admin – Pagina 13 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: duminică 21 mai 2017

Koichi Takakura (Hidetoshi Nishijima) e psiholog criminalist in politie. Ca detectiv, e apreciat pentru rezolvarile inteligente ale cazurilor sale, fiind fascinat de intelegerea psihologiei criminalilor. Pana intr-o zi, cand un criminal in serie incearca sa evadeze si, profitand de prea multa incredere a lui Koichi in propriile-i cunostinte, il ataca pe acesta cu un pumnal. E momentul in care decide ca meseria de detectiv nu e pentru el si, profitand de perioada de convalescenta, renunta la slujba din politie, devenind profesor universitar. Ca schimbarea in propria viata sa fie completa, se muta impreuna cu sotia si cu cainele familiei, Max, intr-o suburbie a Tokyo-ului. Acomodarea cu noua casa nu e din cele mai usoare, mai ales ca deschiderii celor doi soti vecinii le raspund cu indiferenta. Acestia accepta cu greu cadoul facut in semn de prietenie de noii vecini, fiind persoane ce prefera sa nu socializeze. La fel de ciudat e si vecinul Nishino, ce locuieste cu fiica sa si sotia intrata in depresie, care daca mai intai respinge socializarea, si care mai apoi devine brusc extrem de deschis. Dar viata proaspatului profesor universitar e tulburata de reaparitia in peisaj a unui fost coleg din politie, care ii cere ajutorul intr-un caz de disparitie petrecut cu 6 ani in urma… Cedand tentatiei, Takakura se alatura cazului si, treptat, lucruri infioratoare incep sa iasa la suprafata…

Kiyoshi Kurosawa, maestrul suspansului si al jocurilor psihologice, revine la prima lui dragoste, dupa ce in ultimii ani a ratacit pe taramul altor genuri, aratandu-ne uriasul sau talent regizorul in drame precum Tokyo Sonata sau Journey to the Shore. “Creepy”, cel mai nou succes al sau, ne readuce in lumea misterelor mintii umane, lume explorata la maxim si dusa pana la limitele sale in noua sa productie “Before We Vanish”, care in aceste zile are premiera mondiala la Festivalul de la Cannes. “Creepy” a castigat doua premii, pentru Cea mai buna imagine si Cel mai bun regizor, obtinand 4,7 milioane dolari incasari la box-office. In rolurile principale avem 3 actori de top: Hidetoshi Nishijima (din Mozu: The Movie, While the Women Are Sleeping, Genome Hazard), Teruyuki Kagawa (Mozu: The Movie, 20 th Century Boys, Kaiji) si actrita Yuko Takeuchi, cunoscuta din rolurile din productii de succes precum “Be With You”, “Yomigaeri”, “Spring Snow” sau “Golden Slumber”. Fiind actori de top, cu totii au mai colaborat de-a lungul timpului si la alte proiecte, astfel ca intre cei 3 exista o perfecta intelegere si chimie ce permit o prestatie de calitate. In special Teruyuki Kagawa atrage atentia prin interpretarea pe care o da misteriosului sau personaj, Nishino, unul prins intre realitate si lumea lui imaginara, ce-i da o aura oarecum sinistra. El interpreteaza vecinul noului cuplu mutat langa el, format din personajele interpretate de Nishijima si Takeuchi, un personaj mai intai antisocial, mai apoi unul deschis ca o carte ce te invita s-o citesti cu nesat. El e personajul cheie al productiei, nu fostul psiholog detectiv Takakura, de la care spectatorul asteapta toate raspunsurile. Regizorul Kurosawa se dovedeste o data in plus un maestru al psihologiei personajelor sale, reusind sa construiasca o atmosfera apasatoare, ce de fapt tradeaza una din problemele societatii japoneze contemporane: izolarea. De aceasta data vorbim de izolarea urbana, de lipsa socializarii, atat in cadrul cuplului cat si a relatiei cu cei din jur. Acest lucru se observa clar din modul in care sunt portretizati vecinii noului cuplu proaspat mutat intr-o suburbie a Tokyo-ului, persoane ce se simt afectate negativ de faptul ca noii vecini, dupa purul stil american, ii viziteaza cu o ciocolata drept cadou pentru a face cunostinta. Alti vecini nici macar nu stiu despre ceilalti, dovada ca izolarea si neintersectarea cu problemele celorlalti a devenit o trasatura a japonezului zilelor noastre. Iar a explora aceasta teama de aproapele tau, a transplanta aceasta neincredere din exterior, din societate, in interior, in cadrul cuplului, e unul din dezideratele acestei productii, dincolo de tenta sa misterioasa si usor violenta cu accente de groaza, spre final. Ambianta si textura emotionala liminala a personajelor sunt punctele forte ale lui Kurosawa in “Creepy”. Imaginile sunt de o profunzime dezarmanta, redand ba multimi de oameni tacute, asemeni unor furnici intr-un imens musuroi in care fiecare stie ce are de facut, ba zone dezolante cu case parasite, in care tot tacerea si izolarea sunt cuvintele de ordine. Toata aceasta tacere apasatoare, ce uneori alterneaza cu sunetul greierilor, atat de viu si de contrastant, induce o neliniste la nivel de subconstient, prelungita de cadrele lungi, in miscare, sau de insistenta de a reda in imagini locuri intunecate si misterioase. Treptat, spectatorul se simte abandonat in aceste decoruri dezolante, in care pana si cainele noului cuplu, cu zburdalnicia lui, incremeneste in gri, devenind o victima a solitudinii si abandonarii. Un thriller psihologic de mare rafinament, cu actori excelenti si cu o poveste de calitate, adaptata dupa un roman de succes, ce nu avea cum sa dezamageasca sub bagheta lui Kurosawa. Combinatia drama-thriller psihologic “creeaza un fel de destabilizare” (New York Times). Nu trebuie ratat !

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 20 mai 2017

Noul serial difuzat de postul de televiziune KBS, „Seven Day Queen”, este o poveste de iubire a unor personaje de legenda ce au avut parte de o tragica istorie amoroasa, regele Jungjong si regina Dangyeong, care au trait in perioada Joseon (1476-1506) si care au fost fortati sa se desparta dupa numai sapte zile impreuna ca rege si regina.

Actorul Yeon Woo-jin (“Introverted Boss”) si Park Min-young (“Remember–Son’s War”) joaca rolurile regelui si reginei, alaturi de Lee Dong-gun (“Laurel Tree Tailors”) care joaca rolul lui Yeonsangun, fratele vitreg al personajului principal si cel de-al doilea rege care este indragostit de eroina.

Park Min-young interpreteaza rolul lui Shin Chae-kyung, cunoscuta ca Domnita Shin si viitoarea regina Dangyeong, fiica celui mai influent politician al acelor vremuri. Este o tanara lipsita de griji care viseaza la o viata obisnuita, dar care se indragosteste de un print si este prinsa intr-o lupta politica intre cele doua familii.

Yeon Woo-jin este Lee Yeok, viitorul rege Jungjong, un print care trebuie sa traiasca in umbra fratelui sau vitreg pentru a nu-l provoca pe Yeonsangun sau a nu pune in pericol pozitia sa de rege. Acesta pare determinat sa devina rege pentru a putea fi alaturi de femeia iubita.

Lee Dong-gun joaca rolul infamului rege Yeonsangun, un tiran care a ordonat uciderea multor invatati si a transformat Palatul in locul sau de joaca. Acesta nu reuseste sa castige inima frumoasei Chae-kyung si acest lucru va deveni o obsesie pentru el.

Regele Yeonsangun a fost al zecelea rege al dinastiei si e considerat cel mai atroce tiran din istoria Coreei, cunoscut si pentru confiscarea a o mie de tinere din regat pentru a deveni dame de companie sau prostituate la Palat (nu putem sa uitam interpretarea magistrala a acestui personaj al istoriei de catre Kim Kang-wo in „The Treacherous”); totodata a transformat Sungkyunkwan din sala de studii intr-o sala pentru placerile personale. Acesta a lansat doua epurari impotriva elitei seonbi (invatatii confucianisti) si o intreaga serie de razbunari care a durat 50 de ani. La inceputul domniei sale a fost un rege abil si inteligent, dar unii oficiali corupti i-au dezvaluit adevarul despre moartea mamei sale (ce a murit otravita din ordinul reginei mama Insu, din cauza crizelor de gelozie indreptate asupra concubinelor regale, aceasta reusind chiar sa-l zgarie pe rege pe fata, o greseala ce se pedepsea cu moartea). Nimeni nu indraznea sa-l contrazica pe rege, acesta detinand puterea absoluta, conducand regatul prin teroare. Ministrii sai erau obligati sa poarte un insemn pe care scria “O gura este o usa ce aduce dezastrul; o limba este o sabie ce poate taia capul. Un trup va avea liniste atata timp cat are gura inchisa si limba bine tinuta in interior.” La 20 martie 1504, la ordinul sau, au fost batute pana la moarte doua din concubinele tatalui sau, dar si bunica sa, marea regina Insu, care ordonase uciderea prin otravire a mamei sale. In 1506, in al 12-lea an de domnie a lui Yeonsangun, un grup de oficiali au complotat ca sa-l detroneze, lucru ce a reusit pe 2 septembrie, detronandu-l si punandu-l rege pe fratele sau vitreg, printul Jinseong (regele din serialul “Giuvaierul Palatului”). Yeonsangun este retrogradat ca print si trimis in exil, unde moare in acelasi an.

“Seven Day Queen” va fi difuzat in fiecare miercuri si joi, incepand din 31 mai.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: vineri 19 mai 2017

O serie de evenimente stranii se produc in Zona Demilitarizata (DMZ) ce desparte cele doua Coree. Mai multi soldati sud-coreeni cad victima intr-o ambuscada, insa nu exista indicii clare care sa arate o manevra in masura sa incrimineze Nordul. In fata acestei situatii, in contextul iminentei unui summit Nord-Sud, un inalt oficial din Armata Coreei de Sud decide organizarea unei misiuni secrete care are ca scop investigarea cazului si descoperirea adevarului din spatele incidentului din DMZ. In fruntea echipei comando e propus capitanul Jo (Kim Min-jun), ce primeste o echipa gata alcatuita de superiorul sau, loctiitorul sau in misiune fiind locotenent Shin (Lee Ji-ah), o femeie. Desi la inceput obiecteaza in fata lipsei de experienta a subofiterului Shin, capitanul Jo accepta in cele din urma sa conduca misiunea din DMZ. La scurt timp dupa inceperea misiunii, insa, o prezenta stranie se face simtita, terorizand trupa de comando, incepand sa dispara membru dupa membru. Iar ca nebunia sa fie completa, in paralel, o trupa comando nord-coreeana se afla intamplator in acelasi loc…

“Musudan” (2016), al doilea film al regizorului Goo Mo, marcheaza si debutul acestuia ca scenarist. Fara a fi un nume cunoscut in regie, filmul de debut, “District 820” din 2013 fiind un esec de box-office, Goo Mo reia o tematica similara pe care o dezvolta intr-un film la fel de lipsit de pretentii. Colaborand cu aceeasi companie de productie si distributie, Golden Tide Pictures, ce pana acum a produs doar filme independente si de categorie B, Goo Mo imagineaza o noua poveste tensionata derulata in Zona Demilitarizata. Filmarile s-au desfasurat chiar in Yanggu, o asezare ce gazduieste o parte din linia sud-coreeana de demarcatie dintre Nord si Sud, durand aproape 2 luni. In rolurile principale revedem doi actori cunoscuti, pe nimeni alta decat Lee Ji-ah (pe care multi o stim din celebrul serial “The Great King” sau din “Athena”), ce se afla abia la al doilea rol pe marele ecran din intreaga ei cariera ce a inceput in 2007 cu “The Great King”, si Kim Min-jun (din serialele “Damo” sau “Dear You”). Rolurile secundare sunt interpretate de cativa baieti tineri veniti dinspre lumea telenovelelor si a muzicii, precum Do Ji-han sau Park Yoo-hwan, nimeni altul decat fratele mai mic al lui Park Yoochun. Productia, cum era de asteptat, a obtinut incasari lamentabile la box-office, cei 112.000 $ castigati neacoperind, probabil, nici macar onorariul unuia din cei doi protagonisti.

