“Fabricated City” (2017) este filmul ce il readuce dupa multi ani in prim plan pe talentatul regizor Park Kwang-hyun. Acesta a debutat in regie la doar 33 de ani, in 2002, insa marea lovitura a carierei o va da cu urmatorul sau filmul, “Welcome to Dongmakgol”, ce a avut nu mai putin de 8 milioane de bilete vandute, devenind al doilea film al anului 2005 in Coreea dupa “The King and the Clown”, dupa incasarile de la box-office. Iata ca au trebuit sa treaca 12 ani pentru ca Park Kwang-hyun sa revina, de aceasta data cu o productie de actiune plina de adrenalina, suspans si rasturnari de situatie. Scenariul l-a scris in colaborare cu Oh Sang-ho (Code Name: Jackal, White Night), insa spre deosebire de alte filme similare, “Fabricated City” duce imaginatia regizorilor coreeni la un nivel neatins inca in vreo alta productie coreeana. Si totul cu un buget care la Hollywood ar putea parea ridicol, dar care a reusit sa asigure cadrul pentru o realizare spectaculoasa si sub aspect vizual, si sub aspectul povestii in sine. 18 milioane de dolari a obtinut filmul la box-ofice, fiind la jumatatea lui 2017 al 5-lea film al anului. Distributia il are in centrul sau pe cunoscutul Ji Chang-wook, un tanar actor care din 2008 apare in seriale de televiziune, fiind extrem de popular in Coreea pentru rolurile din “Warrior Baek Dong-soo”, “Empress Ki” sau “Healer”. Dar exista si un paradox: rolul din “Fabricated City” i-a adus prima nominalizare la importantele premii Baeksang din cariera, insa e vorba de premiul pentru Cel mai bun actor debutant. Poate suna ciudat “actor debutant”, insa pana in 2017, Ji Chang-wook nu a avut decat cateva aparitii scurte in roluri minore in filme, acesta fiind practic primul sau rol principal intr-o productie pentru marele ecran. 
Cazul lui e unul ce denota paradoxul Hallyu si in general al industriei k-pop si a k-dramelor, dat de faptul ca unii actori tineri devin idoli ai tinerei generatii aparand in k-drame sau convertindu-se dintr-o cariera din lumea muzicii (din fericire nu e si cazul lui) in actori, ajungand la o varsta mai “inaintata” sa debuteze (unii se pierd pe drum din lipsa de talent) si pe marele ecran. Asa se face ca la 30 de ani, Ji Chang-wook a fost nominalizat pentru un premiu de… debutant. Shim Eun-kyung din “Miss Granny” are un rol important in care o recunoastem cu greu, dar are chimie cu protagonistul nostru, in timp ce Oh Jun-se si Kim Sang-ho echilibreaza balanta tineretii, avand niste prestatii de zile mari. Filmul a avut parte de o promovare solida la Targul de filme de la Berlin (tinut in acest an odata cu Festivalul de film de la Berlin), unde a fost vandut in nu mai putin de 26 de tari, astfel ca concomitent cu premiera din Coreea, filmul putea fi vazut si in alte 30 de tari in acelasi timp.
Kwon Yu (Ji Chang-wook) e un tanar dependent de jocurile video, pierzandu-si mai tot timpul in sala de internet. Nu are o slujba, are bani de jocuri din mici comisioane pe care le face si are un trecut recent cu o mare pata pe el, fiind exclus in urma unei agresiuni din echipa nationala de taekwondo. Contrar imaginii de ratat din viata reala, in lumea virtuala el este Capitanul, seful echipei RENASTEREA dintr-un joc video de tip “shooter”, conducand misiuni periculoase alaturi de echipa lui, fiind adulat ca un veritabil zeu al jocurilor video. Intr-una din zile, primeste un apel telefonic de la o tanara necunoscuta, care pretinde ca si-a uitat telefonul mobil la sala de internet, cerandu-i acestuia sa i-l aduca la domiciliu. Tentat de recompensa consistenta oferita, Kwon Yu accepta sa-si rupa cateva minute din incarcata-i agenda cotidiana si face comisionul. La putin timp dupa, se trezeste cu politia peste el in casa, incatusat si acuzat de violarea si uciderea tinerei careia i-a restituit telefonul. Violenta cu care a fost savarsita crima creste presiunea publica asupra anchetatorilor si mai apoi a instantei, iar lipsa unei situatii financiare favorabile si luarea unui avocat din oficiu il transforma pe Kwon Yu in victima sigura, fiind condamnat la o sentinta grea. Ajuns pe nedrept dupa gratii si cu viata complet data peste cap, acesta va incerca sa-si demonstreze nevinovatia, insa planul sau va deranja pe cineva… Si astfel incepe adevaratul joc al vietii sale…
“Fabricated City” imbina suspansul cu actiunea, dar si lumea reala cu cea imaginara a jocurilor video. Scenariul pare la prima vedere banal, iar daca urmaresti trailerul inaintea vizionarii ai impresia ca spune tot. Ei bine, cine judeca dupa aparente de data aceasta se va insela. Exista intr-adevar un fir principal al povestii, dar acela e doar pretextul desfasurarii ulterioare imprevizibile si alerte a scenariului. Exista multe rasturnari de situatie, iar realitatea alterneaza cu fantezia dusa la extrem in pur scop de divertisment. O asemenea poveste tine mai degraba de domeniul fanteziei, iar aici fascineaza “Fabricated City”: e filmat in asa fel incat nu stii niciodata daca totul este real sau e parte a unui joc video inventat de o minte geniala. Ji Chang-wook a ajuns la un nivel care ii permite in sfarsit sa debuteze cu dreptul intr-un rol principal intr-un film cu iesire pe piata internationala, aratand o forma fizica foarte buna. Personajul sau este cand prins intre propriile limite pe care si le impune, cand protagonistul unei inscenari ce-l obliga sa-si depaseasca limitele si sa-si schimbe viziunea despre viata, prieteni, dusmani, maturizandu-se peste noapte. Grupul de prieteni din mediul virtual i se alatura in noul joc, care de aceasta data este pentru a-si demonstra nevinovatia, iar surprizele nu inceteaza sa tot apara. Pornind de la contactul fata in fata cu prietenii virtuali, care spre dezamagirea lui sunt total diferiti 
de propriile sale asteptari. Dincolo de partea de entertainment si de efecte speciale, “Fabricated City” are si cateva mesaje ascunse ce sunt de mare actualitate, in jurul carora s-a cladit acest scenariu. E vorba de discrepanta dintre lumea virtuala si cea reala, dintre imaginatie si realitate, care pentru un dependent de jocurile video poate constitui o veritabila capcana. In lumea jocului pe care il joaca, Kwon (personajul lui Ji Chang-wook) e numit Capitanul, fiind considerat de utilizatori un zeu al jocului. Tot ceea ce nu poate oferi in viata reala, arata in lumea imaginara a scenariilor din jocul video: e marinimos, da dovada de spirit de echipa, nu-si lasa camarazii in urma si nu ezita sa se sacrifice pe sine pentru reusita misiunii. Acest lucru e apreciat de membrii echipei sale, ce il divinizeaza. Dar cand il invita sa se intalneasca cu totii fata in fata, mereu ezita sa o faca. Cand in sfarsit ajunge fata in fata cu “camarazii” sai, simte un sentiment de nesiguranta, de neincredere, cu toate ca acestia incearca sa se comporte extrem de familiar cu el, ca si cum s-ar cunoaste de o viata. In comportamentul acestui personaj putem citi orice dependent de jocuri video din zilele noastre, care refuza realitatea si da totul acolo unde considera ca e mai util. Dar consecintele in plan psihic pot fi devastatoare. Filmul nu ezita din nou sa critice societatea, asa cum o fac tot mai multe filme recente coreene, o societate in care individul parca a intrat intr-o stare de letargie, 
de indiferenta fata de aproapele sau, in care tinerii se afunda in lumea imaginara a scenariilor jocurilor pe calculator si se rup de realitatea imediata, de contactul cu ceilalti, contact ce insa e regasit sub forma de avatare, imaginatie si inchipuiri in mediul virtual. Nu e crutata nici puterea si influenta media, o putere ce are capacitatea de a informa dar mai ales de a dezinforma (la un moment dat, regizorul isi exprima aceasta revolta intr-un mod cat se poate de hilar, o urmarire cu masini mutandu-se tocmai intr-un… studio tv !). Nu in ultimul rand, filmul critica puterea suprema ce conduce lumea de azi, puterea banului, putere care controleaza orice, inclusiv mintile si sentimentele oamenilor. Banii duc la conexiuni, conexiunile duc la favoritisme ce aduc inapoi bani si influenta, iar uneori din acest cerc vicios se nasc adevarati monstri cu chip de om ale caror creiere pot debita orice, din plictiseala sau distractie. Un film ce ofera tot ce poate fi mai atractiv pentru un amator de actiune, dar si mesaje subtile ce nu trebuie sa fie trecute cu vederea, mai ales ca traim intr-o lume care de mult si-a pierdut busola.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
“My Love” a fost filmul potrivit pentru perioada sarbatorilor de iarna a sfarsitului de an 2007 in Coreea. Cu o strategie de piata perfect adaptata la asteptarile publicului, producatorii au lansat aceasta comedie romantica cu cateva zile inainte de Craciunul anului 2007, in primele zile reusind sa obtina pozitia a 5-a la box-office. Pana in februarie 2008, filmul a obtinut incasari de peste 6,5 milioane de dolari, fiind vizionat de aproape un milion de coreeni in saslile de cinematograf. Dincolo de strategia de marketing, filmul are in distributie nume mari, actori indragiti din filme si seriale de succes, cum sunt:Jung Il Woo – frumosul actor din Return of Iljimae -aici sensibil si zambaret in rolul unui student la litere; Choi Gang-hee – in rolul veselei Joo-won – la fel de dragalasa in a juca farse iubitului sau – Se-jin, interpretat de nimeni altul decat Kam Woo-sung (The King and the Clown, King Geunchogo), si nu in ultimul rand Uhn Tae-woong in rolul nonconformistului Jin-Man, dedicat total campaniei “Imbratisare Gratis”, purtata cu entuziasm de el si pe meleaguri straine. Filmul este regizat de Lee Han (nu, nu e vorba de Kim Nam Gil, al carui nume anterior era Lee Han), regizorul succeselor “Lovers Concerto” si “Almost Love”, oferindu-ne si de aceasta data nu o poveste, ci trei, chiar patru povesti emotionante, sensibile si romantice.
Inca o subtitrare in premiera in Romania oferita de Asia Team Romania ofera fanilor filmului Asiatic posibilitatea de a viziona una din cele mai asteptate productii coreene ale acestui an, “Blades of Blood”. Intr-un articol din primavara anuntam ca pelicula a fost prezenta la Festivalul de la Berlin, si, cu ocazia targului de filme ce a insotit festivalul a stabilit un record in materie de filme vandute de Coreea de Sud peste hotare: 5 tari (intre care Germania, Belgia si Olanda) au cumparat filmul inca dinaintea premierei sale in Coreea ! Aceasta demonstreaza recunoasterea calitatii la nivel international a cinematografiei coreene. Dar poate ca cea mai buna recomandare pentru succesul peliculei a fost prezenta in scaunul regizoral al lui Lee Joon-ik. Succesele rasunatoare anterioare cu Hwangsanbul, Sunny si mai ales The King and the Clown au fost garantia unui nou success, iar cine a crezut in mana de maestrul a lui Joon-ik nu s-a inselat. O productie superba, cu efecte speciale decente si calculate, puse strict in slujba redarii ideii, si nu doar pentru a delecta ochiul celor pretentiosi.
In rolurile principale – 3 actori de marca ai Coreei: Hwang Jeong-min (mai are nevoie de prezentare, dupa rolurile memorabile din “Private Eye”, “You Are my Sunshine” sau “This Charming Girl”), Cha Seong-won (din Eye for an Eye, si care in acest an mai are un rol intr-un blockbuster coreean, “Into the Fire”) si Baek Seong-Hyeon din Marathon. Filmul este o ecranizare dupa benzile desenate “Like the Moon Escaping frm the Clouds”, si a avut la box-office incasari de peste 8 milioane de dolari.
Starul Hallyu Lee Jun-ki, care astazi si-a terminat programul de baza de instructie, ca parte a serviciului militar obligatoriu de 2 ani, a fost selectat sa lucreze ca ofiter militar intr-un post “lejer” pentru intervalul ramas. Conform purtatorilor de cuvant ai Ministerului Apararii coreean, actorul a fost detasat de la antrenamentele fizice dupa ce si-a indeplinit cele 5 saptamani obligatorii, fiind alocat serviciului de relatii publice din cadrul Armatei. “Soldatul Lee Jun-ki e un actor talentat ce a cunoscut un urias succes in cariera sa din lumea filmului si a serialelor, inainte sa intre in armata, si e adorat de public ca un om al spectacolului multitalentat”, a spus un oficial al Ministerului Apararii. “L-am ales personal pe el pentru a-si putea folosi talentul in diferite programe ale ministerului”. Unele din activitatile promotionale planuite pentru Lee includ realizarea unor emisiuni de televiziune si programe radio in care Lee urmeaza a fi protagonistul, ca si vizitarea soldatilor coreeni ce-si satisfac stagiul militar in prima linie din zona militara. “Ne asteptam de la el sa dea tot ce are mai bun pentru a ridica moralul personalului militar”, a adaugat oficialul.
Starul Hallyu Lee Jun-ki a semnat un contract de reprezentare cu JG Company INC., o companie de impresariere independenta, nou infiintata. Contractul anterior cu Mentor Entertainment a expirat in ianuarie 2010, iar acum vedeta a decis sa schimbe compania. JG va urma modelul hollywoodian de impresariere a unei singure vedete, agentia concentrandu-se pe promovarea doar a lui Jun-ki, de la stabilirea programului de lucru zilnic pana la activitatile promotionale si reprezentarea in chestiunile legale. Lee, in varsta de 27 de ani, este una din cele mai populare vedete din Asia din anul 2005, cand a aparut in succesul „The King and the Clown”. Acest film i-a deschis portile succesului, pe care si l-a consolidat in seriale precum „Iljimae” sau „Hero”, unde a interpretat rolul unui pasionat reporter la o revista. Anul trecut a castigat premiul pentru Cel mai popular actor coreean in urma voturilor telespectatorilor MBC.
Fanii actorului il cunosc nu doar din rolurile sale, ci si pentru faptul ca acesta a cochetat si cu muzica. Anul trecut a organizat un turneu muzical in Asia intitulat J-Style Tour, iar in septembrie a avut parte de un incident neplacut. Cu prilejul unui concert in Taiwan, organizatorul local a fugit cu banii din incasari, punandu-l pe actor intr-o situatie jenanta. Pentru a nu-si dezamagi fanii, actorul a pus bani din buzunar, astfel incat concertul sa se tina. Cu un an in urma acesta isi anulase concertul din Taiwan din cauza unui taifun, insa a promis fanilor ca va reveni peste un an. Era ultimul concert din turneul sau din anul 2009, astfel ca nu putea, in ciuda neplacutului incident, trebuia sa-si onoreze promisiunea. Se pare ca si acest incident, dezastruos gestionat de agentia lui de impresariere, a contat in despartirea de aceasta in ianuarie 2010.
Slujitoarele de la Curtea regala, in Coreea medievala, purtau numele generic „Gungnyeo”, care in traducere inseamna „femei care il asteapta pe rege” (sau pe orice fata regala). Termenul se referea, in afara Palatului, la orice femeie de conditie umila, fara un rang in societate. Prima consemnare in documente istorice a existentei acestei categorii se produce in 1392, sub regele Taejo, in timp ce sub nepotul acestuia, regele Sejong cel Mare, sistemul Gungnyeo este reglementat si riguros organizat. Mai mult decat atat, la 1428 acesta a institutionalizat acest sistem, care apare mentinat in „Codul complet al Legilor”. La inceput, Gungnyeo se referea la toate femeile aflate in serviciul regelui, la Curte. Sub aspectul statutului social, femeile Gungnyeo erau persoane obisnuite, umile, ca de exemplu fiicele sclavelor, concubinele sau asa-numitele „dispretuite” („cheonmin”). In timp, clasificarea acestor slujitoare s-a facut in functie de ocupatia si responsabilitatea lor la Curtea regala, unele ocupandu-se cu aranjarea asternuturilor sau cu ordinea in Palat, altele cu pregatirea mancarurilor sau cu cusutul. Si femeile care stiau sa cante la un instrument faceau parte din aceasta categorie. In timpul dinastiei Joseon, odata cu riguroasa organizare a Curtii, Gungnyeo au ajuns sa se ocupe de anumite odai ale Palatului, fiind impartite dupa odaile printului mostenitor, ale reginei , ale regelui sau ale concubinei acestuia.
Gungnyeo erau alese, se pare, in principal din randul sclavelor detinute de clasa conducatoare. La inceput, si fiicele oamenilor de rand puteau aspira sa devina Gungnyeo, insa cele care ajung sa-l slujeasca pe rege si sunt la origine fiice de sclave se opun, iar in cele din urma regele impune selectarea doar din randul fiicelor sclavelor clasei conducatoare a slujitoarelor sale. In timp, s-a nascut o concurenta acerba pentru un statut mai bun in cadrul acestui sistem, iar cele care ajungeau sa serveasca la Palat erau cel mai bine privite, astfel ca deseori incercau sa isi aduca la Palat apropiatii sau alte rude, pentru a urca mai rapid in ierarhie. Spre exemplu, femeile care ajungeau Gungnyeo in departamentul de cusut sau cel de brodat au ajuns sa provina din clasa de mijloc, in timp ce in alte domenii provenienta era clasa de jos. Varsta la care se intra in acest serviciu difera in functie de domeniu, insa in general era cuprinsa intre 4 si 13 ani. In felul acestea, viitoarele Gungnyeo primeau o educatie necesara pentru a face fata, cum ar fi cititul in limbajul Curtii sau scrierea cu caractere specifice Palatului. Astfel a inflorit si asa numita „literatura de palat”.
Nu doar originea conta pentru ascensiunea in sistem, ci si experienta. Imbracamintea viu colorata transmitea un cod nescris, doar cele din sistem reusind sa-si identifice colegele de la un alt departament, care aveau pana si o alta coafura. „Gaksimi” era termenul generic pentru cameriste, bucatarese, cusatorese, ce lucrau pentru odaile regelui. Ele erau platite din banii statului. „Sonnim” erau servitoarele care faceau curatenie la resedinta concubinei regelui si erau platite de familia concubinei.”Uinyeo” erau asa numitele doctorite, care moseau concubinele cand acestea nasteau si faceau tratamente cu acupunctura si plante medicinale. Insa cand avea loc un banchet, acestea se transformau in gisaeng (un fel de curtezane care trebuiau sa intretina atmosfera). Se pare ca predecesoarele „uinyeo” erau de fapt gisaeng; acestea au disparut odata cu patrunderea la Curte a medicilor occidentali.
Viata de gungnyeo era una plina de privatiuni, dedicata unui singur tel: slujirea regelui si a familiei regale. Toate gungnyeo odata intrate in Palat erau, practic, legate pe viata de acesta. Trebuiau sa-si traiasca intreaga viata in interiorul zidurilor Palatului regal, cu exceptia unor situatii speciale. Dar la Palat exista o regula de aur: nimeni in afara de rege si de servitorul lui apropiat, nici macar concubina acestuia, nu puteau muri pe teritoriul Palatului. Astfel, cand o gungnyeo devenea batrana sau se imbolnavea, aceasta trebuia sa paraseasca Palatul. Existau si sitiatii extraordinare cand acesteia i se permitea sa iasa din Palat (calamitati naturale, cand superiorul sau stapanul lor era bolnav etc) Dar in astfel de situatii exceptionale, libertatea de miscare a lor era limitata: nu aveau voie sa se marite si urmau a fi aspru pedepsite daca incalcau regulile.
Privind retrospectiv, Lee si-a descris zilele timpurii ale ascensiunii sale ca fiind marcate de singuratate si absenta. „Cred ca am devenit putin plin de sine cu „The King and the Clown”. Pe urma a venit ingrijorarea si marele semn de intrebare legat de „ce voi face cand voi inceta sa mai stralucesc” ? Desigur, insa, ca nu doream sa fac pasul inapoi, gandindu-ma la toate greutatile prin care am trecut ca sa ajung acolo. Asa ca, intr-un fel, nu am avut de ales si nu puteam face decat sa-mi adun la un loc toate energiile si sa ma zbat de unul singur sa ies din conul de umbra in care intrasemfara voia mea dupa succesul din The king and the Clown”. Si a reusit. Performanta din serialul produs de SBS, „Iljimae”, de anul trecut, l-a adus in topul premiatilor la SBS Drama Awards din decembrie 2008. Serialul, in care Lee interpreteaza un talhar erou ce fura de la oficialii corupti ai dinastiei Joseon si da celor saraci, s-a bucurat de ratinguri de peste 30%, iar vanzarile pe dvd ale serialului au fost de 2 ori mai mari decat cele ale serialului Jumong.
De curand, serialul a inceput sa fie difuzat de televiziunea japoneza TV Tokyo. Decizia japonezilor este de departe surprinzatoare, insa explicabila. In ciuda carierei relative scurte, Lee se bucura de o recunoastere atata in China si Japonia, cat si in alte tari asiatice. Un sondaj recent il situeaza la Lee Jun-ki pe pozitia a patra ca actor considerat cu potential urias al Valului coreean (Hallyu). Anul trecut, Lee a reprezentat imaginea festivalului Hallyu din Seul. Raspunzand chemarii fanilor din China si Japonia, Lee a tinut concerte de recunostinta pentru acestia in Shanghai si Hangzhou in China, la care au participat aproximativ 10.000 de oameni. Intentiile actorului sunt sa organizeze concerte similare si in Kobe si Yokohama, in Japonia. „Fiind o figura publica, nu exista prea multe cai, pentru mine, sa scap de stres. Iar de-a lungul anilor, am pierdut cativa oameni la care tineam mult. In acest sens, vreau doar sa ma simt bine in compania fanilor. Fanii inseamna mult pentru mine„, a spus Lee.
Reporterul caruia Lee a acceptat sa i se destainuie, a remarcat, pe durata intrevederii cu acesta seriozitatea si ardoarea acestuia, aproape atipice unei celebritati tinere. De asemenea, a ajuns la concluzia ca acesta poseda acel gen de ambitie nepotolita si tenacitate nesfarsita, deseori atribuita „tipilor Geyongsangdo”, adica celor originari din provincia Gyeongsang din sudul peninsulei coreene, de unde e originar si Lee. Pe cand Lee crestea, familia lui nu o ducea deloc bine sub aspect financiar. Lee a spus ca acest lucru l-a facut ceea ce a ajuns sa fie astazi. „Uram pur si simplu sa pierd. Mereu a trebuit sa ma lupt pentru a dobandi ceva in viata. Nimic nu pica din cer. Gandindu-ma la acei ani, daca cresteam intr-o familie instarita, cred ca as fi facut totul intr-un ritm mult mai lent, si m-as fi apropiat de lucruri intr-o maniera mult mai lejera. Poate ca, de asemenea, m-as fi concentrat mai mult si pe studii„, a chicotit Lee, ca si cum demult ar fi facut pace cu umilul sau trecut.
Reporterul relateaza ca in timp ce punea intrebarile, Lee era extreme de atent la acestea, digerandu-le, raspunzand cu o fermitate dezarmanta si intr-o maniera contemplativa. Lucrul pe care probabil l-a spus cu cea mai mare convingere, in timpul conversatiei, a fost cel legat de relatia sa cu personajul din „The King and the Clown”. „In timpul epocii Joseon, clovnii proveneau din randul claselor de jos. Insa aveau o dorinta de nestavilit pentru creativitatea artistica si libertate. Prin interpretarea lor puteau sa exploreze astfel de dorinte, aducand in acelasi timp bucuria pe chipurile privitorilor„, a explicat Lee. „The King and the Clown” se incheie cu personajul interpretat de Lee – Gongil – strigand ca va deveni un clovn in viata lui viitoare. Pentru Lee Jun-ki, raspunsul ar fi probabil acelasi.
Exista unele lucruri pe care te-ai astepta sa le intalnesti la o vedeta de film: sa arate bine, sa aiba o viata publica fabuloasa si, poate, sa aiba putina atitudine. Cam aceastea au fost si asteptarile unui reporter coreean inainte de a obtine un interviu de la actorul Lee Jun-ki. Lee, odata un tanar actor promitator in cautarea celebritatii, originar din orasul port Busan, a fost catapultat pe culmile succesului de impresionanta intruchipare a unui clovn androgin in blockbusterul coreean al anului 2005, „The King and the Clown”. Astazi, Lee este unul din cei mai bine cotati actori coreeni dupa incasarile pe care le aduc productiile in care este distribuit. Conform unor statistici, cele cateva filme in care a jucat au atras aproape 20 de milioane de oameni. Acest lucru il situeaza pe actorul de 27 de ani pe picior de egalitate cu cativa veterani de succes ai filmului coreean, precum Song Kang-ho, Seol Kyeong-gu sai Ahn Seong-gi.
Sa luam la rand fiecare trasatura pe care te-ai astepta sa o gasesti la un actor si sa o analizam pe cazul particular al lui Lee. In primul rand un actor spuneam ca trebuie sa arate bine. Lee ara un aspect aflat undeva la frontiera dintre un barbat si o femeie. Trasaturile androgine nu sunt intocmai ceea ce se poate intelege prin acest termen, aspectul sau fizic dovedindu-se pana la urma un element care a cucerit foarte multe doamne si domnisoare. In al doilea rand, viata publica a lui Lee a fost, pana in prezent, una ireprosabila. Cunoscator al artelor martiale si practicant al acestora, cu o mare capacitate de a atrage priviri si de a destinde prin niste simple gesturi atmosfera, Lee mereu a fost preocupat sa-si construiasca o imagine de actor modest. Totusi, acesta tine mult la look in momentul in care apare in fata fanilor; poate acele scene din serialul „Iljimae”, in care personajul interpretat de el, Yeong, e mereu preocupat de imaginea sa in fata lumii, asemeni unui narcisist perfect constient de pozitia sa, au un sambure de adevar in realitate.
Insa legat de cel de-al treilea aspect – atitudinea -, este greu de spus daca aceasta este tipica egalilor sai din domeniul in care activeaza. „Am avut caderea mea din gratii”, a spus Lee cu o figura serioasa si cu voce joasa in timp ce participa la o sedinta foto imbracat intr-un costum negru impecabil, camasa alba si cravata neagra. „Dupa performanta mea din ‘The King and the Clown’, m-am regasit fata in fata cu aceasta imagine de „baiat dragut”, ca a fost sau nu aceasta intentia mea. Dintr-o data, lumea a fost interesata de mine; au fost numai elogii si critici constructive la adresa mea, ambele in acelasi timp. Totul a fost atat de coplesitor… Simteam ca si cum pluteam in aer„.Pentru barbati, look-ul de „baiat dragut” pe care l-a lansat Lee Jun-ki, un adevarat stil propriu, a devenit mai popular, in ultimii ani. Iar de atunci, cultura pop coreeana si industriile care o sustin nu au mai fost niciodata la fel. Imaginea unor barbati care sa fie la fel de draguti (sau mai draguti) decat femeile a devenit un lucru popular si obisnuit la care fiecare barbat tanar coreean a ajuns sa viseze. Grija pentru propria imagine a devenit un adevarat cuvant de ordine in randul tinerilor coreeni, avandu-l ca model pe Lee Jun-ki.
Cu toate ca aceasta orientare este inca puternica, ea nu i-a garantat succesul lui Lee. Rolurile din „Fly, Daddy, Fly” (2006), „Mey 18” (2007) si „Virgin Snow” (2007) nu au constituit succese de box-office sau l-au prezentat pe Lee in niste roluri secundare care nu ii puneau prea bine pe tapet calitatile. Cu toate acestea, actorul a reusit sa se mentina in lumina reflectoarelor prin cateva seriale de televiziune, precum „My Girl” si „Time Between Dog and Wolf”.
Cum incepe povestea lui „Iljimae” ? Serialul in discutie este prima versiune completa a seriei de benzi desenate omonime a lui Go Too Yeong (foto), care a fost publicata intr-un ziar local de sport intre anii 1975-1977. Povestea era una banala, familiara oricarui copil: un „haiduc” din timpul dinastiei Joseon ii jefuieste pe cei bogati pentru a-i hrani pe cei saraci. Iljimae, eroul, lasa mereu in urma o crenguta dintr-un prun, la locul jafului, pentru a revendica actul comis. Desigur, calitatea sursei originale a serialului este indiscutabila, desi a fost scrisa in urma cu 30 de ani. Dialogurile, personajele, insusi stilul autorului creaza scenarii mult mai complexe decat o superficiala poveste despre un erou si lupta acestuia cu binele si raul. Personalitatea accentuata a personajelor manhwa originale si umorul situatiei salveaza povestea de la a se transforma intr-o povata aproape didactica de moralitate sau intr-un comentariu critic la adresa unui conflictului social.
Realizarea lui Go Too Yeong este un excelent exemplu e parodie sociala. Go, la acea vreme un autor de manhwa veteran de mare succes, a spart conventiile sociale, prin lucrarea sa. De altfel, acesta era cunoscut in toata Coreea pentru faptul ca se folosea de personajele si povestile sale inspirate din snoave sau povestiri traditionale coreene ca metafore pentru societatea contemporana coreeana. Benzile desenate ale sale au fost republicate in mai multe editii, ultima avand 8 volume. Dar aceasta este povestea benzilor desenate. Povestea serialului este in mare parte diferita de linia din povestirile lui Go, deoarece producatorii serialului pentru televiziune nu au reusit sa obtina drepturile asupra povestii. Serialul a preluat doar ideea, nu si scenariul in sine, care a cazut in sarcina scenaristului Choi Ran (a nu se confunda cu actrita coreeana cu acelasi nume). Acesta a reusit sa creeze o poveste extraordinara, mereu captivanta si cu o multime de rasturnari de situatii, insa succesul scenariului s-a datorat in mare masura si distributiei de exceptie pe care producatorii au reusit sa o asigure.
Omul orchestra al serialului „Iljimae” este Lee Jun-ki. El da tonul, dirijeaza si impresioneaza pana la lacrimi, el emotioneaza si te face sa zambesti asa cum numai el stie. Cunoscatorii filmului asiatic, cu precadere „cunoscatoarele”, il cunosc pe Lee Jun-ki mai bine decat pe unii actori din noul val de la Hollywood. Numele lui este sinonim cu succesul si cu calitatea productiilor in care a fost distribuit. Cine nu-l tine minte pentru prestatia de senzatie din „The King and the Clown” ? Sau pentru rolul elevului de liceu rebel care il antreneaza pe tatal unei fiice molestate sa il infrunte pe un elev uns cu toate alifiile, in „Fly, Daddy, Fly”? Sau pentru prestatia din blockbuster-ul „May 18” ? Lee Jun-ki este nu doar un actor talentat, ci si un model si un interpret de muzica exponential pentru „Noul Val” („Hallyu”). Are cunostinte in artele martiale si este unul din cei mai populari actori ai momentului. Cel de-al doilea mare nume care da culoare serialului este Lee Moon Shik, nimeni altul decat partenerul lui Lee Jun-ki din „Fly, Daddy, Fly”. Orice prezentare a lui este de prisos, mai ales ca in scurt timp veti realize uriasul talent actoricesc de care da dovada.
Si datorita popularitatii lui Jun-ki, serialul a avut un rating impresionant. De la primele episoade s-a aflat intr-o crestere continua, ajungand de la un rating de 14,8 la nivelul Coreei, cat a avut primul episod, la 31 %, cat a avut ultimul episod ! Acest lucru vorbeste de la sine de succesul sau. Lee Jun-ki a castigat premiile SBS ale anului 2008 pentru Excelenta si pentru Cea mai mare popularitate in urma voturilor de pe internet, Lee Moon-shik a castigat premiul pentru cel mai bun rol secundar, serialul fiind recompensat cu inca 2 premii (Cel mai bun tanar actor si Cea mai buna tanara actrita)
Inainte de a incheia, o precizare esentiala. Simbolul prunului inflorit este preluat si in serialul realizat de televiziunea coreeana SBS, asa cum apare si in manhwa originala, iar semnificatia lui – pentru ca va veti intreba cu siguranta asta – este profunda. Prunul simbolizeaza puritatea si rezistenta vietii in fata iernii, si, in general, in fata sortilor potrivnici. In Extremul Orient, prunul infloreste sub zapada, in februarie, cea mai rece perioada a anului, de aici si semnificatia lui. Insa in serial, aceasta semnificatie e dublata de propriile cuvinte ale eroului: „imi place prunul pentru ca simbolizeaza cinstea omenirii„. E laitmotivul care va marca gandirea si evolutia personajului de-a lungul intregului serial. Iar daca prunul simbolizeaza, in viziunea lui Iljimae, „cinstea omenirii”, acea crenguta de prun rosu lasata la locul jafurilor simbolizeaza nici mai mult nici mai putin decat o revendicare a unei faradelegi in numele… cinstei ! O idee extraordinara pe care nu o poti intelege fara aceasta explicatie a simbolului prunului in viziunea realizatorilor serialului.
Ca urmare a succesului lui „Iljimae”, postul concurent al SBS, MBC, a lansat in acest an „The Return of Iljimae”, un serial cu totul diferit de „Iljimae”, realizat dupa manhwa lui Go Too Yeong, ale carei drepturi au fost cumparate de MBC. „The Return of Iljimae” nu are nici un actor din „Iljimae”, actiunea nu continua povestea din „Iljimae”, actorul din rolul principal, Jang Dong Gun (de altel un actor talentat) e eclipsat complet de Lee Jun-ki, inclusiv prin faptul ca nu are cunostinte de arte martiale. In plus, „The Return of Iljimae” apare mai mult ca o relansare a carierei cinematografice a acestuia, dupa 4 ani de pauza. Aceasta precizare era si ea esentiala, de la bun inceput, pentru ca fanii serialului „Iljimae” sa nu fie indusi in eroare de numele noului serial.
