, Siria, 40 de asistente – 25 indiene si 15 pakistaneze – sunt luate ostatice in spitalul local de catre Abu Usman, seful temutei organizatii teroriste ISC. Fostul sef al lui Tigru, Shenoy, simte ca acesta, cu pregatirea sa, ar putea sa salveze asistentele, si asta intr-un interval de o saptamana, inainte ca SUA sa lanseze o lovitura aeriana pentru a-l ucide pe capul gruparii teroriste. Initial ezitant, la cererea sotiei sale Tigru accepta misiunea, ce se dovedeste extrem de complicata.
Traducerea si adaptarea au fost realizate in premiera si exclusivitate in Romania de echipa CREATIVE MEDIA pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Chasing the Dragon (2017) – Donnie Yen, un Tony Montana de Hong Kong între mãrire şi decãdere
La inceputul anilor ’60, Schiopul Ho (Donnie Yen) soseste cu prietenii lui din China in Hong Kong-ul britanic. Pe atunci, Hong Kong aparea ca un Taram al Fagaduintei pentru chinezii de pe continent, multi incercand sa-si cladeasca o viata noua intr-o tara aparent mai libera, capitalista. Ho si prietenii lui isi gasesc o chirie ieftina, insa intampina dificultati in plata lunara a chiriei. Veniturile obtinute din munca pe santier sunt insuficiente, astfel ca nu de putine ori Ho se implica in lupte de strada, acceptand sa participe contra cost la infruntari intre bande rivale, in care isi poate pune in valoare indemanarea in folosirea pumnilor si picioarelor. Iar uneori aceste venituri erau usor obtinute, multe din luptele de strada fiind inscenate intre luptatori. Din umbra, insa, echilibrul era pastrat de fortele de politie, controlate de britanici. Si totusi, din randul politiei se remarca un chinez, Lee Rock (Andy Lau), ce are ambitii mari si se bucura de simpatia conationalilor sai dupa ce intra in conflictul cu seful de echipa britanic Hunter. Destinul va face ca Lee Rock sa-i salveze viata Schiopului Ho, cazut in mana lui Hunter, iar intre cei doi sa se lege o prietenie puternica. Insa daca Rock isi urmeaza ambitiile de a promova in functie, Ho intra in banda Dolofanului, un gangster local pentru care executa tot felul de faradelegi. Filmul prezinta marirea si decaderea lui Ho, un om simplu, cu suflet mare, marcat de un singur defect: dorinta de a face cat mai multi bani.
Veteranul Wong Jing, ce face filme de mai bine de 37 de ani, revine cu un film biografic despre viata unui celebru gangster din Hong Kong-ul anilor ’60, dupa ce in 2012 a regizat “The Last Tycoon”, un film inspirat din viata unui gangster cunoscut din Shanghai-ul anilor ‘20-’30 caruia i-a dat viata Chow Yun-fat. Si de aceasta data distributia e de zile mari, cu doi monstri sacri ai filmului din Hong Kong, Donnie Yen si Andy Lau. Primul da viata Schiopului Ho, un gangster real din anii ’60, Ng Sek-ho, in timp ce Andy Lau interpreteaza un politist controversat din aceeasi perioada, Lee Rock, rol pe care il reia dupa 26 de ani, in tinerete interpretandu-l de inca 2 ori in productiile “Lee Rock” si sequel-ul, din 1991. Regizorul Wong Jing e ajutat de Jason Kwan, cu care imparte creditele pentru regie, acesta din urma debutand ca regizor dupa ce mai bine de un deceniu a asigurat imaginile a numeroase filme de succes, precum Wu Kong, Cold War 1 si 2, Shanghai sau My Mother is a Belly Dancer. Amandoi regizorii au mai colaborat cu actorii din distributie, Wong Jing deplasandu-se pana in Canada, in 2016, unde se afla Donnie Yen pentru filmarile la xXx: The Return of Xander Cage, convingandu-l sa joace alaturi de Andy Lau rolul unui gangster atipic intr-un film cu un numar limitat de scene de lupta (e stiut faptul ca interpretul personajului Ip Man anuntase inca de pe cand filma la celebrul film ca voia sa se retraga din filmele de actiune). Convins de proiect si de sinceritatea reputatului regizor, Yen a acceptat, si asa s-a nascut unul din cele mai reusite filme cu gangsteri din toate timpurile, in cinematografia din Hong Kong. In septembrie 2017, la data premierei, “Chasing the Dragon” s-a bucurat de critici elogioase, ce laudau versatilitatea lui Yen si interpretarea extraordinara a unui personaj din viata reala a perioadei respective. Productia a fost si un mare succes de box-office, depasind ca incasari atat “Blade Runner 2049” in mare parte din tarile Asiei, cat si “The Foreigner”, filmul veteranului Jackie Chan, in China si Hong Kong ! Numai in China, “Chasing the Dragon” a obtinut mai mult de 87 milioane dolari, in conditiile in care investitia initiala in productie a fost de aproape 32 milioane dolari !
Avand la timona un regizor cu o experienta de 3 decenii in spate si unul cu 27 de filme la activ in calitate de regizor si operator de imagine, dar si o distributie solida, “Chasing the Dragon” a fost un succes garantat inca dinainte de lansarea sa in cinematografe. Scenariul scris de Wong Jing – criticat pentru povestea mai putin inspirata din spatele trilogiei din lumea jocurilor de noroc, “From Vegas to Macau” – este de aceasta data la inaltimea unei biografii moderne a vietii necosmetizate a unui interlop celebru in Hong Kong. Scenariul i-a oferit suficienta libertate de miscare lui Donnie Yen, al carui personaj, Schiopul Ho, este surprins in evolutia sa de la statutul de imigrant ilegal in Hong Kong-ul britanic de la inceputul anilor ’60 la cel de temut lord al drogurilor, asemeni unui alt celebru personaj Hollywoodian, intruchipat de Al Pacino in 1983 in “Scarface”, Tony Montana. Schiopul Ho e un chinez sarac sosit ilegal in Hong Kong in 1960, avand visuri marete: sa faca bani si sa traiasca o viata pe care China maoista a acelor timpuri i-o interzicea. Traind tipicul unei vieti de imigrant, cu munca pe santiere de constructii pentru un ban de nimic si cu lipsuri continue, acesta alege, cum era previzibil, calea mai rapida de a face bani, punandu-si in valoare indemanarea in folosirea pumnilor si picioarelor. Luptele ilegale de strada si implicarea, pentru bani, in confruntarile stradale dintre bandele de gangsteri il aduc in conflict cu legea si cu ocupantul britanic. Cum era de asteptat, filmul dubleaza latura biografica cu cea sensibila a ocupatiei britanice, englezii fiind infatisati ca niste stapanitori necrutatori, exploatatori” si profitori de pe seama chinezilor. Din fericire nu acesta e subiectul principal al filmului, astfel ca putem rasufla usurati. Pornind de jos, Schiopul Ho isi cladeste un adevarat imperiu interlop, lucrand mai intai in slujba unui gangster local si savarsind cu prietenii lui tot felul de ilegalitati. Ca in majoritatea filmelor similare, si de aceasta data accentul este pus pe transformarea acestui personaj controversat dintr-un om simplu, cu suflet mare, care ar fi dat totul pentru fericirea celor din jurul sau, intr-unul aservit dorintei de imbogatire, care treptat pune stapanire pe mintea sa. Andy Lau il interpreteaza pe politistul Lee Rock, o opreliste in calea transformarii lui Ho. Mai intai metaforica, devenind prietenul lui de suferinta sub opresiunea britanica, atata timp cat amandoi aveau un tel comun, iar mai apoi fizica, un obstacol in calea ambitiilor sale ce calca in picioare toate valorile la care odata Ho a tinut. Un film remarcabil, cu actiune bine dozata, in care nu scenele de lupta sunt capul de afis cat evolutia in sine a povestii, ce se intinde pe durata mai multor ani si a mai bine de 2 ore de pelicula. Cu siguranta e unul din cele mai bune filme chinezesti ale ultimilor ani, isi merita cu prisosinta toate elogiile criticilor de film.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Lee Byung-hun în a treia dramã consecutivã pe marele ecran
Actorul Lee Byung-hun a revenit pe marile ecrane cu comedia “Keys to the Heart” (numita initial “Only My World”), pe 17 ianuarie 2018. In filmul regizat de Choi Sung-hyun si produs de JK Films, Lee Byung-hun este Jo-ha, un fost boxer care se bazeaza doar pe pumnii sai pentru a se descurca in lume, care mai lucreaza si cateva ore pe strazi pentru a distribui pliante. In ciuda aspectului sau neindemanatic si ieftin, metamorfoza sa profund emotionala incepe sa iasa in evidenta reusind, pana la final, sa acapareze cinefilii. Legat de acest personaj, regizorul specifica ca “pentru a face personajul Jo-ha unul repezit, insa cu mai multe fete, este un test; sa stii cand sa te relaxezi si cand sa intensifici anumite aspecte. Cum spunem noi, este nevoie de un actor mare.”
Despre rol, Lee Byung-hun spune ca “in film, actorul care joaca rolul boxerului este cel mai putin supus presiunii pentru ca nu este unul profesionist care are nevoie de mult timp petrecut pentru a ramane in forma.” In timpul filmarilor (ce au durat aproape 3 luni in vara lui 2017), actorul a spus ca “multi oameni nu m-au recunoscut cand am distribuit pliante, gandind ca sunt doar tipul care se ocupa de distribuirea pliantelor.” “Acest film este despre ceea ce iti lipseste ca sa iti traiesti viata. Fiecare actor din film are anumite lipsuri si amaraciuni si ne-am incurajat unul pe altul cu tot felul de sfaturi. Nu este un film cu o tema dura sau care sa te faca sa meditezi la viata. Interpretam oameni simpli pe care ii vedem deseori in vietile noastre.” “Fiecare decizie pe care am luat-o in acest film se bazeaza pe scenariu, dar e importanta si alegerea regizorului pentru ca lucram cu unul cu mare calitate artistica. Este important si sa stii ce tip de poveste e si cum ar trebui sa redai emotiile, ca intreg.”
Park Jung-min joaca rolul fratelui lui Jo-ha, un pianist de geniu bolnav de autism care are sindromul savantului, o stare patologica rara ce afecteaza persoanele cu un coeficient de inteligenta situat sub limitele normale sau cu deficiente emotionale grave, dar inzestrate cu capacitati intelectuale de exceptie in anumite domenii.
“Keys to the Heart” este un film despre relatia care se dezvolta intre doi frati cu totul diferiti, dupa ce se intalnesc pentru prima oara. Park Jung-min are din nou o prestatie deosebita, dupa rolul din “Dongju”, in timp ce Lee Byung-hun apare din nou intr-o drama, dupa “A Single Rider”, intr-un rol mai putin solicitant fizic, dar care ii scoate la suprafata talentul actoricesc incontestabil. In acest an, Lee Byung-hun va reveni si pe micul ecran, la 9 ani distanta de anteriorul sau serial, IRIS, in k-drama difuzata de tvN, “Mr. Sunshine”, alaturi de Yoo Yoon-seok si Kim Tae-ri. Premiera serialului va avea loc in iulie 2018.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Red Carpet (2014) – Yoon Kye-sang, regizorul propriei sale vieţi
Park Jung-woo (Yoon Kye-sang) e un regizor de filme pentru adulti ce nu reuseste sa gaseasca calea spre succes, lucrand pentru o companie care doar profita financiar de pe urma productiilor sale deocheate. De mic si-a dorit sa faca filme, visand ca intr-o zi sa castige premiul pentru regie la prestigioasele premii Blue Dragon (Oscarul Coreei). Pentru marele debut in adevarata industrie de film, are pregatit un scenariu, insa seful companiei sale de productie il considera superficial, o investitie inutila ce nu ii va aduce profit. In consecinta, Jung-woo trebuie sa se complaca intr-o cariera de regizor de filme porno, la care lucreaza cu echipa lui mica si inimoasa. Ca si cum toate aceste probleme nu erau pe ajuns pe capul lui, Jung-woo se trezeste intr-o seara cu o locatara nepoftita in modesta-i cocioaba, Jung Eun-su (Koh Joon-hee), care ii si aplica o corectie ca la carte cu o tigaie. Lucrurile se lamuresc la sectia de politie, unde celor doi li se sugereaza o impacare amiabila. Si asa se constata ca Eun-su tocmai sosise din Spania si fusese pacalita de proprietarul cocioabei in care Jung-woo mai avea de stat un an in chirie, vanzandu-i casa si fugind cu economiile fetei. Fosta actrita-copil, Eun-su face un pact cu Jung-woo, urmand a coabita o vreme impreuna sub acelasi acoperis…
„Red Carpet” e o productie indrazneata ca abordare insa suficient de decenta pentru industria coreeana de film pentru a putea fi urmarita de o categorie larga de public. Comedie romantica, filmul abordeaza tema cautarii succesului in industria de film, doar ca de aceasta data in centrul atentiei e industria de filme pentru adulti, una considerata periferica in Coreea si, desigur, injositoare pentru membrii breslei. Asadar, o noua borna e depasita prin abordarea acestui subiect in cinematografia coreeana de catre regizorul si scenaristul debutant Park Bum-soo. Filmat in doar 75 de zile si avand un buget redus, „Red Carpet” a reusit sa arunce o privire obiectiva si critica in culisele industriei coreene de film, neezitand sa dezvaluie defectele acesteia, lacomia companiilor de impresariere si productie si importanta imaginii impecabile a protagonistilor ei, vedetele din lumina reflectoarelor. Yoon Kye-sang (recent vazut intr-un rol de-a dreptul memorabil in „The Outlaws”) interpreteaza un regizor care incearca sa-si gaseasca rostul in lumea filmului, facand tranzitia de la statutul de regizor de productii rau-famate la implinirea unui vis, un debut pe marele ecran cu o melodrama comerciala. Pe langa mentalitatea unei intregi industrii, acesta are de infruntat si mentalitatea unei societati care in mod paradoxal imbratiseaza valorile occidentale, aspira la ele, insa in esenta ramane una extrem de conservatoare, de traditionala. Jung Eun-su (interpretata de Koh Joon-hee, recent vazuta in k-drama „Untouchable”) e o fosta actrita-copil ajunsa la maturitate care a revenit de una singura in Coreea, dupa ce a fost abandonata de parinti in Spania. Ajunge in urma unei inselatorii sa ramana fara economiile ei si fara acoperis deasupra capului, fiind adapostita de Jung-woo in casa care credea ca a devenit a ei. Daca relatia celor doi incepe in cei mai nepotriviti termeni, treptat, pe masura ce ea constata ca el e scenarist, avand ceva in comun, se apropie unul de celalalt din interes profesional si mai mult decat atat. Eun-su isi va urma propriul drum, fiind redescoperita de un producator si reinventata, insa ea va fi simbolul actorilor din ziua de azi, pentru care imaginea e mai presus de viata personala, fiind nevoita sa se dezica de o relatie de atasament sincera de un regizor de filme pentru adulti oarecare. Cu mult umor si imaginatie, regizorul scenarist ne ofera 2 ore relaxante in compania unui cuplu de actori interesant, fara ca productia sa lezeze in vreun fel pana si cele mai pudice persoane, prin subiectul ei.
Traducerea, adaptarea, sincronizarea si retusarea de timing, in premiera, pentru asiacinefil, efectuata de gligac2002(Asia Team).
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
“Along With the Gods”- efecte vizuale spectaculoase şi un mega-succes de box-office
Avand ca tema parte a dogmei budhiste ce implica karma, judecata si reinvierea, si depanand o dureroasa poveste din viata de apoi, regizorul Kim Yong-hwa se intoarce dupa o pauza de patru ani, dupa comedia “200 Pounds Beauty” si mai recentul “Mr. Go”. Cu un scenariu adaptat dupa webtoon-ul “Sinhwa Hamgge” (With God), “Along With the Gods: The Two Worlds” a avut un prim week-end excelent, tinand cont ca era in competitie cu filme precum “Star Wars: The Last Jedi” sau “Steel Rain” al lui Yang Woo-suk. Printre capetele de afis ale filmului se afla si starul din “The Handmaiden”, Ha Jung-woo.
Dupa ce pompierul Kim Ja-hong, jucat de Cha Tae-hyun, moare la datorie, este intampinat de trei gardieni – Deok-choon (Kim Hyang-gi din “Thread of Lies”), Hewonmak (Ju Ji-hoon, “Asura”) si seful lor Gang-lim (Ha Jung-woo), care il insotesc in viata de apoi cu ajutorul metroului. Fiecarui decedat ii este stabilit un avocat deoarece fiecare decedat trebuie sa treaca prin cele sapte judecati. Pompierul este informat ca, deoarece a fost un model demn de urmat in timpul vietii, se califica pentru reincarnare in 49 de zile, daca este achitat in cele sapte judecati ce au loc in sapte niveluri diferite ale Iadului. Aceste “judecati” se fac pentru a se demonstra daca Kim Ja-hong se face vinovat de vreo tradare, indolenta, violenta, minciuna, delasare, etc. Mai mult decat atat, gardienii acestuia, care devin automat si avocatii apararii, isi pot castiga si ei dreptul la reincarnare daca argumentele lor duc la castigarea “proceselor”. Cei trei sunt blocati in aceasta dimensiune si isi doresc cu disperare sa scape, dar un spirit razbunator incepe sa urmareasca grupul, punand in pericol planul lor. Amestecul spiritului il determina pe Gang-lim sa investigheze, desi nu are cu adevarat voie sa intervina in treburile pamantesti si, curand, iese la iveala o istorie complicata a familiei ce se invarte in jurul mamei mute a lui Ja-hong, fratele Su-hong (Kim Dong-wook), un avocat cu aspiratii si o viata plina de saracie.
“Along With the Gods” abunda in efecte speciale, unele cam dezordonate, dar tocmai acestea sunt cele care prezinta cateva din partile mai accentuate ale mediului, precum dunele din desert din judecata lipsei de ascultare a parintilor sau muntii de culoare albastra care fac parte din judecata nedreptatii.
Desi unora filmul ar putea parea prea mult din punct de vedere tehnic si nu se poate compara cu celebrul film al lui Vincent Ward, “What Dreams May Come” in care a jucat Robin Williams, si este cam siropos, producatorii si-au dorit un film sentimental, plin de emotie, ce trimite cinefilii sa se gandeasca la calitatile oamenilor si ce inseamna sa fii “bun” in viata. Ha Jung-woo reuseste un rol un pic mai amuzant, dar in care aduce un pic din autoritatea delicata din “The Handmaiden”, Lee Jung-jae este atotputernicul Rege al Mortii, Oh Dal-su si Lim Won-hee sunt procurorii din viata de apoi, iar Kim Sun-an este adolescentina Zeita a Amagirii, alaturi de Cha Tae-hyun reusind sa lase impresia unui echilibru de-a lungul intregului film.
“Along With the Gods” a avut premiera pe 20 decembrie 2017 si a strans pana acum o saptamana nu mai putin de 96 de milioane dolari incasari la box-office, fapt ce il transforma in filmul anului 2017 in Coreea de Sud, depasind la incasari “ A Taxi Driver” cu mai bine de 12 milioane dolari.
Actorii Ko Hyun-jung si Lee Jin-wook se reintorc pe micile ecrane cu un serial plin de mister, la SBS. Serialul de 16 episoade are un scenariu scris de Choi Kyung-mi si dezvaluie misterul ce impresoara o crima. Amanta unui barbat care face parte dintr-o familie ce este proprietara unui conglomerat este gasita moarta si patru persoane bogate devin suspecte. Ko Hyun-jung este o avocata talentata care apara pe unul din acuzati si este si gazda unei emisiuni TV, “Return”.
“Inainte de citirea scenariului nu m-am temut ca e scris de un scenarist tanar ci am anticipat ca scenariul ar putea fi mai interesant, in comparatie cu altele”, declara intr-un interviu Ko Hyun-jung. “Dupa ce l-am citit, nu m-am putut gandi ca scenariul a fost scris de un debutant, am vrut sa accept rolul imediat si am facut-o.”
Ko Hyun-jung se intoarce pe micul ecran dupa aproape doi ani, dar actrita nu se teme de cifrele rating-urilor. “Desi se produc o multime de seriale in aceste zile, in mod ironic, eu pot sa ma concentrez la a juca intr-un serial bun. Tot ce trebuie sa fac e sa ma concentrez asupra rolului meu.” Desi este pentru prima oara cand Ko Hyun-jung si Lee Jin-wook se intalnesc pe micul ecran, cei doi au mai jucat impreuna in filmul de scurtmetraj din 2017, “Tiger in Winter”. “Chimia dintre Ko Hyun-jung si mine a fost buna, mai ales ca am mai jucat impreuna”, a declarat actorul intr-un interviu. “Am invatat multe de la ea la acel moment si inca ma simt inspirat de ea.”
Si Lee Jin-wook se intoarce pe micul ecran dupa aproape doi ani. Acesta va interpreta rolul unui detectiv dur care incearca sa rezolve misterul crimei.
Shin Sung-rok, Park Ki-woong, Bong Tae-gyu, Yoon Jong-hoon si Jung Eun-chae sunt actorii care joaca in rolurile secundare in serialul “Return” de la SBS, serial care va avea premiera in data de 17 ianuarie.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Secret (Himitsu) (1999) – o poveste fantezistã sensibilã scrisã de apreciatul Keigo Higashino
“Secret” (1999) e una din productiile apreciate ale veteranului japonez Yojiro Takita, in prezent ajuns la 62 de ani. Cu o cariera in lumea filmului in care a debutat la sfarsitul anilor ’70 ca asistent de regie, Takita a inceput propriu-zis sa regizeze in colaborare cu studiourile Nikkatsu cu mai multe productii “pinku” cu buget redus, iar un deceniu mai tarziu, in 1986, devenea popular odata cu comedia “No More Comics Magazines !”, un film apreciat si de critici. Au urmat mai multe filme comerciale gustate de publicul larg, iar “Secret” din 1999 avea sa deschida calea spre succes a unui regizor ajuns la apogeul carierei si maturitatii artistice odata cu “Onmyoji” (2001). Productia a fost un fulminant succes la nivel international, aducand regizorului premiul supreme la Festivalul International de Film Fantastic de la Neuchatel. In 2003 a regizat un sequel, Onmyoji 2, dar si un cunoscut film istoric, “When the last sword is drawn”. Dar marele succes al carierei lui Yojiro Takita a fost marcat in 2008 de productia “Departures”, ce a adus Japoniei Premiul Oscar pentru Cel mai bun film strain, un an mai tarziu Academia Japoneza de Film acordandu-i premiul “Regizorul Anului” pentru “Departures”. Revenind la anul 1999, “Secret” se doreste o fantezie cu accente de melodrama si putin umor, in care tot farmecul e dat de interpretarea protagonistei, actrita Ryoko Hirosue, cunoscuta din filme precum “Lingering Spirits”, “Go, Masao !” “Goemon” sau “Departures”. Aceasta face pereche cu actorul veteran Kaoru Kobayashi, cu 29 de ani mai in varsta ca ea, o adevarata legenda a filmului japonez (Midnight Dinner, Kamui). “Secret” a castigat 2 premii la Festivalul de Film Sitges (Spania), Cel mai bun scenariu si Cea mai buna actrita (Ryoko Hirosue). Mai trebuie spus ca scenariul are la baza un roman de mister scris de celebrul romancier Keigo Higashino, “Naoko”. In varsta de 59 de ani, Higashino e unul din cei mai premiati scriitori japonezi contemporani, o mare parte a romanelor si nuvelelor sale fiind deja ecranizate (The Devotion of Suspect X, Graduation, Platinum Data, The Wings of the Kirin sau Broken fiind si subtitrate in premiera in romana de echipa Asia Team Romania). Filmul “Secret” a fost atat de apreciat incat in 2007, Vincent Perez a regizat un remake in limba engleza, “The Secret” (“Si J’etais Toi”), cu David Duchovny si Olivia Thirlby in rolurile principale.