Povestea in sine din “Musudan” este la prima vedere captivanta, insa realizarea productiei lasa de dorit. Ingradirile bugetare au facut ca filmul sa nu dureze mai mult de 90 de minute, cliseele fiind cuvantul de baza ce domina realizarea de ansamblu. Practic, ca stil de realizare, filmul ne intoarce inapoi in timp undeva la nivelul anilor ’90, cand la Hollywood inflorea o industrie a filmelor de actiune comando de duzina, cu scenarii simpliste si pline de artificialitate. Desi regizorul de imagine se straduieste mult sa ne aminteasca de “Predator” prin anumite cadre, “Musudan” nu reuseste sa se ridice nici macar la nivelul unui film care in anii ’80 facea furori in intreaga lume. Jocul actorilor nici macar nu conteaza intr-un asemenea context, in care si asa identitatea lor se pierde in momentul in care cu totii imbraca uniforma militara si isi pun pe cap o palarie militara si camuflaj pe fata, ceea ce face imposibila recunoasterea fizionomica cel putin a actorilor secundari. Nu ca ar avea multe de spus, tinand cont ca minutele fiecaruia pe ecran sunt numerate din clipa in care intra in campul de lupta. Actiunea este alerta, dar multe cadre sunt filmate in locatii intunecoase, ceea ce ingreuneaza si mai mult recunoasterea vizuala a actorilor. Subiectul e previzibil, iar din premisa unei povesti promitatoare, pe masura ce ne apropiem in pasi grabiti de final, ne alegem cu un amestec de elemente ce le-am vazut in “n” filme similare mult mai bune realizate la Hollywood. In mod evident regizorul Goo Mo a dat gres in ceea ce si-a propus, “Musudan” nereusind sa-si depaseasca conditia, cea de film de categorie B.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: joi 18 mai 2017

Jang Geun-suk (“Baby And Me”, “Jackpot”) ia in considerare participarea la noul proiect al premiatului regizor Kim Ki-duk (“Bad Guy”, “Spring, Summer, Fall, Winter… and Spring”, “Arirang”, “Pieta”). In distributia filmului „Human Times” vor aparea si veteranul Ahn Sung-ki (“Trot”, “The Hunt”, „Revivre”), care a confirmat deja aparitia in film, in timp ce actorul Ryu Seung-beom (“Intimate Enemies”) Jang Geun-sukal carui cel mai recent film „The Net” a fost tot o colaborare cu celebrul Kim Ki-duk, este in ultima faza a negocierilor pentru un rol.

Detaliile legate de intriga filmului nu au fost inca dezvaluite, dar se porneste de la premiza ca filmul va descrie in mod metaforic cum s-a schimbat umanitatea si a supravietuit pentru a deveni conceptul din zilele noastre. Tinand cont de filmele la care a lucrat in trecut Kim Ki-duk, se poate spune ca „Human Times” va fi un film contemplativ, cu idei originale.

Comparativ cu filmografiile actorilor Ahn Sung-ki si Ryu Seung-beom, Jang Geun-suk nu a jucat in multe filme, acesta aparand in special in comedii romantice sau despre adolescenti, desi rolul din „The Case of the Itaewon Homicide” unde a interpretat personajul negativ a fost o alegere inteleapta. Cele mai recente seriale in care actorul a jucat au fost destul de slabute, „Jackpot” si „Pretty Man”, sau adaptarea din 2011 dupa un film japonez („You Are My Pet”) nereusind sa-i demonstreze talentul actoricesc. Sa fie alegerea de a juca intr-unul din filmele regizate de Kim Ki-duk o incercare a unui tanar actor de a se reinventa si a invata ceva de la un regizor atat de respectat? Ramane de vazut daca Jang Geun-suk se va folosi de aceasta ocazie sau va continua cu roluri usurele in comedii romantice.

Filmarile la „Human Times” vor incepe luna aceasta.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 13 mai 2017

Tanarul regizor coreean Uhm Tae-hwa si scenarista Jo Seul-ye au colaborat pentru a doua oara in 3 ani, de aceasta data la o productie mult mai reusita decat “Ingtoogi: The Battle of Internet Trolls” (2013). Este vorba de “Vanishing Time: A Boy Who Returned”, o realizare a anului trecut care, daca ar fi avut in distributie, cum e la moda, 1-2 super vedete, ar fi fost si un important succes de box-office. Din fericire, in Coreea se fac inca filme de o foarte buna calitate si cu actori mai putin importanti, iar cand ai un scenariu bun la dispozitie si un regizor talentat care sa-l puna in valoare, pot iesi mici bijuterii cinematografice, precum aceasta. “Vanishing Time: A Boy Who Returned” a obtinut 3,5 milioane dolari incasari la box-office, trecand un an de la filmarea primelor cadre pana la data premierei, in noiembrie 2016. In rolurile principale avem doi actori copii, e vorba de Shin Eun-soo, care debuteaza ca actrita cu acest rol, si Lee Hyo-je. Shin Eun-soo avea doar 12 ani la data inceperii filmarilor, fiind selectata pentru acest rol in urma unei auditii la care au participat 300 de actori-copii. Interpretarea i-a adus o multime de laude si un premiu de popularitate, primul premiu al carierei. La scurt timp de la premiera filmului, a primit si primul rol intr-un serial, interpretand personajul lui Jun Ji-hyun din copilarie in k-drama “The Legend of the Blue Sea”. Lee Hyo-je, partenerul ei din “Vanishing Time”, e mai mic cu 2 ani decat ea, insa are o experienta mult mai vasta, aparand deja in filme precum We Are Brothers, The Classified File, The Throne, The Priests sau The Last Princess. Daca Shin Eun-soo apare de la inceput pana la sfarsit in acest film, Lee Hyo-je e inlocuit, pe la jumatatea filmului, cu starul Gang Dong-won, ale carui roluri din filme ca “My Brilliant Life”, “Haunters” sau “Maundy Thursday” se apropie mai mult de specificul acestui rol decat cele din filme ca “The Priests”, “A Violent Prosecutor” sau “Master”. Regasim din nou un Gang Dong-won sensibil, care sufera si transmite aceasta suferinta prin privirea sa stralucitoare si prin jocul sau actoricesc desavarsit. In roluri secundare avem ocazia sa vedem mai multe figuri cunoscute ale filmului coreean, precum Um Tae-goo (recent laudat pentru prestatia negativa din “Age of Shadows”, unde interpreta un ofiter japonez strict), Kwon Hae-hyo (in rolul detectivului), Moon So-ri (in rolul scriitoarei ce asculta povestea micutei Su-rin) sau Kim Tae-han (in rolul tatalui unuia dintre copii).

Su-rin (interpretata excelent de actrita-copil Shin Eun-soo) e o eleva in clasa a 6-a care in urma cu un an a trecut prinr-un episod traumatizant. Recasatorita cu un sef de santier din constructii, mama acesteia moare in urma unui accident de masina, iar Su-rin ramane in grija tatalui vitreg. Relatia cu acesta e una foarte rece, pentru micuta fata tatal vitreg fiind un strain caruia ii spune “domnul”. La un an de la moartea mamei sale, Su-rin se muta cu tatal pe insula Hwano, unde acesta din urma e detasat pentru a conduce lucrarile de realizare a unui tunel. Acomodarea lui Su-rin cu locurile si oamenii de pe insula e dificila, mai ales ca de la moartea mamei sale s-a refugiat in propria lume, visand la experiente extracorporale, extraterestri si intalniri cu fantome care sa-i transmita vesti despre mama ei. Colegii de clasa o privesc ca pe o ciudata, in timp ce tatal ei, mult prea ocupat de slujba, o neglijeaza complet. La un moment dat, Su-rin il cunoaste pe Sung-min (Lee Hyo-je in copilarie, Gang Dong-won ca adult), un copil de aceeasi varsta cu ea a carui casa e orfelinatul. Acesta ii marturiseste ca a avut parte de o experienta extracorporala, si astfel stabileste o punte de legatura cu ea. Incet, petrecand tot mai mult timp impreuna, ajung sa se placa, si prima iubire apare in viata amandurora. Intr-una din zile, poznasii clasei decid sa mearga intr-o incursiune pe muntele in care se face tunelul, iar cum Su-rin afla si ea, se alatura grupului. Dar un lucru straniu se petrece pe munte, si nu doar vietile micutilor se schimba pentru totdeauna, ci si a intregii comunitati…

Filmul lui Uhm Tae-hwa aminteste oarecum de o alta productie coreeana ce a avut un rasunator succes, “A Werewolf Boy”. Aminteste prin… elemente fanteziste din scenariu, prin decoruri, prin distributia plina de actori copii in jurul carora se construieste subiectul si, nu in ultimul rand, prin sensibilitatea cu care e zugravita relatia dintre cei doi protagonisti. Actrita-copil Shin Eun-soo se autodepaseste in rolul micutei Su-rin, un personaj prins intre suferinta trecutului si chinul de a fi privita ca o ciudata de toata lumea. In plus, il mai are pe cap si pe tatal vitreg, un individ dezinteresat de viata ei, fata de care niciodata nu a simtit vreun sentiment de atasament. Practic suferinta cauzata de despartirea tragica de mama ei moarta intr-un accident de masina se prelungeste un an mai tarziu, cand Su-rin se muta cu tatal pe insula Hwano, fara ca viata ei sa se schimbe in vreun fel. Daca in lume, Su-rin era o anonima a carei durere se pierdea in indiferenta celor din jurul ei, pe insula, intr-o comunitate mult mai restransa, aceasta suferinta devine mult mai vizibila. Comportamentul ei introvertit, refuzul de a dialoga si de a-si face prieteni la scoala, blogul personal in care e interesata de experiente extracorporale, extraterestri si fantome ii aduc repede eticheta de “ciudata”. Nimeni nu are rabdare sa inteleaga suferinta fetei, si nici ea nu isi doreste sa o impartaseasca cuiva. Dar intr-o zi il cunoaste pe Sung-min, si doua sunt elementele ce o fac sa se increada in el: faptul ca a dialogat anterior cu acesta pe blogul ei, el marturisindu-i ca a cunoscut experiente extracorporale, deci spera ca poate o va invata si pe ea sa ajunga la o asemenea experienta; si, in al doilea rand, de la varsta de 5 ani acesta era la orfelinat, deci, ca si ea, nu are parinti. Apropierea celor doi are loc in decorul mirific al unei case darapanate gasite intr-o zona parasita a insulei, acoperita de vegetatie, amintind de celebrele decoruri din productia de neuitat “Great Expectations” din 1998, de casa unde tanarul Finnegan Bell o cunoaste pe Estella si invata pasii de dans. Iar magia din acest film nu se opreste la decoruri. Urmeaza o poveste de-a dreptul halucinanta, in care fantezia pune stapanire pe scenariu, in care realitatea se imbina perfect cu fictiunea, rezultand o tensiune electrizanta care va tine spectatorul cu sufletul la gura pana la ultimul cadru. Imaginatia nu a mers niciodata atat de departe intr-o productie coreeana, e fascinant ce au reusit realizatorii. Un film care cu siguranta va va fermeca si va merge la sufletul celor indragostiti de romantism, visare si mister, o farama dintr-un basm modern tulburator si emotionant pe care fara indoiala vei dori sa-l revezi cu mare placere cat mai repede.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 12 mai 2017

Agentia ce-l reprezinta pe actorul Jo In-sung a confirmat ca acesta va juca intr-un nou film istoric, “Ansi City” (sau „Ansi Fortress”). Scenariul filmului este plasat intr-o perioada istorica plina de razboaie, in care 500.000 de soldati ai Dinastiei Tang (care a condus China intre 618-907) pornesc sa cucereasca Goguryeo (unul din cele Trei Regate din peninsula coreeana, alaturi de Baekje si Silla), dar sunt opriti si apoi respinsi intr-o lupta ce a durat 88 de zile, in orasul Ansi.

Jo In-sung a acceptat rolul legendarului erou Yang Manchun, un lider patriot a carui determinare va uni oamenii in timpul asaltului asupra fortaretei. In 642, Yeon Gaesomun, un dictator militar, l-a ucis pe regele Yeongnyu si a preluat controlul militar asupra tarii, dar in ciuda acestui lucru, Yang Manchun a refuzat sa-i predea fortareata Ansi. Dupa un asalt indelungat si fara de succes, Yeon a fost fortat sa se retraga si sa-i permita lui Yang Manchun sa-si pastreze pozitia de comandant al fortaretei.

In 645, Imparatul Taizong a condus o campanie impotriva regatului Goguryeo, parte din granite fiind cucerite, dar trupele Tang nu au putut strapunge fortareata Ansi. Goguryeo a trimis 150 000 de soldati pentru a relua asaltul asupra fortaretei, dar fara succes. In ciuda asaltului asupra orasului, armata Tang a fost incapabila sa determine Ansi sa capituleze. Taizong a ordonat construirea unei imense rampe din pamant pe care Yang Manchun a capturat-o si a folosit-o in apararea orasului. Odata cu apropierea iernii, fortele chineze au fost nevoite sa se retraga.

Rolul legendarului Yang Manchun a fost oferit si actorului Lee Byung-heon, acesta fiind nevoit sa-l refuze din cauza programului incarcat.

Studio NEW, principalul investitor al proiectului, a decis folosirea a 15 miliarde de woni in pre-productie. Regizorul Kim Kwang-shik (“Tabloid Truth”, “My Dear Desperado”) va regiza filmul si se pare ca actorul de telenovele Park Bo-gum (“Moonlight Drawn By Clouds”) a primit o oferta pentru a juca in film. Filmarile la “Ansi City” vor incepe in luna august, dupa finalizarea distributiei, asteptarile legate de film fiind foarte mari. Premiera va avea loc in 2018, la exact un deceniu de la anteriorul rol al lui Jo In-sung intr-un film de epoca, „A Frozen Flower”.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: miercuri 10 mai 2017

Dupa anunturile facute de cele trei mari posturi de televiziune, SBS, MBC si KBS, legate de serialele la care lucreaza sau vor lucra, se pare ca tvN are in proiect un remake al unui serial japonez care a fost difuzat in anul 2002 la Fuji TV, in care a jucat actorul Takuya Kimura (“Hero”, “I’m Home”, “A Life”). Interesant este ca melodia principala de pe coloana sonora a serialului a fost cantata de celebrul Elvis Costello (“Smile”).

In serialul japonez “Million Stars From the Sky”, Takuya Kimura joaca rolul lui Katase Ryo, un chef afemeiat, angajat la un restaurant cu pretentii. Pentru acesta, femeile sunt doar un simplu accesoriu si cand se plictiseste de una incearca sa se descotoroseasca de ea prin orice mijloc. Povestea incepe dupa ce o tanara studenta se sinucide sarind de la balconul unui etaj. Curand dupa aceasta tragedie se descopera ca aceasta a fost injunghiata inainte, iar camera pare rearanjata. Cateva mici detalii il fac pe detectivul Dojima Kanzo interpretat de Akashiya Sanma (un mare comediant japonez) sa suspecteze ca Katase Ryo stie mai multe despre moartea tinerei. Cei doi se intalnesc intamplator de cateva ori, de fiecare data detectivul avand o senzatie neplacuta legata de chef. Fiecare indiciu descoperit pare sa duca la mai multe intrebari legate de Katase Ryo, despre prietena lui obsedata, despre relatiile insensibile si manipulatoare pe care le-a avut cu mai multe femei si despre o amintire dureroasa din trecutul detectivului Kanzo.

Totul se transforma intr-un joc de-a soarecele si pisica intre cei doi, mai ales cand sora cea mica a detectivului se indragosteste de afemeiatul chef. Detectivul este hotarat sa isi salveze sora cu orice pret si astfel scenariul scris de Eriko Kitawaga se desfasoara intr-o lumina din ce in ce mai intunecata, mai ales dupa ce iese la suprafata secretul din trecutul detectivului care dezvaluie niste legaturi greu de crezut intre el, sora lui si chef-ul Katase.

Tinand cont de remake-urile dupa productii japoneze care au fost difuzate de tvN pana acum, printre care si “Liar Game”, “The Good Wife” si “The Liar and His Lover”, ne putem astepta la un serial interesant, dar nu mai devreme de a doua jumatate a anului 2017. In schimb, daca seriale de succes japoneze au ajuns sursa de inspiratie pentru producatorii de k-drame, iar seriale coreene au ajuns sursa de inspiratie pentru remake-uri chinezesti, ei bine nici japonezii nu se lasa mai prejos. Recent, postul japonez de televiziune TBS a anuntat difuzarea, din iulie, a unui remake japonez al serialului coreean din 2004… „Sorry, I Love You”. Tomoya Nagase va interpreta rolul lui So Ji-sub din serialul coreean, iar Riho Yoshioka pe cel al lui Lim Soo-jung. Proiectul e anuntat la un an dupa ce un alt post japonez, Fuji TV, a realizat un remake de succes dupa serialul coreean Misaeng. Reactia publicului la toate aceste remake-uri e imprevizibila, insa un lucru este cert: ceea ce odata a avut succes e cel mai bine sa fie lasat acolo unde ii este locul. Dar tentatia interesului financiar si al ratingului construite pe seama slabiciunilor consumatorului de seriale tv va exista mereu in industrie…

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: duminică 7 mai 2017

Edogawa Rampo a fost descoperit de publicul occidental relativ recent, si asta pentru ca scrierile sale nu au beneficiat de prea multa atentie din partea editorilor apuseni, ce nu le-au tradus si publicat in engleza. O parte din nuvelele sale si cateva romane au fost traduse in engleza in anii ‚20-‚30, dar nu au mai fost reeditate, astfel ca pentru publicul occidental, singura modalitate de a intra in contact cu opera scriitorului japonez de romane de mister au fost multa vreme ecranizarile facute de realizatorii japonezi dupa operele sale. Din fericire, multe dintre acestea au aparut pe piata cu subtitrari in limba engleza, in ultimii 15 ani, si astfel o lume plina de mister, fantezie, groaza si erotism ni s-a dezvaluit in fata simturilor. „Beast in the Shadows”, filmul din 1977, este poate una din cele mai reusite ecranizari dupa o scriere de-a lui Edogawa, povestea axandu-se, spre deosebire de alte productii incadrate in genul „ero-guro”, precum „Horrors of Malformed Man”, scurtmetrajele incluse in productia „Rampo Noir”, „Watcher in the Attic”, pe o intriga dominata de aceasta data de mister. Regizat de Tai Kato (asistent al lui Kurosawa la „Rashomon”), un regizor cunoscut in special pentru numeroasele sale filme despre Yakuza, in anii ‚60-‚70, „Beast in the Shadows” are la baza o nuvela scrisa de Edogawa in 1928. In 2008, regizorul elvetian Barbet Schroeder a ecranizat nuvela intr-un film cu un buget urias, de 10 milioane de euro, intitulat „Inju: The Beast in the Shadow”, insa a fost un esec lamentabil la box-office, unde nu a strans nici 700.000 $, iar criticii de film i-au desfiintat productia, calificata drept un thriller de categorie B. Din distributie fac parte Teruhiko Aoi (rolul principal masculin) si Yoshiko Kayama (rolul principal feminin), doi actori cunoscuti in anii 60-70 mai ales si respectati in ziua de azi, dar care niciodata nu au fost considerati mari vedete ale filmului japonez (apogerul carierei lui Teruhiko Aoi a fost atins in 1983, cand a obtinut prima si singura nominalizare din cariera, la premiul Academiei Japoneze de Film pentru Cel mai bun actor in rol ecundar in productia „Pacific Inferno”).

Samukawa Koichiro e un scriitor de succes de romane de mister din Japonia inceputului anilor ‚30. Unul din romanele sale a ajuns sa fie ecranizat de celebrul Yasujiro Ozu, pe atunci un incepator in ale celei de-a saptea arte. Toata lumea e cu ochii pe el, vanand un autograf, si insusi el asista la scena culminanta a romanului pe platoul de filmare, pentru ca totul sa iasa conform vointei exprimate in roman. Koichiro se declara inamicul numarul 1 al scriitorilor de romane de mister superficiali, ce in ultima vreme au aparut in bransa, cum e si cazul unui anume Oe Shundei. Intr-una din zile cunoaste o doamna misterioasa, Shizuko, sotia unui industrias japonez mult mai in varsta ca ea. Aceasta se declara fanul infocat al lui Koichiro, care, flatat dar si atras de frumusetea femeii, accepta sa intre in doalog cu aceasta. Din vorba in vorba afla de problemele ei din casnicie, de infidelitatea sotului si, profitand de pana de inspiratie in scrierea noului roman, decide sa dea curs invitatiei acesteia la o discutie privata. Cu aceasta ocazie, femeia ii lanseaza o provocare, implicandu-l intr-o investigatie a carei tinta e rivalul sau din breasla, Oe Shundei….

„Beast in the Shadows” e o poveste in stilul uneia scrise de Agatha Christie, un model ale carei romane au inspirat stilul de scriere al lui Edogawa. De fapt, ca e vorba de Agatha Christie, de Dashiell Hammet sau Conan Doyle, ce e in comun la aceasta ecranizare cu operele acestor scriitori e misterul si, in general, modul de abordare, clasic. Avem un scriitor de romane de mister, Samukawa Koichiro, si o admiratoare infocata a acestuia, Oyamada Shizuko, mare amatoare de romane de mister. Desigur, frumusetea rapitoare a acesteia si problemele din casnicie constituie premisele unei eventuale idile, in momentul in care Shizuko ii expune scriitorului propria situatie. Din compasiune dar si dintr-un orgoliu personal, acesta accepta voluntar sa rezolve cazul femeii nefericite, si asa se trezeste intr-o complicata investigatie ce implica mai multe persoane si, automat, si mai multi suspecti, pentru ca, precum in toate romanele politiste de mister, fiecare personaj e un potential suspect… Preluand elemente specifice filmelor „giallo” precum erotismul, halucinatiile, crima si in general dorinta de a ucide, regizorul da viata nuvelei lui Edogawa prin culori luxuriante si frecvente cadre cu inclinare mica, ce favorizeaza patrunderea spectatorului intr-o lume a terorii transmisa prin privirea fixa a personajelor, prin cadrele semi-obscure si prin sporirea misterului cu fiecare indiciu descoperit. Uneori ai impresia ca esti intr-un film de-al lui Hitchcock, finalul derulandu-se, de exemplu, intr-un decor tipic filmelor acestuia, o scena imbracata in rosu, amenajata undeva intr-un pod de casa, pe care detectivul de ocazie, un Hercule Poirot autentic japonez, isi expune teroria cu argumente incontestabile, asemeni unui actor shakespearian ce nu mai are dileme. Ca in majoritatea ecranizarilor dupa Edogawa, spectatorul devine un voyeurist, trage cu ochiul la ceea ce nimeni n-ar trebui sa vada, furisandu-se atunci cand nu ar trebui sa o faca. Totul datorita talentului regizorului, ce duce la extrem anumite simturi, explorand curiozitatea firii umane dar si cele mai intunecate laturi ale acesteia. Un film excelent realizat, coerent si captivant prin misterul sau, despre iubire, tradare si pasiuni interzise. De departe una din cele mai reusite ecranizari dupa Rampo Edogawa.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: vineri 5 mai 2017

Cea de a 53-a editie a Premiilor Baeksang s-a tinut pe 3 mai 2017, aceste premii devenind in timp un indicator de referinta al filmelor si serialelor coreene, fara a se tine cont de postul de televiziune care difuzeaza serialele, ceea ce face ca aceste premii sa fie mai interesante.

Marele Premiu (Daesang) a mers catre filmul lui Park Chan-wook, “The Handmaiden”, la categoria Film, si la “The Lonely Shining Goblin”, serial cu un scenariu scris de Kim Eun sook, scenarista devenind castigatoare pentru a doua oara, consecutiv, dupa ce anul trecut a castigat cu “Descendants of the Sun”. Premiul pentru Cel Mai Bun Serial a fost acordat serialului “My Dear Friend” (alte seriale nominalizate fiind “W–Two Worlds”, “Romantic Doctor Teacher Kim” si “Moonlight Drawn By Clouds”).

