admin – Pagina 108 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: marți 19 iunie 2012

“Madeleine” este o productie sud-coreeana romantica aparuta in 2003, pe fondul unei suprasaturari a pietei coreene de film cu melodrame. Acestea isi incep, incet, declinul, Hallyu aducand cu sine cresterea in popularitate al altor genuri (in special actiune si diverse sub-genuri ale comediei: filme romantice, cu gangsteri sau chiar erotice). Depasirea crizei economice din ultimul deceniu al secolului trecut si-a pus amprenta si asupra cinematografiei, in Coreea, iar declinul melodramelor e compensat de renasterea optimismului in randul iubitorilor si consumatorilor de film. Se experimenteaza noi genuri sau combinatii de genuri, pornindu-se de la melodrama, si apar filme cu anumite inovatii artistice, precum “Il Mare sau “Ditto”, dar, in paralel, rezista si alte productii melodramatice pe tema “iubirii ce invinge timpul”. Pe acest fond al unui suflu nou in industria coreeana de film a aparut si “Madeleine”, un film previzibil si “de duzina” (nu in sens peiorativ) cum ar spune americanul de rand. La carma peliculei se afla Park Kwang-choon, care ia cate putin din diversele clisee vazute in alte filme romantic-melodramatice si le pune laolalta, fara a aduce nimic nou. Am putea spune ca “Madeleine” este un amestec intre “My Sassy Girl” si “Sex is Zero”, doua din cele mai de succes filme ale inceputului primului deceniu al noului mileniu. Distrubutia e una cu nume devenite astazi mari, dar care la acea vreme erau niste actori tineri ce promiteau: Jo In-sung aparuse in cateva seriale, dar inca nu sosise vremea lui “What Happened in Bali”, astfel ca desi a castigat cateva premii de popularitate in 2001-2002, pe marele ecran era un cvasi-debutant. Shin Min-ah, partenera lui din film, era o tanara promitatoare, aflata la al doilea rol din cariera pe marele ecran, iar pana la succesul din “My Girlfriend is a Gumiho” sau “The Naked Kitchen” aveau sa mai treaca cativa ani.

Lee Hee-jin (Shin Min-ah) e o tanara ce lucreaza ca hair-stylist intr-un coafor de cartier. Este meseria pe care a indragit-o inca din primii ani de liceu, si printre putinele persoane din clasa ei care a reusit sa-si implineasca visul prin perseverenta intr-o perioada atat de scurta. Monotonia activitatii din coafor este intrerupta, intr-o seara, de aparitia unui tanar chipes, inalt, putin timid, Ji-suk. Fata il recunoaste, si desi coaforul se inchisese accepta sa-i faca o tunsoare cu conditia ca la capatul ei Ji-suk sa isi aminteasca cine este ea. De la acest simplu joc copilaresc porneste o frumoasa poveste, deoarece aflam ca cei doi tineri au fost colegi de clasa in liceu: el era seful clasei, ravnit de toate fetele, iar ea era o eleva noncomformista, mereu in conflict cu profesoara sa in materie de gusturi vestimentare sau de coafura.Si inca ceva: il placea in taina pe Ji-suk. Amintirile incep sa iasa la suprafata, iar cei doi fosti colegi de clasa se intalnesc mai mult sau mai putin accidental, reatasandu-se unul de celalalt. Hee-jin e ferm hotarata sa nu mai rateze sansa care destinul i-a scos-o in fata, in timp ce Ji-suk, cu timiditate, pare a o lasa pe Hee-jin sa-i intre in suflet. Urmeaza un pariu venit de la indrazneata Hee-jin: o luna de zile impreuna intr-o idila romantica de neuitat, plina de onestitate intre parteneri, luna care daca nu s-ar fi sfarsit cu cei doi indragostiti unul de celalalt, totul s-ar fi sfarsit. Vor reusi cei doi sa-si implineasca relatia renascuta acum, ca oameni trecuti de varsta adolescentei, responsabili ? Vor rezista o luna sa se intalneasca si, mai ales, vor amana sfarsitul… la nesfarsit ?

Filmul prezinta evolutia relatiei celor doi tineri aflati pe propriul drum in viata intr-o maniera romantica desavarsita. Nu sunt cei mai norocosi tineri in privinta slujbelor gasite, iar povestea poate a prins tocmai datorita faptului ca are in centrul ei doi tineri obisnuiti, independenti, ce-si castiga existena prin propriile forte. Cei doi pot fi priviti ca un model pentru tanara generatie si pentru coreenii de rand, ea lucrand la un coafor, in timp ce el distribuie in zori ziare. Titlul filmului se refera la madlenele lui Proust, care au ca rol crearea unor amintiri, a unei punti de legatura cu viitorul. Momentul in care personajele consuma pentru prima data in viata lor madlene pare desprins din celebrul roman al lui Marcel Proust, “In cautarea timpului pierdut”. Doar ca, de data asta, spre deosebire de personajul din roman care gustand o madlena isi aminteste de copilarie, si, pornind de aici, alte si alte amintiri il napadesc, pe eroii nostri timpul pare sa-u faca sa constientizeze clipa. Ji-suk ii spune prietenei sale: “Poate peste 10 ani voi manca o madlena si-mi voi aminti de acest moment”, inceputul. Magia clipei sta in faptul ca spectatorului parca i se transmite, dincolo de ecran, trairea clipei alaturi de personajele din film. In fata acestui moment unic, parca romanul lui Proust pare inexpresiv. Mai apoi, dupa o zi petrecuta de cei doi impreuna, apare celalalt element in masura a declansa amintirile, si care obligatoriu se asorteaza numai cu madlenele: ceaiul, tocmai bun dupa o ploaie racoroasa care i-a udat pana la piele.

Dar toata magia acestui film se incheie in prima lui jumatate. Pe masura ce povestea se complica, romantismul isi face cu greu loc in scena, iar potrivirea dintre cei doi protagonisti lipseste cu desavarsire. Acesta a si fost scopul scenariului, deoarece la un moment dat ea ii spune lui: “suntem atat de diferiti… si totusi suntem impreuna si ne dam intalniri”. Interpretarea actritei Shin Min-ah e plina de vitalitate, naturalete, hotarare, iar personajul ei nu sta sa se gandeasca de doua ori inainte sa spuna ceva. In schimb, Jo In-sung (arata oribil blond !) are o interpretare aproape inexpresiva, Ji-suk nu e un personaj romantic, asta e clar, si nu e nici un personaj hotarat, care sa stie sa-si asume o relatie cu responabilitate. El descopera romantismul citind si invatand-o si pe Hee-jin sa citeasca o carte, gustand din madlene si, paradoxal, prin tacere.
Surprinzator e faptul ca, la un moment dat, apare in scena un al doilea personaj feminin, care e exact tipul expansiv al lui Hee-jin, total opusul lui Ji-suk. Poate daca triunghiul ar fi fost completat de un personaj feminin mai apropiat de felul de a fi al lui Ji-suk, in masura a-l fi determinat pe acesta sa iasa din universul lui si sa se transforme, cu siguranta povestea ar fi fost mult mai interesanta. “Madeleine” ramane, totusi, un film agreabil, placut de urmarit, cu cateva mesaje interesante in special pentru publicul tanar, primul apel fiind spre responsabilitate. Melodiile de pe coloana sonora sunt placute (chiar daca unori mai “zgomotoase”, asa cum e sufletul tinerilor in cautarea implinirii viselor inainte de intrarea in a al doilea sfert al vietii. Scenariului ii lipseste profunzimea care sa faca din “Madeleine” un film memorabil, dar uneori astfel de filme sunt necesare pentru cariera unor actori tineri, pentru a-si imbunatati performantele in viitoarele aparitii spre drumul catre consacrare.

Multumiri pentru traducere colegei noastre kaleidoscop_monica, aflata la debut.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: luni 18 iunie 2012

PRIMA PARTE A ARTICOLULUI POATE FI CITITA AICI

Reporter: Dar majoritatea oamenilor, pe masura ce imbatranesc, gasesc greu sa-si mentina acea sensibilitate care sa-i faca sa se simta miscati cand citesc o poezie.. In acest sens, cred ca ati trait un fel diferit de viata in comparatie cu alti oameni.
Yoon: Cred ca e in firea mea. Comparand zilele in care faceam filme in Coreea si viata mea actuala in Franta, nu cred ca s-au schimbat multe. Doar atmosfera din tara mea si prietenii mei s-au schimbat putin. Pentru ca chiar si atunci, pe vremuri, cand eram o vedeta de film, eram doar o actrita ce statea in fata obiectivului. Cand ieseam in afara studioului, mereu reveneam la adevaratul meu eu si la adevaratul meu nume, Son Mi-ja. Acea persoana pe nume Mi-ja nu s-a schimbat in alta tara, si cred ca am fost in stare sa pastrez acea parte din mine in toti acesti ani. Daca n-as fi putut face asta, m-as fi simti extrem de prost.

Reporter: Multe staruri trebuie sa-si mentina imaginea de vedeta in viata lor personala.
Yoon: Acest lucru nu e valabil si pentru mine. Pana si zilele cand jucam in filme nu au fost deloc stralucite. Fanii au fost cei care m-au transformat intr-o vedeta, iar in sufletul meu, nici macar nu m-am privit ca o mare vedeta. Numele meu e Son Mi-ja, si exista un motiv pentru care mi-am ales ca nume de scena Yoon Jung-hee. Pe atunci – si chiar si acum -, lumea privea actoria ca pe o profesie din pasiune, iar eu am vrut sa raman tacuta si neobservata. Astfel ca “Jeong” (in caractere chinezesti) se refera la liniste, iar “Hee” la femeie. Si am ales ca nume de familie “Yoon” pentru ca aveam o prietena de treaba al carei nume de familie era “Yoon”. Asa ca i-am luat numele, fara a-i cere macar permisiunea. (rade).

Reporter: Se pare ca visati la o viata proprie, nu la una fermecatoare ca actrita. Intr-unul din interviurile dvs spuneati ca erati determinata sa renuntati la actorie dupa 5 ani, dar atunci ati mai ramas in domeniu 2 ani si ati plecat pentru afaceri.
Yoon: Sa fiu actrita nu a fost visul meu. Doar s-a intamplat sa fie asa. Eu am intentionat sa-mi continui studiile si sa devin profesoara universitara sau diplomat. Voiam sa fac actoria doar pentru 5 ani, iar apoi sa plec in Statele Unite pentru studii. Dar atunci erau anii de glorie ai cinematografiei coreene, si am reusit sa particip la filmarile acelor filme incredibile. Asa ca a devenit foarte greu pentru mine sa plec, asa ca am facut-o pentru 7 ani. Apoi, in 1972 m-am dus la Paris cu regizorul Shin Sang-ok pentru a filma un film, si acolo am realizat ca Paris e locul unde ar trebui sa fiu, nu Statele Unite. Trebuia sa merg in Paris, unde fratii Lumiere au facut filme.

Reporter: Dar ati debutat ca actrita in filmul “Youth Theater”, unde concurenta pentru rolul principal era de 1.200 la 1. Intr-o astfel de situatie, de obicei nu ar trebui sa ai o puternica dorinta de a fi actrita ?
Yoon: Prietenii mei mi-au spus de casting, m-am dus si am participat la el. La sfarsitul interviului, ce facea parte din auditie, am auzit pe cineva spunand ca producatorii au decis deja sa distribuie pe cineva in acel rol. S-a intamplat sa fiu o persoana extrem de mandra – e unul din defectele mele. Asa ca, atunci cand am auzit asta, pur si simplu am plecat in mijlocul auditiei si am facut o plimbare pe malul raului Han. Cineva mi-a zis sa ma intorc sa termin auditia. Am facut-o si am obtinut rolul.

Reporter: Ati fost curajoasa. Sa ganditi astfel la o varsta atat de frageda, trebuie ca parintii dvs v-au insuflat o fantastica doza de incredere cand v-au crescut.
Yoon: Tata era un romantic incurabil. Mi-a spus ca visul lui era sa ma trimita in Franta, iar pe fratii mei mai mici in Statele Unite. Iar visul lui a devenit realitate. Cand am inceput sa mergem la gradinita, ne-a invatat sa dansam sis a cantam, lucru care m-a ajutat enorm cand am inceput actoria. Am facut balet si dans traditional coreean, corpul meu stia cum sa se miste cand imi faceam scenele de dans in filme.

Reporter: Si dvs ati fost fascinate de romantism si arta, asemeni tatalui dvs. Nu a fost teleul dvs sa fiti o actrita sau o vedeta.
Yoon: Da. Cand eram ocupata sa lucrez ca actrita, nu aveam o viata personala. Cand ieseam pe strada, fetele se strangeau in jurul meu, iar barbatii mi-ar fi scris scrisori cu sangele lor. Eram recunoscatoare pentru genul acesta de adorare, dar nu am avut nici o libertate. Asa ca m-am dus in Franta sa-mi gasesc libertatea sis a studiez filmul. De fiecare data cand aveam un scenario bun, veneam in Coreea si filmam filmul. Chiar si dupa ce m-am maritat, am facut cam 20 de filme. Cat de minunat poate fi asta ? In viata, nu sta totul in a fi tanar. Uitati-va ce frumoasa e viata pentru mine, o femeie de 90 de ani [de fapt 66 de ani la data interviului] ce traieste o viata fabuloasa. Ma gandesc la cum imi pot petrece viata in mod frumos si cu speranta ca void a peste un film care sa spuna povestea vietii mele.

Reporter: Inseamna ca filmele pe care le-ati ales dupa plecarea dvs in Franta trebuie sa aiba o insemnatate speciala.
Yoon: Intocmai. Apaream la un film in cativa ani, si imi placea asta. Aveam timp sa-l analizez si sa ma bucur de el. Dupa „Manmoobang” (1994), am primit o multime de oferte de la tot felul de persoana din industrie, timp de 15 ani. Dar m-am crutat si am asteptat sa apara ceva cu adevarat bun, un film minunat ca „Poetry“ (rade). Dupa ce am decis sa plec in Franta sa-mi gasesc libertatea, fiecare film pe care l-am facut l-am simtit mai pretios, pentru mine. Un actor e o persoana ce reinventeaza viata, si am inceput sa gandesc ca nu voi abandona niciodata acest domeniu pana la moarte.

Reporter: Cum va influenteaza sa traiti intr-o tara ca Franta sensibilitatea artistica ?
Yoon: Nu cred ca traind in Franta are un efect puternic. Doar ca Parisul e orasul artei. Exista atatea expozitii, atatea concerte si ai parte de atata libertate traind in Paris… Nimeni nu interfereaza cu viata ta personala. Presupun ca o asemenea libertate te pote influenta. Eu si sotul meu calatorim in toate colturile lumii, dar cand ne intoarcem in Paris cu siguranta exista o anumita vibratie legata de acest oras.

Interviul a fost acordat de actrita unei publicatii coreene in timpul festivalului de la Cannes din 2010.

Yoon Jung-hee s-a nascut in 1944, si a debutat intr-un film la 23 de ani. In 1974 s-a casatorit cu pianistul Paik Kun-woo, avand o fiica care e violonista. La mijlocul anilor ’90 actrita s-a retras din lumea filmului si s-a stability la Paris, revenind intr-un film in 2010, in rolul din “Poetry”. Acesta i-a adus premiul criticilor de film la Festivalul d ela Los Angeles pentru cea mai buna interpretare. Yoon Jeong-hee a aparut in exact 260 de filme (!) din 1967 pana in 1994, inclusiv luand in calcul revenirea dupa 16 ani in “Poetry”. Rar un actor de pe mapamond se poate lauda cu o asemenea cariera, astfel ca atunci cand spui “monstru sacru” unui actor care a aparut in 20-30 de filme parca acest titlu paleste in fata sutelor de filme in care actrita veteran a fost distribuita. 22 e numarul premiilor stranse in intreaga cariera de actrita, care alaturi de rivala ei de-o viata, Moon Hee si Nam Jeong-im va ramane pentru totdeauna in istoria filmului coreean ca parte din asa-numita “Troica” cu cei mai mari 3 actori pe care Coreea i-a avut vreodata. Oare cum ar fi fost privita si primita de generatia Hallyu actrita din poza alaturata, daca Hallyu si internetul ar fi existat in anii ’60 ? Nu seamana izbitor cu regretata Audrey Hepburn ?

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: luni 18 iunie 2012

Inima franta a Soo-Yeon-ei se zbate intre peretii odaii de la manastire, unde a adus-o Jung-Won sa se refaca dupa tragica incercare. Nimanui nu-i este slobod s-o vada pe fata ravasita de cosmaruri si amintri, iar Jung-Won ofteaza resemnat la marginea marii. Insistenta cu care o cauta ii aminteste fetei de “umbra” care-a urmarit-o in continuu in L.A. Oare ce ascunde maicuta protectoare care tot apare alaturi de Soo-Yeon?
Exista clipe rele si pentru Jung-Won. Detectivul Tae-Joon ii aduce vestea ingrijoratoare ca in cazul lui Han Myung-Jin il suspecteaza pe angajatul tatalui sau, pe Yang Seoung-Gook. La schimb de vesti proaste, Jung-Won il informeaza despre moartea lui In-Ha. Asa ajunge toata mahalaua din Seul sa-l planga pe nepotul fugar. Fireste, unchiul nu trebuie sa afle. In timp ce la manastirea din Jeju, Soo-Yeon plange lacrimi amare rascolind cutia cu lucrurile lui In-Ha, dincolo de ocean, intr-o camera din conacul lui Falcone, vegheat zi si noapte de asistente si de Jong-Ku, consultat de medic la domiciliu, zace de opt luni de zile un comatos, In-Ha.
Primul gand la trezire… Soo-Yeon, ma astepta So-Yeon! Si se prezinta la locul intalnirii, doar ca opt luni mai tarziu. Cu disperare afla c-a fost declarat mort si asa il stie si Soo-Yeon si Jung-Won. Ce rost are viata pentru… un mort? Sacrificiul lui In-Ha ii aduce libertatea, lui si lui Jong-Ku. Sunt primii carora li se ingaduie sa paraseasca fara riscuri organizatia. Dar trezirea, trezirea la cruda realitate e lucrul cel mai rau care se putea intampla.. tuturor. Jung-Won incearca sa protejeze pe toata lumea, pe Soo-Yeon, pe In-Ha si mai ales pe sine insusi si se incarca cu greaua povara a cunoasterii. Lui In-Ha nu-i ramane decat o singura optiune:sa incerce, pe calea mai indelungata, sa termine ce n-au rezolvat gloantele. Leacul? Nevoia! O data banii pierduti, pentru a trai, trebuie sa munceasca, asa ca, gata cu bautura…. si redevine docher, indeaproape supravegheat de Jong-Ku si Jenny.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

Publicat: duminică 17 iunie 2012

“Gabi”, una din productiile coreene importante ale acestui an, ne introduce din nou in atmosfera tensionata a sfarsitului de secol XIX din peninsula coreeana. Filmul porneste de la evenimente istorice reale, dar imbina fictiunea cu realitatea intr-o poveste antrenanta si plina de neprevazut, cum sunt, de altfel, toate filmele de spionaj. Productia are la baza romanul lui Kim Tak Hwan, “Russian Coffee”, scris in 2009, si a avut un buget initial de 9 milioane de dolari, redus ulterior la jumatate, fara insa ca aceasta sa afecteze valoarea si calitatea rezultatului final. Filmarile au durat aproape 5 luni, si au fost efectuate atat in locatiile pitoresti din Seul cat si in Moscova si Sankt Petersburg. De altfel, filmul este vorbit in 3 limbi (coreeana, rusa si japoneza), existand si cateva replici in engleza abia inteligibile datorita accentului. Titlul filmului, “Gabi”, se refera la denumirea data cafelei de coreeni in momentul in care au introdus cafeaua in societatea coreeana, tocmai in timpul regelui Gojong (un mare iubitor al gustului cafelei), la sfarsit de secol XIX ! Regia e semnata de Chang Yoon-Hyun, cel care revine dupa 5 ani de absenta, ultimul film regizat fiind tot unul de epoca, “Hwang Jin-yi” (2007). Distributia este una cu nume mari, iar interpretarea e pe masura. Idolul femeilor, Joo Jin-mo, revine intr-un film pentru marele ecran din 2 in 2 ani (2008 – A Frozen Flower, 2010 – A Better Tomorrow), si nici de aceasta data nu dezamageste, chiar daca rolul lui este unul in mare parte antipatic. Rolul regelui Gojong ii devine lui Park Hee-soon (The Client, The Showdown), un star de prima mana, iar rolul principal feminin… Ei bine, aici s-a vorbit initial de distribuirea actritei Lee Da-hae (pe care sigur v-o amintiti din Chuno), dar intarzierea cu 3 luni a debutului filmarilor a determinat-o pe aceasta sa renunte. Rolul vacant i-a fost distribuit lui Kim So-yeon, nimeni alta decat agenta nord-coreeana din serialul de succes IRIS, care si-a indeplinit cu bine misiunea, realizand un rol perfect.

Illichi (Joo Jin-mo), cunoscut si ca Vulpea de Gheata, si Danya (Kim So-yeon), cunoscuta si ca Vulpea Argintie, se iubesc din copilarie. Tatal Danyei a fost ucis in mod brutal de oamenii Regelui Gojong, iar inainte de a-si da ultima suflare, Illichi primeste de la moribundul tata misiunea de a avea grija de fiica lui. Anii au trecut, iar cei doi au devenit niste temuri banditi, jefuind trenurile ce transportau arme, lingouri de aur sau… cafea. Inevitabil, acestia au ajuns si spaima armatei ruse de la granita cu Joseonul, iar pe capul lor a fost pus un premiu, mai important decat acesta fiind salvarea onoareai armatei use. Intr-un final cei doi sunt capturati si urmeaza a fi executati sumar. Dar un lucru neasteptat intervine, urmand a le schimba definitiv destinele. O oarecare Sadako ii salveaza de la moarte in schimbul unei cantitati mari de lingouri de aur platite de serviciul de spionaj japonez rusilor. Abilitatea lor in stapanirea la perfectie a limbii ruse si japoneze ii transforma in pionii unui plan diabolic pus la cale de Miura, un ofiter japonez de informatii: Illichi urmeaza sa actioneze in Joseon pentru a slabi forta militara a regatului, in timp ce Danya va fi infiltrata in anturajul regelui Gojong, avand misiunea finala de asasinare prin otravire a acestuia.

Figura regelui Gojong a inceput sa fie portretizata in mai multe filme si seriale recente, insa “Gabi” e primul care se apleaca asupra personalitatii acestuia dintr-un unghi de vedere diferit. Acesta este zugravit atat ca un patriot pe care istoria l-a adus intr-o situatie delicata, prins intre tendintele expansioniste ale Japoniei si dorinta Rusiei tariste de dobandire de influenta in Extremul Orient, dar si ca un rafinat consumator de cafea, in timpul lui fiind deschise si primele cafenele din Joseon, cafeaua devenind unul din elementele lumii occidentale care reuseste sa schimbe inclusive mentalitatea unei societati conservatoare, ca si modul de viata cel putin in inalta societate. Fundalul istoric al filmului il constituie fuga regelui Gojong din Palatul regal la ambasada rusa din Seul, dupa asasinarea Reginei Myeongseong de agenti secreti japonezi. Timp de un an de zile, Gojong a guvernat asupra Joseonului fara a parasi ambasada rusa. Fuga regelui s-a facut in secret in februarie 1896 intr-o lectica folosita de doamnele insotitoare, deci intr-un mod umilitor pentru un monarh, a carui viata era amenintata dupa asasinarea Reginei Joseonului, si s-a realizat cu ajutorul consulului rus Karl Weber si a unui oficial pro-rus. Momentul a marcat o schimbare a orientarii politicii Joseonului dinspre pro-Japonia spre Rusia si Statele Unite. Comertul si exploatarea resurselor Joseonului au fost concesionate Rusiei si intr-o mai mica masura Statelor Unite si tarilor occidentale. Dar cu sustinerea acestora, Gojong a revenit, dupa un an, la Palatul Deoksugung si a reusit sa proclame Joseon Imperiu, in 1897. Perioada exilarii sale in cladirea ambasadei Rusiei din Seul marcheaza si sfarsitul reformelor Gabo (incepute in 1894), echivalente ca importanta pentru Coreea cu Restauratia Meiji pentru Japonia. Toate aceste lucruri apar reflectate in “Gabi”, care ni-l infatiseaza pe regele Gojong ca pe o persoana constienta de situatia delicata in care se afla tara (cu Japonia ocupand Formosa si stationand trupe pe teritoriul Joseonului), incercand sa sustina crearea unei armate in masura a rezista presiunii japoneze, in ciuda prezentei spionilor japonezi la tot pasul si a jocului politic din regiune facut de Rusia si Japonia, care peste nici un deceniu aveau sa se infrunte intr-un sangeros razboi.

Un film excelent realizat, care cuprinde de toate, de la actiune si istorie la romantism si suspans, cu o poveste de-a dreptul fascinanta. Costumele de epoca si imbinarea traditiilor coreene cu influentele si modele occidentale ne arata ce a insemnat domnia regelui Gojong pentru modernizarea pro-occidentala a Coreei, care, din pacate, in 1911 a fost deturnata de cotropitorul japonez pentru aproape o jumatate de secol. “Gabi” ne ofera toate motivele sa iubim Coreea, si ne demonstreaza ca de la un eveniment banal – introducerea cafelei in Coreea – se poate naste o productie complexa, completa si captivanta, care te tine in tensiune din primul pana in ultimul sau moment. “Gabi” reprezinta o adevarata delectare ce ne permite o calatorie de neuitat in timp, si ne ofera o pagina de istorie unica. Un film ce nu trebuie ratat, tradus in premiera in Romania de Asia Team.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 16 iunie 2012

Postul coreean de televiziune SBS, un obisnuit al serialelor de succes, a difuzat in toamna lui 2005 o mini-serie de doua episoade intitulata “Hanoi Bride”. Regizata de Park Kyeong-ryeol (“While You Were Sleeping”), mini-seria a avut un rating de 9%, depasind multe din comediile romantice ale ultimilor ani, care in 16 episoade nu au reusit sa spuna ceea ce alte seriale au putut spune in doar 2 episoade. Succesul s-a datorat, probabil, si distributiei, tanarul Lee Dong-wook fiind, pe atunci un star in ascensiune, ce nu aparuse inca in nici un film pentru marele ecran, dar care a cucerit inimile multor doamne si domnisoare in seriale romantice precum “Land of Wine” sau “What Happened on Island ?”. Asiacinefilii si-l amintesc cu siguranta din filmele traduse in premiera de Asia Team, “The Perfect Couple” si “The Recipe”, dar si din recentul “Wild Romance”, unde a interpretat rolul unui jucator de baseball ce se indragosteste de propria garda de corp. In rolul principal feminin, al iubitei vietnameze, avem ocazia sa o vedem pe Kim Ok-bin, aflata, la 19 ani, la primul rol din cariera. Un an mai tarziu a reaparat alaturi de acelasi Lee Dong-wook in pelicula “Arang”, dar consacrarea avea sa i-o aduca interpretarea din “Thirst” (2009), pentru care a fost recompensata cu premiul pentru Cea mai buna actrita la festivalul de film fantastic de la Sitges din Catalonia. In rolurile secundare apar multe figuri cunoscute, pe langa actorii veterani obisnuiti ai fiecarui serial in roluri de parinti, aparand si actorul Lee Won-Jong in rolul fratelui personajului lui Lee Dong-wook. Prestatia lui este reusita si oarecum atipica, find un actor croit, parca, pentru rolurile negative din dramele istorice (a se vedea “Warrior Baek Dong Soo). Cu toate acestea, in acest an am avut ocazia sa-l vedem si in “Wild Romance”, un serial cu actiunea in zilele noastre, si care ne-a demonstrate ca poate sa se adapteze inclusiv rolurilor comice.

Park Eun-woo este un medic coreean care a lucrat in Hanoi si s-a indragostit de Ly Thi Vu, o fata vietnameza care-l ajuta ca translator. Moartea subita a tatalui sau il determina sa se intoarca in graba in Coreea. Inainte sa plece lasa un mesaj lui Thi Vu, urmand a se intalni cu aceasta la aeroport, pentru a-si lua ramas bun. Dar, din motive stranii, intalnirea lor nu mai are niciodata loc. Viata merge mai departe, iar peste un an il intalnim pe Eun-woo in Seul, practicand medicina intr-un spital renumit. Fratele lui, Soh-go, e un burlac ajuns la 40 de ani, fermier, ce si-a petrecut cea mai mare parte a vietii alaturi de mama lui, pe celebra plantatie de ceai de la Bosung. Are o prietena din copilarie, pe Il-lan, dar viata a facut ca aceasta sa fie implicate intr-o relatie cu un barbat, o relatie care in cele din urma nu a functionat. Aceasta aventura l-a intristat pe modestul Suh-go, si chiar daca sentimentele sale fata de Il-lan erau sincere, rana provocata de aceasta l-a facut sa dea inapoi, cei doi ramanand simpli prieteni. Dar poate cea mai ingrijorata de lipsa de perspetive a fiului ei cel mare e chiar mama acestuia, care ii propune sa mearga in Vietnam sa-si gaseasca o sotie. De Eun-woo nu-si face griji, e inca tanar si cu scoala, aratos si dorit de orice fata. Neputand sa calce in afara cuvintelor mamei, ascultatorul Suh-go vrand-nevrand, se duce in Vietnam, unde cunoaste o simpatica vietnameza ce accepta sa-i fie sotie. Inainte de a face, conform traditiei, nunta in tara viitoarei mirese, sotul o aduce pe aceasta in Coreea pentru a o prezenta mamei si familiei. Abia atunci apar complicatiile, deoarece un lucru cu totul neasteptat avea sa se produca.

“Hanoi Bride” aduce in discutie un subiect ce porneste de la o realitate a zilelor noastre, asa-numitele “neveste vietnameze”. Intocmai cum in intreaga lume se vorbeste despre “bone filipineze” aproape intr-un sens peiorativ datorita in primul rand faptului ca reprezinta o mana de lucru ieftina, si abia apoi pentru ca isi indeplinesc cu seriozitate si sarguinta meseria, sau cum sunt bine cunoscute asa-numitele “neveste ruse”, si in Asia Rasariteana exista acest concept de “nevasta vietnameza”. Dupa cum se stie, Vietnamul este o tara cu o economie slab dezvoltata, a carei principala sursa de venit e turismul. Mana de lucru este foarte ieftina, iar saracia e mostenirea fireasca a unui razboi care in deceniile 6-7 ale secolului trecut au dus celebritatea fostei provincii franceze Indochina pe intregul mapamond. Pentru a scapa de saracie, multe din fetele tinere vietnameze din mediul rural iau drumul capitalei Hanoi, practicand prostitutia sau devenind pur si simplu neveste de ocazie pentru est-asiatici instariti. Astfel au aparut agentii matromoniale ce “exportau” neveste in cautarea unui trai mai bun spre Coreea in special. Moda gasirii unei “neveste vietnameze” e raspandita si azi in societatea coreeana, in special in conservatorul mediu rural, unde acestea sunt acceptate in ciuda mentalitatii si a obiceiurilor locului, primand ideea necesitatii gasirii unui partener de viata, deci scopul practic. In societatea urbanizata coreeana aceasta problema a gasirii unei sotii e gandita oarecum diferit; dupa cum s-a vazut in atatea si atatea seriale, se practica mult in societatea coreeana casatoriile aranjate, din interes, iar pana una alta, viata la oras prmite mai usor accesul la cultura, educatie, deci si la socializare. In schimb, in mediul rural, in conditiile in care barbatii sunt implicate mai tot timpul in muncile campului menite a asigura existenta familiei, si posibilitatile de socializare sunt mai mici. Astfel se ajunge ca multi barbate coreeni sa treaca de varsta insuratului sis a nu fi iesit din hotarele propriului sat sau orasel. Ati ghicit, salvarea sunt agentiile matrimoniale, ce asigura intalniri aranjate cu posibile “neveste vietnameze”.

Lasand la o parte aceasta realitate destul de trista a societatii coreene in care parintii ajung la un moment dat sa aranjeze intalniri fiilor sau fiicelor lor, “Hanoi Bride” ne invita din nou la o incursine in mirificul taram al ceaiului, Bosung, care ne-a incantat sufletele in “Summer Scent” timp de 20 de episoade. Chiar daca reflectarea frumusetii acelor locuri nu este principalul scop al realizatorilor, nu putem sa nu observam fundalul mirific de un verde puternic al unor scene filmate chiar pe plantatia de ceai. Povestea este simpla si la un moment dat previzibila, dar suprizele vor aparea la final, cand nu te mai astepti la nimic nou. Coloana sonora, formata din 2 melodii superbe, ne introduce agreabil in atmosfera serialului cu care ajungi sa te acomodezi extrem de repede. Interpretarea actorilor e buna, chiar daca Lee Dong-wook ramane acelasi etern rebel pe care l-am regasit 7 ani mai tarziu in “Wild Romance”. Un serial romantic dragut, in compania caruia nu te plictisesti, dar cum tot ce e frumos tine intotdeauna prea putin…

Multumiri pentru traducerea (in premiera in Romania) impecabila a serialului colegei noastre uruma44.

Articol realizat de cris999 in colaborare cu uruma44 – asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 16 iunie 2012

Dintre toate destinatiile propuse de In-Ha, fata alege o alta, aceea in care prietenii se pot revedea. Minivacanta generos acordata lui In-Ha de Jeong Joon-Il drept compensatie pentru strangerea latului, ii aduce la acelasi hotel din Vegas pe In-Ha vrajit de Soo-Yeon si pe Jung-Won, cu inelul gata pregatit pentru acea Soo-Yeon care-a declarat c-a renuntat definitiv la In-Ha. Din pacate, acea Soo-Yeon, acum nu mai exista. Chiar si nefericitul Jung-Won trebuie sa recunoasca existenta unui plan al destinului pentru cei doi.
Doar ca ceva e foarte ciudat la acest plan: de cate ori sunt fericiti impreuna, urmeaza un dezastru. Sa fie oare la fel si acum ? Doar fruntea innegurata a lui In-Ha pare sa prevada nestiute piedici si sa ia in calcul cele mai sumbre perspective. Si inevitabilul se produce; ordinul pentru urmatoarea misiune a lui In-Ha este sa UCIDA!
Prima oara a fost crima accidentala, a doua oara a fost crima inscenata, dar acum va deveni cu adevrat criminal! Din fericire, cu mai putine probleme de constiinta, Jong-Ku propune sa schimbe rolurile, iar lui In-Ha ii revine negocierea dupa care poate zbura la Soo-Yeon care-l asteapta in fata altarului. Sa fi pacalit destinul de data asta?
Nu, destinul nu se dezminte! Loialitatea fata de patron il face sa mai intarzie putin, trebuie sa-si apere seful, iar Soo-Yeon stie ca el mai intarzie…. Dar nu ca intarzie de tot! Un glont se aseaza acum intre In-Ha si dragostea lui.
Iar nu si-a tinut promisiunea! Vestea cea neagra i-o da Choi Jung-Won. Acum, In-Ha si-a calcat definitiv cuvantul. Abia i-a promis ca n-o mai paraseste!
Pentru multa lume lucrurile merg prost. Unchiul Kim Chi-Soo e pe cale sa fie dat afara din servici si se gandeste sa se reapuce de trisat, directoarei Suh Jin-Hee ii merge din rau in mai rau, personalul ii este recrutat de concurenta, incasarile scad iar Presedintele Suh, din ranchinua, ia decizii pagubitoare. Doar sperantele directorului de la Sea World se confirma. Vin investitorii americani.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 16 iunie 2012

Situatia celor doi frati este de-a dreptul delicata, iar intre ei sta nimeni alta decat Thi Vu, proaspat venita in Coreea cu scopul de a sa marita cu Soh-go. Eun-woo vrea sa-i spuna fratelui sau ce s-a intamplat in Hanoi si faptul ca Thi Vu nu e nimeni altcineva decat fosta lui iubire, dar sunt intrerupti de o veste neasteptata: mama lor s-a inbolnavii si trebuie cu totii sa plece degraba la spital. In sat, toata lumea e entuziasmata de faptul ca maturul Soh-go in sfarsit si-a gasit perechea, dar totodata e imposibil sa nu apara si curiozitatea, satenii vazand pentru prima oara in viata lor o vietnameza. Thi Vu isi capata porecla de “Wolnam” si reuseste sa intre repede la sufletul viitoarei soacre. Dar de pe patul de spital, soacra suferinda ii inmaneaza un pretios inel de jad pe care la randu-i il primise de la sotul ei defunct. Odata cu el, aceasta ii transmite toata caldura ei sufleteasca si bucuria de a-si vedea in sfarsit fiul insurat. Dar pentru Thi Vu gestul viitoarei soacre nu pare ai aduce aceeasi bucurie in suflet. Sa fie cumva un sentiment de remuscare ? Nici Eun-woo nu vrea sa renunte la fericirea lui, nici Soh-go la a-i aduce fericirea in suflet lui Thi Vu. Oare cum se va sfarsi povestea ?

Prezentarea: uruma44 – asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 16 iunie 2012

Park Eun-woo e medic coreean si lucreaza intr-un spital tocmai din… Hanoi, Vietnam. In activitatea sa, este ajutat de frumoasa vietnameza Ly Thi Vu, care traduce tot ce e necesar pacientilor medicului coreean, lucrand part-time pentru acesta. Dar colaborarea profesionala a celor doi se transforma, brusc, intr-o poveste de iubire aparent unilaterala, venita disspre Eun-woo catre simpatica vietnameza. In taina, si sentimentele acesteia par a fi identice, chiar daca mereu se fereste sa le exprime direct. Ezitarile ei se datoreaza prejudecatilor surorii sale, care a fost parasita de prietenul ei coreean, ramanand cu un copil.

Park Soh-go, fratele mai mare al lui Eun-woo este un burlac de 40 de ani, fermier, care locuieste cu mama lui. Aceasta il preseaza sa mearga la Hanoi sa-si gaseasca o mireasa, sa intre in randul lumii. Totusi, Soh-go are o prietena din copilarie, pe Song Il, si ea nemaritata, dupa o relatie esuata, dar nu indrazneste sa ii face vreo propunere, astfel ca relatia acestora ramane strict una de prietenie.

Eun-woo isi destauinuie, in cele din urma, sentimentele fata de Thi Vu, dar si asa este respins inexplicabil de vietnameza. Dar un lucru neasteptat se intampla si, pe neasteptate, Eun-woo trebuie sa paraseasca Vietnamul, intorcandu-se in Coreea. Va fi acesta sfarsitul iubirii sale ?

Prezentarea: uruma44 – asiacinefil.com

Publicat: vineri 15 iunie 2012

Iata o poveste incredibila despre cea care in 2010 avea sa intruchipeze personajul principal in cel mai nou film al lui Lee Chang Dong, “Poetry”. Cand Yoon Jung-hee (caci despre ea este vorba) se afla in varful popularitatii in cariera sa cinematografica, a castigat un premiu la un festival de film si a participat la o parada de masini in centrul Seulului. Iar ceea ce e si mai incredibil e ca a lasat aceasta popularitate in urma si a plecat in Franta, asa cum a planuit. A fost cea mai mare vedeta care a onorat istoria filmului coreean, o actrita care continua sa primeasca scenarii si dupa ce a plecat in Franta, si care mai are si astazi un fan club. Si a ales “Poetry” al regizorului Lee Chang-dong ca filmul ei de revenire, primul in 15 ani. Ce fel de viata a dus aceasta actrita ? Urmeaza un interviu pe care Yoon Jun-hee a acceptat sa-l acorde, vorbind despre viata si filmele ei, chiar inaintea festivalului de la Cannes de acum 2 ani.

Reporter: Ati acordat o multime de interviuri presei odata cu lansarea filmului “Poetry”. Genul acesta de experienta e singular pentru dvs, nu-i asa ?
Yoon: E singular. Cand eram in varf, nu aveam timp si, in multe cazuri, reporterii veneau pe platourile de filmare, individual sau in grupuri. Dar cu acest film, am simtit ca si cum era responsabilitatea mea sa informez sincer lumea despre acest film minunat, mai mult decat sa las pur si simplu la aprecierea fiecaruia. Invat o gramada de lucruri noi acordand interviuri cat mai multor oameni, asa ca mi-a placut.

Repoter: Trebuie ca sunteti satisfacuta cu “Poetry” (rade)
Yoon: Normal ca am fost. Odata ce vezi filmul, nu poti sa nu fii de acord cu ceea ce am spus. “Poetry” se afla in competitia pentru Palm D’Or, iar daca as fi unul din membrii juriului, in mod serios as da premiul pentru cel mai bun film lui “Poetry”. Merita sa castige acest premiu.

Reporter: Cum l-ati cunoscut pe regizorul Lee Chang-dong ?
Yoon: Incerc sa vad cat mai multe filme bune pot. Asa ca, desigur, am incercat sa vad toate filmele regizate de Lee Chang-dong. Pe cand faceam parte din juriul numeroaselor festivaluri de film la care am participat, deseori ma uitam la filme pe marele ecran. Din nefericire, filmele lui Lee Chang-dong le-am vazut pe dvd. Cand le-am vizionat, ma gandeam: “Uau, ce regizor incredibil poate fi !”

Repoter: Care a fost cel mai impresionant film dintre toate cele regizate de Lee Chang-dong ?
Yoon: “Poetry”. (rade).

Reporter: Cum v-a convins regizorul sa apareti in “Poetry” ?
Yoon: Nu a incercat deloc sa ma convinga. Intr-o zi m-a intrebat pe mine si pe sotul meu daca vrem sa luam masa impreuna cu el si cu sotia dansului. Ne-am intalnit toti patru, am luat masa, iar mai apoi am mers la o cafenea. Iar acolo mi-a zis ca are ceva sa-mi spuna. Mi-a zis ca a scris un scenariu gandindu-se la mine, si ca il durea sufletul sa nu mi-o spuna. Cand mi-a spus asta, eu si sotul meu am exclamat: “Oh !”, si eram atat de bucurosi… Nu l-am intrebat despre ce era scenariul si nu stiam nimic despre poveste. I-am spus doar ca voi accepta sa interpretez rolul. Stiti cum sunt copiii in ziua de azi: “A fost emotionant…”. Exact asa am simtit.

Reporter: Nu ar fi exagerat sa spunem ca dvs sunteti cea care face tot filmul. Exista multe parti in film care trebuie sa fi fost dificil de interpretat pentru dvs, ca actrita. Ce ati simtit cand ati vazut scenariul ?
Yoon: Cand am citit scenariul, am vazut ca in peste 90% din film eu eram protagonista, ceea ce insemna ca aveam tot la fel de multa responsabilitate. Dar chiar mi-a placut scenariul, iar rolul Mi-ja era atat de atragator… Speram ca publicul va incepe sa-si viseze propriile vise si sa-si traiasca vietile frumos, pozitiv, urmarind acest film. Desigur, unele incidente grave au loc in film, insa viata nu vine doar cu cele frumoase, nu-i asa ?

Reporter: Dar trebuie sa va fi fost destul de greu sa o interpretati pe Mi-ja. In filmul dvs anterior, “The Fog”, exista un sentiment teatral mult mai puternic in privinta stilului de interpretare al acelor timpuri. Actorii din zilele noastre incearca sa se poarte cat de natural pot. Iar regizorul Lee Chang-dong in sine le cere actorilor sa se poarte cat mai natural.
Yoon: Acest film nu e o melodrama, nici nu contine vreun element de suspans sau erotic. Filmul solicita o interpretare diversa si delicata, nu una extrem de solida. Si stiti si dvs cat de realiste sunt filmele pe care le face Lee Chang-dong. De la decoruri pana la cel mai nesemnificativ amanunt, totul trebuie sa fie natural, asemeni unei persoane obisnuite. Asa ca a trebuit sa lucrez pentru o asemenea interpretare. Cateodata primeam un semn de “ok” cu degetul dupa ce trageam una sau doua duble, dar cand lucrurile deveneau dificile a trebuit sa trag si 35 de duble la o scena. E imposibil ca filmarile la un film sa mearga lin, fara probleme, pe toata durata lor. Cand te zbati sa faci ca o scena sa iasa bine, bucuria de a gasi solutia potrivita te face fericit, nu-i asa ? Nu a fost usor sa interpretezi natural, insa m-am porivit perfect cu echipa si cu regizorul filmului, astfel ca nu a fost un chin. Cred ca faptul ca am comunicat permanent a facut ca rezultatele sa apara, putin cate putin, iar asta a fost mult mai important decat a gasi un singur raspuns la toate.

Reporter: Ce scena v-a luat 35 de duble ?
Yoon: E o scena in care intalnesc o alta doamna si trebuie sa-i spun lucruri neplacute. Dar in acel moment, Mi-ja se intampla sa fie cazuta intr-o stare de romantism, si chiar pare ca traieste intr-o fantezie. Un asemenea moment se poate intampla in viata reala, dar poate fi, de asemenea, si foarte nerealist. Iar scena aceasta mi-a fost foarte greu sa o joc altfel decat conform naturaletii cu care s-ar fi comportat personajul Mi-ja.

Reporter: Ce v-a spus regizorul Lee Chang-dong legat de interpretarea dvs ?
Yoon: Chiar imi place modul in care m-a instruit sa joc. El a scris scenariul, a regizat filmul si chiar a oferit idei variate despre Mi-ja pe care si-a imaginat-o. In timpul conversatiilor mele cu regizorul Lee Chang-dong am reusit sa vad o parte a lui Yoon Jung-hee despre care nu stiam nimic. Am vorbit mult si ne-am inteles foarte bine, asa ca am putut conlucra perfect. Chiar si in scena pe care am filmat-o de 35 de ori, m-am putut afunda in personaj pentru ca aveam ceva in comun cu aceasta. Asemeni lui Mi-ja, si eu ma pierd, uneori, si devin auto-absorbita in visare. Deseori ma pierd in frumusetea vietii, chiar daca e sa o gasesc in cele mai marunte lucruri.

Reporter: Dar viata dvs si cea a lui Mi-ja par complet diferite din exterior. Personajul dvs e cam de varsta dvs, dar e o femeie extrem de diferita. Cum ati incercat sa va apropiati de Mi-ja ca actrita ?
Yoon: Nu m-am gandit la asta in acest sens. Am incercat, doar, sa ma apropiu de ea in functie de ce am simtit fata de ea, clipa dupa clipa. Desigur ca m-am pregatit inainte de filmari, insa cred ca am ramas credincioasa acelor sentimente de moment de pe platoul de filmare. Cand am stat in fata camerei, am cazut intr-o reverie, ca si cum visam. Pastrand acel sentiment m-a ajutat cu adevarat. Inca imi traiesc viata cu unele iluzii…

Reporter: Iluzii legat de ce ?
Yoon: Legat de varsta mea ! (zambeste). Desigur, spatiul gol dintre varsta mea mentala si cea fizica n-ar trebui sa fie prea larg (zambeste). Pe cand eram la scoala, citeam o carte si ma confundam total cu personajul ei, simtind ca eram acel personaj, inotand prin propriile mele ganduri. In filmul meu de debut, “Youth Theater”, m-am confundat pentru prima oara cu personajul citind cartea, crezand ca respectiva era o femeie fermecatoare. Cred ca genul acesta de ganduri m-au ajutat mult cand, mai tarziu, am filmat acel film.

Reporter: Ati scris vreodata un poem ?
Yoon: Doar cand am fost la scoala. Insa am recitat multe poezii. Chiar am inregistrat recitari ale poemelor lui Midang Seo Jeong-ju (poet contemporan celebru in Coreea). D-l Midang m-a adorat, pe mine si pe sotul meu atat de mult, si am vrut sa ii rasplatim caldura sufleteasca. Astfel ca sotul meu (un celebru pianist coreean, Paik Kun-woo) canta la pian, iar eu citeam poemele lui cu glas tare. Inainte sa fac aceste recitari, am studiat poemele cu d-l Midang. Si cand s-a terminat inregistrarea si a ajuns la el, a fost incantat. Poemele lui sunt atat de frumoase sa fie citite cu glas tare… Inainte sa particip la filmarile de la “Poetry”, aveam 10 carti de poezii langa pat si le citeam. Una dintre poezii, care chiar mi-a atins sufletul, apartinea poetului Kim Yong-taek. Mi-a placut deoarece cu cat o citeam mai mult, cu atat ma simteam mai confortabil, si am fost de-a dreptul surprinsa cand acesta a aparut chiar in film (este vorba de personajul care interpreteaza profesorul de poezie al lui Mi-ja la cercul de poezie). Si am fost surprinsa si de faptul ca a interpretat atat de bine (zambeste).

VA URMA

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: joi 14 iunie 2012

PENTRU DETALII PRIVIND ACEST EVENIMENT, CONSULTATI PAGINA NOASTRA DE FACEBOOK, AICI.

Publicat: miercuri 13 iunie 2012

In-Ha si Jong-Ku castiga increderea patronului lor si ajung sa indeplineasca sarcini de mare raspundere si drept rasplata, la un pahar de tarie, Jeong Joon-Il le explica felul de afaceri al sefului lor- licitatii private (cititi ilegale) de obiecte de arta, de patrimoniu si de bijuterii, furate, vandute oamenilor bogati care si le doresc cu orice pret. Colierul Mariei Antoaneta, vase ale dinastiei Ming si alte valori prohibite comertului sunt valorificate cu profit urias de patron. Si iar destinul se joaca cu In-Ha. Singura fiica a patronului are nevoie de ajutor in traducerea unor materiale despre istoria Asiei. Ghiciti cine capata o slujba part-time pentru asta! Sigur, Min Soo-Yeon!
Prezenta la resedinta pentru indatoririle fata de fiica, Soo-Yeon ajunge sa faca traduceri pentru clientii japonezi ai tatalui si asa ajunge in sala de licitatii, supravegheata si de In-Ha. Timpul se opreste in loc… doar pentru doi oameni, timpul curge altfel… O usa inchisa desparte doua inimi ranite in aceasi masura… Sentinta o da Soo-Yeon… renuntare… Cu umbra In-Ha mereu pe urmele ei, Soo-Yeon e tare nelinistita dar, cu perspectiva unei eventuale declaratii din partea lui Jung-Won, disparitia umbrei e de neindurat.
Acasa, in indepartatul Seul, detectivul Tae-Joon, plin de remuscari, face in continuare cercetari proprii la cazul mortii cartoforului Han Myung-Jin, incercand sa-i disculpe pe In-Ha si Jong-Ku; doar pentru a-l salva pe el se dusesera sa incalce legea!
Concurenta dintre proprietarii de cazinouri de pe insula Jeju e in plina desfasurare. In perspectiva aprobarii licentelor pentru alte stabilimente, fondurile de investitii sunt necesare ambilor competitori, iar Jung-Won a respins propunerea pentru afaceri apolitice inaintata de Jin-Hee si a pornit la vanatoare de fonduri americane.
Pentru In-Ha totul devine iar dificil. A intalnit-o pe Soo-Yeon, a treia oara in viata, si iar ii pune siguranta in primejdie. Omul patronului stie tot, nu accepta plecarea sub nici un motiv, iar contra neascultatorilor, viata celor dragi poate deveni arma.

Prezentare realizata de iulianatotu – asiacinefil.com

Publicat: duminică 10 iunie 2012

“Nameless Gangster” (cunoscut si ca “War on Crime: The Golden Age of Bad Guys”) este filmul anului 2012 in Coreea, cel putin pana la jumatatea sa (iunie 2012). Filmul a ocupat 3 saptamani prima pozitie la box-office, din care 2 saptamani consecutive, dupa care, dupa o pauza d eo saptamana, a avut puterea de a reveni pe locul 1 in top. Putine filme reusesc o asemenea performanta, in general dupa o saptamana sau cateva consecutive, trendul acestora la box-office fiind de cadere. Dupa doar 26 de zile, filmul a atras in cinematografe peste 4 milioane de spectatori, iar incasarile totale obtinute pana in prezent se ridica la suma de 32.471.226 dolari. Acest succes i-a asigurat filmului pozitia intai in box-office-ul anual coreean, fiind recent detronat de productia hollywoodiana The Avengers, ce a castigat peste 52 de milioane de dolari. Cu toate acestea, “Nameless Gangster” ramane productia coreeana numarul 1 a acestui an, fiind urmata de “Architecture 101”, cu 26,6 milioane de dolari incasari. Cu o durata de 133 de minute, suficiente cat sa cuprinda o poveste desfasurata pe durata unui deceniu, “Nameless Gangster” a dat lovitura nu neaparat datorita povestii si genului filmului, cat mai ales din cauza distributiei. Choi Min-sik revine pe ecran dupa rolul memorabil din “I Saw the Devil” (2010), unde interpreta un criminal sadic vanat de personajul lui Lee Byung-hoon. In mod sigur Choi Min-sik a fost principalul motiv al prezentei unui numar atat de mare de spectatori in salile de cinematograf din Coreea, lucru care demonstreaza imensa popularitate de care se bucura astazi interpretul lui Oh Dae-su din succesul mondial “Oldboy”. Celalalt protagonist, o vedeta in plina ascensiune, e nimeni altul decat Ha Jung-won, ce s-a distins in productia “The Chaser” (un mare succes in Coreea, desi la vremea realizarii lui a avut un buget infim), dupa care a facut pasi importanti spre statutul de mare vedeta prin interpretarile din “The Yellow Sea”, “Parellel Life” si mai ales “The Client”. Un rol important in film il are si actorul Jo Jin-ung (gangsterul Kim Pan-ho), care e efectiv de nerecunoscut, dupa aparitia in serialul “Deep Rooted Tree” in rolul Mu-hyul. In timp ce acesta a slabit cateva kilograme pentru acest rol, Choi Min-sik a trebuit sa se ingrase cam 10 kg. Tatuajul care poate fi zarit intr-o scena de nici un minut, pe spatele actorului Ha Jung-woo, a fost facut pe parcursul a 8 ore si, desigur, nu este real. Filmul a castigat 2 premii (intre care unul a fost Marele Premiu) la Baeksang Ars Awards (aprilie 2012).

In 1990, Choi Ik-hyeon (Choi Min-sik), considerat creierul lumii interlope din Coreea, este retinut in urma unei actiuni de amploare a politiei coreene, ordonata direct de Presedintele Roh al Coreei de Sud. Cu zece ani in urma, il descoperim pe Choi Ik-hyeon ca fiind un simplu ofiter vamal de inspectie din cadrul Pazei de Coastra sud-coreene. Slujba nu era chiar una de lepadat, mita luata pentru a inchide ochii la unele transporturi cu marfa ilegala fiind impartita in mod egal intre membrii echipei de inspectie. Dar intr-una din zile, o reclamatie venita din partea unei femei pune departamentul intr-o lumina foarte proasta, iar ca lucrurile sa se linisteasca, unul din membrii echipei de inspectie trebuie sa-si dea demisia. Choi Ik-hyeon accepta sa fie el cel sacrificat, insa inainte de asta pune mana pe un transport ilegal de droguri dinspre Japonia spre Coreea. Pentru a avea viitorul asigurat, acesta sustrage drogurile cu ajutorul colegilor, dupa care demisioneaza, fiind gasit tap ispasitor pentru problemele semnalate organelor superioare. Acesta nu e un capat de lume pentru fostul angajat vamal, care se decide sa vanda drogurile unui periculos gangster, Hyeong-bae, cu care doreste ca pe viitor sa se asocieze. Mai mult decat atat, curand constata ca e chiar o ruda indepartata cu acesta, si profita de situatie pentru a se integra in lumea interlopa sub aripa protectoare a lui Hyeong-bae. Cei doi cladesc un adevarat imperiu din bani negri proveniti din traficul cu droguri, cluburi de noapte, cazinouri, dar la inceputul anilor ’90, anii de glorie ai lor si in general ai gangsterismului par a fi apus. Autoritatile incep un razboi dur impotriva crimei organizate si lumii interlope, iar capii Mafiei incep sa cada unul dupa altul.

Filmele cu gangsteri au inceput sa vorbeasca despre o realitate mult timp ascunsa a Coreei in special dupa anul 2000, cand cinematografia coreeana cunoaste un boom odata cu Hallyu. Unele din ele au devenit definotorii pentru acest gen, cunoscand afirmarea si dincolo de granitele tarii: “A Bittersweet Life”, “Friend”, “A Dirty Carnival”. Insa niciunul dintre ele nu este atat de definitoriu pentru fenomenul gangsterismului in general in Coreea precum “Nameless Gangster”. Asta pentru ca filmul din 2012 trateaza fenomenul in ansamblul sau, pe durata a mai mult de un deceniu, prezentand o evolutie in perioade si sub regimuri politice diferite. Povestea personajelor principale nu este decat un detaliu, o exemplificare a ce inseamna viata de gangster. Nu poti sa nu sesizezi interpretarea magistrala a lui Ha Jung-woo (poate cel mai “cool” gangster all time din cinematografia coreeana, nici Jo In-sung din “A Dirty Carnival” nu se ridica la nivelul interpretarii lui); practic daca vrei sa vezi cum arata un veritabil gangster coreean, neaparat trebuie sa-l vezi pe Ha Jung-woo in acest film. Despre interpretarea lui Choi Min-sik efectiv nu ai ce spune, e perfecta. Insusi titlul filmului se refera la personajul interpretat de el (Choi Ik-hyeon), un gangster care nu e un gangster in adevaratul sens al cuvantului. Cea mai potrivita traducere a lui este fara indoiala “Gangster nelegitim”, deoarece Choi Ik-hyeon nu este un gangster legitimat de faptele sale. Un gangster nu este un las care sa se ascunda in spatele unor cuvinte, el se legitimeaza prin violenta faptelor sale; esenta gangsterismului sta in dobandirea succesului prin fapte savarsite cu sange rece, incalcandu-se orice norme stabilite de lege.

Choi Ik-hyeon lucreaza ca inspector la Paza de Coasta, in slujba statului, dar sistemul si practicile vremii il imping spre lumea interlopa. Odata ce simte gustul banilor si mai ales al puterii, comportamentului lui se schimba radical. Apar momente de megaolomanie, in care acesta isi acorda o prea mare importanta, in contextual in care pentru toti cei din jurul sau e un nimeni aparut de niciunde, despre care brusc toti afla ca e un unchi indepartat al sefului Mafiei locale. Choi Ik-hyeon mimeaza gangsterismul, e o rusine pentru acesta: desi se imbraca la 4 ace asemeni unui gangster adevarat, desi se comporta asemeni unui gangster si isi ascunde slabiciunile prin arta lingusirii si chiar printr-o violenta verbal ape care niciodata nu are curajul de a o pune in practica, desi ameninta cu pistorul in oglinda, dar niciodata acesta nu are gloante in el, Choi Ik-hyeon e doar o caricature de gangster. Cu mintea se considera gangster, dar cu sufletul… Momentul in care se ia la bataie cu o femeie il caracterizeaza perfect. Total opus lui e adevaratul gangster, Hyeon-bae, care nu se lasa nici o clipa condus de sentimentalisme, e mereu rece, calculat si impredictibil in ceea ce urmeaza sa faca.