Intr-o zi de primavara intr-o prefectura din zona muntoasa a Japoniei, Naoko Sugita si fiica ei Monami (Ryoko Hirosue) se indreapta spre casa unor rude, pentru a participa la o inmormantare. Insa autocarul cu care se deplaseaza cade intr-o prapastie dupa ce soferul adoarme la volan, declansandu-se o tragedie. Putinii supravietuitori sunt dusi la cel mai apropiat spital, unde ajung si cele doua, mama si fiica. La fata locului soseste si capul familiei, Heisuke Sugita (Kaoru Kobayashi), ce asista cu ochii lui la moartea sotiei sale. Doar ca in momentul mortii se produce un fenomen straniu, iar in timp ce sotia acestuia se stingea, fiica lui, Monami, isi revenea din coma. Mai mult decat atat, aceasta pretindea ca este… Naoko, ce tocmai murise. Bulversat de strania intamplare si de faptul ca fiica lui ii spune lucruri pe care doar el si sotia lui le stiau, Heisuke face cercetari si afla despre un caz similar petrecut in Franta, unde o fata in coma si-a revenit miraculos avand personalitatea unei femei ce murise in acelasi timp. Obisnuindu-se cu noua infatisare a sotiei sale, Heisuke decide sa pastreze acest secret cu aceasta. Doar ca Naoko trebuie sa intre in pielea fiicei sale si sa se adapteze la viata de studenta… Iar de aici apar o multime de incurcaturi…
Fara a avea complexitatea si profunzimea unor filme similare realizate in ultimii ani, “Secret” reuseste sa imbine mai multe genuri intr-un mod placut, ocolind pe cat posibil tentatia de a cadea intr-o melodrama siropoasa. In ciuda faptului ca pe alocuri povestea e previzibila si simpla, spusa chiar cu unele stangacii, spectatorul fiind nevoit sa accepte niste explicatii prea putin lamuritoare pentru anumite lucruri paranormale petrecute, regizorul da viata povestii intr-un mod agreabil, pastrand mereu un ton optimist si o nota vesela. La o prima vedere povestea pare tragica, dar cu putina imaginatie se depaseste dramatismul si firul epic revine la normal, acceptand o situatie anormala ca obisnuita. Naoko, sotia lui Heisuke, revine la viata preluand controlul asupra trupului fiicei sale Monami. Dupa ce isi convinge sotul ca e sotia la care a tinut atat de mult dar care a parasit aceasta lume (cel putin… oficial), Naoko intra si la figurat in pielea fiicei sale, participand la cursuri la liceu si apoi la facultate. Fara a avea acordul fiicei sale, Naoko ii modeleaza destinul acesteia stiindu-i pasiunea pentru medicina. In plan personal, se nasc tot felul de situatii hilare, caci Naoko incearca sa ramana in paralel sotia fidela de altadata, fapt care pe segmentul de intimitate duce la niste situatii cel putin complicate. Dar poate fi pastrat acest secret si iubirea puternica a celor doi soti poate fi mentinuta in viata si in aceasta situatie ciudata ? Un film despre fidelitate conjugala, despre diferitele fatete ale iubirii si, desigur, despre conflictul intre generatii, totul spus intr-un ton optimist, in care fantezia permite si scuza orice. Cu o Ryoko Hirosue la inceputul ascensiunii sale, in forma maxima, si cu un Kaoru Kobayashi gingas si curtenitor, “Secret” ne ofera o experienta plina de sensibilitate si teme profunde, ce oscileaza intre iertare, ideea celei de-a doua sanse, a responsabilitatii si semnificatiile iubirii adevarate, a nemuririi ei.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Goodbye Single (Familyhood) (2016) – Kim Hye-soo între carierã şi ipostaza de mamã
Tanarul regizor coreean Kim Tae-gon, care pana in prezent nu s-a remarcat prin anterioarele sale filme (horror-ul “The Plot” in 2009 si drama indepedenta “Sunshine Boys” din 2012), a reusit in vara lui 2016 sa dea lovitura cu noua lui productie “Goodbye Single” (cu titlul in engleza “Familyhood”). Filmul a fost lider de box-office in primul weekend de la lansare, reusind sa stranga dupa prima saptamana in cinematografe 1 milion de bilete vandute. Pana la sfarsitul lunii de rulare in cinematografe, productia a vandut putin peste 2 milioane de bilete, incasarile totale fiind de 15 milioane de dolari, suma ce ii confera statutul de al 14-lea film coreean al anului 2016 in topul incasarilor. Cum totul tine, in industria de film, de marketing si imagine, realizatorii au stiut cum sa pacaleasca iubitorii genului comediilor romantice si au realizat un trailer ce sugereaza faptul ca am avea in fata o comedie de familie savuroasa. In realitate, trailerul cuprinde cam tot ce este mai savuros din film, insa nici vorba de comedie… La succesul productiei a mai contribuit si distributia de zile mari, cu Kim Hye-soo si Ma Dong-seok cap de afis, cu tanara actrita (inca copil) Kim Hyun-sun (16 ani la data filmarilor, pe care ne-o amintim din “Deep Rooted Tree”, “Bridal Mask” si mai ales “Gunman in Joseon”), cu veteranul Kim Yeon-geon (70 de ani, nimeni altul decat tatal celebrului Ha Jung-woo) si cu Lee Sung-min (din recentul “Real”) intr-un rol cameleonic.
Ko Joo Yeon (Kim Hye-soo) e o actrita in voga ce are lumea la picioarele ei. Producatorii celebrului serial “Shin Saimdang” o au in vedere pentru rolul principal, chiar daca a ratat la mustata premiul pentru Cel mai bun rol secundar la premiile anuale din industria serialelor de televiziune. Si totusi, in spatele unei imagini impecabile se ascund multe… defecte. Joo Yeon nu are tocmai inteligenta si maturitatea cu care multa lume ar credita-o, la prima vedere. E o persoana materialista, ajunsa la 40 de ani, innebunita dupa aventuri cu actori tineri pe care de multe ori ea ii lanseaza in industria serialelor de televiziune, traindu-si viata la maxim si visand ca intr-o zi se va marita cu unul din acestia. Consecinta acestei vieti amoroase agitate sunt scandalurile ce rasufla in presa de can-can, ultimul fiind si cel care pune capac la toate. Inselata de tanarul actor debutant Ji Hoon, cu care spera sa se casatoreasca, scandalul ajunge la urechile presei, creand o oarecare valva. De linistirea apelor se ocupa stafful actritei, practic “familia” ei neoficiala: directorul Kim (veteranul Kim Yong-geon), ce a avut grija de ea de la 20 de ani, cand i-a murit mama, stilistul Pyeung Goo (Ma Dong-seok), cel care practic joaca si rolul de “prieten” apropiat, desi e casatorit si are 2 copii, si cel de impresar al acesteia, soferita supraponderala Mi Rae si sotia lui Pyeong Goo (Seo Hyun-jin). Considerand ca a ajuns intr-un moment critic al vietii, Ko Joo Yeon ia o decizie radicala si pune la cale un plan special pentru a-si intemeia… o familie.