In sectiunea Film, veteranul Song Kang-ho a primit Premiul de Excelenta pentru rolul din thriller-ul “Age of Shadows”, iar Sohn Ye-jin a primit si ea Premiul de Excelenta pentru fenomenalul rol din “The Last Princess”.

In sectiunea Serial de televiziune, Gong Yoo a castigat premiul pentru Cel Mai Bun Actor in “Goblin”, la aceasta categorie nominalizatii fiind Han Seok-kyu pentru “Romantic Doctor”, Jo Jung-seok pentru “Jealousy Incarnate”, Namgoong Min pentru “Chief Kim” si Park Bo-gum pentru “Moonlight Drawn By Clouds”. Seo Hyun-jin a castigat premiul pentru Cea Mai Buna Actrita pentru rolul din “Oh Hae-young Again”, nominalizate la aceasta categorie fiind Kim Haneul pentru “On the Way to the Airport”, Park Shin-hye pentru “Doctors”, Kim Go-eun pentru “Goblin” si Park Bo-young pentru “Strong Woman Do Bong-soon”.

Lista castigatorilor:

Sectiunea Film

Marele Premiu Daesang: The Handmaiden (Park Chan-wook)
Cel Mai Bun Film: The Wailing (Na Hong-jin)
Regie: Kim Jee-woon (The Age of Shadows)
Premiul de Excelenta, Actor: Song Kang-ho (The Age of Shadows)
Premiul de Excelenta, Actrita: Sohn Ye-jin (The Last Princess)
Cel Mai Bun Actor In Rol Secundar: Kim Eui-sung (Train to Busan)
Cea Mai Buna Actrita In Rol Secundar: Kim So-jin (The King)
Cel Mai Bun Actor Debutant: Ryu Joon-yeol (The King)
Cea Mai Buna Actrita Debutanta: Lee Sang-hee (Our Love Story)
Regizor Debutant: Yeon Sang-ho (Train to Busan)
Scenariu: The World of Us (Yoon Ga-eun)
Cel Mai Popular Actor: D.O. (Do Kyung-soo) (My Annoying Brother)
Cea Mai Populara Actrita: Yoon-ah (Confidential Assignment)

Serial de televiziune

Marele Premiu Daesang: The Lonely Shining Goblin (Kim Eun-sook)
Cel Mai Bun Serial: Dear My Friends (Hong Jong-chan)
Program de Divertisment: Mom’s Diary–My Ugly Duckling
Program Educational: Ssul Jeon
Regie: Yoo In-shik (Romantic Doctor Teacher Kim)
Premiul de Excelenta, Actor: Gong Yoo (The Lonely Shining Goblin)
Premiul de Excelenta, Actrita: Seo Hyun-jin (Oh Hae-young Again)
Cel Mai Bun Actor Debutant: Kim Min-seok (Doctors)
Cea Mai Buna Actrita Debutanta: Lee Se-young (Laurel Tree Tailors)
Cel Mai Bun Prezentator Intr-o Emisiune de Divertisment: Yang Se-hyung (Yang Se-hyung’s Short Interview)
Cea Mai Buna Prezentatoare Intr-o Emisiune de Divertisment: Park Na-rae (I Live Alone)
Scenariu: Noh Hee-kyung (Dear My Friends)
Cel Mai Popular Actor: Park Bo-gum (Moonlight Drawn By Clouds)
Cea Mai Populara Actrita: Kim Yoo-jung (Moonlight Drawn By Clouds)
Premiul Pentru Intreaga Activitate: Kim Young-ae
Premiul InStyle: Kim Haneul

Ca de obicei, si in acest an vedete ale filmului coreean si staruri ale micului ecran au defilat pe covorul rosu, presa mondena exaltand si intrecandu-se in organizarea unor sondaje cu subiecte stupide si consumate de genul „Care a fost cea mai bine sau mai prost imbracata vedeta prezenta la eveniment ?” sau deschizand subiecte inutile de discutie pe marginea gafelor, discursurilor sau atitudinii anumitor castigatori. Pana la urma, evenimentul e deja istorie, chiar daca internautii inca isi mai consuma ultimele cartuse, iar tot ce ramane e lista de mai sus, ce poate sa se constituie, pentru orice neavizat, intr-un indicator a ce ar trebui sa vizioneze din productiile coreene lansate in decursul ultimului an.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: vineri 5 mai 2017

Cand regizorul si scenaristul Stanley Tong anunta o noua colaborare cu Jackie Chan, se stie de la bun inceput ca filmul va fi un succes garantat de box-office. Pe de o parte pentru ca il avem pe Jackie Chan, e drept ajuns la 63 de ani, cel mai popular actor asiatic la nivel mondial, si, pe de alta parte pentru ca avem experienta unor colaborari anterioare de succes intre Tong si Chan, la filme precum Police Story 3-4, Rumble in the Bronx, The Myth sau CZ12. De aceasta data bugetul pus la dispozitia lui Stanley Tong a fost unul de nu mai putin de 65 de milioane de dolari, deci s-a mizat mult, insa si castigurile au fost de-a dreptul fabuloase: 255 de milioane de dolari la nivel mondial ! Vestea buna e ca aceste castiguri nu au luat drumul unor producatori lacomi de la Hollywood, care decenii la rand au facut bani frumosi pe seama lui Jackie Chan, ce s-a ales in schimb cu faima mondiala, ci au facut profitabila colaborarea dintre producatorii chinezi si cei indieni, ce au finantat productia. Cu filmari realizate in China, India, Emiratele Arabe Unite si Islanda, “Kung Fu Yoga” a beneficiat si de o distributie de zile mari, Jackie Chan fiind secondat de o intreaga echipa de actori cu care a facut o treaba extraordinara: starul chinez in ascensiune Aarif Rahman, actrita si modelul indian Disha Patani aflata la al treilea film din cariera, actorul indian Sonu Sood, cunoscut in India pentru rolurile sale negative ce i-au adus o multime de premii, Eric Tsang etc. Coloana sonora cuprinde 3 melodii, din care la doua e implicat si Jackie Chan ca interpret, dintr-un film pe jumatate indian neavand cum sa lipseasca muzica, o scena muzicala a la Bollywood fiind inclusa in film la final. Filmul este vorbit in cea mai mare parte in engleza, dar si in chineza si indiana.

Profesorul Chen (Jackie Chan), cunoscut de toti apropiatii, simplu, Jack, e cel mai celebru si modest arheolog al Chinei. Descoperirile sale in materie arheologica au umplut multe gauri din istorie, iar faima lui a trecut granitele Chinei. Intr-una din zile, din India soseste Ashmita (Disha Patani), o tanara doctoranda in istorie, ce ii aduce o harta ce o poseda ca mostenire de familie. Aceasta sustine ca pe harta s-ar afla posibilul loc in care ar zacea o comoara nepretuita a anticului regat Magadha. In secolul VII e.n, istoria consemneaza un eveniment straniu: in timpul unei rebeliuni, un anume Arasnava in fruntea legiunii de elefanti ataca pasnicul regat Magadha. Un sol chinez impreuna cu generalul indian Bhima pleaca in Maretul Tang pentru a obtine ajutor militar, in schimbul unui tribut format din 30 de cufere cu nestemate. Dar in timpul unei furtuni de zapada, generalul Bhima dispare impreuna cu tezaurul si oamenii sai, urmele sale nefiind gasite nici pana azi. In baza hartii furnizate de Ashmita, Jack, impreuna cu cei doi asistenti ai sai si Jones (Aarif Rahman), fiul unui prieten de-al lui Jack, devenit vanator de comori, porneste intr-o noua aventura, care il va purta prin mai multe tari, de la temperaturi de -10 grade la calduri insuportabile in desertul Emiratelor. Desigur, aventura e una exploziva, amuzanta si captivanta…

“Kung Fu Yoga” urmeaza reteta tipica a filmelor de succes ale lui Jackie Chan, combinand aventura cu comedia si actiunea, dublata de efecte speciale bine realizate pe calculator (spre exemplu, primele minute ale productiei sunt o animatie 3d foarte realista). Scenele de actiune, cum era de asteptat, au fost realizate cu contributia majora a lui Jackie Chan, ce a lucrat ore in sir cascadoriile comice cu ceilalti actori din distributie. Rezultatul e unul ce merita vazut, reusind ca de obicei sa ne faca sa radem in hohote, ca in vremurile de altadata, cand varsta si forma fizica il recomandau in astfel de scene. Si la 63 de ani se descurca foarte bine, producatorii recurgand la diverse trucuri care sa faca spectatorul sa nu observe ridurile de pe chipul lui Jackie: o durata relativ scurta a productiei (107 minute, din care efective – 100 de minute) si o concentrare a subiectului, ce da impresia unui film de 2 ore; Jackie Chan a distribuit sarcinile la filmarea scenelor cu batai corp la corp, scenele respective devenind practic colective, cu o contributie adusa de fiecare protagonist al scenei, inclusiv de actrite; efectele speciale contribuie si ele la cosmetizarea unor scene care iti muta ochii de la Jackie Chan catre alte detalii. Marea deosebire de productiile de acum 10-20 de ani e ca Jackie Chan nu mai este acel “one man show” ce facea tot filmul. Fiecare actor “secundar” devine principal prin rotatie, actiunea este dinamica si schimbatoare, iar la final nu ai deloc impresia ca un film ce nu aduce nimic nou fata de altele anterioare similare ar fi obositor. Din contra, cu toate cliseele specifice, “Kung Fu Yoga” e foarte relaxant si amuzant, mai ales ca stii ca in astfel de productii nimeni nu este ranit (nici macar hienele, leii sau camilele, parte din ele realizate prin grafica pe calculator), nimeni nu moare, iar tipul cel rau in final se alege cel mult cu o lectie ca la carte data de Jackie. Daca va place aventura si comedia, dar si legendele si istoria, “Kung Fu Yoga” e alegerea ideala pentru o seara deconectanta.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil. Timingul a fost lucrat integral manual, adaptat la lungimea fiecarei replici, iar traducerea replicilor din engleza a fost realizata dupa sonor pentru conformitatea cu dublajul in engleza.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.

Publicat: luni 1 mai 2017

Daca ai avea doar 15 minute de memorie, ce ai ingramadi in acel scurt interval de timp ? Numele persoanei iubite, numarul tau de telefon, adresa ta ? Daca ai fi o persoana obisnuita, probabil exact asta ai face. Insa daca esti Aamir Khan in „Ghajini”, ti-ai lucra corpul, ti-ai tatua numele persoanei pe care trebuie sa o ucizi si ti-ai mazgali peretii cu un graffiti violent. Cam asta face Aamir Khan in „Ghajini”, o productie al carui scenariu e adaptat dupa filmul lui Christopher Nolan, „Memento”. Regizorul A.R. Murugadoss realizeaza un remake dupa propriul film in limba tamila, din 2005, cu acelasi nume, de aceasta data in limba indiana, distribuindu-i in rolurile principale pe Aamir Khan si Asin. „Ghajini” a devenit productia indiana cu cele mai mari incasari din 2008, obtinand aproximativ 35 milioane dolari. Popularitatea filmului a fost atat de mare incat s-a realizat pana si un joc video pe baza filmului, „Ghajini – The Game”. Filmat in India, Africa de Sud si Namibia (in cunoscutul desert Deadvlei), „Ghajini” marcheaza debutul actritei Asin la Bollywood (pana atunci aparuse doar in filme sud-indiene vorbite in tamila), in timp ce pentru Aamir Khan productia a fost o veritabila provocare, timp de un an pregatindu-se pentru rol in sala de forta. Coloana sonora e semnata de cunoscutul A.R.Rahman, dublu laureat cu Oscar in 2009 pentru muzica din „Slumdog Millionaire”. „Ghajini” a castigat 7 premii si a avut 18 nominalizari.

Sanjay (Aamir Khan) e un om de afaceri de succes, cunoscut in India, ce detine o firma din domeniul telefoanelor celulare, in timp ce Kalpana (Asin) e un model ce se lauda prietenelor ei ca are o relatie cu acesta, desi in realitate nici nu il cunoaste. Cand Sanjay afla de aceasta admiratoare anonima, decide sa-i spulbere iluziile. In drum spre ea, vede o tanara frumoasa ajutand copii cu handicap sa traverseze strada, si se indragosteste la prima vedere de aceasta. Tanara se dovedeste a fi chiar Kalpana. Cumva, Sanjay reuseste sa ajunga in preajma tinerei, fara a-si dezvalui identitatea, iar cei doi se indragostesc. Relatia evolueaza, pana intr-o zi cand pentru a-i lua apararea Kalpanei intr-o altercatie cu o banda, Sanjay e lovit in cap si e la un pas sa-si piarda si viata. Reusind sa supravietuiasca, cand isi revine constata ca Kalpana nu mai e in aceasta lume, iar el sufera de amnezie. In baza franturilor de amintiri incearca sa reconstituie ce s-a intamplat, pentru ca mai apoi sa caute razbunarea…

Traducerea si adaptarea au fost efectuate de echipa CREATIVE MEDIA pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 30 aprilie 2017

“The 101st Proposition” e deja unul din filmele clasice ce a contribuit din plin la succesul genului romantic in cinematografia coreeana. Practic e un film de manual pentru genul romantic, o poveste de neuitat de la care ar trebui sa incepi daca vrei sa vezi un film romantic facut in Coreea. In anii care au urmat, genul a cunoscut productii tot mai elaborate, insa pe masura ce ne apropiem de prezent, acestea au devenit tot mai lipsite de substanta, odata cu explozia Hallyu si exportarea k-dramelor in intreaga lume. Romantismul, prezent in fiecare serial de televiziune, a dus genul in derizoriu, iar povestile frumoase de dragoste din anii ’90 au devenit o caracteristica doar a tinerelor cupluri aratoase, ce au ajuns modele pentru tanara generatie din prezent. “The 101st Proposition” e original prin faptul ca prezinta o poveste de iubire intre doua persoane trecute de prima tinerete, ajunse la mijlocul vietii, dar care se afla in deriva din punct de vedere sentimental. In ce film romantic din ziua de azi mai vezi examinata o relatie a unui cuplu de varsta mijlocie ? In ziua de azi, parca doar cuplurile de adolescenti au voie moosa iubeasca, varsta iubirii e doar varsta adolescentei, iar iubirea intre doi batrani e intotdeauna folosita de pretext pentru a dramatiza, pentru a moraliza, pentru a smulge lacrimi. Cuplurile de varsta mijlocie, insa, sunt ocolite de productiile romantice pentru marele ecran, lucru total irealist daca stam sa ne gandim ca nu doar societatea coreeana, ci si cea japoneza au o problema cand vine vorba de relationarea intre barbati si femei. Intalnirile pe nevazute, ce sunt si subiectul acestui film, au ajuns in multe cazuri singura posibilitate de gasire a partenerului de viata, insa studiile de specialitate arata ca in Coreea, o mare parte din aceste intalniri sunt sortite esecului. Desigur, in ziua de azi pana si farmecul intalnirilor pe “nevazute” a disparut, “dating-ul” devenind o adevarata industrie mutata in mediul online, un fel de “targ” in care vezi pentru ce platesti intermediarului, alegi ce iti place, iar cand ajungi fata in fata cu persoana, constati ca nu e ceea ce-ti doresti, si dintr-odata totul se transforma intr-o distractie, iar sensul insusi al notiunii de “intalnire” se pierde. Ce bine, insa, ca exista astfel de filme, facute la vremea potrivita, ce ne arata cum au fost odata intalnirile aranjate, si nu ai cum sa nu suspini dupa acele vremuri…

La inceputul anilor ’90, Ku Young-sup (Moon Sung-geun) e un angajat de birou modest, dar constiincios, al unei companii din domeniul constructiilor. Visul lui, ca al oricarui angajat, e ca la un moment dat sa fie promovat, in timp ce in plan personal viseaza sa-si gaseasca un suflet alaturi de care sa imparta cele bune si cele rele. Desi are aproape 40 de ani, locuieste cu fratele sau, Young-hoon (Kim Seung-woo), care il asista la fiecare intalnire pe nevazute la care participa. In ciuda faptului ca e un om cu suflet bun, Young-sup nu are parte de noroc in dragoste, daca tinem cont de faptul ca la varsta sa, tot ce a reusit sa “colectioneze” e un numar de 99 de intalniri esuate. Ajuns un “veteran” in domeniu si deja imun la a fi lasat balta, privit cu mila de colegii de serviciu, Young-sup se lasa convins de fratele sau sa mai participe la o intalnire pe nevazute. Si astfel o cunoaste pe Han Ji-won (Kim Hee-ae), o violoncelista aflata la prima ei intalnire aranjata. Young-sup ramane socat de frumusetea ei si se intreaba cum o astfel de persoana a ajuns la o astfel de intalnire, vazand-o ca un dar aniversar al sortii pentru a o suta intalnire. Bineinteles ca se indragosteste imediat de aceasta, insa Ji-won nu e deranjata neaparat de varsta sau aspectul lui neatragator, ci pare mai degraba captiva intr-o iubire trecuta de care nu se poate desprinde. Misiunea “craiului” Young-sup nu e deloc una facila…

Filmul regizat de Oh Suk-keun, un regizor obscur ce a regizat doar 2 filme in intreaga cariera (in ciuda unui inceput promitator ca asistent de regie al cunoscutului Lee Myung-se, regizorul lui “Duelist” si “M”, ce a scris istorie insa in anii ‘90) are la baza un serial de televiziune japonez celebru de la inceputul anilor ’90, “101st Marriage Proposal” (care, de altfel, in 2006, a fost ecranizat si de coreeni sub numele “The 101st Proposal”, in 15 episoade). In rolurile principale vedem doi actori importanti ai cinematografiei coreene, pe veteranul Moon Sung-geun, aflat la unul din primele roluri dintr-o cariera stralucita ce a debutat in 1990, ce a cuprins pana in prezent nu mai putin de 40 de roluri, si pe simpatica actrita Kim Hee-ae, care a optat pentru o cariera in lumea serialelor de televiziune (practic dupa acest rol, pe marele ecran a urmat o pauza de 21 de ani, timp in care a aparut sporadic in cate un serial tv la cativa ani, dedicandu-se mai mult vietii personale; printre cele mai reusite roluri de serial se numara cele din “A Wife’s Credentials” – ce i-a adus premiul Baeksang pentru Cea mai buna actrita, “Secret Love Affair”, unde il are partener pe mult mai tanarul Yoo Ah-in sau “Mrs Cops”). De remarcat prezenta in distributie, la doar al 3-lea rol din cariera, a indragitului actor Kim Seung-woo, aproape de nerecunoscut la 24 de ani, purtand ochelari, in rolul fratelui personajului principal masculin.

Filmele coreene din anii ’90 nu sunt cladite in jurul unei vedete mai mult sau mai putin artificiale, ci pun accentul pe poveste, ceea ce sporeste farmecul in sine al productiilor. Actorii, uneori in mod intentionat nealesi din randul celor mai aratosi, se apropie mult de tiparul omului obisnuit, de aici si o doza uriasa de realism ce o regasim pana si in filmele romantice care in ziua de azi sunt pline de momente artificiale si clisee consumate, provenite cu precadere dinspre industria serialelor de televiziune. Young-sup e exponentul unei adevarate probleme a societatii coreene a zilelor noastre. Conform statisticilor, in Coreea de Sud varsta optima de casatorie a unui barbat e 31 de ani, iar a unei femei – 29. Fiind vorba de o societate capitalista, viata de corporatist si nevoia asigurarii unei securitati financiare mai intai de orice altceva prin obtinerea si pastrarea cu orice pret a unui loc de munca face ca preocuparea pentru cariera sa primeze in fata unei impliniri in plan personal. Young-sup s-a dedicat carierei, insa nu a avut norocul de a-si gasi, in 20 de ani, o partenera, poate si datorita aspectului sau mai putin atragator. Anii au trecut, intalnirile pe nevazute s-au inmultit, insa fara vreun beneficiu. Varsta de 31 de ani a trecut, iar ajuns in prag de 40 de ani putem spune ca se confrunta cu o adevarata criza in plan sentimental, ce imbraca forma frustrarii de a fi tot timpul respins. Din pacate, in Coreea zilelor noastre, astfel de cazuri sunt tot mai des intalnite, lucru ce ingrijoreaza autoritatile. Intalnirile pe nevazute au ajuns, in prezent, cea mai comuna cale de a-ti gasi un partener, in Coreea, dar ele nu mai sunt doar apanajul tinerilor de pana in 30 de ani. Multi coreeni de peste 35 de ani inca participa la astfel de intalniri, semn ca exista o presiune sociala pentru constituirea unei familii mai ales atunci cand varsta traditionala pentru casatorie a fost de mult depasita. Ji-won, spre deosebire de Young-sup, e la varsta potrivita pentru maritis, insa numai la asta nu-i sta gandul, nereusind sa-si revina dintr-o relatie sfarsita dureros cu 3 ani in urma. Ca in cazul lui Young-sup, si ea a fost impinsa sa participe la intalnire de sora ei, la insistentele matusii sale. Asadar, destinul aduce fata in fata doua persoane greu incercate in plan sentimental, ce nu au avut noroc in dragoste, si care incearca sa-si depaseasca lipsurile punand in prim plan ceea ce au de oferit. Prezentand intr-un mod plin de romantism intreaga poveste, regizorul reuseste sa ne impresioneze prin sinceritatea trairilor redate ale celor doi indragostiti, a caror interpretare e induiosatoare (in special a lui Moon Sung-geun, ce reuseste in unele momente sa smulga chiar unele lacrimi pana si celor mai neutri spectatori). O poveste frumoasa, un film rar (din pacate calitatea imaginii e mai slaba ca la filmele zilelor noastre, datorita faptului ca s-a filmat pe pelicula, insa e bine ca s-a recuperat o asemenea productie si nu a fost data uitarii), o mica bijuterie coreeana romantic ace merita vazuta, care cu siguranta va trezi amintiri si nostalgii.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 29 aprilie 2017

Incepand din luna iunie, cei de la OCN vor difuza serialul “Duel”, in care fiica unui detectiv este rapita. Rolul principal va fi interpretat de actorul Jung Jae-young, acest rol fiind primul in doi ani, dupa rolul din “Assembly” din 2015, de la KBS2. In ultimii ani, actorul s-a concentrat mai mult asupra marelui ecran, jucand in doua filme ale regizorului Hong Sang-soo, “Right Now, Wrong Then” si “On The Beach Alone At Night”.

Detectivul Jeong Deuk-cheon este un detectiv respectat, cu multa experienta si care isi iubeste foarte mult fiica. Povestea serialului incepe cand detectivul este atras intr-un caz neobisnuit in care sunt implicate clone umane, folosindu-se de un singur indiciu: doi barbati cu acelasi chip au fost vazuti la locul crimei. Yang Se-jong va interpreta cele doua clone, dar inca nu s-au dat detalii legate de felul in care au fost create clonele si mai ales, de ce. O clona umana incepe sa ucida intr-un mod bizar, indepartand dupa ucidere, organele victimei. Personajul principal este atras in aceasta serie de crime, fiind acuzat pe nedrept, si porneste intr-o lupta contra cronometru pentru a-si salva fiica inainte ca aceasta sa fie ucisa.

Rolul fiicei detectivului va fi interpretat de actrita Lee Na-yoon (“Cheese in the Trap “, “Cinderella and the Four Knights”, “Voice”). Personajul negativ va fi interpretat de Kim Jung-eun (“Lovers In Paris”, “Lovers”, “I Am legend”, “Make A Woman Cry”), care va fi o procuroare lipsita de emotie.

