“Sword of Desperation” este una din cele mai appreciate productii de epoca japoneze ale ultimilor ani, ce a avut parte de 6 nominalizari la Premiile Academiei japoneze de film si care a castigat premiul Kinema Junpo pentru cea mai buna interpretare masculina. Rolul principal masculin ii revine apreciatului Etsushi Toyokawa, nimeni altul decat interpretul personajului Otcho din trologia de mare succes 20th Century Boys. Acesta interpreteaza memorabil rolul unui samurai responsabil care comite un gest imprevizibil, condamnandu-si intreaga familie in ochii clanului din care facea parte. “Swod of Desperation” e o “chambara drama” cum ar numi-o japonezii, adica o poveste sensibila de epoca ce insista asupra unei drame personale pe fondul intrigilor de culise ce mascheaza lupta pentru putere din Japonia feudala. Realizarea este remarcabila, regia lui Hideyuki Hirayama fiind una apreciabila, existand o armonie intre scenariul ce acumuleaza tensiune si interpretarea actorilor. Totul este fragmentat de scene de lupta curate, fara efecte speciale, realiste si originale, pe fondul unei duble povesti de iubire ce nu este decat un fir adiacent ce intregeste tabloul final.
In timpul perioadei Edo, pe feuda Unasaka condusa de Lordul Ukyo Dayu, la finalul unei reprezentatii artistice a unor actori de teatru cu masti, se produce un act oribil: capitanul de pedestrasi Kanemi Sanzaemon o ucide cu un pumnal pe Domnita Renko, consoarta Lordului Ukyo. Mai apoi de preda Intendentului Minbu pentru a isi primi pedeapsa. Sanzaemon era vaduv, sotia lui murind in urma unei grele suferinte, iar gestul lui aparent inexplicabil a pus in pericol intreaga linie a familiei sale, ce risca decapitarea. Intr-un final, Lordul Ukyo da sentinta in acest caz si, spre surpriza tuturor, Sanzaemon e crutat de la hara-kiri si de la decapitare, fiind condamnat la izolare in propria lui casa timp de un an de zile. Sentinta este imediat pusa in aplicare, iar Sanzaemon e inchis literalmente intr-o odaie din care nu avea voie sa iasa. Nepoata lui, Rio, ii aduce de mancare in fiecare zi, iar pe durata arestului Sanzaemon isi aminteste de sotia lui si clipele fericite petrecute alaturi de aceasta. In momentul expirarii pedepsei, Sanzaemon incearca sa isi evite clanul, autoizolandu-se de acesta. Totul pana intr-o zi cand primeste o insarcinare importanta, care ii va schimba viata.
Pe langa povestea pigmentata de flash-back-uri in masura a arata spectatorului trecutul personajelor si acumularea de fapte care au dus la situatia din prezent, avem parte si de metafore bine ascunse in spatele unor gesturi sau tehnici de lupta. Filmul debuteaza cu un kagura – un dans ritual realizat de un interpret mascat, ce spune o poveste mitica a unei vulpi metamorfozate. Vulpea este simbolul si intruchiparea raului, iar mitul spune ca pentru ca vulpea sa fie prinsa, pe urmele ei au fost trimisi caini. Pentru a-i pacali pe vanatori, vulpile s-au ascuns intre caini, astfel ca pentru prinderea lor, vanatorul a trebuit mai intai sa omoare cainii care l-au condus la ea. Povestea mitica e o metafora ce-si gaseste o situatie reala in drama personajului principal. Acesta stapaneste perfect un stil de lupta unic, pe care el l-a inventat, numit “sabia disperarii” sau “vanarea cu lancea a pasarii”. Stilul de lupta a fost consemnat in cateva scrieri ale vremii, deci cel putin ideea acestui stil de lupta unic porneste de la un fapt real. Pasarea pe care el o vaneaza e o vietuitoare libera, dar pe parcursul filmului situatia se intoarce cu 180 de grade, pasarea vanata metamorfoizandu-se in personajul Sanzaemon, care ajunge sa-si foloseasca stilul unic de lupta pentru a se distruge pe sine insusi. Dincolo de aceste metafore insesizabile pe parcursul vizionarii, filmul ne ofera o poveste lemta dar captivanta, cu un deznodamant surprinzator. Un film de atmosfera, realist, o adevarata delectare pentru iubitorii filmelor non-comerciale cu samurai ale maestrilor filmului din Tara Soarelui Rasare. Vizionare placuta !
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com








Hae-won a decis sa se desparta de Min-woo, afland adevarul despre inima ei, de una singura. In mod paradoxal, soarta se intoarce impotriva lui Min-woo, care datorita tainuirilor lui Jung-jae si a lui Hae-won ajunge sa fie singurul care sa nu stie ca Hae-won aflase adevarul. Si ca si cum nu ar fi de ajuns, acesta e condamnat iremediabil de Hae-won la exilul despartirii, lasandu-l pe cel de care credea ca o iubeste sincer in dilema propriilor framantari: “oare o iubesc pe Hae-won sau pe Un-hae” ? In aceasta situatie, Min-woo se decide sa-si accepte soarta si, pentru a uita totul stabileste sa plece in Italia. Isi anuleaza biletul dublu pe care il rezervase din timp, pe cand visa la “luna de miere” cu Hae-won din Italia si-si rezerva unul exact in ziua in care pentru Hae-won urmeaza sa se produca un eveniment fericit: nunta cu Jung-jae. De acum, Hae-won nu mai are de ales; este convinsa ca Min-woo a iubit-o, de fapt, pe Un-hae, nu pe ea, si oricate regrete ar avea nu poate sa se gandeasca la cat a suferit Jung-jae.
Nimic nu merge bine…. Hae-Won vrea sa renunte la dragostea asa-zis indusa, Jung-Jae e suparat pe propria-i josnicie, Jung-Ah isi vede iubitul gata sa-i accepte proiectul… dar cu alta femeie…. Debandada totala, tristete si deprimare…dar, Min-Woo mai are putere sa planuiasca….un nou inceput cu Hae-Won, fara umbre sau fantasme.
Regulile jocului intr-o campanie electorala sunt dure si stricte. Doctorul Suh a avut ocazia sa le simta pe propria piele in momentul in care contracandidatul sau intern, vicepresedintele Kim Won Ho, i-a pus o piedica. Momentul a fost depasit, si datorita retelelor de socializare doctorul Suh si turnelul acestuia prin Coreea incepe sa devina cunoscut. Prin locurile pe unde trece lumea incepe sa-l intampine cu “copaci ai dorintei”, niste copaci impodobiti cu steagul Coreei unificate si cu dorinte scrise de oamenii da rand. Lumea il primeste cu caldura, si datorita popularitatii crescande, si televiziunile inceps a fie interesate de campania lui. La un popas, in fata reporterilor, reportera Park il intreaba pe unul din membrii staffului cata lume intentioneaza sa stranga stafful de campanie al lui Suh la festivalul care va marca sfarsitul turneului, iar cifra inaintata surprinde pe toata lumea: 100.000 de oameni ! Limitele au fost impuse, ramane de vazut daca acest obictiv indraznet va fi atins. Cert este ca atat Kim Won Ho, vice-presedintele si contracandidatul doctorului Suh, cat si Oh Chang Il, incep sa-si faca griji. Conform regulilor electorale din Coreea, in urma alegerilor preliminare din partid, castigatorul merge in cursa prezidentiala; cel care se claseaza pe locul doi, urmeaza a face echipa cu candidatul la presedintie al partidului, in cazul in care devine presedinte, locului doi revenindu-i functia de vice-presedinte. In fata cresterii popularitatii lui Suh, stafful lui Oh Chang Il incepe sa-si faca planuri in vederea stoparii ascensiunii contracandidatului de la Partidul Pacii. Prima masura e schimbarea contracandidatului intern, pe motiv ca e prea in varsta si nu e deloc inovativ, cu o femeie frumoasa si tanara, pe cat posibil. Cea de-a doua masura… ei bine, doctorul Suh trebuie impiedicat astfel incat sa nu mai urce in sondaje. Cu cateva zile in urma, cineva din NIS se oferise sa furnizeze niste informatii interesante despre marea iubire a doctorului Suh… In politica, totul este permis, daca aduce voturi.




Pare ca Universul n-are alta treaba decat sa conspire pentru despartirea a doi oameni. Fostii cuscri se intalnesc char in floraria Hae-Won-ei, manati unul de Jung-Ah si celalalt de Jung-Jae, cu misiuni contrare unul celuilalt. Prudenta invinge si – rau sau bine ?- secretul ramane inca secret, dar mama baitului pledeaza pentru binele fiului ei si invocand fericirea lui, cere fetei sa-l lase sa plece. Desi pare sa aiba logica, de ce oare INIMA doare asa de tare ? Oricat de rau se simte, mereu are putere sa ajunga la o anume destinatie: Min-woo. Asa e si de data acesta. In puterea noptii, slabita si singura, reuseste sa ajunga la Min-Woo si, amandoi stanjeniti, nu pot vorbi despre ce-i doare cu adevarat. Pauza de ceai, menita sa usureze lucrurile, le chiar clarifica, pentru ca, Hae-Won, curioasa, descopera mitul colierului indragostitilor. Cata dreptate avea mama lui Min-Woo! Ea este legatura lui cu decedata. Ca sa-si confirme presupunerea, incearca sa afle de la Jung-Ah, care din vorbareata, devine brusc retinuta caci se teme ca Min-Woo sa n-o considere responsabila de consecintele asupra sanatatii Hae-Won-ei, asa cum a avetizat-o.
Aflata in bratele lui Song-Joo, proaspata sotie ii marturiste c-a avut un vis in care ii putea zari din nou chipul. Oare sa fie un semn ? Iubirea lui Tae-Hwa pentru Jung-Suh il impinge la un gest extrem. Trebuie gasit urgent un donator de cornee pentru Jung-Suh. In sfarsit, telefonul suna si de la capatul celalalt al firului cineva anunta gasirea unui donator.Plini de speranta, Jung-Suh alaturi de sotul ei se indreapta spre spital.In timp ce-si astepta sotia sa iasa din operatie, Song-Joo primeste o scrisoare de ramas bune de la bunul sau prieten Han Tae-Hwa, plecat la Paris.
Totul in jurul lui Jung-Suh devine intunecat. Ii este imposibil sa zareasca si cea mai mica umbra, iar asta ii provoaca frica: se gandeste ca nu va mai putea zari chipul lui Song-Joo. Dupa discutia avuta cu Chul-Soo, Song-Joo se duce s-o intalneasca pe Jung-Suh. Chiar daca fratele vitreg i-a spus ca in orice moment aceasta isi poate pierde vederea, acesta este socat cand o gaseste pe Jung-Suh pe plaja, in genunchi, strigand cu disperare numele fratelui ei. Pentru un moment, fara sa scoata niciun cuvant, ii da impresia acesteia ca este Chul-Soo. Intrand in acest joc, afla ca ea nu-si doreste ca Song-Joo sa stie de boala ei si incepe sa-i impartaseasca temerile care o cuprind. Chul-Soo se afla in continuare in inchisoare, iar eforturile tatalui sau de a-l elibera se pare ca sunt in zadar. Chiar daca acesta le explica politistilor ca Tae Mi-Ra, fosta lui sotie, e implicata in acest caz, nimeni nu-l poate crede.




Preocuparea Hae-won-ei pentru Un-hae devine obsesiva. Anularea logodnei n-a facut decat sa-i confirme ca Min-Woo nu-si poate uita prima iubire, in ciuda disrugerii tuturor lucrurilor care i-ar putea-o reaminti. Urmarea e inevitabila. Min-Woo rupe legatura de care nu e sigur si inima franta – a cui oare ? – da semne de mare oboseala.