“A Woman and War” e o adaptare a romanului lui Ango Sakaguchi, un cunoscut romancier si eseist japonez ce a trait in prima jumatate a secolului XX. S-a stins la doar 48 de ani, in 1955, reusind sa supravietuiasca celui de-al doilea razboi mondial. A cunoscuta faima faima abia dupa razboi, in 1946, cand scrie cel mai celebru eseu al sau, “On Decadence” (“Darakuron”), examinand rolul bushido pe durata razboiului. Cele mai calebre romane ale sale sunt “Hakuchi”(“The Idiot”, ecranizat de Akira Kurosawa) si “One Woman and the War”, ce a stat la baza actualului film. Romanul a fost adaptat de veteranul Haruhiko Arai in scenariu de film si pus in scena de regizorul debutant Junichi Inoue, scolit la scoala lui Koji Wakamatsu, un exponent al filmelor pinku (erotice) din anii ’70-’80. Desi “A Woman and War” iese din tiparul filmelor pinku, latura sa politica si sexuala indrazneata duce cu gandul la influenta filmelor lui Wakamatsu asupra discipolului Junichi Inoue, ce a lucrat ca asistent de regie in studiourile Wakamatsu ani buni. Produsa cu bani putini, aceasta productie independenta aduce o nota de prospetime si inedit intr-o industrie de film similara cu cea coreeana in care se spune ca nu ai succes daca nu conclucrezi cu agentiiile de impresariere, de publicitate si cu producatorii de televiziune. Companiile de productie s-au ferit sa finanteze acest film, insa in cele din urma bugetul redus, in mod ironic, a ajutat foarte bine filmul, rezultand niste imagini ce si-au atins din plin scopul: un Tokyo dezolant, lipsit aproape de viata, depopulat, cu strazi inguste si locuri intunecate, cateva lesuri plutind in canalele de la marginea orasului, o atmosfera sumbra si apasatoare care te prinde de la inceput. Cu toate acestea, filmul nu este recomandat persoanelor minore, fiind destul de brutal pe alocuri si explicit in descrierea unor acte sexuale sau atitudini cu tenta politica (critica directa la adresa institutiei monarhice). “A Woman and War” ramane, insa, un film artistic demn de remarcat, in care pe langa talentul regizorului nu poate fi trecuta cu vederea interpretarea personajelor principale, intruchipate de actorii Noriko Eguchi, Masatoshi Nagase si mai ales Jun Murakami. Coloana sonora a filmului contine o singura melodie, ce aminteste flagrant de filmele interbelice ale lui Charlie Chaplin, aducand o importanta contributie la reconstituirea atmosferei acelor ani.

Catre sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, Japonia e aproape ingenuncheata. E o chestiune de zile pana cand aceasta va fi infranta si ocupata. Tokyo se afla sub bombardamentele aviatiei Aliate, iar totul se transforma de la o zi la alta in ruina. Inclusiv sperantele si sufletele oamenilor. Nomura e un romancier fara perspectiva, ce-si omoara timpul intr-un local modest in compania proprietarei, o fosta prostituata. Vanduta unui bordel de mica, aceasta si-a trait tineretea in compania barbatilor ce frecventau locurile rau famate, lucru care a distrus orice urma de placere in urma consumarii actului sexual. Mai in gluma, mai in serios, Nomura ii propune sa-i fie sotie pana la incheierea razboiului, iar aceasta accepta. Alaturi de acesta incearca sa descopere iubirea platonica, idealista, a scriitorului, in conditiile in care relatiile intime se sfarsesc in acelasi mod, fara a simti placere. In paralel cu povestea celor doi ne e prezentata povestea unui soldat, Ohira, intors de pe front fara o mana, care e intampinat la gara de sotie si de fiul acestuia de 4 ani. Daca la prima vedere acesta pare demn de mila si cumsecade, in scurt timp aflam ca de fapt razboiul l-a dezumanizat, transformandu-l intr-un periculos violator si criminal in serie. Cum se intrepatrund cele doua povesti intr-una singura si cu ce urmari, ramane sa descoperim.

