Autor al unor filme pe tematici foarte variate, ca e vorba de Visitor Q, Sukiyaki Western Django, One Missed Call, Crows Zero, Sabu, 13 Assassins, Lesson of Evil, Hara-kiri: Death of a Samurai, prolificul regizor Takashi Miike a surprins mereu. Nu atat prin tematicile abordate, care uneori pot parea de-a dreptul bizare (Visitor Q, Sukiyaki Western Django) cat prin duritatea excesiva dusa uneori pana la paroxism (Lesson of Evil). Dar asa si-a facut un nume pe plan international, fiind poate singurul regizor japonez (in afara lui Koji Wakamatsu ce face parte dintr-o alta perioada si ce s-a identificat cu un cu totul alt gen) cunoscut pentru scenele socante de violente extrema incluse in filmele sale. Umorul negru si adevaratele bai de sange din filmele sale au impins pana la maxim limitele cenzurii, facand din Miike un regizor extrem de controversat in tara sa. Si cu toate acestea, mereu s-a aflat in atentia presei internationale de specialitate, a criticilor de film, a marilor festivaluri, in fiecare an lansand cel putin un film, din 1991 pana in prezent regizand peste 80 de filme pentru marele ecran. In filmele ultimilor ani, cu cateva exceptii, Miike pare a fi renuntat la violenta dusa la extrem si la descrierea amanuntita a acesteia, dar cine stie cat dureaza aceasta perioada de acalmie ? “Shield of Straw”, lansat in 2013, a fost ceea ce criticii au numit cel mai bun film de actiune japonez al anului 2013. Desi a fost un succes mediu de box-office, cu incasari de aproape 18 milioane de dolari, filmul a beneficiat de o puternica promovare datorita distribuirii sale de catre celebra companie Warner Bros. Un lucru notabil e faptul ca in 2013, Miike a fost la Cannes, si nu ca simplu spectator, “Shield of Straw” fiind nominalizat la Palme D’Or. Avand la baza romanul lui Kazuhiro Kiuchi (celebru in special pentru seria manga Be-Bop High School), adaptat de scenaristul Tamio Hayashi (Usagi Drop, Golden Slumber), “Shield of Straw” e o fictiune exagerata despre consecintele neincrederii umane si o fabula trista despre cum banul si setea de razbunare poate suci mintile oamenilor. In rolurile principale ii revedem pe Tatsuya Fujiwara, cunoscut din filme celebre precum Battle Royal, seria Death Note, Chameleon, Kaiji, The Incite Mill, Sabu, si care in acest an va aparea in ultimele 2 parti ale trilogiei Ruroni Kenshin, ce interpreteaza un rol negativ, dar si pe Takao Osawa din Ichi, Goemon, Ballad sau din seriile pentru micul ecran “Jin”, ce interpreteaza rolul prin excelenta pozitiv.

O serie de crime infioratoare impotriva unor copii zguduie intreaga Japonie. Autoritatile nu reusesc sa gaseasca criminalul in serie, insa probele ADN indica faptul ca principalul suspect ar fi un anume Kunihide Kiyomaru (Tatsuya Fujiwara). Acesta e de negasit. Asta pana cand bunicul unei fetite de 7 ani ucise de Kiyomaru, milionarul Ninagawa, incepe un joc nebunesc, folosindu-se de influenta pe care o are. Acesta deschide un site exact cu numele criminalului, pe care autoritatile nu reusesc sub nici o forma sa-l inchida, site prin intermediul caruia ofera o recompensa de 1 miliard de yeni (aproximativ 1 milion de dolari) oricarei persoane il va ucide pe criminal. Inclusiv daca acesta e ucis printr-un ordin oficial al unei autoritati. La scurt timp, amicul din Yakuza care il ascundea pe Kiyomaru incearca sa-l ucida pentru a pune mana pe recompensa uriasa. Kiyomaru reuseste sa scape cu viata si se preda la cea mai apropiata sectie de politie. In mare secret, autoritatile formeaza o echipa de 5 agenti de elita, 2 de la Politia Metropolitana Tokyo, 2 de la Paza Speciala si unul de la Politia locala din Fukuoka, care trebuie sa escorteze in mare taina periculosul criminal la politia din Tokyo, spre a fi deferit justitiei. Locotenentul Mekari accepta sa intre in aceasta echipa, chiar daca scopul acesteia e unul deloc onorant: protejarea vietii unui criminal in serie. Imediat ce parasesc sectia de politie din Fukuoka, constata ca sunt de fapt niste tinte vii, iar cei peste 120 de milioane de japonezi sunt toti niste potentiali inamici.

Chiar daca filmul este o fictiune ce are in centrul sau mania japonezilor pentru jocuri bizare (a se vedea filme gen Kaiji, Incite Mill etc), acesta ascunde cateva mesaje ce ridica semen de intrebare spectatorului. Locotenentul Mekari e agentul de politie perfect, dedicat in totalitate meseriei sale. Trecutul sau ascunde o tragedie, pierzandu=si familia din cauza unui inconstient, insa a invatat sa ierte si a realizat ca razbunarea nu-I va aduce inapoi fiintele dragi pierdute. Din acel moment s-a dedicat doar meseriei de agent in fortele de paza, iar acceptarea periculoasei misiuni e de fapt un test pentru sine insusi. Cine ar escorta cu pretul propriei vieti un criminal care a luat vietile unor copii ? Profesionist desavarsit, acesta stie sa faca deosebira intre datoria ca politist si emotia publica ce a cuprins societatea japoneza in fata infioratoarelor crime. Insa cei care incearca sa-l opreasca din indeplinirea misiunii nu sunt doar familiile victimelo criminalului, c ear avea o motivatie solida – razbunarea, ci si amatori aflati in dificultate in viata personala, care pentru 1 milion de dolari ar fi dispusi sa fie arestati pentru crima. Pe acest fundal, orice persoana sanatoasa poate deveni usor paranoica, deoarece increderea in oameni dispare. Nu poti sti pe cine ai in fata ta, ce intentii are omul de langa tine, iar pe acest fundal, poti sa-ti pastrezi integritatea si capul limpede pentru a duce la bun sfarsit o astfel de misiune ? Pe masura ce evenimentele avanseaza si situatia se complica, avem ocazia a descoperim adevaratul caracter al locotenentului si partenerei sale, o mama singura ce trebuie sa-si creasca baiatul de 13 ani si care impartaseste principiile lui Mekari. Pe de alta parte, avem personajul negativ, criminalul in serie, ce pozeaza in victima, iar care atunci cand nu tace pune presiune pe agentii de paza, incercand sa sporeasca neincrederea dintre ei. Personajul Kiyomaru e unul greu de citit, cu atat mai mult de inteles motivele pentru care a recurs la oribilele fapte, iar tacerea lui nu face decat sa sporeasca tensiunea, deoarece in nici un moment nu poti sti ce are in minte: ba se gandeste sa evadeze, ba ranjeste sarcastic cand cineva mai moare pentru a-i proteja viata, ba mai are tupeul sa ii ceara locotenentului ca daca va primi recompensa pentru uciderea lui, o parte din bani sa ii trimita mamei lui bolnave. Astfel ca pe langa razboiul propriu-zis pe care agentii il duc cu toti cei dornici sa le ucida prada pretioasa escortata, asistam si la un razboi psihologic interior, desfasurat atat in interiorul fiecareui agent in parte cat si al tuturor agentilor ca grup, ce ajung sa se suspecteze reciproc. Lasand la o parte tot ce tine de efecte speciale, de specatculos si de tensiune, adica de trasaturile specifice unui thriller de actiune fulminant si bine realizat, “Shield of Straw” ridica intrebari legate de constiinta datoriei indeplinite in slujba legii si de increderea ca Legea e mai presus de oricine si orice. Daca Legea nu ar domni, fiecare si-ar face deptate pentru tot ce considera a fi nedrept impotriva sa, deci haosul ar domina aceasta lume. Din acest punct e vedere, mesajul filmului se apropie mult de cel din “Z Storm”, o productie chinezeasca recent aparuta. Un film despre incredere, despre increderea in si intre oameni, in absenta careia nu poate exista nimic. Pus in situatie extrema, individul reactioneaza irational, gandindu-se in primul rand numai si numai la propria persoana. Si totusi, exista si indivizi pentru care principii precum indeplinirea indatoririlor de serviciu sau respectarea legii sunt mai importante in asemenea situatii. Aceste persoane au valoare de simbol, iar in acest caz, locotenentul Mekari devine un simbol al corectitudinii si onestitatii specifice unei natiuni renascute de atatea ori din propria cenusa, un veritabil Samurai al timpurilor moderne ale carui principii prea putini le mai valorizeaza in zilele noastre.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania efectuata de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil !

Prezentarea: cris999 – asiacinefil