In anul 2007, dupa succesul lui King and the Clown si folosind aceeasi locatie, producatorii coreeni au realizat „Shadows in the Palace”. Pe fondul unei povesti cu intriga politista plasata in dinastia Joseon, filmul prezinta, colateral, destinul slujitoarelor de la Curtea regelui, si cutumele in baza carora se pastra disciplina in randul acestora. Cum subiectul este interesant, in special ca dovezile istorice despre viata de zi cu zi a slujitoarelor din acea perioada sunt extrem de neclare si de putine, un mic articol pe aceasta tema nu poate decat sa imbogateasca cultura generala a iubitorilor Coreei.

Slujitoarele de la Curtea regala, in Coreea medievala, purtau numele generic „Gungnyeo”, care in traducere inseamna „femei care il asteapta pe rege” (sau pe orice fata regala). Termenul se referea, in afara Palatului, la orice femeie de conditie umila, fara un rang in societate. Prima consemnare in documente istorice a existentei acestei categorii se produce in 1392, sub regele Taejo, in timp ce sub nepotul acestuia, regele Sejong cel Mare, sistemul Gungnyeo este reglementat si riguros organizat. Mai mult decat atat, la 1428 acesta a institutionalizat acest sistem, care apare mentinat in „Codul complet al Legilor”. La inceput, Gungnyeo se referea la toate femeile aflate in serviciul regelui, la Curte. Sub aspectul statutului social, femeile Gungnyeo erau persoane obisnuite, umile, ca de exemplu fiicele sclavelor, concubinele sau asa-numitele „dispretuite” („cheonmin”). In timp, clasificarea acestor slujitoare s-a facut in functie de ocupatia si responsabilitatea lor la Curtea regala, unele ocupandu-se cu aranjarea asternuturilor sau cu ordinea in Palat, altele cu pregatirea mancarurilor sau cu cusutul. Si femeile care stiau sa cante la un instrument faceau parte din aceasta categorie. In timpul dinastiei Joseon, odata cu riguroasa organizare a Curtii, Gungnyeo au ajuns sa se ocupe de anumite odai ale Palatului, fiind impartite dupa odaile printului mostenitor, ale reginei , ale regelui sau ale concubinei acestuia.

Gungnyeo erau alese, se pare, in principal din randul sclavelor detinute de clasa conducatoare. La inceput, si fiicele oamenilor de rand puteau aspira sa devina Gungnyeo, insa cele care ajung sa-l slujeasca pe rege si sunt la origine fiice de sclave se opun, iar in cele din urma regele impune selectarea doar din randul fiicelor sclavelor clasei conducatoare a slujitoarelor sale. In timp, s-a nascut o concurenta acerba pentru un statut mai bun in cadrul acestui sistem, iar cele care ajungeau sa serveasca la Palat erau cel mai bine privite, astfel ca deseori incercau sa isi aduca la Palat apropiatii sau alte rude, pentru a urca mai rapid in ierarhie. Spre exemplu, femeile care ajungeau Gungnyeo in departamentul de cusut sau cel de brodat au ajuns sa provina din clasa de mijloc, in timp ce in alte domenii provenienta era clasa de jos. Varsta la care se intra in acest serviciu difera in functie de domeniu, insa in general era cuprinsa intre 4 si 13 ani. In felul acestea, viitoarele Gungnyeo primeau o educatie necesara pentru a face fata, cum ar fi cititul in limbajul Curtii sau scrierea cu caractere specifice Palatului. Astfel a inflorit si asa numita „literatura de palat”.

Nu doar originea conta pentru ascensiunea in sistem, ci si experienta. Imbracamintea viu colorata transmitea un cod nescris, doar cele din sistem reusind sa-si identifice colegele de la un alt departament, care aveau pana si o alta coafura. „Gaksimi” era termenul generic pentru cameriste, bucatarese, cusatorese, ce lucrau pentru odaile regelui. Ele erau platite din banii statului. „Sonnim” erau servitoarele care faceau curatenie la resedinta concubinei regelui si erau platite de familia concubinei.”Uinyeo” erau asa numitele doctorite, care moseau concubinele cand acestea nasteau si faceau tratamente cu acupunctura si plante medicinale. Insa cand avea loc un banchet, acestea se transformau in gisaeng (un fel de curtezane care trebuiau sa intretina atmosfera). Se pare ca predecesoarele „uinyeo” erau de fapt gisaeng; acestea au disparut odata cu patrunderea la Curte a medicilor occidentali.

Cu toate ca fiecare categorie de gungnyeo isi avea sarcinile bine stabilite, fiecare rege avea o categorie preferata de slujitoare. Nu intamplator au existat cazuri in care gungnyeo au putut beneficia de putere politica, imbunatatindu-si rangul la Palat. De rivalitati acerbe ce sa mai spunem ? De exemplu, gungnyeo care aveau in grija odaile regelui le dispretuiau pe cele ce lucrau in odaile anexe. Nu se cunoaste numarul exact al slujitoarelor de la Palat, insa acesta a oscilat in functie de bunastarea regelui si de vremuri. In general se pare ca existau aproximativ 90-110 slujitoare pe intregul Palat, dar in timpul ultimului rege al dinastiei Joseon, Gojong, (1863-1907) existau nu mai putin de 480 de slujitoare !

Viata de gungnyeo era una plina de privatiuni, dedicata unui singur tel: slujirea regelui si a familiei regale. Toate gungnyeo odata intrate in Palat erau, practic, legate pe viata de acesta. Trebuiau sa-si traiasca intreaga viata in interiorul zidurilor Palatului regal, cu exceptia unor situatii speciale. Dar la Palat exista o regula de aur: nimeni in afara de rege si de servitorul lui apropiat, nici macar concubina acestuia, nu puteau muri pe teritoriul Palatului. Astfel, cand o gungnyeo devenea batrana sau se imbolnavea, aceasta trebuia sa paraseasca Palatul. Existau si sitiatii extraordinare cand acesteia i se permitea sa iasa din Palat (calamitati naturale, cand superiorul sau stapanul lor era bolnav etc) Dar in astfel de situatii exceptionale, libertatea de miscare a lor era limitata: nu aveau voie sa se marite si urmau a fi aspru pedepsite daca incalcau regulile.

O gungnyeo traia complet izolata de lumea de afara. In consecinta, nu doar ca nu avea voie sa se marite, dar nu i se permitea sa aiba vreun contact cu barbati sau chiar cu alte femei. In mod normal, acestea trebuiau sa-si pastreze fecioria pana la eliberarea din serviciul Curtii, orice incalcare a acestui regulament fiind sanctionata cu pedepse corporale dure. In schimbul devotamentului fata de rege, slujitoarele primeau un salar lunar in functie de rang, si hrana necesara pentru viata de zi cu zi. Suma nu era clar stabilita, osciland in functie de circumstantele economice ale timpului. Viata de gungnyeo este descrisa intr-un roman medieval intitulat „Unyeongjeon”, scrisa de un anonim in timpul dinastiei Joseon.

Pentru cei care vor sa patrunda in spatele usilor inchise ale Palatului, in acest univers fascinant, surprinzator si totodata dramatic, le recomandam cea mai noua productie coreeana pe aceasta tema, „Shadows in the Palace”. Cu siguranta aceste informatii sunt o introducere utila intr-o lume care mentalitatii occidentale ii scapa cu desavarsire, si pot ajuta la acomodarea cu atmosfera unor timpuri indepartate in care istoria se scria in odaile Palatului, departe de involburata scena politica a societatii medievale coreene.

Articol realizat de cris999 © www.asiacinefil.com