Filmul lui Junichi Inoue spune o poveste plasata in ultimele saptamani ale razboiului din Pacific, ai carei protagonisti sunt niste fiinte de la periferia societatii, depravate, lipsite de orice perspectiva. Atmosfera e cu atat mai apasatoare cu cat populatia supusa terorii raidurilor aeriene inamice pare a astepta o iminenta invazie a Aliatilor in Japonia, reflectata in mentalul colectiv sub forma convingerii ca invazia va fi una insotita de o campanie de crime, violuri si jafuri, mai ca in evul mediu. Din acest motiv, protagonistii nu au nici o perspectiva de viitor, singura lor preocupare fiind satisfacerea necesitatilor zilnice, de moment: hrana si satisfacerea dorintelor sexuale, cele 2 elemente primare ce apropie omul de animal. Personajele principale sunt prezentate dezumanizate si golite de sensibilitate, imune parca la tragedia razboiului in mijlocul caruia convietuiesc aproape ca niste animale flamande. E vorba de o fosta prostituata, al carei nume nu e amintit deloc pe parcursul filmului poate si pentru ca povestea ei se confunda cu a multor femei japoneze din cel de-al doilea razboi mondial, deci pomenirea unui nume e aproape derizorie. Vanduta de mica de tatal sau pentru bani de bautura si obligata sa se prostitueze intr-un bordel, aceasta detine acum un mic local unde bea cu diversi barbati ratati sau inutili pe frontul de lupta, carora nu ezita contra cost sa le ofere si satisfactii sexuale. Se declara fericita cu razboiul deoarece acesta “ii face pe toti in mod egal nefericiti”, insa in realitate in spatele “optimismului” afisat traieste drama incapacitatii de a mai simti vreo placere in timpul actului sexual. Nomura e un romancier ratat, care declara ca scrie doar un jurnal personal, nu scenarii pentru filme de propaganda imperialiste. Acesta e macinat de un sentiment de scarba fata de ororile razboiului si mai ales fata de sine insusi, constient fiind de minciunile pe care le scrie si de faptul ca Japonia a pierdut de mult razboiul. Din acest motiv accepta sa devina “sotul” prostituatei pana cand razboiul se va sfarsi, cand intentioneaza sa-si puna capat zilelor. Filosofia lui de viata e simpla si tradeaza dezumanizarea: “Traim si corupem. Asta e singura salvare ramasa omului”. Desi pare cel mai rational personaj dintre protagonisti, acesta nu ezita la randul lui sa “corupa”, insa are grija sa se asigure ca o face in “cadrul legal” al unui mariaj temporar verbal. O foloseste pe “sotia” lui ca pe o cale de satisfacere a nevoilor sexuale, iar la un moment dat chiar incearca sa-si asume rolul de psiholog al acesteia in cadrul relatiei de cuplu. In sfarsit, cel de-al treilea protagonist, al carui traseu nu se va intersecta decat la final cu cel al fostei prostituate, e un soldat, Ohira, intors de pe front fara mana dreapta si fara capacitatea de a avea erectie. Marcat de ororile razboiului, in spatele figurii umile si neputincioase al unui tata de familie asteptat de sotie si copilul mic la gara se acunde un adevarat monstru. Crimele si violurile savarsite impotriva populatiei civile in China in numele ordinelor venite de la superiori l-au transformat intr-un animal de prada, care odata revenit in Japonia isi continua faradelegile, acostand, violand si ucigand femei neajutorate in cautare de hrana. Personajul sau e inspirat din cazul real al lui Yoshio Kodaira, un violator si criminal in serie ce a ucis intre 8-11 femei in Japonia (in China, pe front, numarul victimelor sale e necunoscut) si care a fost condamnat la moarte prin spanzurare dupa razboi, in 1946. E interesant de urmarit la acest personaj abject motivatia de a comite acele fapte oribile. Este stiut faptul ca Imparatul Japoniei se considera un Zeu pe Pamant, iar in momentul capitularii Japoniei, acesta a devenit un om obisnuit, ca oricare altul. Toata aura lui divina se disipa, iar prabusirea lui echivaleaza in mentalul colectiv cu prabusirea unui mit calauzitor tinut in viata de o solida masina de propaganda. Si astfel, natiunea mareata care se credea infailibila e ingenuncheata, acest lucru avand un puternic impact asupra imului de rand. Firesc, si soldatul Ohira e marcat de decaderea Imparatului, in mentalul sau impamantenindu-se ideea ca Zeul, daca e un om oarecare, acest lucru face din oamenii obisnuiti ceva si mai josnic, pentru ca ei niciodata nu vor putea fi egalii Imparatului dat de Ceruri. Iar aceasta gandire ii ofera justificarea perfecta pentru faptele sale: o fiinta josnica nu poate comite decat fapte josnice.

Un film cu multe scene intense, nerecomandat minorilor, ce prezinta o imagine realista pe care multe alte filme de gen o cosmetizeaza, despre ce inseamna razboiul pentru omul de rand. Faptul ca regizorul Junichi Inoue s-a format la scoala lui Koji Wakamatsu se vede pe toata durata filmului, in scopoul prezentarii unei imagini cat mai realiste si coerente acesta neezitand sa apeleze la descrierea in amanunt a ororilor comise sau traite de protagonistii povestii. Nuditatea, depravarea, salbaticia umana pot surprinde doar daca nu ai citit vreodata un roman naturalist de-al marelui Emile Zola. In peisajul deprimant, cenusiu, in care singurul decor sunt ruinele fumegande din urma bombardamentelor, conditia umana isi pierde sensul, se degradeaza. La fel si ratiunea.

Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania lui lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil