Intr-o tara – Mongolia – cu doar 24 de cinematografe (in 2011), puternic influentata de spatiul rusesc, ce se intinde pe o suprafata de peste 1,5 milioane km patrati, avand o populatie de nici 3 milioane de locuitori, a face un film e o adevarata aventura. Vorbim de o tara in care aproximativ 30% din populatie e una nomada si semi-nomada, iar 45% din mongoli traiesc in capitala Ulan Bator, deci si interesul pentru vizionarea unor productii nu doar autohtone ci in general a unui film e aproape inexistent. Cat despre o “industrie” a filmului nici nu poate fi vorba. Prin traditie, mongolii au fost o populatie nomada ce a trait in stepe, motiv pentru care si suprafata arabila a tarii e una infima. Daca in nord si vest stepa mongola e inconjurata de munti, in sud se afla celebrul desert Gobi, astfel ca aceste elemente naturale si-au pus din plin amprenta asupra modului de viata si culturii mongole. Este stiut faptul ca in 1206, Genghis Han fonda Imperiul Mongol, nepotul sau Kubilai Han cucerind China si fondand dinastia Yuan. Prabusirea dinastiei Yuan ii va face pe mongoli sa se retraga in Mongolia, urmand o perioada de lupte sporadice cu dinastia chineza Qing. La sfarsitul secolului XVII, Mongolia e total integrata in zona de influenta a dinastiei manciuriene Qing, ce o va controla pana in 1911. In 1911, odata cu prabusirea dinastiei Qing, Mongolia isi proclama independenta, punand capat unei dominatii de 220 de ani. Dar in scurt timp aceasta a cazut sub influenta sovietica, ideile Revolutiei bolsevice ajungand pana in stepa mongola, unde e proclamata Republica Populara Mongola in 1924, ce devine stat satelit al URSS. Dupa prabusirea regimurilor comuniste din Europa de Est la sfarsitul lui 1989, si Mongolia are parte de o revolutie democratica la inceputul lui 1990, care consemneaza schimbarea Constitutiei, introducerea pluripartitismului si tranzitia la economia de piata. O asemenea istorie nu avea cum sa treaca neobservata de putinii cineasti dornici sa arate lumii istoria, traditiile si cultura urmasilor lui Genghis Han. Din pacate problemele economice specifice unei tari din lumea a treia si specificul Mongoliei au facut ca industria cinematografica sa nu se dezvolte. Putinele filme erau finantate de regimul comunist si erau in general documentare. In 2012 s-a realizat primul film istoric mongol cu mijloace moderne, “Aravt: Legend of the Ten”, ce avea in centrul sau imaginea marelui cuceritor Genghis Han. In acest an, insa, un necunoscut debutant, Shuudertsetseg Baatarsuren, si-a lansat productia “Warrior Princess”, ce spune o poveste inspirata din fapte reale, si, in premiera, ce nu are legatura cu Genghis Han si perioada lui istorica.

Printesa Ahno este fiica Lordului Ochirt Tsetsen, unul din cei mai respectati lideri ai mongolilor apuseni de la sfarsitul secolului XVII. Avand, insa, o varsta, si cum fiica lui avea sa implineasca in curand 18 ani, se gandeste sa o marite cu cineva potrivit pentru a prelua conducerea mostenirii sale. Ahno, priceputa in folosirea arcului de mica, are in suflet pe cineva, e vorba de Galdan, ce provenea dintr-un trib aflat in bune relatii cu cel al tatalui ei, care a protejat-o pe mama acestuia in momentul in care capul familiei s-a stins cu multi ani in urma. Insa Galdan intre timp a urmat drumul preotiei, devenind Mare Lama, astfel ca Ahno a trebuit sa-si inabuse sentimentele in suflet si sa spere ca soarta nu va fi atat de cruda cu ea. Pentru a intari legatura cu tribul lui Ochirt, Senge, fratele lui Galdan, ce preluase conducerea de la tatal sau defunct, isi anunta intentia de a o cere in casatorie pe Ahno. Iar Ochirt Tsetsen accepta, astfel ca Ahno urmeaza sa paraseasca tinutul natal si sa plece la sotul ei. E momentul in care are loc o conspiratie, Senge e ucis, iar Galdan e obligat de mama sa sa renunte la straiele preotesti si sa devina noul conducator. Galdan accepta si astfel devine sotul lui Ahno, asa cum aceasta a visat din copilarie. Dar in curand, lupta pentru putere, orgoliile nemasurate, pericolul inamic, toate isi pun amprenta pe Galdan, care se schimba radical.