Filmul debuteaza ca o comedie usoara, insa la scurt timp accentele comice dispar cu desavarsire, “Goodbye Single” devenind o drama de familie cu multe improvizatii scenice ce nu reusesc sa te faca sa te simti prea degajat. Si asta pentru ca tema principala e una cat se poate de serioasa, explorand criza unei femei ajunse la 40 de ani care realizeaza ca toata viata si-a dedicat-o carierei de actrita si distractiei cu baieti tineri, in timp ce anii au trecut peste ea, imbatranind-o. Kim Hye-soo interpreteaza remarcabil o actrita pe val, Joo Yeon, al carei ultim scandal al carierei pare a o fi trezit la realitate. Constata ca la 40 de ani are o casa pustie, in care singura companie ii e cainele ajuns si el la venerabila varsta de 15 ani, iar gandul ca se va desparti curand de acesta o face sa realizeze cat de goala ii poate fi viata. Anturajul ei e format din stilistul Pyeong Goo (un Ma Dong-seok cum nu l-ati mai vazut !), care o cunoaste de 20 de ani si e confidentul ei, desi acesta e casatorit si are deja 2 copii, directorul companiei de impresariere, Kim, ce o are in grija de la 20 de ani in urma unei promisiuni facute mamei decedate a acesteia, si soferita Mi Rae, o executanta docila si extrem de eficienta. Acestia formeaza familia ei artificiala, pe care o reuneste si o serveste cu delicatesele ei ba prea picante, ba stangaci gatite de fiecare data cand are de comunicat o decizie importanta. Iar de aceasta data decizia o priveste mai mult ca in oricare alte dati, pentru ca e hotarata sa-si intemeieze o familie reala. Pentru asta are nevoie de un sot si, desigur, de un copil. Dar unde gasesti la 40 de ani ceea ce n-ai gasit la 20 ? In consecinta, pune la cale un plan imoral si ilegal de toata frumusetea, care urmeaza, in viziunea ei, sa-i indeplineasca visul. Ma Dong-seok este remarcabil si total inedit in rolul unui stilist convertit, de voie, de nevoie, in impresarul care le face pe toate. El pastreaza relatia cu presa, ii gaseste roluri actritei, face pe soferul cand lipseste Mi Rae, o incurajeaza pe Joo Yeon cand e dezamagita, o imbraca, se ocupa de imaginea ei, e un Stie-tot ce intotdeauna gaseste o solutie pastrandu-si sangele rece. Niciodata Ma Dong-seok, cunoscut ca un dur prin rolurile sale de pana acum, nu a interpretat un personaj de caldura sufleteasca si blandetea lui Pyeong Goo, ce e un familist convins, de o bunatate cum rar gasesti la un barbat fioros ca el. Cei doi actori, de altfel vedetele productiei, si-au adjudecat 4 din cele 5 nominalizari de care filmul a beneficiat (3 Kim Hye-soo si 1 Ma Dong-seok). Nu poate fi trecuta cu vederea nici interpretarea actritei-copil Kim Hyun-soo, care are unele momente sclipitoare. Una peste alta, “Goodbye Single” ne ofera o lectie de viata impresionanta, o poveste de familie plina de dramatism, inspirata in mod evident din unele filme de peste Ocean si de unele modele proaste preluate din societatea occidentala, care transplantate in traditionalista societate coreeana nu au cum sa nu duca la o ciocnire la nivel de mentalitate. Filmul oscileaza intre un umor usor, de fundal, pe alocuri mai putin reusit, si un dramatism sensibil, chiar socant spre final, ridicand multe intrebari constiintei generale. Daca nu pornesti vizionarea de la premisa ca te asteapta 2 ore de distractie continua, vei avea revelatia descoperirii unei drame contemporane profunde, bine structurate (chiar daca previzibila si pe alocuri lenta), solida ca mesaj si simbolistica, care nu te poate lasa indiferent.
Traducerea, adaptarea si refacerea integrala a timingului (prin rearanjarea si unirea liniilor de text) au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Real (2017) – Kim Soo-hyun rãtãcind într-o realitate noir suprarealistã
“Real” (2017) este genul de film in care orice investitie nu poate fi decat riscanta. Si asta pentru ca atunci cand spui “noir” si “suprarealism” si incerci asocierea acestor cuvinte cu industria coreeana de film, istoricul genului nu este prea ofertant sub aspectul succeselor anterioare. Filmele “noir” coreene investesc mult in imagine, insa neglijeaza total continutul, de unde si fiasco-ul total al genului. Cel mai recent film noir coreean, “Phantom Detective”, de acum 2 ani, aducea in prim plan o echipa de actori tineri, cu Lee Je-hoon si Go Ara in lumina reflectoarelor, devenind filmul noir coreean cu cele mai mari incasari din istorie (10,2 milioane dolari). Producatorii lui “Real” s-au inspirat din acest succes si au incercat sa-i copieze reteta, chiar s-o imbunatateasca prin aportul unor actori veterani cu nume, distribuind in rolurile principale pe Kim Soo-hyun (starul unor k-drame precum “My Love From the Star”, “The Moon Embracing the Sun” sau “The Producers”) si Sulli (starleta venita din lumea k-pop-ului, al carei prim rol important pe marele ecran a fost acum 4 ani in “Fashion King” alaturi de Joo Won). Lor li se adauga in roluri secundare o multime de nume grele ale filmului coreean, precum Sung Dong-il, Lee Sung-min, Lee Kyoung-young sau Kim Hong-fa. In ciuda unui casting stralucit, filmul a fost un esec la box-office, nereusind, prin cele 3 milioane dolari obtinute, sa acopere costul investitiei, efecte speciale costisitoare crescand considerabil bugetul productiei (aproape 10 milioane dolari). Filmartile au durat si ele mult mai mult decat de obicei, aproximativ 5 luni, fiind realizate in “Paradise City” din Incheon. Scenaristul Lee Jung-sub (Romantic Island, The Perfect Couple, Lost in Love) trebuia sa regizeze productia, dar a renuntat in ultimul moment, fiind inlocuit cu un tanar regizor debutant, Lee Sa-rang, detinatorul companiei coreene ce a finantat productia si care a avut un rol cheie in atragerea investitiei chinezesti in film a “Alibaba Pictures”.
Jang Tae-young (Kim Soo-hyun) e detinatorul unei companii de export cu radacini in lumea interlopa, ce se implica in preluarea unui cazinou. Este, practic, un gangster stilat, imbracat tot timpul la patru ace, tatuat pe corp, ce-i poarta urmele incaierarilor in care a fost implicat de-a lungul anilor. A facut si 3 ani de inchisoare pentru o crima. In prezent, acesta apeleaza la doctorul Cho (Lee Sung-min), un psihiatru, care promite ca-l poate ajuta in rezolvarea problemei sale. Jang sufera de tulburare de personalitate multipla, altfel spus in corpul sau exista doua ego-uri: unul al lui, de gangster violent ce are o relatie cu Song Yoo-hwa (Sulli), terapeuta de la clinica de recuperare a doctorului Cho, si altul al unui reporter de bizarerii, ce e mereu in cautarea de povesti probate vandute mai apoi presei si televiziunilor, ego ce colaboreaza cu Noh (Lee Kyoung-young), un fost detectiv. Doctorul Choi pune la cale un plan prin care celalalt ego al lui Jang sa fie ucis fara ca ego-ul gangsterului sa-si piara si el. Dar lucrurile scapa de sub control, iar celalat ego prinde viata intr-un trup nou, incepand o batalie intre adevaratul si falsul Jang…
“Real” e un film indraznet pentru industria coreeana de film, fiind o experienta vizuala unica, atinsa partial pana acum doar de cateva filme (Lucid Dream, Secretly Greatly, Phantom Detective). Daca sub aspect vizual vorbim de unicitate si originalitate, efectele vizuale fiind de-a dreptul stralucite, filmul are serios de suferit cand vine vorba de scenariu. Firul epic este plin de lipsuri sau de elemente care in loc sa mareasca coeziunea dintre personaje, o micsoreaza, de multe ori povestea pierzandu-si coerenta. Violenta este deseori gratuita, de dragul spectacolului, iar unele scene nerecomandate minorilor nu sunt cenzurate, celebru fiind scandalul din vara lui 2017 al pozelor nud cu actrita Sulli ce s-au imprastiat pe internet, poze facute intr-o sala de cinema (mult zgomot pentru nimic, sau mai exact simplu marketing pentru a se atrage atentia asupra filmului). Kim Soo-hyun, care pana in 2019 isi va satisface stagiul militar obligatoriu, are o interpretare magistrala a unui personaj cu doua ego-uri diferite, avand un rol dublu solicitant. Sulli reuseste sa iasa din tiparul personajului copilaros si timid din “Fashion King”, avand o interpretare indrazneata, in care incearca sa puna in valoare farmecul sau feminin pe care nu ti-ai fi puut inchipui ca l-ar avea judecand dupa infatisare. Sung Dong-il e tipul cel rau, Lee Sung-min e un piholog versat in timp ce Lee Kyoung-young e un fost politist ce ajuta cauza nobila a unui reporter ce a pierdut totul. Filmul a avut parte de critici in cea mai mare parte negative. Desi distributia si partea de imagini e laudata cam de toata lumea, scenariul e criticat ca fiind inexistent, iar scenele de actiune sunt pe cat de spectaculoase pea tat de plictisitoare, un deja-vu din atatea si atatea alte filme coreene anterioare cu gangsteri. Ca veni vorba de scenele de actiune, e de remarcat munca depusa de cameramani, directorul de imagine realizand ceva ce incearca sa se apropie de scenele dinamice din “The Villainess”. De multe ori la aceste scene ai senzatia ca participi in mijlocul evenimentelor, datorita folosirii extraordinare a camerei mobile. Cu un scenariu confuz si haotic, dar cu o interpretare remarcabila a lui Kim Soo-hyun si cu efecte speciale de calitate, “Real” nu poate fi decat o provocare vizuala si a simturilor. Ramane la latitudinea fiecaruia daca o accepta sau zice “pas”.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.
Queen of the Night (2013) – despre armonia conjugalã şi capcanele ei…
Filmul de debut al regizorului si scenaristului Kim Je-young, “Queen of the Night” (2013), spune povestea unui cuplu aparent obisnuit ce ajunge din intamplare sa se cunoasca si mai apoi sa se casatoreasca, dar a carui armonie conjugala e tulburata, dupa 3 ani, de indoielile sotului legate de o parte din trecutul sotiei sale, care ii era complet necunoscut. Cunoscut pentru scenariul unor filme precum “Love On-Air” sau “Wonderful Nightmare”, si pentru regia recentului “Cheese in the Trap”, Kim Je-young abordeaza in filmul sau de debut tema relatiei conjugale pusa sub semnul intrebarii de o banuiala mai mult sau mai putin intemeiata. Reteta succesului acestei simpatice comedii romantice e una probata anterior, iar aceasta consta in cuplul protagonistilor productiei, format din actrita Kim Min-jung (Gaekju, Man to Man, Land of Wine) si actorul Chun Jung-myung (cunoscut in special din seriale precum “The Duo”, “Glory Jane” sau “The Master of Revenge”). Cei doi au mai aparut impreuna in 2005 in k-drama “Fashion 70’s” , alaturi de Lee Yo-won si Joo Jin-mo, iar chimia lor in film este evidenta. Plin de umor si cu un scenariu ofertant, chiar daca vorbim de un film cu un buget mic si cu o multime de actori buni dar de categorie a doua in industria coreeana de film, “Queen of the Night” nu esueaza in scopul propus, reusind sa ofere aproape 2 ore agreabile, in care amatorii genului se vor delecta cu indoielile unui sot nevrotic si anxios, si cu gesturile si privirea inocenta a unei sotii prea perfecte pentru a fi reala, plina de calitati si aparent fara defecte. Dar cand perfectiunea da pe dinafara…
Filmul spune povestea unui sot ce descopera ca sotia lui perfecta are un trecut nu atat de perfect si devine obsedat sa afle adevarul despre aceasta. Young-soo (Chun Jung-myung) e un tanar ajuns la 30 de ani obsedat sa colectioneze cupoane de reduceri, mare amator de gratuitati, inclusiv cand vine vorba sa plateasca nota de plata la intalniri. E necasatorit si nu e de mirare ca nu are succes la fete, cata vreme apare in ochii acestora ca fiind un zgarcit. Marea lui reusita in viata e intalnirea lui Hee-joo (Kim Min-jung), ce lucreaza la o cafenea. Depasindu-si complexele, reuseste sa o cucereasca si sa se casatoreasca cu aceasta. Hee-joo devine mandria lui Young-soo, iar casnicia lor pare a fi una perfecta. Totusi, dupa 3 ani, Young-soo da din intamplare peste o poza a unei femei ce seamana cu sotia lui, care incepe sa-i dea de banuit. Macinat de intrebari si curiozitate, acesta pune la cale un plan secret pentru a descoperi trecutul sotiei sale, anii sederii acesteia in Statele Unite fiind o necunoscuta pentru el.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera pentru asiacinefil de gligac2002 (Asia Team).
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Ladies vs Ricky Bahl (2011) – escrocul perfect vs oponentul perfect
El, Ricky (Ranveer Singh) poarta diverse nume – Sunny, Dev, Iqbal – in functie de fetele pe care intentioneaza sa le pacaleasca. De profesie e escroc, schimbandu-si identitatea de la o zi la alta in functie de interes. Farmece sau inteligenta, acesta apeleaza la orice functioneaza mai bine in avantajul sau pentru a trage pe sfoara victimele naive. Asta pana cand 3 din victimele sale femei – Raina, Dimpy si Saira – isi unesc fortele pentru a-si regla conturile cu el. Cele trei apeleaza la serviciile unei inteligente vanzatoare, Ishika (Anushka Sharma), ce e angajata si pe care o folosesc ca momeala pentru a-l prinde in cursa pe escroc. Aceasta pozeaza in ipostaza fiicei bogate a unui hotelier aflat in calatorie de afaceri in Goa pentru a investii in bunuri imobiliare. Planul era momirea lui Ricky intr-un parteneriat de afaceri si usurarea acstuia de banii sustrasi de la fete naive, in scopul infaptuirii razbunarii. Dar cand toata lumea se astepta mai putin, totul o ia razna cand Cupidon incepe sa-si faca de cap…
Comedia romantica “Ladies vs Ricky Bahl” (2011) se axeaza pe ideea unei confruntari intre un gigolo versat, ce urmareste sa insele increderea unor tinere si sa le ia banii, si fetele pagubite, care, lipsite de aparare, angajeaza o reprezentanta a sexului lor ce trebuie sa apeleze la farmecele sale pentru a-l momi pe playboy intr-o cursa bine ticluita. Ca structura, filmul aminteste de productia hollywoodiana “John Tucker Must Die”, ce are un scenariu asemanator. Deosebirea e ca desi filmul intra repede in subiect, la fel de repede cade in capcanele tipic Bollywoodiene, firul narativ ducand spre o evidenta dorinta a eroului negativ de a se preschimba intr-un Fat-Frumos pozitiv de dragul iubirii ce ajunge sa o poarte noii sale victime. De aici, productia devine conventionala, ducand spre un final previzibil. Regizorul Maneesh Sharma (aflat la al doilea film din cariera, premiat la debut cu premiul Filmfare pentru Cel mai bun regizor debutant, in 2010) reuseste sa pastreze constant contactul cu audienta si sa extraga o interpretare decenta de la protagonisti. Ca veni vorba de acestia, e vorba de acelasi cuplu de actori cu care regizorul Maneesh Sharma a colaborat la filmul sau de debut din 2010, “Band Baaja Baaraat”, Anushka Sharma (PK, Sultan) si Ranveer Singh. “Ladies vs Ricky Bahl” a fost produs cu o suma mare pentru industria indiana de film, 3,1 milioane dolari, insa a devenit in scurt timp un blockbuster, obtinand incasari de 13 milioane dolari. Criticii de film l-au considerat o productie decenta, apreciind cuplul Anushka-Ranveer pentru interpretare si chimia lor de pe ecran. Filmul a castigat 11 premii si a avut si 3 nominalizari.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera de echipa CREATIVE MEDIA pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Loviturã de stat în Coreea de Nord, în „Steel Rain”
Speculatiile abunda in legatura cu ce noi actiuni va intreprinde regimul nord-coreean, dupa recentele serii de teste nucleare si de rachete cu raza mare de actiune. Thriller-ul politic “Steel Rain” merge un pic mai departe cu un scenariu in care pericolul amenintarii nucleare este iminent in Peninsula coreeana. Cinefilii sunt martori la ce urmeaza dupa ce conducatorul Coreei de Nord, al carui nume nu este mentionat in film, este dat jos de la putere printr-o lovitura de stat, noul lider fiind un comandant si mai ostil democratiei.
“Mi-am propus sa-mi imaginez o situatie de conflict intre Sud si Nord si asa a inceput filmul”, a declarat regizorul Yang Woo-seok, care se intoarce pe marele ecran dupa patru ani (“The Attorney” – 2013), cel mai recent film al sau descriind viata fostului presedinte Roh Moo-hyun.