“Duel” va fi difuzat din 3 iunie, dupa incheierea serialului “Tunnel”.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: marți 25 aprilie 2017

Desi nu cu mult timp in urma fusese difuzata stirea legata de un mult asteptat al doilea sezon al serialului “Bad Guys”, se pare ca au aparut noutati in care se specifica ca nu vom avea parte de o continuare ci de un „spin off”, un serial cu un subiect derivat din “Bad Guys”. Producatorii au dezvaluit ca atat personajele pozitive cat si cele negative din “Bad Guys” vor disparea din acest „spin off”, care se va numi “Bad Guys: Age of Evil”, in care se va forma o noua echipa ce va lupta “impotriva unei societati decazute care si-a pierdut simtul dreptatii”.

“Bad Guys: Age of Evil” se doreste a se difuza incepand din luna septembrie, iar producatorii vor ca serialul sa fie pre-produs pe jumatate inaintea difuzarii primelor episoade, serialul fiind deja in pre-productie, filmarile la el incepand prin iulie. Producatorii au dezvaluit ca programul este cauza pentru care nu se pot intoarce cu un al doilea sezon; Park Hae-jin va fi ocupat sa filmeze pentru “Cheese in the Trap” si in vara trebuie sa fie prezent la o serie de conferinte de presa pentru “Man to Man” de la JTBC, in timp ce Ma Dong-seok (“Police Unit 38”) va avea si el filmari. Din pacate insa, agentiile actorilor Park Hae-jin, Jo Dong-hyuk (“Rude Miss Young-ae 15”) si Gang Ye-won (“Baek-hee Has Returned”) au declarat ca nu au primit oferte pentru un nou sezon.

Park Sung-woong (“Man to Man”) a primit oferta de a juca in acest „spin off”, dar agentia actorului a declarat ca acesta inca nu a acceptat rolul, in ciuda articolelor care spuneau ca a semnat. Acesta a mai jucat si in “Hide Identity”, urmatorul serial de care s-au ocupat producatorii lui “Bad Guys”, iar in ultimii ani, de la „Gye Baek” incoace, a avut o ascensiune fulminanta in industria de film, interpretand cu precadere roluri secundare negative.

Daca se confirma ca actorul va semna, personajul lui Park Sung-woong va fi detectivul care se ocupa de crime violente, un fost boxeur care a concurat la Jocurile Asiatice din 1998. Dupa incheierea carierei sportive, acesta devine un detectiv care insa nu este interesat nici de justitie, nici de ambitie, singurul interes fiind banul, ceea ce este diferit fata de rolul din primul sezon in care Oh Gu-tak (Kim Sang-joong) era obsedat de dreptate.

Asteptarile pentru “Bad Guys” sunt mari, primul sezon reusind sa aduca rating-uri record pentru OCN. Scenaristul si regizorul din “Police Unit 38” revine pentru acest „spin off ”, asa ca daca si Park Sung-woong accepta sa joace, este bine de tinut minte luna septembrie, cand se presupune ca se va difuza serialul, dupa “Tunnel”, “Duel” si “Save Me”.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: duminică 23 aprilie 2017

In anii invaziei japoneze in Manciuria, Gao (Zhang Yi), un soldat chinez, are impreuna cu plutonul sau o misiune secreta indreptata impotriva japonezilor ce au ocupat Taipingul. Insa aceasta este deconspirata, iar intr-o ambuscada, intreg plutonul e macelarit, Gao fiind singurul supravietuitor. Acesta decide sa se ascunda o vreme in Taiping, unde peste 3 luni, japonezii aduc, la baza lor militara, o statuie gigantica de piatra a lui Buddha. Intr-una din zile, in conditiile de maxima securitate instituite de autoritati in Taiping, necesare transportarii in siguranta a statuii, Gao asista intamplator la o spectaculoasa operatiune a unei bande locale. Sarlatanul, Bucatareasa Zhao, Kuei, Lassie, San Pao, Domnita Pumnal si Jen dau o spargere la inchisoarea locala, avand ca unic tel salvarea capului bandei, Fang (Huang Xiaoming). Misiunea se sfarseste cu bine pentru banditi, care se repliaza in pustietate, chiar sub ochii lui Gao. Vazand ca banditii aveau curaj, loialitate, spirit si, mai ales arme, Gao pune la cale un plan de a se infiltra in banda cu un singur tel: sa-si duca misiunea esuata la bun sfarsit.

“Eastern Bandits” e una din productiile chinezesti noncomformiste ale unui regizor-scenarist din tanara generatie, Yang Shu-peng, ce a decis sa renunte la tot ce inseamna clasic si sablon pentru a realiza un film in stilul lui Quentin Tarantino. Plasat in decorul desertic al unui veritabil “Est salbatic” chinezesc ajuns sub Ocupatie japoneza (filmul a avut o nominalizare pentru scenografie) in anii ’30, “Eastern Bandits” ne ofera o poveste tipica cu “baieti rai” in decorul atipic al inertei cinematografii chinezesti, mai putin obisnuite cu acest stil de naratiune si punere in scena. Distributia cu Huang Xiaoming (din “The Crossing” si “The White Haired Witch of Lunar Kingdom”) cap de lista e una consistenta, plina de actori ce interpreteaza anti-eroi plasati intr-o banda sangeroasa in care fiecare membru are o indemanare, un hobby si multa loialitate fata de conducatorul lor. La fel de anti-erou e si personajul principal Gao, care desi e soldat in armata chineza, recurge la un plan aproape diabolic de a-si duce la bun sfarsit misiunea incredintata. Iar gama de personaje e completata de ocupantul japonez, intruchipat cel mai bine de comandantul Daisuke Morikawa, siret, abil, arogant, sangeros si suspicios cu toata lumea. Asadar, avem un film plin de personaje intunecate sau din zona gri, care pe parcursul filmului evolueaza in mediul lor cautandu-si un tel sau, in cazul japonezului, destructurarea oricarui pericol iminent. Naratiunea e spusa din unghiul de vedere al lui Gao, iar regizorul incearca sa pastreze diversitatea intr-un film de altfel extrem de colorat si ofertant din punct de vedere vizual, combinand actiunea cu umorul sec si drama. Povestea este una, cum se spune la final, a eroilor fara nume, pe care istoria niciodata nu-i va recunoaste, insa totul este o fictiune, o posibila poveste despre cum ar fi putut fi intors cursul istoriei de niste personaje din umbra care cine stie, poate au existat, poate nu. Cu un umor rafinat si o coloana sonora atipica, absenta “tipilor buni” din film va trece neobservata, audienta fiind cu siguranta captivata de abilitatile incredibile ale anti-eroilor in timp ce comit faradelegi. Si filmul mai are ceva ce iti ia ochii: cascadorii facute “pe bune”, fara efecte speciale si necosmetizate, ceea ce da o senzatie de multa naturalete si realism. Cu un final oarecum previzibil, “Eastern Bandits” reuseste sa ofere o experienta revigoranta pentru un film chinezesc, una din cele mai placute surprize in plan cinematografic din ultimii ani pe care a reusit sa o ofere China iubitorilor de film.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: sâmbătă 22 aprilie 2017

Filmul istoric “Auspicious Grave” este al treilea film din trilogia care a inceput cu blockbuster-ul “Face Reader”, producatorii filmului incercand sa-i convinga pe actorii Ji Sung (“All In”, “Protect The Boss”, “Kill Me, Heall Me”, “Defendant”) si pe Cho Seung-woo (“God’s Gift—14 Days”, “Tazza: The High Rollers”, “The Sword With No Name”, “Inside Men”, “Assassination”) sa joace in film.

“Auspicious Grave” spune povestea pretendentilor la tronul regelui si felul in care ambitiile lor au condus la conflicte. Un tanar isi pierde pozitia sociala si familia din cauza acestui conflict si jura sa se razbune pe rege.

Prima oferta de a juca in film a fost facuta lui Cho Seung-woo pentru a interpreta rolul cititorului de chipuri numit Park Jae-sang. Regizorul filmului Park Hee-gon s-a gandit la Cho Seung-woo pentru acest rol ca fiind singura lui optiune, mai ales ca regizorul a mai colaborat in trecut cu actorul pentru “Perfect Game”. Cho Seung-woo nu a confirmat inca acceptarea rolului, dar agentia sa a declarat ca rolul este luat in considerare.

Ji Sung ar putea reveni pe marile ecrane cu filmul “Auspicious Grave”. Agentia actorului a declarat ca acesta ia si el in considerare rolul lui Heungseon Daewongun, un puternic print regent din perioada tarzie a erei Joseon.

Proiectul de zece miliarde de woni marcheaza punctul culminant al trilogiei “Face Reader” care a inceput cu escapadele ghicitului norocului pe chipul fetei, escapade uneori hilare, dar alteori de-a dreptul periculoase ale lui Song Kang-ho si Jo Jung-seok, filmul fiind difuzat in cinematografe in 2013 si avand scenariul scris de Kim Dong-hyuk.

Cel de-al doilea film si-a incheiat filmarile, dar inca nu a fost lansat in cinematografe, acesta fiind o poveste romantica numita “Compatibility” (“Marital Harmony”) in care joaca Shim Eun-kyung si Lee Seung-gi. Scenariul se bazeaza pe practica cititului norocului viitorului in comun al unui cuplu, in film aceasta practica determinand cine va putea sa se casatoreasca cu o printesa. Regizorul filmului este Hong Chang-pyo, care a fost asistent de regie pentru “Le Grand Chef” si “Portrait of a Beauty”. Shim Eun-kyung interpreteaza printesa care nu este de acord cu aceasta practica obisnuita ca tatal sa aleaga un sot pentru fiica pe baza compatibilitatii norocului, si aceasta se furiseaza in afara Palatului pentru a-si gasi ea personal marea iubire. Lee Seung-gi este genialul ghicitor de noroc al regelui caruia i se incredinteaza sarcina de a gasi sotul perfect pe baza acestei compatibilitati.

Filmarile pentru cel de-al treilea film din trilogie vor incepe in a doua jumatate a acestui an, dupa incheierea distribuirii rolurilor principale si secundare, filmul urmand a fi lansat in cinematografe, probabil, in 2018.

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: joi 20 aprilie 2017

Au trecut doua saptamani de cand s-a incheiat cu succes serialul “Chief Kim” la KBS. Pentru serialul care a fost difuzat in perioada in care pe un alt canal rula si anticipatul “Saimdang, Light’s Diary”, asteptarile nu au fost foarte mari, dar acesta a reusit sa ajunga pe primul loc in rating-uri, devenind un succes atat pentru producatori cat si pentru intreaga echipa de filmare si actori.

Namgoong Min a interpretat in “Chief Kim” rolul lui Kim Sung-ryong, un mic escroc contabil care lucreaza pentru gangsteri si care este angajat de un mare conglomerat sa delapideze o suma imensa de bani. Printr-o serie de intamplari, Kim Sung-ryong devine un erou desi, initial, era putin probabil sa aleaga aceasta cale, un erou ce lupta pentru muncitori impotriva conducerii corupte si reuseste sa salveze compania.

Namgoong Min a debutat cu 18 ani in urma si nu s-a facut remarcat ca actor pana in 2015 cand a interpretat rolul negativ in “Girl Who Sees Smells”. Intrebat de perioada indelungata in care nu a fost in centrul atentiei, actorul a fost foarte direct. “Daca as fi fost mai norocos, poate as fi devenit un star cu ceva ani in urma, dar cred ca principalul motiv pentru care a durat asa de mult ca sa am succes am fost chiar eu. A trebuit sa aflu ce imi lipsea si ce nu puteam face, inainte de a invinovati pe cineva sau ceva, de exemplu norocul sau soarta pentru esecurile mele. M-am ocupat mult de actorie si am incercat sa aflu ce inseamna, de fapt, actoria. Si cred ca am fost in stare sa prezint un Namgoong Min mai capabil datorita eforturilor mele facute in trecut.”

Pentru un actor care este in domeniu de aproape 20 de ani, Namgoong Min are o filmografie surprinzator de scurta, si cand a fost intrebat care este motivul, acesta a aratat chiar spre el, invinovatindu-se pentru incapatanarea de a accepta numai rolurile care ii placeau, incapatanarea sa devenind un impediment in cariera. “Pentru ca raspundeam numai ofertelor personajelor pe care doream sa le joc, nu am facut decat sa opresc continuitatea oportunitatilor care veneau. Cand primeam oferte de a juca roluri secundare in seriale, ar fi trebuit sa dezvolt personajele si, prin asta, sa ma dezvolt eu ca actor. Eu greseam incapatanandu-ma sa joc numai personajele care imi placeau mie, refuzand oportunitati. Ca actor, nu trebuie sa devii arogant incat sa renunti la acele oportunitati.”

Actorul a realizat cat de mult gresea in momentul in care a fost fortat sa ia o pauza de doi ani, din cauza alegerilor sale. “Mai demult, am luat o pauza de doi ani, dupa serialul din 2011 “Can You Hear My Heart?”, pentru ca eram prea pretentios cu ofertele primite. Atunci am inceput sa imi schimb viziunea asupra actoriei si a felului in care imi organizam ofertele care veneau. Am decis ca nu ar trebui sa accept numai personajele care imi plac, ci sa arunc o privire mai atenta si asupra acelor roluri care mi se ofereau si sa ma concentrez asupra lor. Dupa aceea, am inceput sa fiu angrenat in mai multe proiecte, fara sa tin cont de felul personajului.”

Aceasta nou gasita determinare a avut succes, si Namgoong Min si-a repornit cariera cu roluri in “Girl Who Sees Smells”, “Remember–Son’s War”, “Beautiful Gong Shim” si “Chief Kim”. Dar, se pare ca actorul incearca sa ramana fidel determinarii de a deveni un actor mai bun. “Acest serial va ramane in inima mea pentru ca m-a facut sa reflectez asupra mea. “Chief Kim” a fost o sansa pentru mine sa ma gandesc la actorie ca meserie pe care am ales sa o fac in viata. Mi-a placut pentru ca am putut sa imi vad limitele si greselile, fara sa trebuiasca sa le evidentieze altcineva pentru a le putea vedea si eu. Exista o primejdie in acesta breasla, aceea de a deveni multumit de abilitatile tale, si, cand am filmat “Chief Kim”, cu cat eram mai complimentat, cu atat realizam ce imi lipseste. Acum, pentru ca pasiunea mea pentru actorie s-a dezvoltat si mai mult, cred ca pot spune ca incep sa fiu actor.”

Desi “Chief Kim” s-a incheiat cu succes, asteptarile nu au fost mari tinand cont ca rivalul era “Saimdang, Light’s Diary” care a avut parte de publicitate cu mult timp inaintea difuzarii. Namgoong Min recunoaste ca unii au simtit acea presiune, chiar unii din echipa de filmare care la petrecerea de incheiere a filmarilor au declarat ca au fost ingrijorati inca de la inceput, dar nu si el. “Cand incep un proiect nou, intotdeauna cred ca va fi bine. Sunt multumit ca “Chief Kim” a fost bine primit de public si ca a fost un proiect care m-a facut sa reflectez asupra mea si sa ma dezvolt ca actor.” “In general, cei ce fac seriale incearca sa nu se gandesca de la inceput la competitia dintre seriale. In momentul in care devenim prea constienti de alte seriale, devine dificil sa aducem la viata proiectul in care suntem implicati. In cazul nostru, “Saimdang, Light’s Diary” este un alt gen de serial si succesul nostru cred ca se bazeaza si pe faptul ca nu am tinut cont de concurenta si ne-am distrat mult pe platourile noastre de filmare.”

Faptul ca s-au distrat in timpul filmarilor este confirmat si de numarul de scene si replici improvizate. Nam Sang-mi, care a interpretat-o pe Ha-kyung, a dezvaluit in interviurile sale ca a gresit in numeroase scene si ca i-a fost deseori greu sa nu izbucneasca in ras in timpul filmarilor, cand Namgoong Min si Junho (din trupa 2PM), care l-a interpretat pe Yul, improvizau diferite dialoguri. Namgoong Min declara intr-un interviu ca “Au existat anumite scene in care improvizatia depasea ca procent scenariul scris, dar cred ca a fost folosita pentru a accentua scenariul, ce a fost foarte bine scris.”

Desi Namgoong Min a adus comedia in “Chief Kim”, actorului nu i-a fost usor sa o faca. “Cred ca voi lua o pauza de la comedii pentru ca mi-am dat seama cat e de greu sa-i faci pe oameni sa rada.” Nam Sang-mi a declarat si ea ca actorul a avut o perioada dificila incercand sa construiasca un rol mereu comic, mai ales pentru ca personalitatea actorului este mai degraba una introspectiva si linistita.

Rolul din “Chief Kim” vine dupa un alt rol de comedie din “Beautiful Gong Shim”. “In loc sa incerc sa diferentiez cele doua personaje (Ahn Dan-te din “Beautiful Gong Shim” si Kim Sung-ryong din “Chief Kim”), m-am concentrat asupra definirii personajului Kim Sung-ryong.” “Din momentul in care am primit rolul, am inceput sa creez personalitatea lui Sung-ryong, incepand de la felul in care arata pana la felul in care vorbeste. Mi-am vopsit parul intr-o anumita nuanta care mi s-a parut total nepotrivita pentru mine personal si mi-am tuns parul scurt pentru a mi se vedea ridurile de pe frunte. Mi-am schimbat timbrul vocal pentru ca eu am o voce mai joasa. Am colindat magazinele ieftine pentru a cumpara haine si acolo am gasit stilul lui Sung-ryong in materie de moda – celebrul sacou galben. Problema hainelor a fost ca majoritatea erau din piele usor mucegaita si astfel nota de la curatatorie a fost destul de mare.”

La intrebarea legata de urmatorul rol, actorul a declarat ca se simte obosit dupa ce a interpretat in 2016 cinci personaje si ca din decembrie 2016 a trebuit sa jongleze intre filmarile pentru “Chief Kim” si filmari pentru diferite spoturi de publicitate si alte contracte, astfel incat nu putea dormi mai mult de 3 ore pe noapte. “Pentru ca personajul meu a avut foarte multe scene de filmat, nu am avut timp sa ma odihnesc. Practic, am trait cu scenariul in mana si au fost zile in care am avut multe dialoguri de invatat si scene de filmat si slabeam foarte mult chiar daca ma hraneam corespunzator.”

“Chief Kim” m-a facut sa ma gandesc la actorie si la alegerile pe care le fac, asa ca nu stiu care va fi urmatorul rol, dar stiu ca voi fi un actor mai bun, dar si ca mai am un drum lung de parcurs pana sa pot spune ca Namgoong Min are o cariera infloritoare. Mai am multe de invatat si de aratat.”

Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil

Publicat: miercuri 19 aprilie 2017

“One Day” spune povestea unui agent de asigurari, Lee Kwang-soo (Kim Nam-gil) ce trece printr-un moment delicat al vietii. Sotia lui, Sun-hwa, tocmai s-a stins in urma unei suferinte, iar viata lui a fost complet data peste cap. Rataceste pe strazi, isi ineaca amarul in alcool si nici macar nu se duce la funeraliile sotiei sale. Intr-un tarziu, incearca sa-si reia viata si merge din nou la serviciu, unde i se incredinteaza un caz: Mi-so (Chun Woo-hee), o tanara partial nevazatoare, a suferit un accident de masina si e in coma. Accidentul a fost provocat de fiul unui prieten apropiat al directorului companiei de asigurari la care lucreaza, si cum compania are de despagubit, in numele clientului, familia victimei, Kwang-soo are misiunea de a ajunge la o intelegere amiabila cu aceasta pe o suma cat mai mica. Doar ca ajungand la spital, constata ca singurul apartinator e prietena fetei, o persoana foarte stricta, cu care nu se poate ajunge la o intelegere. Tot la spital, e acostat de o persoana ce seamana leit cu Mi-so si pretinde ca se cheama Mi-so, care ii cere ajutorul… Incet, ajunge sa afle adevarata poveste a fetei aflate in coma si, fara a vrea, povestea ei se intersecteaza cu drama lui personala…

Avand premiera in cinematografele coreene cu doar 2 saptamani in urma, “One Day” a reusit sa stranga 1,5 milioane de dolari la box-office. Este al 8-lea film al cunoscutului regizor Lee Yoon-ki, autorul, intre altele, a unor productii precum “This Charming Girl” (2004), “My Dear Enemy” (2008), “Come Rain, Come Shine” (2011) sau “A Man and a Woman” (2016). Ca in toate aceste filme, regizorul insista si de aceasta data in radiografierea unei relatii romantice si a implicatiilor acesteia, doar ca de aceasta data este mult mai inventiv, introducand in poveste elemente de fantezie. Stilul inconfundabil al regizorului se simte, in multe momente filmul exceland pe latura artistic-poetica, insa nota de fantezie si umor usor ii dau o nuanta aparte. Kim Nam-gil, indragitul star din “The Pirates”, “Portrait of a Beauty” sau “Pandora” revine in prim plan cu un rol diferit de cele anterioare, incercand sa imbine comical cu tragicul in rolul unui agent de asigurari debusolat ce incearca sa ia viata de la zero, dupa moartea sotiei sale. Personajul e destul de bine explorat, flashback-urile dureroase imbinunadu-se cu relatarea cronologica a unui prezent in care cu greu isi gaseste locul. Are aroganta specifica unui agent de asigurari, greu se lasa pacalit, dar cand in viata lui apare Mi-so, interpretata de Chun Woo-hee (vazuta in “The Wailing”, “Love, Lies” sau “The Piper”), incet, descopera ca adevarata schimbare in propria sa viata trebuie sa inceapa de la iartarea de sine. Si astfel, acesta va fi supus, fara sa realizeze, unei auto-analize in masura ca la capatul careia sa poata cu adevarat sa accepte trecutul si sa isi cladeasca viitorul. Doar ca aceasta auto-analiza se va intersecta cu cazul trist al lui Mi-so, pe care trebuie sa o ajute pentru a depasi, la randu-i, o trauma. Povestea lui “One Day” nu este complicata, are multe nuante interesante si un final care te pune pe ganduri (la propriu, prin eclectismul sau), insa per ansamblu e o productie placuta, mai putin comerciala ca multe alte filme coreene recente. Regizorul reuseste sa dozeze foarte bine drama, romantismul, fantezia si umorul, ocolind clasicele clisee care ar fi putut transforma productia intr-o melodrama ieftina cu un final lamentabil. Kim Nam-gil nu e la fel de hotarat ca in alte roluri, pare putin artificial si crispat, desi apare in acelasi clasic costum care il prinde atat de bine “pe sticla”, in timp ce Chun Woo-hee e din nou excelenta intr-un rol pe care ne arata ca il poate interpreta si fara un umor exagerat, cum a interpretat, de exemplu, Kim You-jung in recentul “Because I Love You” (cele doua roluri se aseamana destul de mult, doar ca acolo e vorba de accente comice iar aici de accente romantic-dramatice). Un pas inainte pentru regizorul Lee Yoon-ki, ce se desprinde astfel de scenariile puternic ancorate in realitate, uneori mult prea rigide si monotone. Oare care va fi urmatoarea lui provocare ? O asteptam cu siguranta cu nerabdare !

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: luni 17 aprilie 2017

Regizorul lui „1920: London” (2016), Tinu Suresh Desai, a lansat anul trecut si al doilea sau film din cariera, mult mai de succes decat primul, „Rustom”. Productia ce a avut un buget de 9,6 milioane dolari are la baza un incident real petrecut in 1959, cand un ofiter naval a fost judecat pentru uciderea amantului sotiei sale. Cazul a fost foarte mediatizat, s-au scris o multime de carti si s-au facut mai multe filme pornind de la el. A fost printre ultimele cazuri din India in care sentinta a fost data de un juriu, cazul stand la baza deciziei guvernului de a aboli sistemul judecarii cu jurati. Desi filmul nu reflecta 100% cu acuratete cazul, realizatorii luandu-si cateva libertati specifice, el pune in lumina cu fidelitate drama din spatele sau si modul in care cazul a reusit sa atraga atentia unei intregi natiuni si simpatia publica fata de ofiterul naval acuzat de crima. In rolul principal il revedem pe starul Akshay Kumar, a carui prestatie a fost rasplatita cu premiul pentru Cel mai bun actor la a 64-a editie a premiilor „National Film”. Ileana D’Cruz interpreteaza rolul sotiei, in timp ce prietenul personajului Rustom al lui Kumar, amantul sotiei, e interprtat de Arjan Bajwa (din „Arundhati”). Rustom a obtinut 32 de milioane dolari incasari la box-office, iar o parte din filmari s-au facut in locatii pitoresti din Anglia. Atmosfera anilor ‚50 e foarte bine redata, cu masini de epoca, cu interiorul casei ofiterului naval decorat ca in acei ani, cu locatii ce seamana cu cele din realitate din acele timpuri, chiar daca uneori efectele vizuale folosite pentru a infrumuseta scenele nu sunt de cea mai buna calitate.

Povestea il are in centrul sau pe Rustom Pavri, un ofiter naval decorat de la sfarsitul anilor ‚50, ce e casatorit cu Cynthia Pavri. Casnicia celor doi se zguduie in momentul in care Rustom afla de faptul ca sotia lui are o relatie secreta cu omul de afaceri Vikram Makhija, nimeni altul decat prietenul sau. Dupa ce sotia sa recunoaste totul, Rustom e complet bulversat. Fara a ezita, pune mana pe pistol si se indreapta spre casa prietenului sau, pe care il ucide cu sange rece tragand 3 focuri de arma. Sora victimei, Preeti, e decisa sa faca totul pentru a-si razbuna fratele si a-l baga dupa gratii pe Rustom. Si astfel incepe un foarte mediatizat proces, care in scurt timp avea sa tina cu sufletul la gura o intreaga natiune…

O productie interesanta despre corupere si complicitate, in care personajul principal incearca sa convinga nu doar audienta din sala de tribunal ci si pe cea din fata ecranelor ca din punct de vedere moral, gestul sau are perfecta justificare. Jocul lui Akshay Kumar este unul ce atrage atentia, insa chimia lui cu protagonista feminina e ca si inexistenta. Care va fi deznodamantul povestii dar si urmarile ei ramane sa descoperiti urmarind „Rustom”, unul din filmele indiene reusite ale anului 2016.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de echipa CREATIVE MEDIA pentru asiacinefil. Operator subtitrare cinemaHD.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil

Publicat: duminică 16 aprilie 2017

Dupa o pauza de 4 ani, regizorul lui “I Saw the Devil”, “A Bittersweet Life” si “The Good, the Bad and the Weird”, Kim Jee-won, revine in glorie cu o productie de exceptie, “The Age of Shadows”, debutand si ca producator. Filmul spune povestea unui spion ce a colaborat odata cu Guvernul Provizoriu coreean din China in anii Ocupatiei japoneze in peninsula coreeana, dar care ajuns capitan al Politiei japoneze se vede in situatia de a incerca sa il captureze pe liderul Rezistentei si pe asistentii acestuia, indreptandu-se impotriva tarii sale de bastina. Productia a fost pe placul publicului coreean, obtinand, in toamna lui 2016, incasari de aproape 54 de milioane de dolari la box-office, ceea ce o transforma in a 3-a productie autohtona a anului 2016, dupa “Train to Busan” si “A Violent Prosecutor”. Timp de 3 saptamani la rand a fost nr.1 in box-office-ul coreean. Filmul a castigat nu mai putin de 9 premii (Cel mai bun compozitor, Cele mai bune scene de actiune, Cea mai buna scenografie, Cel mai bun actor intr-un rol secundar – Um Tae-goo (2 premii !), Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun actor in rol principal – Song Kang-ho) si a avut parte de nu mai putin de 19 nominalizari la diverse alte premii. Regizorul Kim Jee-won reia colaborarea cu doi actori cu care a mai lucrat, e vorba de Lee Byung-hun, cu care a mai colaborat de 3 ori, ce joaca acum un rol secundar, si Song Kang-ho, cu care a mai colaborat tot de 3 ori, in rolul principal, un rol memorabil, interpretat intr-un stil de mare actor. Gong Yoo e cealalta vedeta din distributia principala, fiind de remarcat faptul ca actorul schimba cu fiecare film registrul de personaje interpretate, nerepetand 2 roluri identice. Excelenta e si prestatia, in rolul secundar Hashimoto, a actorului coreean Um Tae-goo, rasplatit cu 2 premii pentru interpretare. Productia ce a avut un buget de doar 8,6 milioane dolari (spun “doar” tinand cont ca practic regizorul si echipa de la scenografie reusesc sa reconstituie o intreaga epoca, anii ’20, intr-un mod remarcabil – costume, decoruri, atmosfera) a fost finantata de Warner Bros – prima productie coreeana finantata de celebra companie smericana -, avand initial titlul de “Secret Agent”. Criticii de film au laudat “The Age of Shadows”, remarcand, desigur, si mesajul patriotic profund transmis de realizatori.

Anii ’20, Seulul sub Ocupatie japoneza. Jang-ok (Park Hee-soon), un membru important al Rezistentei coreene, incearca sa obtina fonduri pentru miscare, ce trece printr-un moment delicat. Macinata de problemele legate de recrutarea de luptatori pentru independenta, de numaroasele tradari din interior si de masurile autoritatii japoneze, liderul Rezistentei, Jung Che-Sang (Lee Byung-hun) risca tot mai mult. Ca si alti camarazi, Jang-ok e tradat si incoltit de japonezi. La capturarea lui participa noul capitan coreean al Biroului Politiei japoneze, Lee Jung-Chool (Song Kang-ho). Fost colaborator in Shanghai al Guvernului Provizoriu, acesta a tradat si a trecut e partea japonezilor. Rasplata a fost avansarea sa in grad si o pozitie privilegiata. Insa Lee Jung-Chool esueaza in a-l captura in viata pe Jang-ok, iar singura pista ramasa pentru a ajunge la liderul Rezistentei e un fals fotograf si negustor de ceramica contrafacuta, Kim Woo-Jin (Gong Yoo), recent sosit in Seul. Capitanul Jung-Chool afla ca Rezistenta a intrat in contact cu experti in explozibili din Ungaria si ca incearca sa aduca explozibilii in Seul, din Shanghai, pentru atentate de proportii. Pentru a impiedica acest lucru, Jung-Chool incearca sa se apropie de “fotograful” Kim Woo-Jin si sa obtina informatii, profitand de aparenta deschidere a acestuia. Doar ca cei doi sunt simple momeli ale unei partide de pescuit cu prea multe variabile…

Filmul lui Kim Jee-won arunca o privire asupra perioadei tulburi a anilor ’20, cand in contextul Ocupatiei japoneze in Joseon, miscarea de Rezistenta incepe sa se cristalizeze. Strangand donatii sau vanzand obiecte pretioase pentru a face rost de bani pentru arme si explozibili, Rezistenta coreeana incepe sa devina o problema pentru ocupantul japonez. Filmul insista asupra dificultatilor acestei lupte din umbra, in care determinarea, rezistenta pana la limite si… jocul spionilor si tradatorilor sunt decisive. Interesant e ca daca pentru japonezi, acesti martiri coreeni sunt niste teroristi barbari, pentru coreeni, luptatorii pentru independenta ce isi sacrifica vietile in atentate sangeroase sunt niste martiri, eroi nationali, intrand astfel in istorie. Insa regizorul nu se opreste la aceasta perspectiva. La un moment dat, un tradator al Rezistentei e capturat de ai sai, iar superiorul sau ii spune: “Ne vom intalni in Iad”. Ce ar trebui sa deducem din aceasta fraza ? Faptul ca martirii coreeni realizau prea bine ca intrand in istorie prin faptele lor eroice, de fapt, luand vieti – mai mult sau mai putin vinovate in atentate – deveneau niste criminali ce ajungeau in Iad ? O dualitate interesanta pe marginea careia s-ar putea spune multe. Un lucru este insa sigur: faptul ca anexarea Joseonului la Imperiul Japonez a fost un act marsav, la fel cum marsave au fost si atentatele sangeroase comise de martirii coreeni pentru independenta. Restul sunt discutii de nuanta ce doar justifica una sau alta dintre cele doua realitati consemnate de istorie. Productia are un numar mare de actori de top in distributie, si nu trebuie sa va surprinda daca veti vedea un Lee Byung-hun intr-un rol secundar (cel al liderului Rezistentei, Che-Sang) sau un Park Hee-soon intr-un rol de cateva minute la inceputul productiei. E loc pentru toata lumea in “The Age of Shadows”, deoarece regizorul a lasat personajele sa se desfasoare in voie, nu le-a impus limite de timp in interpretarea scenelor, productia depasind 2 ore si 20 de minute. Astfel, daca Lee Byung-hoon interpreteaza un personaj secundar ce apare practic o singura data in film rostind replici, si de inca o data sau 2 ori doar fizic, acesta are deplina libertate de miscare in scena sa. De fapt, fiecare personaj secundar e bine conturat, te familiarizezi usor cu fiecare in parte, si in ciuda numarului mare de personaje, filmul nu are de suferit pe partea de coeziune scenica. Scenariul e bine construit, putin cam lent insa acest lucru e compensat de imagini surprinzatoare, de diverse cadre interesante ce ne permit analiza comportamentului si observarii fiecarui personaj in parte, in mediul sau si intr-un mediu ostil. Sub aspect artistic,filmul e o delectare, un poem trist in note intunecate, o simbioza perfecta intre istorie si fictiune in care eroii renunta la aura lor si isi accepta conditia modesta de oameni. Song Kang-ho are o interpretare deosebita, fiind cu o clasa peste un Gong Yoo tot mai interesant in rolurile pe care le interpreteaza din 2011 incoace. Um Tae-goo, in rolul capitanului japonez Hashimoto, care colaboreaza formal cu personajul lui Song Kang-ho in operatiunea secreta, e un mare castig pentru cinematografia coreeana, avand un rol negativ genial interpretat. Nu mai ramane decat ca regizorii coreeni sa-l coopteze in viitor in cat mai multe roluri negative, in mod sigur intr-o zi va prinde si un rol principal intr-un film de top si va deveni o adevarata vedeta. Remarcabila si coloana sonora, ce culmineaza cu celebrul Bolero al lui Ravel in scena apocaliptica de la final, o muzica ce tradeaza trairile intense si eliberarea personajului principal de demonii trecutului si prezentului, al carui spirit se dezlantuie. O productie completa, un film de top al cinematografiei coreene despre care cu siguranta se va vorbi peste ani.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com

Page 13 of 236

sus

Author: admin

Creepy (2016) – o lecţie psihologicã despre izolarea urbanã datã de Kiyoshi Kurosawa

O tragicã poveste de iubire la KBS, „Seven Day Queen”

Musudan (2016) – Lee Ji-ah şi Kim Min-jun în misiune în DMZ !

Jang Geun-suk s-ar putea reinventa sub bagheta lui Kim Ki-duk

Vanishing Time: A Boy Who Returned (2016) – Gang Dong-won într-un basm modern tulburãtor

Jo In-sung în rolul unui erou legendar din perioada celor Trei Regate

tvN va realiza un nou remake dupã un serial japonez

Beast in the Shadows (1977) – una din cele mai bune ecranizãri dupã Rampo Edogawa

S-au acordat Premiile Baeksang 2017

Kung Fu Yoga (2017) – Jackie Chan şi aventurile lui nesfârşite… prin Asia

Ghajini (2008) – un mare succes de casã al Bollywood-ului ultimului deceniu

The 101st Proposition (1993) – o rarã bijuterie cinematograficã romanticã despre una din problemele societãţii coreene de azi

Clone ucigaşe într-un nou serial S.F. coreean

Park Sung-woong e curtat de producãtorii serialului „Bad Guys: Age of Evil”

Eastern Bandits (2012) – o experienţã cinematograficã ineditã, în stilul lui Quentin Tarantino

A treia parte a trilogiei „Face Reader” va apãrea în 2018

Namgoong Min: un actor introspectiv cu înclinaţie spre comedie

One Day (2017) – Kim Nam-gil în cãutarea vindecãrii propriilor rãni

Rustom (2016) – un film de top cu Akshay Kumar inspirat dintr-un caz real

The Age of Shadows (2016) – Song Kang-ho, Gong Yoo şi umbrele istoriei