Pe langa interpretarea actorilor, scenariul este destul de lent si ne da ocazia sa analizam in tihna modul de viata al unui gangster. Gesturile, mimica, modul in care se imbraca, comportamentul, violenta fizica si a limbajului, toate sunt definitorii pentru viata de gangster si aduse la rangul de arta de cei doi actori. Coloana sonora ne introduce perfect in atmosfera anilor ’80, in discoteca se canta reinterpretari ale melodiilor disco de succes ale vremii. Fiecare scena e gandita in detaliu, fiecare decor ne duce cu gandul spre alte timpuri. Un film de exceptie, violent si comic pe alocuri, cu un umor negru placut ochiului, o adevarata saga a gangsterismului in doua epoci diferite, traite de doua personaje total opuse, dar carora destinul le aduc le intersecteaza traseele in viata. Un adevarat spectacol cinematografic, interpretativ si vizual, care nu va dezamagi iubitorii filmelor de gen.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: duminică 10 iunie 2012

Insolita cerere a oaspetelui japonez trezeste amintiri dureroase in inima Soo-Yeon-ei. In fata confidentului tacut al iubirii lor, Jung-Won, lacrimile curg pe-obrazul fetei.Unde-o fi acum iubitul ei cel timid, care-a facut acelasi lucru atat de delicat, incat abia acum ea-si da seama c-a fost ceruta de sotie? De ce nu-si-a putut tine promisiunea? Bautura n-a fost cel mai intelept lucru, si trezirea in loc strain precum si grija lui Jung-Won devin stanjenitoare dar de nerefuzat din cauza delicatetii gestului care totusi, nu e complet dezinteresat.
Adusa pe nepusa masa la sediul rivalului de vestile privind recrutarea personalului sau si a clientilor, Suh Jin-Hee isi gaseste alta angajata la dejunul amical cu concurenta. Competitia nu e singurul motiv de ingrijorare al directoarei Suh; a intervenit si gelozia.
In Los Angeles (ironic, nu?), In-Ha cauta solutii pentru salvarea de la expulzare a lui Jong-Ku. Jenny gaseste solutia… personajul indicat sa rezolve situatia ofera stabilitate dar cere supunere neconditionata – Falcone. E un “progres” pentru In-Ha; de la pozitia de sef al unei minuscule bande de mahala, trecand prin puscarie, mafia de lux coreeana pana la aceea de angajat al Mafiei americane! Scump pret pentru salvarea prietenului, chiar daca-l vor plati impreuna. Auspiciile nu sunt bune. Intrebarile lui In-Ha nu capata raspuns, dar e clar ca n-au de ales. Li se asigura bani pentru haine si lectii de engleza, fac antrenamente de arte martiale si, pentru prima oara in viata lor, sunt dotati cu… arme de foc ! Jong-Ku se bucura copilareste, dar In-Ha e tot mai ingrijorat de felul de insotire pe care trebuie sa-l asigure.
Soo-Yeon are oportunitatea asigurata de maicute, care i-au obtinut o bursa de studii, sa merga la o universitate Americana, si cererea ei de eliberare din functie o dezamageste pe Suh Jin-Hee, careia ii pleaca un om de nadejde, cat si pe Jung-Won, care nu castiga un om de nadejde si nici nu poate face nimic pentru ea, caci fata refuza orice ajutor.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

Publicat: vineri 8 iunie 2012

“Bewitching Attraction” este filmul de debut al regizorului Lee Ha, care 4 ani mai tarziu regiza si “Runaway from Home”. Cu un buget de 2 milioane de dolari, care, intre paranteze fie spus, nu prea se justifica, probabil onorariul celor doua vedete din rolurile principale reprezentand principala cheltuiala a productiei, filmul a reusit sa castige cu ceva mai mult decat bugetul sau, la box-office, aproximativ 2,5 milioane de dolari. Si asta datorita actorilor protagonisti – Ji Jin-hee si Moon So-ri (Kiha din serialul “The Great King, sau protagonista impresionantului “Oasis”). Titlul original in coreeana al filmului ar putea fi tradus ca “Farmecul discret al unei profesoare”, aluzie la celebrul film clasic al lui Bunuel, “Farmecul discret al burgheziei”. Trailerul de prezentare al filmului induce ideea unei comedii spumoase, dar “Bewitching Attraction” e departe de aceasta falsa imagine. Mai degraba e o comedie neagra romantica, ce se transforma, cum deja am vazut si in “Runaway from Home”, intr-o drama, de aceasta data mai putin impresionanta. Inca un lucru interesant, pe langa acest amalgam de genuri, e prezenta in acest film a unor scene de nuditate destul de rar intalnite in filmul coreean. Din acest motiv filmul a primit in Coreea ratingul “Interzis sub 18 ani”, insa daca raportam cele cateva scene “fierbinti” scurte la orice productie Hollywoodiana sau europeana, in mod lejer pe alte continente filmul nu ar fi primit un asemenea rating. Putem intelege inserarea acelor fragmente ca rezultatul dorintei unui regizor debutant de afirmare, dovada fiind absenta cu desavarsire a lor din viitorul sau film, “Runaway from Home”.

Cho Eun Sook este o profesoara atragatoare la o scoala de design, care ii joaca pe barbati pe degete. Colegii de catedra ii fac ochi dulci si roiesc in preajma ei, incercand s-o cucereasca prin orice metode. Cel care are impresia ca apetisanta profesoara i se cuvine este profesorul Yoo, care se complace in a crede ca el va fi alesul inimii acesteia. Dar, ce nu stie el e ca Eun Sook are o relatie secreta cu un producator casatorit si pe deasupra si cu un copil. In momentul in care la scoala de design e tranferat un scriitor/desenator celebru de manga, Suk Gyu, atmosfera pare a se anima. Eun Suk incearca sa-l seduca pe chipesul nou-venit in cancelaria profesorala, insa acesta rezista tentatiei. Totusi, aparitia in scena a lui Suk Gyu e privita cu gelozie de profesorul Yoo, care observa atractia profesoarei inimii lui pentru noul venit. Dar lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par. Ceva din trecut ii leaga pe Eun Sook si Suk Gyu, un secret teribil ascuns de ochii lumii timp de 20 de ani.

Filmul are parte de un comic… aparte. Te pune in fata unor scene in care situatia evident e paradoxala si te face sa zambesti doar admirand tacerea personajelor, privirea lor, gesturile, mimica. E un alt gen de umor cel pe care ni-l propune regizorul, unul interiorizat, negru, sarcastic si bine dozat. Schiopatatul profesoarei Cho (oare cat de real e ?) iti da senzatia ca e ceva indus, fortat, in masura a atrage privirile barbatilor, un “slow-motion” constient al carui principal scop este seductia dar si un sentiment de supraevaluare de sine a personajului. Aceasta incearca sa-si puna in valoare atuurile cu care fermeca barbatii inca din anii de liceu, iar experienta dobandida de-a lungul anilor in arta mimatului par a o ajuta, toata lumea fiind innebunita dupa aceasta. Dar dincolo de imagine, in mediul ei, profesoara Cho nu e decat un simplu muritor plin de defecte: e sasaita, isi schimba imaginea in functie de cucerirea la care tinteste si, lucru mai grav, pe masura trecerii anilor incepe sa realizeze ca acest joc nesfarsit al seductiei nu poate continua la infinit. Incearca sa puna mana pe un producator cu o anumita stare, care pana la un moment dat pare a fi reflectia ei in oglinda – marele lui defect e ca e casatorit si are o sotie cu o personalitate puternica, o “nemiloasa”, mai are si un copil si se gandeste doar la aventura vietii lui pe banii patronului, undeva in Japonia, alaturi de apetisanta profesoara. Aceasta incepe sa-si refuze rolul de simpla jucarie pentru satisfactia celui la care ravneste, si se afla intr-o situatie in care trebuie sa aleaga: lupta pentru ceva ce deja apartine altei femei sau revine la vechiul mod de viata, la jocul de-a seductia, in asteptarea unei partide mai bune (cazute din cer, probabil).

Filmul nu este unul extraordinar de captivant si ofertant; scenariul este destul de lipsit de consistenta, simplist si putin fantezist. Umorul este unul autoindus de jocul personajelor si de anumite situatii mai degraba penibile decat nostime in care ajung acestea, un umor negru, cu bataie lunga. Cu siguranta cine se asteapta sa izbucneasca in hohote de ras la acest film nu are de ce sa spere la asa ceva. Chiar daca pe fundal e o comedie neagra stranie, “Bewitching Attraction” ramane un film romantic-dramatic, pe alocuri mai greu de inteles datorita mesajelor ascunse bine in spatele unor personaje destul de slab schitate de regizorul scenarist. Ceva lipseste acestui film, poate scanteia din scenariu care sa sustina intriga cu mai multa vioiciune. Interpretarea lui Ji Jin-hee este destul de stearsa, in schimb Moon So-Ri da un veritabil recital actoricesc. Coloana sonora este mult prea dinamica pentru actiunea lenta a filmului, dar aduce ceva din pasiunea mediteraneana a aventurilor extraconjugale, pe meleagurile peninsulare. Un film cu un puternic parfum artistic, ce aminteste de stilul lui Hong Sang-soo, si pentru a carui traducere in romana ii multumim colegei noastre Vic.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: vineri 8 iunie 2012

Doua luni mai traziu, domnul Choi Do-Hwan, cu fiul si secretarul, isi viziteaza noua proprietate – cazinoul de la Sea World Hotel – in timp ce, proaspat scapati dintr-un camion frigorific, In-Ha si Jong-Ku sunt transportati in L.A., imigranti ilegali, necunoscatori al limbii si modului de viata american. Tot ce au, e teama de necunoscut si noua cunostinta, Jenny, care dispare cu toti banii lor.
Cum necum, baietii au invatat sa se descurce. Lucreaza pe unde-apuca, mananca cand au si impart ultima tigara cand nefericita tepuitoare le cade-n botul masinii. Se adapteaza repede imprejurarilor si-i impresioneaza pe localnici cu metoda inedita de incasare a costului benzinei. Ba devin chiar instructori de arte martiale pentru batausii bandelor din suburbii si-au inceput sa curga angajamentele de munca. Back in business! Prosperitatea lor aduce amicitia pentru Jenny, si baietii se pot bucura din nou de gustul mancarii de acasa. Au inceput sa-si imbunatateasca engleza si incet, incet, se adapteaza vietii americane. Dar DESTINUL nu se dezminte… ocupatia lui Jenny e… jocurile de noroc. Tentatia e prea mare… La prima intrare intr-un cazinou american baietii se fac remarcati: unul in bine, altul in rau…si Jong-Ku, neavand acte, ajunge la politie.
Pentru sufletul Soo-Yeon-ei, indelungata vacanta la manastire nu a stins durerea. Tot la ce se poate gandi e sa-l caute pe Jung-Won dar acesta, conform dorintei lui In-Ha, nu-i da nici o informatie utila. Ca de obicei, leacul pentru durere e munca. Fata a fost promovata la departamentul “externe” si are dificila sarcina sa fie gazda unui grup de flacai japonezi nabadaiosi, periculosi si copilarosi in acelasi timp, cu care se deprinde repede dar are parte de-o surpriza de proportii.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

Publicat: joi 7 iunie 2012

Kim Jae Won a reusit sa depaseasca momentul accidentarii din timpul filmarilor la serialul “Me Too, Flower”, produs la sfarsitul anului 2011 si este pregatit sa preia rolul principal in viitorul serial de weekend difuzat de canalul MBC, “My Queen”. Dupa ce si-a terminat stagiul militar obligatoriu in ianuarie 2011, acesta a fost distribuit in serialul romantic “Can You Hear My Heart”, unde a interpretat rolul unui tanar care surzeste in urma unui accident de masina dar pretinde ca poate auzi. Pentru interpretare a obtinut elogiile comunitatii surdo-mutilor din Coreea… si cam atat, serialul necastigand nici un premiu la sfarsit de an. Mai apoi s-a accidentat in timpul filmarilor la “Me too, Flower” si a fost inlocuit de Yoon Shi-yoon. Acum a sosit timpul sa revina in prim plan, iar “My Queen” e ocazia ideala. Serialul – o poveste despre iubire, tradare, pasiune si razbunare a unui barbat si a unei femei angrenati in industria navala – i-o va aduce ca partenera de ecran pe actrita Han Ji Hye (Dong Nyeo din “The Duo” sau Park Jung-ah din “Summer Scent”), ajunsa la 28 de ani. Din distributia serialului mai face parte si actrita-copil Kim Yeo Jung, ce va interpreta personajul lui Han Ji Hye in copilarie. Kim You Jung e favorita multor regizori de seriale pentru rolul personajelor feminine din copilaria lor, aparand in Dong Yi, Iljimae, Cain and Abel, Road No 1, The Moon Embracing the Sun, dar si in filme ca Paradise si Haeundae. Serialul va fi regizat de producatorul Baek Ho Min, cel care a regizat si serialul romantic de succes Flames of Ambition.

“My Queen” trebuia sa fie difuzat pe canalul MBC dupa serialul “Feast of the God”, dar din cauza grevei de la MBC proiectul a fost amanat, fiind reprogramat pentru luna august 2012.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: luni 4 iunie 2012

Combinatia dintre doua genuri diametral opuse intotdeauna da rezultate surprinzatoare. Iar atunci cand combini comedia cu drama, exista riscul sa dezamagesti cel putin o categorie a fanilor unuia dintre cele doua genuri. “Runaway from home” (cunoscut cu acest titlu dinainte de lansarea pe piata, devenit mai apoi “Looking for my wife”) e un astfel de film, despre care dincolo de partile comice, s-ar putea spune ca e o veritabila drama. Personajul principal trece printr-o drama personala in momentul in care constata ca sotia i-a plecat de acasa, lasandu-l balta fara un motiv aparent. Pornind de la aceasta premisa, calatoria care urmeaza – transformand filmul intr-un “kimchi road-movie” -, desi plina de peripetii comice, duce inevitabil in acelasi loc din care aceasta porneste. Atmosfera apasatoare nu dispare aproape nici o clipa, iar momentele comice te fac sa zambesti, insa ceva iti spune ca nu se va termina cu zambetul pe buze. Regizorul Lee Ha exploateaza perfect aceasta drama “de atmosfera”, la cel de-al doilea film din cariera regizorala, abordand din nou tema diferentelor intre sexe intr-o maniera neobisnuita. In prima linie a distributiei acestui film, 3 nume cunoscute s-au alaturat proiectului, ce a fost filmat pe durata a 3 luni: popularul Ji Jin-hee (“The Old Garden”, “Parallel Life”, “Paradise”), “printul” filmelor independente – mai ales dupa succesul cu “Breathless” – Yang Ik-joon si comicul Lee Moon-sik (“Romantic Island”, “Fly, Daddy, Fly”, “Battlefield Heroes”). Intr-un rol “misterios”, al sotiei fugite de acasa, in ultimele minute ale filmului apare actrita Kim Gyu-ri, recent vazuta in “Poongsan”, vedeta lui “Portrait of a Beauty”).

Seung-hee (Ji Jin-hee) e un critic de muzica popular in Coreea, care, invitat la un post de radio, isi anunta in direct intentia de a divorta imediat ce ajunge acasa. Surpriza mare o are in momentul in care afla ca sotia lui l-a parasit inainte sa-i poata spune intentia sa. Debusolat si frustrate, macinat de motivul pentru care sotia l-a parasit, acesta decide sa porneasca in cautarea ei. Pentru aceasta apeleaza la bunul sau prieten, Dong-min (Yang Ik-joon), cu care porneste in tara dupa sotia fugara. Singurul indiciu care il are este o scrisoare de ramas bun lasat de sotia lui si… un telefon vechi pe care sotia il avea in tinerete, cand inca nu era casatorita. Iar ca totul sa porneasca de undeva, nefericitul sot apeleaza la “divinitate”, mergand la o clarvazatoare ramolita. Aceasta ii da un indiciu, iar cei doi prieteni pornesc pe urmele lui. Pe masura ce calatoria lor avanseaza, cei doi ajung sa intre in contact cu prietenii din tinerete ai sotiei fugare (care mai de care mai bizar), pierzandu-se si mai mult in detalii odata ce afla mai multe adevaruri despre fugara. Lucrurile se complica si mai tare in momentul in care apare in scena Yoo Kwak (Lee Moon-sik), ce se pretinde fratele sotiei lui Seong-hee, si care se alatura cautarii celor doi.

Ce este interesant la “Runaway from Home” e perspectiva din care ai fi tentat sa privesti filmul. Daca il privesti ca o comedie, risti sa fii dezamagit, chiar daca Lee Moon-sik isi face bine treaba si interpreteaza ce stie cel mai bine, rolurile comice. Dar pentru o comedie desavarsita, e necesar ca si celelalte doua personaje sa intre in atmosfera; Interpretul lui Dong-min incearca si uneori reuseste sa fie comic, insa Ji Jin-hee e total sarit din schema. Personajul lui, pentru o comedie, e mult prea incordat, prea rational si fortat. Nu poti sa pui un actor de roluri romantic-dramatice, cum e Ji Jin-hee langa un maestru al comediei precum Lee Moon-sik. Discrepanta e prea mare. In schimb, daca privim filmul ca o drama – cel putin a personajului principal ce-si cauta sotia -, din nou, locul lui Lee Moon-sik nu este in ea, si din nou apare o discrepanta frapanta. Diferenta dintre cele doua unghiuri de vedere a acestui film e ca daca il privsti ca o comedie, nu vei fi pe deplin multumit (uneori scenele comice sunt fortate, iar cele naturale sunt… prea scurte), insa daca il privesti ca o drama, iar scenele comice ca pe un adaos ce “indulceste” pana si situatiile cele mai tragice, poti spune ca “Runaway from Home” e un film reusit.

Marele mister ce planeaza asupra scenariului este de ce Seung-hee porneste in cautarea unei sotii care i-a lasat o scrisoare de adio si pe care doreste cu disperare sa o gaseasca. Mai mult, pe masura trecerii timpului, devine evident ca acesta pare a nu-si cunoaste aproape deloc sotia, fiinta cu care a ales sa-si petreaca o intreaga viata. Desi din aceasta situatie rezulta destule momente comice, acesta ajunge sa realizeze cat de departe era de sotia lui, de realitatea vietii acesteia. Desi aparent e lipsit de sensibilitate, Seung-hee are o relatie de prietenie speciala cu prietenul sau Dong-min. Cei doi sunt de nedespartit, desi mai tot timpul se injura si se agaseaza unul pe celalalt. Regizorul reuseste sa se eschiveze de cliseele obisnuite ale filmelor cu prieteni in favoarea unei dinamici mai credibile, desi nostime. Iar cand intre cei doi intervine si fratele nestiut de nimeni al fugarei, se declanseaza haosul. Finalul este unul emotionant, amintindu-ne ca vizionam de fapt o drama, si ca viata e formata atat din momente fericite cat si din momente triste.

“Runaway from home” ramane un film moderat, calculat, cu o interpretare buna a actorilor, cu un scenariu interesant dar pigmentat pe alocuri cu momente comice fortate, un road movie cu un final surprinzator (in orice caz, greu de anticipat) si cu o lectie de viata care ne lasa cu o intrebare interesanta, mai mult retorica: cine este mai responsabil intr-o relatie de lunga durata, barbatul sau femeia ? Un film agreabil, ce merita vazut.

Multumiri pentru traducere colegei noastre Vic.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Publicat: luni 4 iunie 2012

La reluarea partidei, totul merge curat pana cand cerberul In-Ha “gaseste” si dezactiveaza camera de supraveghere. Acum drumul e liber si Jung-Ku manevreaza nestanjenit si-l “curata” pe Han Myung-Jin de toata miza. Desi nu poate dovedi nimic, acesta stie c-a fost trisat si cere revansa. Inutil insa… va fi gasit mort, pe malul raului. Motivul? Do-Hwan nu-l poate lasa pe Sang-Du sa se lacomeasca la cazinoul lui… ar strica imaginea…
Precaut, In-Ha coboara din masina mafiotilor si pleaca fara ramas bun si fara rasplata. Poate ca si-au salvat viata pentru moment, si credeau ca si-au platit toate vechile pacate, doar ca, politia, mergand pe urmele victimei, are ca principali suspecti pe cei cu care aceasta si-a petrecut ultimele ore: ghiciti pe cine… In-Ha si Jung-Ku!
Cosmarul reincepe…Totul a luat-o razna… Politia ii cauta, Sang-Do ii da mana libera lui Yim Dae-Soo sa-si sfarseasca razbunarea si sa-l “rezolve” si pe Jung-Ku. Orice posibila legatura cu crima, trebuie eliminata.
Ce-ar trebui sa faca In-Ha? Aceasta e intrebarea la care cauta raspuns de la prietenul sau scolit si destept. Ghinionul se tine scai de el si de cate ori realizeaza ceva, indata urmeaza prabusirea. Chiar si acum… nu-i sunt de ajuns necazurile deja existente: Yim Dae-Soo cu toata trupa e prezent sa-si ridice prada. Doar locatia e alta, restul scenei seamana izbitor cu cea de acum sapte ani… In-Ha si Jung-Won contra “Ursilor bruni“.
Prietenia nu se declama… se dovedeste la nevoie. Tae-Joon isi risca slujba, Jung-Won face voia parintelui sau pentru o favoare de-o viata… salvarea fugarilor. Inima grea a lui In-Ha trebuie sa recunoasca inevitabilul… pentru a-si proteja iubita, familia si prietenii, trebuie sa urmeze calea deschisa de Jung-Won. In vartejul afacerilor si razbunarilor, cui ii pasa de inimile sfaramate?

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com

Publicat: duminică 3 iunie 2012

“Architecture 101” (cunoscut si ca “Introduction of Architecture”) este poate cea mai placuta surpriza de la box-office-ul coreean din acest an. Cu doi actori foarte populari in rolurile principale, filmul a reusit la o luna de la lansare sa stranga aproape 4 milioane de bilete vandute in cinematografele coreene. Timp de 3 saptamani consecutiv s-a aflat pe primul loc in box-office-ul coreean, iar pana in prezent a reusit sa obtina incasari de peste 26,6 milioane de dolari, care fac, la jumatatea anului 2012, ca “Architecture 101” sa fie cel de-al treilea cel mai bine vandut film coreean din 2012. Scenariul si regia acestui film de succes au fost semnate de Lee Yong-ju, cel care in 2009 debuta cu horror-ul “Possessed”. Saltul spre un cu totul alt gen marcheaza si primul sau succes de anvergura, iar “Architecture 101” este cu atat mai demn de lauda cu cat rar un film romantic reuseste sa dea o asemenea lovitura la box-office. Pe Lee Yong-ju l-a ajutat mult in scrierea scenariului faptul ca a absolvit el insuri facultatea de arhitectura si are experienta activitatii de architect, iar acest lucru se vede intr-un film cu o astfel de tematica. Filmarile, ce au avut loc in Seul si pe insula Jeju,au durat 11 saptamani, si au debutat imediat dupa Anul Nou. In rolurile principale au fost distribuiti Uhm Tae-Woong (Neverending Story, Handphone, Sunny) si Han Ga-In (mai vechea noastra cunostinta din “Bad Guy” si din recentul serial “The Moon Embracing the Sun”). Alti doi protagonisti sunt tanarul cuplu Lee Je-Hoon (selectat pentru asemanarea cu Uhm Tae-woong, ce a fost distribuit in recentul serial “Fashion King”) si Bae Suzy (o vedeta a tinerei generatii coreene, membra a formatiei de fete “Miss A”, aflata la debutul pe marele ecran dupa aparitia in serialele “Dream High 1 si 2”, si care, trebuie rcunoscut, are o interpretare foarte reusita).

Seung-mi, un student naiv proaspat intrat la Arhitectura o intalneste pe Seo-yeon .Ea, desi studenta la Conservator, se hotareste sa participe la cursul „Introducere in Arhitectura”. Prima tema pe care o primesc cei doi colegi de curs, Seung-mi si Seo-yeon, e sa faca o excursie prin imprejurimile locului in care traiesc. Sunt indemnati sa studieze in amanunt formele de relief, aleile si cladirile pe langa care trec zi de zi, si toate detaliile si impresiile sa le cuprinda intr-o tema de casa. Seo-yeon e nou venita in Seul, asa ca ii cere sprijinul colegului sau Seung-mi. Ii spune ca nu e familiarizata cu cartierul si doreste sa faca tema de casa impreuna. Cu aceasta ocazie, cei doi incep sa-si petreaca timpul liber impreuna, iar relaţia dintre ei devine tot mai apropiata.
Timpul trece si drumurile celor doi se despart. Dupa 15 ani, destinul ii aduce din nou fata in fata. La cei 35 de ani, Seung-mi e deja un arhitect apreciat, desi lucreaza angajat la o firma de proiectare unde calitatile sale nu sunt appreciate la adevarata lor valoare. Intr-o zi acesta primeste la birou vizita unei femei. Pentru cateva clipe acesta nu o recunoaste, pentru ca mai apoi sa realizeze ca frumoasa femeie e chiar Seo-yeon. Aceasta are si o cerere: vrea sa-l angajeze pe Seung-mi pentru a reconstrui casa ei natala de pe insula Jeju. Acesta ezita, asa ca Seo-yeon se vede nevoita sa discute cu seful acestuia, care e incantat de propunerea ei. Acum, Seung-mi nu mai are alta solutie decat sa se ocupe de proiectul casei lui Seo-yeon. Amintiri frumoase si tulburatoare vor reinvia, iar cei doi se vor gasi intr-un moment de rascruce al vietii lor.

“Architecture 101” este un film romantic prin excelenta, care aduce o nota de prospetime genului. In ultimii ani, genul romantic s-a imbinat cel mai mult cu genul melodramatic, genul pur romantic fiind neglijat. De aceasta data, avem sansa de a retrai frumoasele amintiri ale anilor facultatii si reminiscente ale primei iubiri, cu tot ce presupune aceasta: emotii, batai de inima accelerate, intrebari nascute dintr-o fireasca curiozitate a varstei etc). Spre deosebire de alte filme de gen, povestea se centreaza pe personajul masculin, din unghiul caruia de vedere e prezentata povestea de iubire. Exista, de asemenea, doua planuri temporale pe care se desfasoara aceasta: prezentul, cand personajele sunt aparent realizate material, ajunse la maturitatea deplina, si trecutul, momentul primului an de facultate, cand cei doi tineri se intalnesc si traiesc ascunsa lor poveste de iubire. Interesant e faptul ca pentru cuplul din prezent, regizorul a preferat sa foloseasca cele doua mari vedete (Uhm Tae-woong si Han Ga-In), in timp ce pentru acelasi cuplu, surprins cu 15 ani in urma, au fost folositi doi actori mai tineri, in plina ascensiune. Daca in cazul baiatului din cuplu, si asemanarea fizica a celor doi actori, si interpretarea a dus la o simbioza perfecta regasita in continuitatea din comportament a personajului, in cazul fetei, personajul din anii facultatii (interpretat de Bae Suzy) este mult mai dezinvolt decat acelasi personaj mai matur cu 15 ani interpretat de Han Ga-In parca cu o blandete ce marcheaza o schimbare radicala in felul de a fi al personajului. Probabil nu acest lucru s-a urmarit de catre regizor, insa e un detaliu insignifiant fata de rezultatul final.

Filmul este o adevarata delectare, interpretarea actorilor e incantatoare (toate acele emotii ale primei iubiri sunt atat de bine redate incat ai impresia, ca spectator, ca retraiesti niste vremuri demult uitate), iar coloana sonora de-a dreptul superba. Povestea atrage si incanta sufletele, imaginile sunt pe masura, iar finalul este chiar inedit pentru un film coreean ce nu poarta titulatura de “melodrama”. “Architecture 101” poate fi considerat, acestea fiind spuse, unul din cele mai frumoase filme romantice coreene “all time”.

Articol realizat de cris999, inc olaborare cu Alinabv – asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 2 iunie 2012

“The Old Garden” este doar una din tragicele marturii ale celei mai intunecate perioade a Coreei contemporane, anii ’80, ce debuteaza cu masacrul din Gwangju si este urmata de 8 ani de dicatatura militara grea a lui Chun Doo-hwan. Filmul este un amestec neobisnuit de politica cu melodrama a carui poveste se desfasoara de la debutul anilor ’80 pana in zilele noastre, si marcheaza o colaborare intre 2 generatii de artisti anti-autoritaristi. Este vorba de reputatul regizor Im Sang-soo, cunoscut pentru talentul sau cinematografic si apetitul pentru controversat, si romancierul Hwang Seok-young, un scriitor laureat cu premii pentru literatura, ce si-a petrecut anii ’80 in exil si care 5 ani a fost inchis in inchisoare in anii ’90 pentru o vizita neautorizata in Coreea de Nord. Adaptarea cinematografica a lui Im Sang-soo a romanului omonim al lui Hwang Seok-young (un best-seller renumit in Coreea) a beneficiat de o distributie puternica, cu doua nume importante in prim plan: Ji Jin-hee (Paradise, Parallel Life, Dong Yi, Jewel in the Palace) si Yeom Jeong-ah (Lovely Rivals, Thaoist Wizzard). Impresionante sunt si rolurile secundare, care ne prilejuiesc revederea unui numar mare de actori obisnuiti ai serialelor. Filmul, ca intreg, a fost primit cu caldura de criticii coreeni de film, dar a generat si unele reactii negative in special peste hotare.

Spre sfarsitul anilor ’90, Hyun-woo (Ji Jin-hee) e un detinut care tocmai a fost eliberat dupa 16 ani si 8 luni de detentie. Motivul retinerii sale nu ne este dezvaluit imediat, insa odata regasindu-se in libertate, incepe sa retraiasca prin intermediul amintirilor toate momentele dinaintea retinerii sale. Familia (formata din frate si sotia acestuia si mama vaduva) il primeste cu bratele deschise, insa revederea acestora se petrece pe fondul unei atmosfere glaciale si aproape indiferente pentru Hyun-woo. Suferind de insomnie, claustrofobie si rezistenta la socializare, acesta reactioneaza doar in momentul in care mama lui ii aminteste de d-soara Han Yoon-hee (Yeom Jeong-ah). Acela e momentul care declanseaza declicul. Hyun-woo, cu parul incaruntit, porneste la drum spre locurile tineretii sale framantate, unde ca activist socialist oponent inversunat al regimului militar a trait o frumoasa poveste de dragoste cu d-soara Han, ce i-a oferit o ascunzatoare in momentul in care era vanat de autoritati. Pas cu pas, cu fiecare coltisor redescoperit, amintirile comune impartasite cu d-soara Han si colegii activisti ies la iveala, iar tabloul puzzle-ului este completat in mod dramatic.

Filmul are doua perspective distincte din care este relatata povestea. Pana in momentul retinerii sale in detentie, totul este vazut prin amintirile lui Hyun-woo, dupa care parca se instaleaza uitarea. Vidul este umplut de relatarea amintirilor d-soarei Han, personaj care murise cu ani in urma dupa o grea suferinta, dar al carei spirit ramane viu pana la finalul filmului, atat prin intermediul amintirilor cat si al personajelor secundare care isi amintesc franturi din viata acesteia. Din acest punct de vedere al relatarii povestii, cu aceste doua planuri, regizorul este pur si simplu genial. Firul narativ – care trebuie urmarit atent datorita alternantei prezent-trecut – este condimentat cu momente brusti de escaladare a violentei, care nu pot fi uitate prea usor. Regimul dictaturii militare si masacrul de la Gwangju nu pot fi definite decat prin ororile la care au dat nastere, iar realismul unor scene este de-a dreptul socant. In mod sigur una din scene va fi greu de uitat pentru spectatori, fiind definitorie pentru disperarea populatiei civile in fata abuzurilor puterii politice. Dincolo de toate acestea, filmul are un farmec aparte, poate imperceptibil publicului non-coreean si pe care poate nici o traducere din lume nu il poate transmite in cuvinte. Fiecare personaj din film practic vorbeste cu propriul sau eu, intr-un fel absolut unic, iar interactiunea dintre personaje e dincolo de cuvinte. Coloana sonora in mod intentionat nu potenteaza anumite trairi, momentele culminante petrecandu-se in tacere, lasand spectatorului receptionarea loviturii in plin, alaturi de personaj. In general amintirile umane despre trecut sunt confuze pe masura trecerii anilor. Confuze si scurte. Arta cinematografica are avantajul de a permite reconstituirea lineara a trecutului, crampeiele numite amintiri fiind intinse in timp si spatiu, lucru care in viata reala nu este posibil. De aici farmecul jocului regizorului Im cu amintirile personajelor sale, care fac mereu saltul din trecut in prezent si invers.

Dupa urmarirea acestui film, fara indoiala singurul sentiment care poate sa te cuprinda fata de soarta personajelor este mila. In special fata de personajul interpretat foarte bine (poate cel mai bun rol de pe marele ecran) de Ji Jin-hee. In Hyun-woo veti regasi un personaj tacut, aproape timid, ale carui alegeri sunt inexplicabile. La un moment dat are sansa de a trai o viata fericita alaturi de persoana iubita, insa face alegerea gresita, probabil dintr-un elan specific varstei. Mai apoi, cand este prea tarziu, regreta amarnic deoarece dupa gratii constata ca nu mai stie cum sa-si omoare timpul, intr-o detentie pe viata in care amintirile il macina si ii induc frica de uitare a celor dragi. Viata trece pe langa el asemeni unei ploi de primavara dintr-una din poeziile scurte pe care le scrisese in adolescenta in cercul de poezie si pe care avusese indrazneala sa o recite in fata celei la care tinea. Inclusiv iubirea lui este una interioara, rar exteriorizata. Uneori ai tendinta de a spune: “isi merita aceasta soarta”, dar cand vezi personajul incaruntit cautand disperat orice urma a ceea ce a pierdut in cei 17 ani de detentie si incercand sa isi reia viata de undeva dar regasind decat amintiri goale reconstituite multimuta unor scrisori pe care niciodata nu le-a mai primit in inchisoare, din nou te cuprinde compasiunea fata de soarta lui. Finalul este pur si simplu ravasitor: amintirile parca prind viata intr-o scena finala genial gandita, in care trecutul, prezentul si un ipotetic, odata, viitor, se reintalnesc intr-un anume punct temporal si spatial. Un moment de o rara sensibilitate, pe care putine filme coreene au reusit vreodata sa-l surprinda.

“The Old Garden” iti da impresia uneori ca se opreste in loc, ca face un pas in urma pentru a se autoadmira pe sine. Armonia din prima sa parte se evapora pur si simplu in a doua jumatate, cand se instaleaza pentru o scurta perioada de timp confuzia, dar mai apoi filmul se redreseaza pentru a ajunge la un final impresionant. In ciuda controverselor, cu siguranta “The Old Garden” ramane unul din filmele artistice de prima mana ale cinematografiei coreene, care nu va fi uitat usor, o realizare stralucita ce nu trebuie ratata de iubitorii Coreei, chiar daca timpurile expuse sunt dintre cele mai intunecate, iar drama personajelor este impresionanta. Un film ce aminteste de cinematografia coreeana a constiintei sociale a anilor ’80 si inceputului anilor ’90, cu un puternic criticism social-politic, ce nu pierde din vedere povestile personale profunde. Mai degraba melancolic decat melodramatic, “The Old Garden” reprezinta mai mult decat o invitatie la meditatie. Sensurile lui ascunse ramane sa le descoperiti singuri.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com

Author: admin

Madeleine (2003) – o iubire cu aromã de madlenã pentru Jo In-sung şi Shin Min-ah

Interviu: Yoon Jung-hee, “Poetry” şi fascinaţia artei cinematografice (partea a doua)

All In (2003) – episodul 15 subtitrare in romana

Gabi (2012) (Russian Cofee) – povestea asasinatului care trebuia sã schimbe istoria Coreei !

Hanoi Bride (2005) – Lee Dong-wook (ne) învaţã lecţia iubirii… în vietnamezã !

All In (2003) – episodul 14 subtitrare in romana

Hanoi Bride (2005) – episodul 2 subtitrare in romana

Hanoi Bride (2005) – episodul 1 subtitrare in romana

Interviu: Yoon Jung-hee, „Poetry” şi fascinaţia artei cinematografice (partea întâi)

SEGA, autorul cartii de succes “Namaste”, invita iubitorii Asiei la taifas, joi, 14 iunie 2012, orele 19:00

All In (2003) – episodul 13 subtitrare in romana

Nameless Gangster (War on Crime) (2012) – un „gangster movie” coreean ce ar stârni invidia lui Scorsese

All In (2003) – episodul 12 subtitrare in romana

Bewitching Attraction (2006) – tentaţia seducţie între un joc nevinovat şi chemarea sufletului

All In (2003) – episodul 11 subtitrare in romana

Kim Jae Won revine pe micul ecran în noul serial MBC, „My Queen” !

Runaway from Home (Looking for my Wife) (2010) – radiografia unei cãsnicii într-un road-movie de atmosferã

All In (2003) – episodul 10 subtitrare in romana

Architecture 101 (Introduction of Architecture) (2012) – prima iubire face casã bunã cu… arhitectura

The Old Garden (2006) – o tulburãtoare poveste de iubire nãscutã în negura anilor ’80 din Coreea