“Bewitching Attraction” este filmul de debut al regizorului Lee Ha, care 4 ani mai tarziu regiza si “Runaway from Home”. Cu un buget de 2 milioane de dolari, care, intre paranteze fie spus, nu prea se justifica, probabil onorariul celor doua vedete din rolurile principale reprezentand principala cheltuiala a productiei, filmul a reusit sa castige cu ceva mai mult decat bugetul sau, la box-office, aproximativ 2,5 milioane de dolari. Si asta datorita actorilor protagonisti – Ji Jin-hee si Moon So-ri (Kiha din serialul “The Great King, sau protagonista impresionantului “Oasis”). Titlul original in coreeana al filmului ar putea fi tradus ca “Farmecul discret al unei profesoare”, aluzie la celebrul film clasic al lui Bunuel, “Farmecul discret al burgheziei”. Trailerul de prezentare al filmului induce ideea unei comedii spumoase, dar “Bewitching Attraction” e departe de aceasta falsa imagine. Mai degraba e o comedie neagra romantica, ce se transforma, cum deja am vazut si in “Runaway from Home”, intr-o drama, de aceasta data mai putin impresionanta. Inca un lucru interesant, pe langa acest amalgam de genuri, e prezenta in acest film a unor scene de nuditate destul de rar intalnite in filmul coreean. Din acest motiv filmul a primit in Coreea ratingul “Interzis sub 18 ani”, insa daca raportam cele cateva scene “fierbinti” scurte la orice productie Hollywoodiana sau europeana, in mod lejer pe alte continente filmul nu ar fi primit un asemenea rating. Putem intelege inserarea acelor fragmente ca rezultatul dorintei unui regizor debutant de afirmare, dovada fiind absenta cu desavarsire a lor din viitorul sau film, “Runaway from Home”.

Cho Eun Sook este o profesoara atragatoare la o scoala de design, care ii joaca pe barbati pe degete. Colegii de catedra ii fac ochi dulci si roiesc in preajma ei, incercand s-o cucereasca prin orice metode. Cel care are impresia ca apetisanta profesoara i se cuvine este profesorul Yoo, care se complace in a crede ca el va fi alesul inimii acesteia. Dar, ce nu stie el e ca Eun Sook are o relatie secreta cu un producator casatorit si pe deasupra si cu un copil. In momentul in care la scoala de design e tranferat un scriitor/desenator celebru de manga, Suk Gyu, atmosfera pare a se anima. Eun Suk incearca sa-l seduca pe chipesul nou-venit in cancelaria profesorala, insa acesta rezista tentatiei. Totusi, aparitia in scena a lui Suk Gyu e privita cu gelozie de profesorul Yoo, care observa atractia profesoarei inimii lui pentru noul venit. Dar lucrurile nu sunt atat de simple pe cat par. Ceva din trecut ii leaga pe Eun Sook si Suk Gyu, un secret teribil ascuns de ochii lumii timp de 20 de ani.

Filmul are parte de un comic… aparte. Te pune in fata unor scene in care situatia evident e paradoxala si te face sa zambesti doar admirand tacerea personajelor, privirea lor, gesturile, mimica. E un alt gen de umor cel pe care ni-l propune regizorul, unul interiorizat, negru, sarcastic si bine dozat. Schiopatatul profesoarei Cho (oare cat de real e ?) iti da senzatia ca e ceva indus, fortat, in masura a atrage privirile barbatilor, un “slow-motion” constient al carui principal scop este seductia dar si un sentiment de supraevaluare de sine a personajului. Aceasta incearca sa-si puna in valoare atuurile cu care fermeca barbatii inca din anii de liceu, iar experienta dobandida de-a lungul anilor in arta mimatului par a o ajuta, toata lumea fiind innebunita dupa aceasta. Dar dincolo de imagine, in mediul ei, profesoara Cho nu e decat un simplu muritor plin de defecte: e sasaita, isi schimba imaginea in functie de cucerirea la care tinteste si, lucru mai grav, pe masura trecerii anilor incepe sa realizeze ca acest joc nesfarsit al seductiei nu poate continua la infinit. Incearca sa puna mana pe un producator cu o anumita stare, care pana la un moment dat pare a fi reflectia ei in oglinda – marele lui defect e ca e casatorit si are o sotie cu o personalitate puternica, o “nemiloasa”, mai are si un copil si se gandeste doar la aventura vietii lui pe banii patronului, undeva in Japonia, alaturi de apetisanta profesoara. Aceasta incepe sa-si refuze rolul de simpla jucarie pentru satisfactia celui la care ravneste, si se afla intr-o situatie in care trebuie sa aleaga: lupta pentru ceva ce deja apartine altei femei sau revine la vechiul mod de viata, la jocul de-a seductia, in asteptarea unei partide mai bune (cazute din cer, probabil).

Filmul nu este unul extraordinar de captivant si ofertant; scenariul este destul de lipsit de consistenta, simplist si putin fantezist. Umorul este unul autoindus de jocul personajelor si de anumite situatii mai degraba penibile decat nostime in care ajung acestea, un umor negru, cu bataie lunga. Cu siguranta cine se asteapta sa izbucneasca in hohote de ras la acest film nu are de ce sa spere la asa ceva. Chiar daca pe fundal e o comedie neagra stranie, “Bewitching Attraction” ramane un film romantic-dramatic, pe alocuri mai greu de inteles datorita mesajelor ascunse bine in spatele unor personaje destul de slab schitate de regizorul scenarist. Ceva lipseste acestui film, poate scanteia din scenariu care sa sustina intriga cu mai multa vioiciune. Interpretarea lui Ji Jin-hee este destul de stearsa, in schimb Moon So-Ri da un veritabil recital actoricesc. Coloana sonora este mult prea dinamica pentru actiunea lenta a filmului, dar aduce ceva din pasiunea mediteraneana a aventurilor extraconjugale, pe meleagurile peninsulare. Un film cu un puternic parfum artistic, ce aminteste de stilul lui Hong Sang-soo, si pentru a carui traducere in romana ii multumim colegei noastre Vic.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com