“ ‘Steel Rain’ este noua porecla a sistemului de rachete cu lansare multipla din Statele Unite si se refera la proiectilele care cad din cer precum o ploaie de otel”, a specificat regizorul. “Motivul pentru care am ales acest titlu pentru film este pentru ca am vrut sa accentuez ca daca nu ne pregatim, tinand cont de circumstantele actuale intre Sud si Nord, situatia ar putea deveni oricand una terifianta.”
Cand proiectilele incep sa cada in timpul unui eveniment in parcul industrial Kaesong, ranind liderul nord-coreean, seful echipei de recunoastere nord-coreene (veteranul Kim Kap-soo) ordona agentului special Uhm Chul-woo (Jung Woo-sung) sa-l ia de acolo si sa fuga catre Sud printr-un tunel subteran pentru a se refugia pana la finalul revoltei. Dupa ce ajunge in Seul, Uhm Chul-woo incearca sa gaseasca un chirurg care sa-l opereze pe liderul nord-coreean, in incercarile sale dand peste Kwak Chul-woo (Kwak Do-won), Secretarul General al Afacerilor Externe si al Securitatii Nationale. Intre timp, Nordul fierbe si are un nou lider care declara sfarsitul armistitiului cu Sudul, in timp ce Coreea de Sud este prinsa cu inaugurarea noului presedinte.
Ca si in cazul multor alte thrillere politice coreene din ultimii ani, anumite parti ale filmului vor parea uimitor de familiare cinefililor. Regizorul nu se teme sa isi exprime scepticismul fata de alianta Coreea-Statele Unite. In discutii, se dezvaluie ca SUA este mai ingrijorata de costurile estimative ale unui potential razboi in Peninsula coreeana, in loc sa faca eforturi reale pentru a reduce la minim pierderile. SUA organizeaza o greva preventiva in nordul Peninsulei, asigurand sud-coreenii ca nu se va intampla nimic rau, in acest timp ei evacuandu-si propriii cetateni din tara.
Apar conflicte interpartidice care sunt clare: regimul conservator actual al Coreei de Sud are intentia de a declara razboiul, in timp ce noul presedinte ales se lupta pentru a opri conflictul.
In ciuda situatiilor turbulente atat nationale cat si internationale, Uhm si Kwak, care au acelasi prenume, dezvolta o legatura frateasca si reusesc sa comunice cu sinceritate intentiile fiecarei parti. Uhm este mai mult decat ucigasul de neclintit si nechibzuit, mod in care deseori este portretizat agentul nord-coreean.
Filmul se transforma in comedie in timp ce descrie relatia dintre cei doi. Cand Uhm dezvaluie ca fiica lui asculta in Coreea de Nord, in secret, muzica k-pop- in special G Dragon, Kwak pune o melodie pe care cei doi ajung sa o asculte cu placere in masina, in timp ce asteapta sa se deblocheze traficul.
In ciuda eforturilor depuse pentru a oferi o imagine realista a relatiilor Sud-Nord, deznodamantul foarte improbabil va uimi pe multi.
“Steel Rain” este produs de Mofac & Alfred si este distribuit de Next World Entertainment, debutand in cinematografele coreene in 14 decembrie. Inca de la premiera, a depasit ca incasari mult asteptata productia hollywoodiana „Star Wars: The Last Jedi”, castigand in 4 zile nu mai putin de 12,4 milioane dolari. In 2 saptamani, productia a strans 23,6 milioane dolari incasari. Se pare insa ca recenta lansare a „Along With the Gods: The two worlds” (ce a strans 21 milioane dolari intr-o saptamana) a cam stricat calculele producatorilor, „Steel Rain” reusind sa ocupa prima pozitie la box-office doar o saptamana.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
A Korean Odyssey (2017-2018) – o adaptare modernã coreeanã dupã „Journey to the West”
“O Odisee Coreeana” respune povestea “Calatoriei spre Apus” (celebra scriere populara din China ce a stat la baza unor francize de succes precum “Journey to the West” sau “Monkey King”) sub forma unei comedii tipic coreene despre o iubire nebuna plasata, desigur, in zilele noastre. Spiritul legendarei Maimute, Son O-gong (Lee Seung-gi) e tot un “baiat rau”, genul ce parcheaza masinile sport ca un star rock, ce-si incalca promisiunile si compromite intalnirile pe nevazute, adica rebelul tipic de care femeile ar trebui sa se fereasca. Odata a facut o intelegere cu o fetita ce l-a eliberat dintr-o temnita invizibila, fermecata. I-a promis acesteia ca daca ea ii va striga numele, el va aparea imediat si o va salva pe fata, dar mai apoi, cu viclenie, sterge numele lui din memoria fetei, scapand astfel de orice obligatii. Spiritul Taurului legendar, Woo-hwi (Cha Seung-won), e, in zilele noastre, proprietarul unei agentii de talente din industria k-pop-ului, fiind mereu in atentia fanilor si a presei de specialitate. Iar Jin Seon-mi (Oh Yoon-seo) e incarnarea calugarului Xuanzang, o idee originala a scenaristelor, o singuratica ce vede oameni morti si al carei sange cu miros de lotus o transforma intr-un magnet pentru monstri. Ea e fetita pe care O-gong a indus-o in eroare in trecut, dar careia acum Hwi ii cumpara un dispozitiv care sa o ajute in relatia cun obraznica Maimuta. E vorba de o bratara magica – o varianta moderna a diademei ce-i provoca dureri de cap Regelui Maimuta in “Calatorie spre Apus” – care, cum se poate presupune, poate transforma orice dusman nesuferit intr-o garda de corp, iubit sau… sclav. Serialul va pivota in jurul iubirii care se va naste intre O-gong si Seon-mi, insa cum Regele Maimuta e personificarea anarhiei, acesta va face tot ce-i va sta in putinta si in inteligenta pentru a scapa de bratara si de stapana sa, chiar daca asta ii va frange inima…
Serialul este scris dupa un scenariu al surorilor Hong, celebre in industria k-dramelor pentru nota de fantezie introdusa in povestile lor, ca vorbim de seriale precum Hong Gil-dong, Master’s Sun sau My Girlfriend is a Gumiho sau de seriale mai putin reusite dar ce au prins la anumite categorii din randul publicului, precum “You Are Beautiful” sau “Big”. De data asta, ele se inscriu in trendul ce a innebunit industria coreeana de televiziune si de film venit de peste ocean, cel al fanteziilor transplantate in zilele noastre, si care inca prind bine la public, dar distrug esenta spiritului k-dramelor, lipsindu-le de principalul lor atu, originalitatea. Iar daca ne gandim ca “Journey to the West” e o scriere de baza a literaturii chineze, ne intrebam de ce celebrele surori nu au gasit o sursa de inspiratie autohtona. Sa fi fost epuizata toata tematica “gumiho” si a vampirilor inexistenti in traditia coreeana ? Serialul a fost produs de tvN, iar primul sau episod a starnit curiozitatea multor amatori ai genului, fiind cel mai urmarit episod de serial difuzat atat pe cablu cat si prin satelit in intervalul orar al difuzarii sale in Coreea. Statisticile au spus ca in general publicul interesat de acest serial a fost cel cu varsta cuprinsa intre 20 si 49 de ani, adica cam acelasi public tintit si de producatorii de seriale de peste ocean, fiind o dovada in plus ca scenariile moderne, dupa tipic american, reusesc sa atraga in fata micului ecran si alt public decat femeile casnice si pensionarele ce au constituit temelia industriei serialelor de televiziune de dupa explozia Hallyu. Episodul 2 a starnit ceva controverse pentru ca a fost difuzat cu intrerupri in Coreea si multe pauze de reclame, iar in final nu a mai fost difuzat integral, postul tv cerandu-si scuze si motivand ca a existat o intarziere in partea de retusare grafica a episodului, ce a fost redifuzat integral a doua zi, de Craciun (vechea hiba a industriei k-dramelor cu filmari realizate pe parcursul difuzarii serialului…) Intr-un final, cele 20 de episoade ale serialului au avut ratinguri foarte bune pentru un post tv difuzat prin cablu ce nu are acoperire nationala in Coreea, cu o medie de rating de 5,4 respectiv 6,1 % (in functie de agentia ce a facut monitorizarea tuturor episoadelor).
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Night Light (2016-2017) – despre motorul ce pune în mişcare lumea şi ambiţiile ce le naşte
Banii pun lumea in miscare. Cu ei “poti cumpara mancare, dar nu si pofta de mancare; medicamente, dar nu sanatate; paturi moi, dar nu somn; cunoastere, dar nu intelepciune; stralucire, dar nu frumusete; splendoare, dar nu caldura sufleteasca; distractie, dar nu bucurie; cunostinte, dar nu prieteni; servitori, dar nu loialitate”, spune poetul norvegian Arne Garborg. Oamenii tind sa te judece (gresit) dupa cati bani ai nu dupa ceea ce esti, catalogandu-te ca bogat sau sarac si dupa caz marginalizandu-te. Realitatea ne arata ca goana dupa castig si bunuri materiale abat atentia de la adevaratele valori care conteaza si care sunt cu adevarat importante si pe care nu le poti cumpara cu bani: familie, libertate, multumire, etc. Iubirea pentru bani atrage dupa sine numai suferinta, durere, boala, si poate declansa adevarate tragedii. Toate astea si alte ambitii pe care le atrag banii sunt relevate in serialul Night Light.
Seo Bong-soo, un coreeano-japonez, impreuna cu doi buni prieteni, Park Moo-il si Son Ui-sung, pornesc o afacere, dar se dovedeste ca prietenia nu valoreaza nimic in fata lacomiei si cei doi il tradeaza: unul presat de politie, care avea informatii ca afacerile nu sunt prea curate, iar Moo-il ravnind la averea lui, astfel ca fostii prieteni devin dusmani de moarte, Bong-soo intorcandu-se in Japonia unde isi incepe o alta afacere in care o implica, de mica, pe singura lui fiica. Peste ani, fiul lui Moo-il, Park Gun-woo, pe care nu-l fascinau deloc afacerile prospere ale tatalui sau, pleaca in Japonia pentru a-si realiza cel mai mare vis, acela de a deveni cantaret. Intamplarea face sa o cunoasca pe Seo Yi-kyung, nimeni alta decat fiica fostului prieten al tatalui sau si cei doi se indragostesc unul de altul, dar sunt descoperiti de Boong-soo, care il obliga pe Gun-woo sa paraseasca Japonia. Acesta se intoarce in tara sa natala si pierde orice legatura cu Yi- kyung. Este obligat sa se implice in afacerile tatalui sau care este arestat, iar luptele din interiorul Moojin Group il tin ocupat, dorind din tot sufletul sa poata intr-o zi sa demonstreze ca se pot face si afaceri curate. Dupa ani o intalneste din nou pe Yi-kyung, acum o femeie matura, eleganta si rece care, cu ajutorul banilor foarte multi pe care ii are, vrea sa acceada cat mai sus cu putinta calcand peste toti, lucru ce il inspaimanta pe Gun-woo. Acesta, prevazand prapastia spre care se indreapata femeia, vrea sa o opreasca si pentru asta face o alianta cu Se-jin, o angajata foarte inteligenta pe care o avea Yi-kyung, care avea acelasi scop: sa o opreasca pe Yi-kyung de la distrugere.
Seo Yi-kyung (Lee Ye-won, – Bad Love, Queen Seon Deok, 49 Days, etc.) este crescuta si educata de tatal ei in stil spartan si de cand era inca un copil este invatata despre valoarea si puterea banului, asa ca acesta ii este singurul prieten pe care il are, iar in afacerile tatalui sau se descurca foarte bine. Cand il cunoaste pe Gun-woo, se indragosteste de el nestiind cine este si ca va atrage mania tatalui sau asupra lui, iar cand il gaseste ranit refuza sa il urmeze in Coreea pentru ca nu putea parasi singurul lucru pe care il cunostea: sa faca bani. Sufera dupa el, dar avand ambitia de a-i arata tatalui sau ca este buna in ceea ce face, se autoeduca, dorind sa uite momentul de ratacire din viata ei si devine o femeie tare ca stanca, cu inima rece, care nu-si permite sentimente, despre care spune ca sunt ca banii si trebuie folosite cumpatat, fara prieteni sau slabiciuni. Peste ani, isi fixeaza zona de afaceri in Coreea si il reintalneste pe Gun-woo, care ramane uimit de indarjirea si determinarea ei in a-si atinge scopul, acela de a vedea oamenii care i-au furat afacerea tatalui sau facuti una cu pamantul. Pentru asta se inconjoara de oameni loiali, pe care initial ii testeaza si impreuna construiesc o adevarata dantelarie de intrigi si capcane in care sa cada prada si astfel, porneste pe un drum din care nu se mai poate intoarce, pentru ca asta este viata ei si daca nu ar mai putea face singurul lucru pe care il stie, atunci ar prefera sa moara.
Park Gun-woo ( Jin Goo – Descendants of the Sun, Falling for Innocence, Ad Genius Lee Tae Baek, etc.) este fiul lui Moo-il si ajunge in Japonia manat de dorinta de a deveni cantaret, si pentru asta face tot felul de munci marunte in asteptarea momentului potrivit. O cunoaste pe Yi-kyung de care se indragosteste si care ii este fidel spectator la incercarile lui musicale, pana cand Seo Bong-soo ii descopera, si il obliga prin mijloace neortodoxe sa paraseasca Japonia, lasand-o in urma pe femeia pe care o iubea si care la propunerea lui de a fugi impreuna, refuza. Se intoarce fara entuziasm sa preia afacerea tatalui sau care este arestat si incepe un razboi al nervilor cu unchiul sau, care vrea pentru el afacerea. Cinstit si dornic de a demonstra ca se pot face afaceri curate, incearca sa curate zgura ce se asezase de-a lungul anilor peste Moojin Group. Tanar si neexperimentat, cu idei care nu sunt pe placul celor de la conducere, calauzit de dorinta de a face altfel lucrurile, se vede inlaturat chiar de femeia pe care, odata, o iubise.
Lee Se-jin (Uee – Gold Rainbow, High Society, Marriage Contract,etc.) duce o viata modesta, si in dorinta de a asigura un trai ceva mai bun matusii si nepoatei cu care locuia, practica mai multe munci part-time, si aduna banut cu banut pentru ele. Tanara, cu o disponibilitate teribila de a munci, devine angajata, bine testata intai, la S Finance, paravanul dupa care isi desfasura afacerile Yi-kyung, care devine idolul ei. Inzestrata cu o inteligenta iesita din comun, se descurca in toate sarcinile pe care le primeste (unele foarte periculoase), starnind admiratia colegilor ei, care o primesc ca pe una de-a lor. Dar la un moment dat ia initiative personale asa cum crede ea ca ar trebui luate si nu cum i se traseaza sarcinile, deviind sau ruinand astfel planurile pe care le teseau colectivul din care facea parte, si atunci este concediata. Incearca sa-si coboare idolul de pe piedestal si chiar o face, in putine clipe, sa devina umana, dar atat. Apreciind prietenia cu ea prea mult, ia hotararea sa o intreaca in afaceri, iar pe ea sa o poata opri din drumul care nu duce decat in sus si de unde caderea este fatala, asa ca se aliaza cu Gun-woo sa-i stopeze urcusul.
Mai sunt si alte personaje pe care o sa le descoperiti in acest serial din categoria “melodrama, romance, financial”, si care are 20 episoade, difuzat de MBC in anul 2016, regizor fiind Lee Jae-dong (Thank You, I Miss You, The Spring Day of My Life, etc.) dupa scenariul scris de Han Ji-hoon (Last, Temptation, Dr. Jin, etc.).
In distributia thriller-ului “Children of a Lesser God” difuzat de cei de la OCN se afla actorii Kang Ji-hwan (“Monster”, “Big Man”) si Kim Ok-bin (“The Villainess”, “Yoo-na’s Street”, “Sword and Flower”). Serialul va fi un thriller in care personajele principale sunt doi detectivi de politie, dar nu avem de-a face cu un serial politist clasic; de-a lungul episoadelor exista o nuanta de supranatural. “Cand bat clopotele, un adevar iese la iveala”, este scris pe posterele serialului.
