„My Dear Enemy” ofera un veritabil recital actoricesc orchestrat de Lee Yoon-ki („This Charming Girl”, „Ad Lib Night”) intr-o poveste cu iz a la Woody Allen ce analizeaza o relatie destramata dintr-o perspectiva inedita. In rolurile principale apar 2 actori foarte cunoscuti si apreciati nu doar in Coreea: Jeon Do-yeon, castigatoare a premiului de la Cannes pentru cea mai buna interpretare feminina in 2007 pentru „Secret Sunshine”, si Ha Jung-woo din „The Chaser” si „Breath”. „My Dear Enemy” marcheaza o revenire cu succes a celor 3 personaje cheie: Jeon Do-yeon revine pe marele ecran dupa succesul din „Secret Sunshine”, intr-un rol complet diferit; Ha Jung-woo revine pe marele ecran dupa neasteptatul succes al lui „The Chaser”, in timp ce regizorul Lee Yoon-ki se afla in fata celui mai ambitios proiect al sau. Cu un ton imbietor si o poveste relativ usoara, „My Dear Enemy” ar putea parea nu tocmai o continuare la acelasi nivel a carierei celor 2 actori implicate, in comparatie cu rolurile anterioare, complet diferite. Cu toate acestea, intalnirea celor 3 in acest gen de film e o mostra despre cum se face la perfectie un film cu un asemenea subiect.

Intr-o dimineata, Hee-Su se duce intr-un loc in care nu ar avea ce sa caute o femeie: la o casa de pariuri la cursele de cai. Mai mult sau mai putin intamplator, da peste fostul ei prieten, Byung-woon, caruia ii cere aproape cu ura 3.500 de dolari pe care ii imprumutase acestuia cu un an in urma. Daca ea este incordata si rece, Byung-woon este o fire delasatoare, plina de viata chiar si in momentele dificile, cu un simt al umorului extrem de ascutit. Neavand bani la el, o roaga pe fosta lui prietena sa-l duca cu masina prin Seul la diversi prieteni si prietene pentru a se imprumuta cu aceasta suma de bani. Cu fiecare amic/amica care ii iese in cale si il ajuta cu o suma de bani, fosta lui prietena incepe sa descopere o alta imagine a celui care a parasite-o intemeiat cu ceva timp in urma.

Filmul este o radiografie pe baza spuselor celor 2 personaje a unei relatii consumate cu ani in urma. Cei doi se presupune ca sunt doi fosti iubiti, care din vorba in vorba isi dezvaluie caracterul si felul de a fi. La un moment dat, ca spectator, te intrebi cum cei doi au putut fi vreodata impreuna, si daca timpul a fost cel care i-a schimbat sau daca asa au fost si inainte, cand relatia lor inflorea. In fapt, cu fiecare drum facut pentru a strange respectivii bani, se face o analiza a fiecaruia dintre personaje prin ochii celorlalti, astfel incat acestia au la un moment dat impresia ca se uita in oglinda propriei lor vieti. Treptat, prin plimbarile prin capitala, ea realizeaza ca el nu este acel om care a parasit-o cand si-a pierdut slujba, si asta numai si numai din spusele prietenilor si prietenelor de la care se imprumuta. Filmul e ca un puzzle care se completeaza cu aparitia fiecarui nou personaj in scena, un puzzle care odata complet va completa chipul lui Byung-woon asa cum niciodata nu l-a cunoscut Hee-Su.

Rafinat e cuvantul cel mai potrivit pentru a caracteriza acest film. Replicile sunt in stilul celor din filmele lui Woody Allen, cu umor de situatie ce rezulta din intonatie si banalul clipei. Un film romantic acaparant, mai mult decat reusit, un road-movie cerebral cu un mesaj subtil si profund.