Ieri a debutat a 9-a editie a Festivalului International de film Transilvania, care in acest an se va desfasura intre 28 mai-6 iunie la Cluj-Napoca si 9-13 iunie la Sibiu. Festivalul se va deschide cu o proiectie de gala organizata de ambasada Coreei in Romania, a carei vedeta va fi filmul „Mother” al regizorului coreean Bong Joong-ho. Pana in prezent, filmul a castigat 9 premii internationale la Asia Film Awards (Cea mai buna actrita Kim Hye-ja, Cel mai bun Film, Cel mai bun scenariu), Blue Dragon Awards, la Festivalurile de film de la Dubai, Mar del Plata, Asia Pacific Screen Award si Cel mai bun film strain la Nikkan Sports Film Awards. In plus, a fost nominalizat la Cannes 2009 la sectiunea „Un Certain Regard”. Filmul va fi prezentat cu ocazia aniversarii a 2 decenii de relatii diplomatice coreeano-romane, iar la proiectie va participa consulul general al ambasadei Coreei in Romania.
Insa aceasta proiectie este doar inceputul unui maraton de filme de calitate care vor fi prezentate in cadrul festivalului, iar filmele asiatice sunt prezente din plin, inscriindu-se in trendul prezentei lor consistente la marile festivaluri de film europene, an de an. Prin aceasta si Romania recunoaste pozitia speciala de care filmul asiatic se bucura nu doar in Europa, ci si la nivel mondial. Festivalul, organizat de Asociatia pentru Promovarea Filmului Romanesc, va prezenta 240 de filme, din care un procent important sunt si productii asiatice, in mai multe sectiuni. Acestea ar fi:
Ponyo (in afara competitiei, la sectiunea „Surprizele Naturii”), celebra animatie a lui Miyazaki de acum 2 ani
The Neighbor Zombie (in afara competitiei, la sectiunea „Less is More”) -„Vecinul Zombie”, o productie coreeana din 2009 formata din 6 segmente despre un virus care transforma oamenii in zombie, intr-un Seul al zilelor noastre. Cand guvernul intervine si ordona executarea tuturor celor contaminati, cei care au membrii din familie ce au primit aceasta sentinta se opun.
Actresses (in afara competitiei, la sectiunea „Profesiune: actrita”), un film coreean din 2009 despre 6 actrite din diferite generatii care in ajun de Craciun participa la o sedinta foto pentru o revista celebra, insa fiecare din ele incepe sa-si ridice tot felul de intrebari si sa constate ca intr-un grup e mai greu de supravietuit in fata reflectoarelor decat individual.
O frumoasa supriza va fi proiectia filmului lui Stanley Kwan din 1992, „Center Stage”, cu Maggie Cheung in rolul principal, un film dedicat poate celei mai celebre actrite chineze de film mut, Ruan Ling-yu, film cu care Maggie Cheung a castigat Ursul de Aur la Berlin in 1992.
„Here”, o productie din 2009 din Singapore va fi prezentata in cadrul sectiunii „Terapii Extreme”.
„Partner”, cunoscutul documentar coreean care a scris istorie in cinematografele din Coreea, reusind pentru prima oara in istoria unui documentar sa stranga peste 1 milion de dolari incasari, va fi prezent si el la TIFF, in cadrul sectiunii „Ce se intampla, Documentarul ?”
3 filme ale regizorului indian Anurag Kashyap vor ajunge si la fanii din Romania ai filmului indian: „Black Friday” (2004), „Dev D” (2009) si „Gulaal” (2009).
Sectiunea „Fara Limita” prezinta mai multe filme asiatice recente. „Cafe Noir” (2009), al regizorului scenarist coreean debutant Jung Sung-il, musical-ul coreeanului Yeo Joon Han – „Sell Out !”, povestea unei papusi gonflabile care prinde viata in drama „Air Doll” a japonezului Kore-Eda Hirokazu, „A Frozen Flower” – drama de epoca a lui Ha Yoo, si filmul independent „Breathless”, care in 2009 a reprezentat o neasteptata surpriza din partea unui film coreean independent.
Sectiunea „Umbre Lung Metraj” aduce in prim plan alte 2 filme asiatice de succes din anul 2009: „Nymph”, productia thailandeza regizata de Pen-ek Ratanaruang si horrorul coreean „Possessed”.
Sectiunea „Supernova” prezinta pe langa amintitul „Mother” al lui Bong Joon-ho si filmul „Toad’s Oil” al japonezului Koji Yakusho . In sfarsit, in competitie se afla un singur film asiatic, o productie thailandeza regizata de Anocha Suwichakornpong intitulata „Mundane History”, povestea unui tanar care in urma unui accident paralizeaza de picioare. Filmul a castigat in acest an Tigrul de aur la Festivalul International de film de la Rotterdam.
Asadar, exista toate premisele inca unui TIFF reusit, in care filmul asiatic are o pozitie privilegiata.
Articol realizat de crsi999 © www.asiacinefil.com
Gu Ja-Myeong o gaseste in sfarsit pe femeia vietii lui, Baek-Mae, si ii povesteste adevãrul despre soarta copilului lasat sa pluteasca pe apele reci ale paraului si salvat de un cersetor. Mama aude pentru prima data numele frumos al copilului ei, dar il asculta cu neincredere pe strainul ce i-a trecut pragul, pana cand acesta ii recita poemul pe care ea l-a scris ca mesaj de adio pruncului ce i-a fost luat. Impresionat de suferinta femeii la aflarea adevarului, bunul ofiter Gu isi marturiseste iubirea purtata in suflet timp de 20 de ani si ii promite acesteia sa ii aduca fiul, ca sa poata trai toti impreuna, ca o familie. Baek-mae insa nu crede in fericire si refuza sa ii raspunda pe loc, promitand ca il va cauta la Hanyang cu raspunsul. In acest timp, acolo, Iljimae, noapte de noapte, trece ziduri, alearga pe acoperisuri cu viteza unui demon, alegandu-si ca victime numai nobilii si functionarii corupti. Inca nimeni nu ii cunoaste identitatea, ci doar semnul pe care il lasa la locut actiunii: ramura de prun din aur…
Doamna Yu , pentru a face placere reginei-mame si pentru a scapa de fosta sclava care strica imaginea Biroului de Investigatie, o obliga pe Dong Yi sa dea exaemnul de selectie impreuna cu celelalte fete, si fixeaza ca tema de examen o carte de care stia sigur ca fata nu o studiase. Doamna Jang e informata si ea in ultima clipa, dar decide sa nu intervina, considerand ca nu are cum sa impiedice evenimentele.
Ani de zile, serialele sale „Corner with Love” sau „Hi, My Sweetheart” au obtinut ratinguri uriase si l-au transformat intr-un idol pentru generatia tanara. Insa Show Luo, starul taiwanez al micului ecran, pare a resimti in ceafa rasuflarea unui posibil concurent, Ethan Ruan. „Etichetele la adresa mea sunt puse de altii. Nu ma deranjeaza. Daca nu pot fi fratele cel mare, voi fi doar al doilea frate”, aluzie la eticheta de „big brother” pe care media i-a atributit-o starului micului ecran din Taiwan. A infruntat multe furtuni in cei 14 ani de show-biz, insa a ajuns sa creada ca nu trebuie sa fie mereu in lumina reflectoarelor: „Am devenit un om al spectacolelor de mic deoarece doream sa indeplinesc misiunea parintilor mei (Luo provine dintr-o familie cu parinti ce activau in domeniul muzicii). Acum, nu mai stau mult pe ganduri. M-am luptat mult si mi-am interpretat partitura. Uneori, daca gandesti prea mult, sfarsesti prin a dezamagi si mai mult oamenii”.
Din zilele cand era un umil dansator pana la pozitia actuala de idol pop, Luo a spus ca pastreaza in suflet fiecare sansa pe care a avut-o de a urca pe scena. Cand prima lui trupa s-a destramat in 1998, el nu a vazut in asta ca sfarsitul carierei sale in domeniu, ci ca pe un moment de cotitura in viata sa. „Cand am avut de infruntat aceste obstacole, simteam ca nu sunt facut pentru lumea show-biz-ului. Dar niciodata nu m-am gandit sa renunt. Din contra, am hotarat sa raman si sa infrunt provocarile”. Luo si-a amintit cum a fost la inceput, cum vanzarile primului sau album erau catastrofale iar ideile lui erau respinse de impresari. „E greu de crezut ca odata eram pasat de la unii la altii, iar astazi sunt un produs de mare succes. De asta spun ca show-biz-ul e o lume cruda. Cand e vorba de munca, nu sunt multumit doar cu a-mi atinge telul. Ma incurajez pe sine si-mi stabilesc noi teluri indraznete”.
In ciuda succesului sau, Luo a spus ca nu poarta pica nimanui din cei care il dispretuiesc sau au profitat de el de-a lungul carierei. „Din contra, ar trebui sa le multumesc deoarece respingerea lor m-a stimulat sa ma straduiesc mai mult”, a spus acesta. Dar in acelasi timp a adaugat ca artistii care ajung celebri ar trebui sa realizeze cand a sosit momentul sa se retraga in umbra: „E o tragedie daca artistii nu stiu cum sa iasa din scena politicos”, a spus acesta. Intrebat despre viata privata, Luo a raspuns cu jovialitate ca daca ar fi avut copii, nu l-ar fi deranjat ca acestia sa-i calce pe urme: „Ar trebui mai intai sa vad la ce se pricep copii mei. Trebuie neaparat sa le placa sa cante pe scena. Daca nu ravnesc la asta, nu i-as forta in niciun fel. Insa daca copiii mei ar avea tragere spre muzica, i-as hrani cu muzica. I-as lasa sa invete sa danseze, sa cante la pian si pe scena. Odata ajunsi la 17 ani, pot deja sa intre in industrie”.
Dante Lam, regizorul succeselor de box-office „Beast Stalker” si „Sniper”deschide seria mega-productiilor din aceasta vara din Hong Kong cu „Fire of Conscience”, un action-thriller exploziv ce ofera de toate, de la dramatism si suspans la actiune dusa la cote extreme. Distributia este una de zile mari, cu actori ce au aparut si in filmele sale anterioare: Leon Lai (nimeni altul decat starul ce a avut o interpretarea memorabila in „Forever Enthralled”), Richie Ren (un actor facut parca pentru roluri negative, ce a putut fi vazut in recentul „Assassins” sau in „Sniper”), Kai Chi-liu („Sniper”, „Beast Stalker”) si Michelle Ye („Sniper”, „Assassins”). Filmul beneficiaza de multe scene alerte, filmate din miscare din niste unghiuri imposibile (e stilul lui Dante Lam), iar scenariul se urneste destul de greu, insa dupa primele 30 de minute lucrurile capata contur si devin foarte captivante. 
S-ar putea spune ca filmele lui Lam (foto) se aseamana, intr-un fel, cu cele din seria „Tactical Unit” in sensul ca prezinta realist viata de politist din prima linie, cu toate riscurile sale. Si in acest film deseori ai impresia ca esti alaturi de echipa detectivului in cautarea raspunsurilor la intrebarile ridicate de caz, iar aceasta este si ideea principala pe care regizorul incearca sa o aduca la cunostinta tuturor: a fi politist inseamna in primul rand sa sti sa lucrezi in echipa, efortul personal neavand nici o valoare fara integrarea lui intr-un efort colectiv al unei echipe. Iar cand privesti lucrurile si din perspective laturii umane a acestor oameni, nu poate sa iasa decat o productie captivanta.
„Am filmat acest film cu mentalitatea ce o aveam cand am debutat”, a spus actorul Kwon Sang Woo la prezentarea noului sau film, „Into the Gunfire”, ce a avut loc pe 10 mai la hotelul Imperial Palace din Seul. Acesta a adaugat: „Datorita actorilor veterani Kim Seung Woo si Cha Seung Won am putut filma cu bine aceasta productie”. Kwon Sang Woo il interpreteaza pe protagonistul Kap Cho, un soldat student ce lupta impotriva soldatilor nord-coreeni. Filmul spune povestea luptelor purtate intre 71 de soldati studenti si soldatii nord-coreeni. In timpul razboiului coreean, armata condusa de Kang Seok Dae (Kim Seung Woo) a fost retrasa din Pohang pentru a apara zona raului Nakdong, in urma ramanand doar 71 de soldati studenti proaspat recrutati. Printre acestia, Jang Bum (T.O.P, cunoscut ca rapper al formatiei pop Big Bang) a fost numit comandant de companie, insa oamenii lui aveau periodic frictiuni cu alti soldati al caror sef era Kap Cho. Park Moo Rang, un comandant nord-coreean ce a devastat intreaga regiune Youngduk cu cei 766 soldati ai sai de gherila, incalca ordinul Partidului Comunist de a avansa spre raul Nakdong si, in secret, isi schimba directia catre Pohang, sfarsind in a lupta cu soldatii studenti sud-coreeni lasati in urma de corpul principal de armata sud-coreean.
Kwon Sang Woo a spus: „M-am simtit bine si emotionat oarecum deoarece am filmat filmul doar cu actori barbati. Sunt in mod special fericit deoarece am lucrat cu actori extraordinari”. Actorul a purtat din nou uniforma scolara, la ani distanta de filmul „Once Upon a Time in High School” (2004). Kwan Sang Woo, in varsta de 34 de ani, a zambit, spunand: „Aproape am fost exclus din distributie pentru ca sunt prea in varsta”.
T.O.P, membru al formatiei „Big Bang”, a debutat ca vedeta de film in „Into the Gunfire” si a spus, legat de productie: „A fost ca si cum m-am dus pe terenul de sport pentru a invata. De fiecare data cand paream epuizat, actorii experimentati mi-au fost de mare ajutor. A fost o buna oportunitate pentru mine sa ma maturizez filmand la acest film”. La randul sau, actorul Kim Seung Woo, care a colaborat din nou cu T.O.P dupa serialul „Iris”, a evaluat interpretarea lui T.O.P: „Cand il priveam, ma gandeam: „a devenit in totalitate personajul Jang Bum pe care il interpreteaza”. S-a descurcat mai bine decat ma asteptam”.
In timp ce dadea explicatii in fata Parlamentului,legat de cazul de coruptie a ministrilor sai, sori Asakura lesina din cauza surmenajului si stresului la care a fost supus. Insa e tanar si in spital isi revine repede, spre usurarea tuturor celor ce il indragesc si sustin. Nirasawa-san si Miyama-san au o discutie sincera, cruciala privind colaborarea cu tanarul prim-ministru. Asta o ajuta pe Miyama-san sa isi limpezeasca sentimentele si sa il ajute pe Keita-kun fara rezerve sa porneasca lupta finala cu Kanbayashi-sensei si politicienii sai corupti.
Filmul coreean „Poetry”, ce a concurat la editia recent incheiata a Festivalului International de Film de la Cannes, a primit inca din ziua proiectiei critici favorabile. Filmul a fost proiectat in fata a peste 2.000 de persoane, in general jurnalisti de film si oficiali din lumea filmului de pretutindeni. Desi filmul a avut o durata de peste 2 ore (139 de minute), cea mai mare parte a audientei a ramas in sala pana cand creditele finale s-au derulat pe ecran. „Durata filmului a fost putin lunga, insa per ansamblu filmul a iesit in evidenta, iar prestatia actritei veteran Yoon Jung-hee in special a fost exceptionala”, spunea un reporter francez la data proiectiei, in urma cu cateva zile. Un alt ziarist, de aceasta data german, lauda interpretarea aceleeasi Yoon: „Cred ca va fi o candidata serioasa pentru premiul de Cea mai buna actrita”. La sfarsitul zilei, „Poetry” a fost prezentat la proiectia de gala, unde a primit 8 minute de „standing ovation”, de la inceputul aparitiei pe ecran a creditelor pana in momentul in care regizorul Lee Chang-dong si actrita Yoon Jung-hee au parasit cinematograful. „Poetry” a reusit sa atraga mai multe apaluze decat competitorul sau sud-coreean „Housemaid 2010”, a carui proiectie cu o zi in urma a atras doar 5 minute de aplauze. Criticii de film si reporterii prezenti la spectacolul de gala au avut doar aprecieri pozitive, unii hazardandu-se si vazand in „Poetry” un candidat serios la Palme D’Or, iar in Yoon Jung-hee o importanta candidata la premiul pentru Cea mai buna actrita.
„Poetry” este cel mai nou film al apreciatului regizor coreean Lee Chang-dong. Apreciat ca regizor, scenarist si romancier, Chang-dong a castigat numeroase premii pentru filme ca „A Single Spark”, „Green Fish”, „Peppermint Candy”, „Oasis” sau „Secret Sunshine”; practic fiecare film al sau, cu exceptia productiei de debut, reprezentand un film de succes, premiat in Coreea sau peste hotare. De aceasta data, „Poetry” aduce in prim plan povestea unei visatoare de 66 de ani, Mi-ja, interpretata de actrita-veteran Yoon Jung-hee. Imbracata in haine inflorate, aceasta danseaza in imprejurimile oraselului in care locuieste, avand in minte doar poezie. Mi-ja este atat mama cat si bunica, sustinandu-se atat pe sine cat si pe nepotul ei, lucrand ca menajera si asistenta pentru un vecin bolnav. Intr-o zi, ea se hotaraste sa tina cursuri de poezie in caminul cultural al oaraselului, si incearca sa creeze ceva frumos. Dar pe masura ce lucrurile avanseaza, constatam ca visele lui Mi-ja sunt doar o iluzie fara acoperire in realiatea in care traieste. Lucrurile se complica cand afla ca nepotul ei a fost implicat intr-un caz de viol al unei colege de scoala care ulterior s-a sinucis.
Asemeni personajelor din filmele anterioare ale lui Lee Chang-dong, Mi-ja se confrunta cu sentimentul de vinovatie, cu o lupta dura pentru salvare si iertare. Din moment ce universul ii ofera fara incetare franturi brutale de realitate, ideea unui cerc de poezie incepe sa para tot mai mult un vestigiu al propriilor iluzii in lumea contemporana in care traieste. In „Poetry”, regizorul-scenarist Lee Chang-dong il poarta pe spectator in aceasta calatorie neplacuta, si indrazneste sa il intrebe pe acesta ce este irrelevant in aceasta era digitala pe care o traim cu totii. Ce ne impinge pe fiecare sa citim sau sa scriem poezii ? Care e legatura dintre poezie si frumos ? Filmul incepe si se incheie cu imaginea unui rau ce curge linistit, intr-o zi insorita. Cand apa incepe sa straluceasca in lumina razelor fierbinti de la amiaza, brusc, la suprafata ei apare corpul lipsit de suflare al tinerei eleve moarte, plutind pe raul linistit si tacut. In acel moment apare pe ecran numele filmului, scris cu litere rosii: „POEZIE”. In aceasta imagine de inceput de un paradox care taie rasuflarea, Lee gaseste o cale lirica de a transmite metafora intregii povesti, conectand imaginea indiscreta a mortii la ceea ce pare a fi doar o zi obisnuita din viata raului.
Intocmai acelui rau care curge linistit, indiferent la tragedia produsa, persoanele din viata lui Mi-ja sunt indiferente fata de moartea tinerei fete. Parintii elevilor ce au participat la violarea tinerei vorbesc de strangerea de fonduri pentru a-i plati familiei victimei ca si cum ar face o tranzactie bancara obisnuita. Cand Mi-ja pune o poza a fetei moarte pe masa din bucatarie, nepotul ei priveste o clipa poza iar apoi se intoarce inapoi la televizor. Intr-un final, Mi-ja scrie un poem, iar in timp ce il recita, se suprapune si se transforma in vocea fetei moarte. Prin aceasta, regizorul incearca sa sugereze ca Mi-ja si experientele fetei se contopesc intr-un lant universal. Cu toate ca viata lui Mi-ja nu invoca frumosul, dorul pe care aceasta il nutreste pentru poezie e cel care o face sa viseze. Poate ca frumusetea acestui film sta tocmai in aceasta cautare a lui Mi-ja.
Sfarsitul proiectiei. Creditele finale incep sa se deruleze pe ecran. 2.000 de oameni se ridica si aplauda entuziast. Lee Chang-dong si Yoon Jung-hee sunt recunoscatori si se apleaca in fata audientei in semn de recunostinta. Yoon, imbracata intr-o rochie traditionala coreeana, incepe sa lacrimeze in momentul in care aplauzele trec de 5 minute. Actrita, care avea 40 de ani de experienta in actorie, a trebuit sa treaca printr-o serie de critici – din fericire pozitive – cu acest nou film al ei, in care a demonstrat un profesionalism desavarsit si o timiditate nefireasca. Revenind pe ecrane dupa o pauza de 16 ani, actrita este felicitata de sotul ei, pianistul Baek Geon-woo. Verdictul juriului: „Poetry” nu a castigat Palme D’or, Yoon Jung-hee nu a castigat premiul pentru cea mai buna interpretare feminina, Lee Chang-dong nu a castigat premiul pentru Cel mai bun regizor, insa a reusit sa impresioneze multa lume prin povestea lui. Iar juriul a apreciat acest lucru, acordand scenaristului… Lee Chang-dong premiul pentru Cel mai bun scenariu. Scoala coreeana de film si-a demonstrat inca o data valoarea, la examenul anual dat la cel mai important festival european de film.
Desi priveste de departe totul, Iljimae nu intervine, deoarece lupta dintre banda Haedongcheong si gardieni se dovedeste inegala, chiar daca pierderile sunt mari. Banda e anihilata si seful ei ucis da tanara damo. Insa banda Bongseoni reuseste sa scape, sub masca unui alai fals de inmormantare, dar e nevoita sa lase prada pe loc. Ce ironie, ofiterul Gu si gardienii nu au timp sa imbrace haine de doliu ca sa isi planga camarazii morti, in timp ce banditii imbraca haine de doliu, fara sa jeleasca pe nimeni… Hweng-Bo merge in capitala cu gandul ascuns de a recupera aurul de la Iljimae. Tot acolo, pe strazi, Iljimae si iubita lui fac cumparaturi aparent fara griji sub ochii uimiti ai lui Cha-Dol. Dar acesta isi duce prea tarziu stapanul la locul respectiv, manat de dorinta de a scrie biografia talharului, Iljimae nu mai e acolo. Însa plimbarea prin oras nu se dovedeste inutila pentru Iljimae, fiindca ea ii aduce in sfarsit in cale un om cunoscut demult… Momente aparent idilice se scurg repede, dar calmul nu dureaza mult, norii de furtuna sunt deja la orizont…
Dong Yi este chemata urgent la Biroul de Muzica, pentru a i se citi un edict din partea Biroului Proprietatilor in care e numita insotitoare la Palat, si in cadrul acestuia, ca investigatoare la Biroul de Investigatie. Veste trezeste valva in Palat, si mai ales la Curtea Femeilor. Faptul a o sclava e facuta doamna nu s-a mai intamplat de secole, si pesonalul Biroului de Investigatie, format numai din femei inteligente apartinand clasei nobile e scndalizat si gata sa protesteze. Acest protest ajunge la regina, care, fiind conducatoare suprema a Curtii Femeilor, e singura in masura sa anuleze numirea. Se fac presiuni uriase asupra reginei, de catre regina-mama si doamnele din Biroul de Investigatie, dar regina e neclintita: numirea e definitiva, calitatile fetei indreptatind prezenta ei printre investigatoare. Numai regina stie insa ca indeplinea o rugaminte: insusi regele i-a cerut sa semneze numirea si de aceea nu are de gand sa o anuleze.
Copiii de scoala din intreaga Indie vor avea posibilitatea de a invata curand despre pericolele pirateriei online de filme prin intermediul unei carti de benzi desenate lansata recent de coalitia anti-piraterie Bollywood-Hollywood. Mai multi oficiali din Maharashtra si reprezentanti ai politiei din Mumbai au lansat cartea intitulata „Escape from Terror Byte City”, ieri, cu prilejul inaugurarii sesiunii „Saptamana Sigurantei pe internet”, in Mumbai. In lunile care urmeaza, 10.000 de carti de benzi desenate vor fi distribuite in Mumbai copiilor cu varste cuprinse intre 5 si 10 ani in scoli, mall-uri si multiplexuri. Cartea este o adaptare a unei carti de benzi desenate publicate initial de „Federatia neo-zeelandeza impotriva incalcarii drepturilor de autor”, si spune povestea a doi baieti care sunt prinsi captivi intr-un oras virtual dupa ce downloadeaza o copie neautorizata a unui film de pe un site de torrente. Cartea de benzi desenate va fi publicata in 3 limbi (indiana, marathi si engleza) cu girul Departamentului de Tehnologie a Informatiei, a Politiei din Mumbai, DSCI (Consiliul Securitatii Informatiilor din India) si NASSCOM (Asociatia Nationala de Software si a Companiilor de Servicii).
Vice-presedintele Reliance Big Entertainment a adaugat: „E indubitabil faptul ca pirateria pe internet a ranit industria de film. Ea pericliteaza abilitatea unui film de a face bani si afecteaza nivelul investitiilor pentru filme noi. In plus, e foarte important de amintit ca profiturile de pe urma pirateriei pot fi transformate in fonduri pentru sustinerea la fel de bine a altor activitati ilegale”.
„My Dear Enemy” ofera un veritabil recital actoricesc orchestrat de Lee Yoon-ki („This Charming Girl”, „Ad Lib Night”) intr-o poveste cu iz a la Woody Allen ce analizeaza o relatie destramata dintr-o perspectiva inedita. In rolurile principale apar 2 actori foarte cunoscuti si apreciati nu doar in Coreea: Jeon Do-yeon, castigatoare a premiului de la Cannes pentru cea mai buna interpretare feminina in 2007 pentru „Secret Sunshine”, si Ha Jung-woo din „The Chaser” si „Breath”. „My Dear Enemy” marcheaza o revenire cu succes a celor 3 personaje cheie: Jeon Do-yeon revine pe marele ecran dupa succesul din „Secret Sunshine”, intr-un rol complet diferit; Ha Jung-woo revine pe marele ecran dupa neasteptatul succes al lui „The Chaser”, in timp ce regizorul Lee Yoon-ki se afla in fata celui mai ambitios proiect al sau. Cu un ton imbietor si o poveste relativ usoara, „My Dear Enemy” ar putea parea nu tocmai o continuare la acelasi nivel a carierei celor 2 actori implicate, in comparatie cu rolurile anterioare, complet diferite. Cu toate acestea, intalnirea celor 3 in acest gen de film e o mostra despre cum se face la perfectie un film cu un asemenea subiect.
Filmul este o radiografie pe baza spuselor celor 2 personaje a unei relatii consumate cu ani in urma. Cei doi se presupune ca sunt doi fosti iubiti, care din vorba in vorba isi dezvaluie caracterul si felul de a fi. La un moment dat, ca spectator, te intrebi cum cei doi au putut fi vreodata impreuna, si daca timpul a fost cel care i-a schimbat sau daca asa au fost si inainte, cand relatia lor inflorea. In fapt, cu fiecare drum facut pentru a strange respectivii bani, se face o analiza a fiecaruia dintre personaje prin ochii celorlalti, astfel incat acestia au la un moment dat impresia ca se uita in oglinda propriei lor vieti. Treptat, prin plimbarile prin capitala, ea realizeaza ca el nu este acel om care a parasit-o cand si-a pierdut slujba, si asta numai si numai din spusele prietenilor si prietenelor de la care se imprumuta. Filmul e ca un puzzle care se completeaza cu aparitia fiecarui nou personaj in scena, un puzzle care odata complet va completa chipul lui Byung-woon asa cum niciodata nu l-a cunoscut Hee-Su.
Festivalul International de Film de la Cannes s-a desfasurat in acest an intre 12-23 mai. In competitia pentru Palme D’Or s-au aflat 19 productii, dintre care unele regizate de nume consacrate precum Alejandro Gonzalez Inarritu („Biutiful”), Bertrand Tavernier („La Princesse de Montpensier”) sau Nikita Mikhalkov (L’Exode – Soleil Trompeur 2″). Si in acest an, prezentele de pe continentul asiatic au fost consistente, consecinta a productiilor tot mai apreciate la nivel european realizate in tari precum Japonia, Coreea de Sud sau China. In competitia oficiala, 6 din cele 19 filme au provenit de pe continentul asiatic, si anume: 2 filme din Coreea de Sud – The Housemaid (regizat de Im Sang-soo), si Poetry (regizat de Lee Chang-dong), 1 film din China („Chongqing Blues” regizat de Wang Xiaoshuai), 1 din Japonia („Outrage” al cunoscutului Takeshi Kitano), 1 din Thailanda („Oncle Boonmee celui qui se souvient de ces vies anterieures”, regizat de Apichatpong Wheerasethakul) si 1 din Iran („Copie Conforme” regizat de cunoscutul Abbas Kiarostami). Palme D’Or a revenit cu totul surprinzator filmului „Oncle Boonmee” al thailandezului Apichatpong Wheerasethakul
Apichatpong este un nume bine cunoscut la nivel international. Regizor independent, scenarist si producator de film, Apichatpong Wheerasethakul a castigat premiul juriului la Cannes in 2004 cu filmul „Tropical Malady”, premiul „Un Certain Regard” in 2002 pentru „Blissfully Yours” si a scris istorie la a 63-a editia a Festivalului de la Venetia cu primul film thailandez in competitie, care a si fost premiat, „Syndromes and a Century” (2006) (filmul a starnit un imens scandal in Thailanda, dupa ce comisia de cenzura a cerut taierea a 4 fragmente din acest film, lucru refuzat de regizor, care a preferat sa-l distribuie peste hotare, ocolind Thailanda). „Uncle Boonmee” este primul film al regizorului dupa „Syndromes and a Century” , primul film asiatic de dupa 1997 care a castigat trofeul suprem la Cannes, iar Wheerasethakul este primul regizor thailandez castigator al Palme D’Or. Filmul prezinta ultimele zile de viata ale unchiului Boonmee, pe care prefera sa si le traiasca alaturi de cei dragi, inclusiv alaturi de fantoma sotiei sale defuncte si de fiul sau mort, care a revenit la viata intr-o forma non-umana.
Din cele 19 filme de la sectiunea „Un Certain Regard”, Asia a avut in competitie 4 productii: „Udaan” al debutantului indian Vikramaditya Motwane, „I Wish I Knew” al chinezului Jia Zhangke (castigator al Leului de Aur in 2006 pentru Still Life), „Ha-Ha-ha” al reputatului regizor coreean Hong Sang-Soo si „Chatroom” al japonezului Hideo Nakata, regizorul unor filme celebre precum „Dark Water”, „Ringu”, „Death Note” sau „Kaidan”. Premiul „Un Certain Regard” a revenit tot unei productii asiatice, de aceasta data coreene, e vorba de filmul lui Hong Sang-soo, „Ha ha ha”. Este vorba de o productie independenta despre un cineast aspirant ce hotaraste sa se mute in Canada, care se intalneste cu un critic de film, pe drum, cu care ajunge sa depene amintiri. „Ha ha ha” este a sasea prezenta a lui Hong Sang-soo la Cannes, si pentru prima oara castiga un premiu.
Kanbayashi-sensei se arata incantat de faptul ca primul-ministru Askura ii intinde mana,in loc sa il demita, asa cum se astepta toata lumea. Vestea face senzatie si este mult mediatizata, si el reuseste astfel sa amageasca pe toata lumea, dar a doua zi convoaca o conferinta de presa unde anunta cu seninatate ca a fost demis in cursul noptii, si il acuza pe primul ministru de despotism. Echipa Asakura e luata pe nepregatite si cel mai afectat de ipocrizie secretarului guvernamental e chiar Keita, care sperase intr-o colaborare sincera. Populatie crede ca primul ministru a ajuns un infumurat care a uitat de unde a pornit, si ii intoarce spatele. Popularitatea lui scade brusc, si pe acest fond primeste lovitura de gratie: in ziare apare stirea ca ministrii cabinetului sau au fost implicati in cazul Daidou Trading, care il manjise si pe tatal lui cu 18 ani in urma. Insusi Onoda-sensei, care era cunoscut pentru corectitudinea sa, e demascat cu probe certe ca fiind manjit. Sori Asakura isi pierde astfel cel mai puternic aliat, si e pus in situatia de a apara niste ministri corupti…
Din aurul talharit, Iljimae faureste cu jutorul iubitei lui o multime de crengute de flori de prun si fata e uimita si nedumerita cand vede numarul lor, Cand Iljimae ii daruieste o crenguta, ea ii spune cu o expresie ciudata pe chip: „O floare de prun din aur nu e tocmai ce-mi doresc.” insa iubitul ei ramane tacut, pentru ca fie ca nu intelege, fie ca se preface, dar nu raspunde fetei asa cum ea si-ar fi dorit. Dar fata face un pas urias in relatia lor, cand ii da iubitului ei cheia casei, facand din Iljimae un om al casei, nu un fugar.
Dupa ce paraseste Biroul Securitatii, unde a dezvaluit comandantului Suh descoperirile ei despre nevinovatia Doamnei Jang, Dong Yi se indreapta spre Palat, pe strada cuprinsa de intuneric. Aproape de Palat ea e atacata oamenii lui Jang Hee Jae, care doreste sa o indeparteze din calea sorei sale. Un ajutor nesperat insa impiedica uciderea fetei, deoarece Regele ce se indrepta spre acelasi Birou al Securitatii, soseste la tanc cu garda sa pentru a-i speria pe atacatori. Regele e suparat pe Dong Yi fiindca umbla pe strazi noaptea, riscand sa fie atatcata, dar fatai ii marturiseste jignita ca l-a cautat la Prefectura fiindca avea ceva important sa ii spuna. Astfel afla Regele ca fata a descoperit din nou indicii esentiale, dovedind inteligenta si spirit de observatie neobisnuit. Bucuros ca favorita lui pe care nu mai spera sa o poata salva, are sanse reale de scapare, Regele asculta cu uimire explicatiile date de comandantul Suh cu privire la cele descoperite de fata, mai ales ca acesta o elogiaza fara retineri pe tanata.
Presedintele Kim Jae-chul al celui mai important canal de televiziune coreean producator de seriale si totodata a celei de-a doua televiziuni ca marime din Coreea, MBC, se afla sub o puternica presiune de a demisiona, in conditiile in care mai mult de 500 de directori de programe si tehnicieni sustin dorinta sindicatele ca actuala conducere a postului sa demisioneze in bloc pentru a-si proclama independenta fata de guvern. Un total de 261 din cei 346 de membrii ai Asociatiei Directorilor de programe au semnat solicitarea de demisie a presedintelui MBC si a vice-presedintelui: “Greva dureaza de mai bine de o luna. Noi, cei din Asociatia Directorilor de Programe, suntem in agonie deoarece nu putem realiza programe, insa pe presedintele postului de televiziune nu-l intereseaza deloc aceasta problema. Nu-l recunoastem pe Kim Jae-chul si pe vice-presedinte ca membrii ai MBC. Parasiti MBC-UL !”, statua declaratia facuta de acestia. Este pentru prima data in istoria companiei MBC cand directorii de programe si-au pus numele pe o declaratie impotriva propriului lor presedinte. Se spune ca Kim Jae-chul a refuzat sa accepte discutii cu directorii de programe, lucru care a dus la actuala criza.
In acelasi timp, 246 de membri ai Asociatiei tehnicienilor din MBC au elaborat si ei o declaratie, solicitand demisia celor 2. Mai mult decat atat, declaratia lor vine dupa ce cu cateva zile in urma 250 de reporteri ai MBC au semnat la randul lor o petitie solicitand acelasi lucru. Liderul sindicatului lucratorilor din MBC a fost spitalizat, la 12 zile dupa ce a intrat in greva foamei: “Starea lui nu este una buna, momentan fiind sub perfuzii. Cu toate acestea, doreste sa continue greva foamei in ciuda avertismentelor medicului”, a declarat un oficial al sindicatului.
Mai multe grupari civice sustin actiunea sindicalistilor din MBC, “Solidaritatea Oamenilor pentru Democratie” organizand chiar adunari publice in acest sens, cum a fost mitingul de protest din Seul Plaza planuit din urma cu 2 luni, care trebuia sa se suprapuna vizitei in Coreea a lui Frank La Rue, raportorul special al Natiunilor Unite pentru libertatea de opinie si expresie. Organizatiile civice au notificat din timp autoritatile despre organizarea acestui miting si au obtinut permisiunea politiei. “Am dorit sa aratam realitatea drepturilor omului in Coreea raportorului special al Natiunilor Unite. Am prezentat acest caz ca unul de opresiune la adresa libertatii presei din Coreea”, a declarat un oficial al Uniunii Nationale al lucratorilor din domeniul media. Miscarea si-a atins in cele din urma telul, La Rue vizitand MBC pentru a se intalni cu liderii de sindicat.
Serialul MBC „Dong Yi” este un mare obstacol in calea noilor seriale ale posturilor tv concurente, „Giant” (SBS) si „Secret Agent Miss Oh”(KBS), difuzate in aceleasi zile in care la MBC ruleaza „Dong Yi”. Acest din urma serial, care a avut un inceput sovaitor, cu ratinguri mici, si-a consolidat tot mai mult pozitia pe masura difuzarii primelor episoade, ajungand sa atinga ratinguri de 20%. Punctul forte al serialului il reprezinta scenariul, dar mai ales personajele distincte precum Chun-soo (Bae Soo-bin), Dong Yi (Han Hyo-joo) si Jang Hee-bin (Lee So-yeon), care au reprezentat forta motrice a serialului si care prin prestatia lor au determinat cresterea popularitatii sale. In cele ce urmeaza redam fragmente din interviuri acordate de mai multi actori implicate in serial, interviuri luate recent chiar pe platourile de filmare.
Raspuns: Cea mai dificila scena, pentru mine, a fost cea in care am cazut de pe stanca. In serial, scena prabusirii mele in gol dura doar 5-6 secunde, insa a trebuit sa refilmam scena pentru ca trebuia sa fiu filmat cazand in apa. Continuarea scenei, in apa, s-a facut pe platoul de filmare din Ilsan, in Magic Studio. Deoarece ceata nu s-a ridicat 2 zile, a trebuit sa ne cataram pentru a filma o scena suplimentara intr-o alta zi, stanca aflandu-se in varful muntelui. Asa ca ne-au luat 3 zile bune sa filmam acea scena de cateva secunde. A fost cel mai memorabil moment.
Intrebare: Si actritele experimenteaza o multime de greutati pe platourile de filmare, cum ar fi abilitatea de a-si pastra machiajul pe durata intregii zile de filmare. Oboseala lor se reflecta si pe ecran.
Lee So-yeon: E foarte placut pe platourile de filmare, iar timpul liber ni-l petrecem vorbind unii cu altii. E cel mai amuzant cand ne petrecem timpul impreuna.
Lee So-yeon: La inceput mi-am facut destule griji. Cred ca e din cauza ca publicul recunoaste in Doamna Jang pe cineva cu o personalitate foarte puternica, insa Jang Hee-bin pe care o intruchipez e diferita de aceasta imagine. Ma simt usurata pentru faptul ca interpretarea mea a fost foarte bine receptata de telespectatori, deoarece ma temeam ca acestia s-ar putea sa vada in interpretarea mea o problema. Am mult mai multe de aratat audientei, si cred ca un nou gen de Jang Hee-bin ar putea aparea la lumina.
Park Ha-seon: Am fost incantata ca a trebuit sa arat o interpretare diferita a reginei Inhyeon. A fost revigorant sa infatisez o regina tenace, care nu ezita sa dojeneasca, in special ca audienta era obisnuita sa vada genul de regina amabila si tandra. Aproape am plans cand am primit aprecieri pozitive. Voi continua sa infatisez calitatile umane ale reginei Inhyeon si cat mai mult din tenacitatea ei. In final, sper sa aiba o moarte buna.
Un nou fenomen a luat nastere in industria de divertisment din Hong Kong: micro-blogurile. Atat celebritatile cat si cei din industrie ce lucreaza in spatele camerelor de luat vederi au devenit fascinati de acest mijloc popular de comunicare, devenind un nou “trend” in aceste cercuri. De ce a avea micro-bloguri a devenit atat de atractiv pentru aceasta industrie speciala ? Twitter a devenit cunoscut de ceva timp pretutindeni in lume, avand o mare popularitate peste ocean. In fapt, este vorba de a te incadra in conceptul de a permite oricui sa-si creeze “bloguri mobile” si de a posta mesaje unde altii pot raspunde prin doar cateva clickuri, permitandu-se astfel fanilor sa-si “urmeze” idolii si sa fie notificati cand se dau raspunsuri la postarile lor.
Acestea fiind spuse, mai trebuie adaugat faptul ca “micro-blogurile” ofera o platforma personala pentru exprimarea gandurilor si pentru comunicarea cu lumea. Cu o suta sau mai putine cuvinte, si cu cateva clickuri, cei din show-biz pot scrie ce doresc, si oricine poate vedea imediat gandurile lor. Ca sa nu mai vorbim de posibilitatea de a adauga poze sau material video. Practic, e ca si cum fiecare persoana din acest domeniu ar avea propriul canal pentru a comunica tot ce doreste, in timp real. Pentru cei mai multi care apeleaza la micro-bloguri, diferenta intre acesta si un blog traditional este abilitatea de a folosi un telefon mobil conectat la internet pentru a posta imediat ceva, o modalitate mult mai lejera decat a avea un PC la dispozitie, care sa fie conectat la internet. Nu doar ca aceasta modalitate e mai convenabila si mai rapida ca traditionalele canale media (interviuri, rastalmaciri ale ziaristilor etc), ci e si mai “reala”.