“Warrior Princess” a devenit cel mai de succes film mongol din toate timpurile, conform incasarilor ce le-a avut in tara sa. Insa acesti termeni ce pot parea la o prima vedere pomposi trebuie raportati la cele enumerate mai sus, anume specificul Mongoliei, numarul de cinematografe existente in tara, dezvoltarea cinematografiei din aceasta tara, dar si la situatia economica a zonei, 20% din mongoli traind cu nici 2 dolari pe zi ! Cu atat mai surprinzatoare este distribuirea filmului pe dvd de catre celebra companie Lionsgate, care da astfel un nesperat ajutor regizorului si in general filmului mongol, facand posibila distribuirea lui la nivel mondial. Iar cei de la Lionsgate au avut grija sa realizeze un trailer atat de spectaculos incat sa te convinga imediat sa vizionezi filmul, sa-ti doresti sa-l cumperi sau sa-l inchiriezi. Din pacate realitatea e cu totul alta, iar ceea ce se proclama a fi cel mai de succes film mongol din toate timpurile e, ca realizare, o productie ce nu are cum sa faca fata la nivel international. De la inceput trebuie spus ca cine are asteptari mari bazandu-se pe trailer, in speranta vizionarii unui film istoric spectaculos, plin de efecte speciale, ar trebui sa vizioneze un alt film. “Warrior Princess” ar trebui admirat pentru ceea ce ofera placut iubitorilor de filme istorice, si nicidecum n-ar trebui criticat efortul realizatorilor care, ca filmul mongol in general, se afla practic la inceput de drum in materie de productii de epoca. In absenta unei traditii in domeniu si a unei experiente (nici macar seriale istorice nu sunt produse in Mongolia), sunt usor de inteles numeroasele scapari in realizarea acestui film. Montajul sufera serios, imaginile nu au continuitate si nu exista nici un moment intentia surprinderii unor cadre lungi din natura care sa faca legatura intre scene sau sa introduca in atmosfera. Coloana sonora e aproape inexistenta pe toata durata filmului, nefiind subliniate multe momente importante prin potentarea trairilor personajelor; muzica izbucneste pe final, in speranta ca se va reusi sa ni se smulga o lacrima, dar pe cine pacaleste regizorul ? Efectele sonore sunt ca si inexistente, existand multe scene de lupta in care abia se aude cum se ciocnesc armele, in timp ce efectele vizuale se reduc la 2-3 scene de nici 10 secunde fiecare, total irelevante, in care sunt lucrate pe calculator si pelucrate niste sageti zburand sau niste stelute aruncate catre un inamic care nu se stie daca a si fost ucis de ele pentru ca se schimba cadrul. Slow-motion-urile sunt primitive, iar fara un fundal sonor pot da impresia ca s-a blocat imaginea. Povestea este spusa simplu, in graba, la cele 90 de minute ale filmului abia avand posibilitatea de a identifica personajele dupa nume, dar sa te mai atasezi de ele, in special ca pe langa cele 2 personaje principale se mai perinda prin film alte cateva zeci, unele pentru o durata scurta de doar cateva cadre, care influenteaza firul evenimentelor si apoi dispar definitiv. Per ansamblu, ca realizare, filmul e cu doua clase sub orice productie hollywoodiana sau europeana de epoca din anii ’50-’60, iar asta spune tot.

Dar nu acesta e motivul pentru care acest film merita vazut. Calitatea slaba a realizarii lui e de inteles, iar cand nu ai o scoala de film in spate, cum au chinezii, japonezii sau coreenii, e greu sa cladesti totul de la zero, dar nu imposibil. Iar cel mai bun exemplu e cinematografia vietnameza, care a inceput timid sa iasa pe piata internationala cu cateva filme istorice spectaculoase, care sunt din ce in ce mai bune de la un an la altul. Ce atrage atentia la “Warrior Princess” sunt costumele. Veti vedea costume traditionale mongole, straie de nunta, armuri de razboinici spectaculoase, care fascineaza. Nici interpretarea celor doi protagonisti nu e rea, acestia fiind actori profesionisti, spre deosebire de alte filme mongole in care protagonistii sunt actori de ocazie, oameni obisnuiti ce-si joaca rolul in stepa conform scenariului (a se vedea filmele realizate de straini despre stepa mongola, gen Mongolian Ping-pong,The Cave of the Yellow Dog, The Story of the Weeping Camel, si lista ar putea continua). Dar poate principalul motiv care te-ar face sa iti doresti sa vizionezi acest film e atmosfera si mai ales perspectiva. Pana acum am vazut filme despre istoria Mongoliei sau a unor regiuni din Mongolia doar din unghiul de vedere al chinezilor, japonezilor, coreenilor sau ex-sovieticilor, ca sa nu vorbim de productiile clasice hollywoodiene din anii ’50-‘60. E inutil sa amintim titluri arhicunoscute recente precum “Mongol”, “The Blue Wolf”, “Genghis Han” sau de ce nu recentul “Empress Ki”, ce facea trimitere la sfarsitul perioadei de glorie a dinastiei Yuan. Fiecare cinematografie a avut propria viziune asupra mongolilor, dar cum e sa vezi lucrurile spuse de un mongol, din propria lui perspectiva ? Nu pare o provocare careia nu poti sa-i rezisti ? Cum e sa auzi limba mongola pe fundal, sa vezi tenta de eroizare a personajelor principale si cea de victimizare a natiunii mongole in fata invadatorului chinez ? Parca e altceva decat ai vazut in filmele despre Mongolia. E ca si cum ai auzi o poveste spusa nu de calatori prin acele tinuturi, ci chiar de oamenii locului. Adica ti se deschide in fata o lume despre care nu stiai decat din spusele altora, pe care ai ocazia sa o descoperi in forma ei bruta, neprelucrata.

Dincolo de plusuri si de minusuri, aceasta productie originala ne ofera o incursiune in istoria Mongoliei intr-o alta perioada decat cea cu care eram obisnuiti. La sfarsitul secolului XVII, mongolii erau divizati, marea realizare a lui Genghis Han ce a reusit sa-i uneasca pentru prima oara pe toti mongolii intr-un imperiu e deja istorie. Si totusi, un anume Galdan (imagine stanga) reuseste sa se afirme drept conducatorul oiratilor, adica a mongolilor apuseni din zona muntilor Altai. Acesta incearca o refacere a Imperiului mongol prin supunerea triburilor mongole din stepa centrala, fapt care il aduce in conflict cu Imparatul Qinq Kangxi, ingrijorat de pericolul renasterii unui puternic imperiu mongol. Pe acest fundal, ambitiile lui Galdan sunt inabusite in sangeroasa batalie de la Zuunmod (Valea celor o suta de copaci), din 1696. Desi in film se vorbeste de un raport numeric puternic disproportionat, 30.000 de mongoli impotriva a 200.000 de manciurieni, istoria consemneaza faptul ca armata condusa de insusi Imparatul Kangxi nu a avut mai mult de 50.000 de oameni, fata de cei 30.000 de mongoli ai lui Galdan. Intr-adevar, ceea ce a asigurat victoria chinezilor a fost superioritatea militara datorata utilizarii armelor de foc (tunuri si muschete a caror cunostinte despre utilizare le-ar fi dobandit de la europeni) in fata carora mongolii au ripostat cu arcuri cu sageti, sabii si lancii. Batalia a fost un dezastru pentru mongoli, ce au incercat sa atace folosind tactica ambuscadelor in zone greu accesibile cele 2 corpuri militare secundare ale armatei chineze, pentru a diminua numeric fortele inamicului. Tactica Imparatului a dus la incercuirea trupelor lui Galdan, ce sufera tradarea unor conducatori ce se alatura inamicului cu mii de soldati mongoli. In Valea celor o suta de copaci Galdan e incercuit, insa in acel moment intervine un personaj care avea sa marcheze istoria Mongoliei. E vorba de curajoasa sotie a lui Galdan, Regina Ahno (sau Anu) (imagine drapta) , care impreuna cu cateva zeci de femei ce trebuiau sa-si protejeze familiile in munti rupe incercuirea inamica si ii permite sotului ei Galdan sa scape cu cei 40-50 de oameni ramasi. Regina Ahno moare eroic pe campul de lupta, iar ca o dovada a pretuirii de care aceasta se bucura pana in zilele noastre, in pezent peste 30.000 de mongoli poarta numele Ahno. Galdan moare un an mai tarziu, si odata cu el si visul refacerii imperiului mongol. Mongolia ajunge definitiv sub controlul dinastiei manciuriene Qing, din stransoarea caruia nu va mai scapa 220 de ani. O mare parte din film reflecta adevarul istoric, regizorul scenarist incercand sa introduca si sa dea amploare si povestii de iubire ce i-a legat pe Galdan si pe printesa Ahno, care se iubeau de mici dar pe care destinul i-a separat crunt in momentul in care el devine Mare Lama, iar ea e promisa de tatal sau ca sotie fratelui lui Galdan, Senge. Ceea ce surprinde, insa, este introducerea unui mesaj cu tenta umanista ce incearca sa spuna ceva de genul “si mongolii sunt oameni”. Exista un moment catre finalul filmului in care mongolii sunt victimizati ostentativ, Galdan revoltandu-se impotriva atrocitatilor comise de chinezi fata de oameni nevinovati. Nimic iesit din comun, pana aici. Doar ca vorbim de mongoli, o populatie nomada supusa intotdeauna cu si prin intermediul sabiei, iar la nivelul secolului XVII, mentalitatea era similara cu cea din timpul lui Genghis Han. E inutil sa mai vorbim ca in spatele renumelui de “Cel mai mare cuceritor al lumii” se afla si reversul medaliei, anume ca a fost unul din cei mai mari criminali ai omenirii, la comanda caruia au fost ucisi peste 16 milioane de oameni, multi dintre ei nevinovati, femei si copii. Asadar, cine pe cine pacaleste aici incercand o sensibilizare a spectatorului prin victimizare si printr-o aratare cu degetul spre China ? Cand au cucerit China si au instaurat dinastia Yuan, cate atrocitati au comis mongolii ? Iti da dreptul de a te autovictimiza faptul ca esti inferior din punct de vedere militar si esti neajutorat si divizat ? Aici e vorba de o lectie a istoriei pe care mongolii nu au invatat-o, la finele secolului XVII, anume ca doar uniti pot rezista in fata inamicului si pot fi o natiune puternica. Cand au fost uniti, au cucerit lumea, cand au fost divizati si orgoliosi, istoria i-a pedepsit. Cam la asta se rezuma intr-o fraza filosofia acestui film, trecand peste toate lipsurile si tendintele sale evidente.

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil