“Broken” e o recenta productie coreeana ce readuce in discutie o chestiune care macina de mult timp societatea japoneza, cea a delincventei juvenile. De ce cea japooneza ? Pentru ca filmul e de fapt o adaptare a unui roman scris de japonezul Keigo Higashino, “Hovering Blade”, in 2004, ce a si fost ecranizat cu succes in 2009 in Japonia. Cu toate ca problema delincventei juvenile e una universal valabila, simptomele si consecintele ei fiind asemanatoare in orice societate, in “Broken” se simte mult specificul japonez. E una din cele mai fidele ecranizari coreene ale unui roman scris de un japonez, in care regasim tot ce e specific filmului japonez de gen: imagini sumbre, o atmosfera stranie, o tensiune pe care o simti pe tot parcursul filmului, o violenta dusa uneori pana la extrem nespecifica filmului coreean, mult mai rezervat in descrierea violentei. Desigur, tocmai datorita acestui lucru, filmul a fost clasificat cu rating R+19. Nu neaparat violenta socheaza in acest film, care e intensa in doar cateva scene, in rest fiind vorba de un thriller autentic, ci mai ales anumite scene cu profund caracter antisocial, destul de greu de suportat de spectator. Insa dincolo de aceste lucruri, filmul ridica numeroase intrebari si prezinta ipostaze cutremuratoare ce ne fac sa ne intrebam daca legea e facuta cu adevarat pentru a pedepsi infractorii, ca e vorba de persoane adulte sau copii, sau e facuta pentru ca prin masurile uneori prea permisive sa duca la indreptarea persoanei. Si se mai pune o intrebare: poate o persoana ce a gresit grav sa se indrepte vreodata ? Filmul incearca nu sa raspunda la aceste intrebari, ci sa ofere o alternativa cruda la dreptatea infaptuita de Justitie: justitia personala. Chiar daca suna a ceva desprins parca din vendettele evului mediu apusean, sa fie asta o alternativa si la nedreptatea sociala a lumii moderne ?

Lee Sang-hyeon (Jung Jae-young) e un umil angajat al unei fabrici private de textile. Sotia i-a murit dupa 3 ani de lupta cu o boala nemiloasa, trebuind sa-si creasca singur unica fiica, pe Su-jin. Ocupat mai mereu cu lucrul, preferand sa ramana peste program sau, eventual, sa mearga dupa program sa isi inece amarul in bautura, Sang-hyeon isi neglijeaza mereu fiica, uitand de planurile comune facute de aceasta. Intr-o seara ca oricare alta, in care Sang-hyeon isi anunta fiica prin sms ca intarzie deoarece la fabrica i s-a impus un obiectiv de productie ce trebuia obligatoriu atins, fata acestuia dispare. Revenit tarziu acasa, tatal gaseste casa saracacioasa pustie si crede ca probabil fiica lui s-a dus sa stea la prietenele ei de scoala. Doar ca a doua zi e cautat de sergentul Jang de la politie, care il solicita pentru a identifica un cadavru, despre care sustine ca ar fi al fiicei sale. Desi la inceput crede ca totul e o gluma, la vederea cadavrului intreaga lui lume se prabuseste dintr-o data, sfaramandu-i sufletul. In fata promisiunilor sergentului Jang de a-i gasi pe autorii violului si crimei, Sang-hyeon decide sa-si faca singur dreptate si porneste pe urmele autorilor primind informatii confidentiale de la un necunoscut. Ceea ce e pe cale sa descopere e cel putin la fel de cutremurator ca fapta oribila comisa de autori impotriva fiicei sale.

“Broken” este cea de-a treia adaptare coreeana pentru marele ecran dupa o opera a romancierului japonez Keigi Higashino, dupa “White Night” (2009) si “Perfect Number” (2012). Cunoscut pentru romanele sale de mister, Higashino a scris o multime de romane ce sunt foarte cautate de cineastii japonezi in vederea ecranizarii lor. E suficient sa amintim doar cateva filme si seriale realizate dupa romanele sale: Tegami, The Wings of the Kirin, Galileo, Himitsu, Byakuyako, Shinzanmono. Filmul coreean a strans peste 450.000 de spectatori in salile de cinematograf in primele 4 zile de la lansare, veniturile totale obtinute la box-office fiind de 7,3 milioane de dolari. Regizorul Lee Jung-ho, ce a debutat in 2010 cu “Bestseller”, a optat pentru o distributie in care capul de afis e tinut de Jung Jae-young, pe care l-am vazut recent in “The Plan Man”, intr-un rol comico-dramatic, dar si in numroase alte filme ce nu mai trebuie amintite. De aceasta data il interpreteaza pe Lee Sang-hyeon, un rol dramatic prin excelenta al unui tata ce cauta sa-si faca singur dreptate, in fata incapacitatii autoritatilor si a justitiei de a reactiona si pedepsi adecvat astfel de faradelegi grave. Trecand peste atmosfera grea, placida, a filmului, acesta ridica cateva semne de intrebare majore privind echitatea sociala, punand in fata spectatorului cateva situatii paradoxale in care autorii minori ai unor fapte grave ajung sa fie protejati in fata maniei razbunatoare a membrilor familiilor victimelor lor. In plus, ca in atatea alte filme, sunt subliniate o data in plus lacunele sistemului judiciar coreean, ce permite asemenea anomalii si sanctionarea prea putin drastica a minorilor delincventi ce nu constientizeaza gravitatea propriilor fapte comise. Atitudinea acestora ajunge pur si simplu sa te revolte si sa te faca sa dai dreptate celui ce incearca sa-si faca singur dreptate intr-o societate surda si oarba. Si poate cel mai bine intelege prin ce trece tatal victimei chiar politistul, sergentul Jang, care are o vorba: “criminalii, ca sunt adulti sau copii, tot criminali sunt, nu exista deosebire intre criminali”. Din pacate legea nu tine cont de acest lucru, iar ultima replica din film, rostita chiar de politist, ne arata un adevar crunt si greu de acceptat: legea e mereu nedreapta. Ea trebuie sa fie perfectibila, sa nu lase loc de scapari, pentru a nu se instaura haosul intr-o lume si asa fragila si macinata de conflicte. Un film greu, dur si apasator, ce te lasa in suspans mult timp dupa ce l-ai vizionat.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de cristinab, lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil