Dupa o pauza de 4 ani, regizorul lui “I Saw the Devil”, “A Bittersweet Life” si “The Good, the Bad and the Weird”, Kim Jee-won, revine in glorie cu o productie de exceptie, “The Age of Shadows”, debutand si ca producator. Filmul spune povestea unui spion ce a colaborat odata cu Guvernul Provizoriu coreean din China in anii Ocupatiei japoneze in peninsula coreeana, dar care ajuns capitan al Politiei japoneze se vede in situatia de a incerca sa il captureze pe liderul Rezistentei si pe asistentii acestuia, indreptandu-se impotriva tarii sale de bastina. Productia a fost pe placul publicului coreean, obtinand, in toamna lui 2016, incasari de aproape 54 de milioane de dolari la box-office, ceea ce o transforma in a 3-a productie autohtona a anului 2016, dupa “Train to Busan” si “A Violent Prosecutor”. Timp de 3 saptamani la rand a fost nr.1 in box-office-ul coreean. Filmul a castigat nu mai putin de 9 premii (Cel mai bun compozitor, Cele mai bune scene de actiune, Cea mai buna scenografie, Cel mai bun actor intr-un rol secundar – Um Tae-goo (2 premii !), Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cel mai bun actor in rol principal – Song Kang-ho) si a avut parte de nu mai putin de 19 nominalizari la diverse alte premii. Regizorul Kim Jee-won reia colaborarea cu doi actori cu care a mai lucrat, e vorba de Lee Byung-hun, cu care a mai colaborat de 3 ori, ce joaca acum un rol secundar, si Song Kang-ho, cu care a mai colaborat tot de 3 ori, in rolul principal, un rol memorabil, interpretat intr-un stil de mare actor. Gong Yoo e cealalta vedeta din distributia principala, fiind de remarcat faptul ca actorul schimba cu fiecare film registrul de personaje interpretate, nerepetand 2 roluri identice. Excelenta e si prestatia, in rolul secundar Hashimoto, a actorului coreean Um Tae-goo, rasplatit cu 2 premii pentru interpretare. Productia ce a avut un buget de doar 8,6 milioane dolari (spun “doar” tinand cont ca practic regizorul si echipa de la scenografie reusesc sa reconstituie o intreaga epoca, anii ’20, intr-un mod remarcabil – costume, decoruri, atmosfera) a fost finantata de Warner Bros – prima productie coreeana finantata de celebra companie smericana -, avand initial titlul de “Secret Agent”. Criticii de film au laudat “The Age of Shadows”, remarcand, desigur, si mesajul patriotic profund transmis de realizatori.

Anii ’20, Seulul sub Ocupatie japoneza. Jang-ok (Park Hee-soon), un membru important al Rezistentei coreene, incearca sa obtina fonduri pentru miscare, ce trece printr-un moment delicat. Macinata de problemele legate de recrutarea de luptatori pentru independenta, de numaroasele tradari din interior si de masurile autoritatii japoneze, liderul Rezistentei, Jung Che-Sang (Lee Byung-hun) risca tot mai mult. Ca si alti camarazi, Jang-ok e tradat si incoltit de japonezi. La capturarea lui participa noul capitan coreean al Biroului Politiei japoneze, Lee Jung-Chool (Song Kang-ho). Fost colaborator in Shanghai al Guvernului Provizoriu, acesta a tradat si a trecut e partea japonezilor. Rasplata a fost avansarea sa in grad si o pozitie privilegiata. Insa Lee Jung-Chool esueaza in a-l captura in viata pe Jang-ok, iar singura pista ramasa pentru a ajunge la liderul Rezistentei e un fals fotograf si negustor de ceramica contrafacuta, Kim Woo-Jin (Gong Yoo), recent sosit in Seul. Capitanul Jung-Chool afla ca Rezistenta a intrat in contact cu experti in explozibili din Ungaria si ca incearca sa aduca explozibilii in Seul, din Shanghai, pentru atentate de proportii. Pentru a impiedica acest lucru, Jung-Chool incearca sa se apropie de “fotograful” Kim Woo-Jin si sa obtina informatii, profitand de aparenta deschidere a acestuia. Doar ca cei doi sunt simple momeli ale unei partide de pescuit cu prea multe variabile…

Filmul lui Kim Jee-won arunca o privire asupra perioadei tulburi a anilor ’20, cand in contextul Ocupatiei japoneze in Joseon, miscarea de Rezistenta incepe sa se cristalizeze. Strangand donatii sau vanzand obiecte pretioase pentru a face rost de bani pentru arme si explozibili, Rezistenta coreeana incepe sa devina o problema pentru ocupantul japonez. Filmul insista asupra dificultatilor acestei lupte din umbra, in care determinarea, rezistenta pana la limite si… jocul spionilor si tradatorilor sunt decisive. Interesant e ca daca pentru japonezi, acesti martiri coreeni sunt niste teroristi barbari, pentru coreeni, luptatorii pentru independenta ce isi sacrifica vietile in atentate sangeroase sunt niste martiri, eroi nationali, intrand astfel in istorie. Insa regizorul nu se opreste la aceasta perspectiva. La un moment dat, un tradator al Rezistentei e capturat de ai sai, iar superiorul sau ii spune: “Ne vom intalni in Iad”. Ce ar trebui sa deducem din aceasta fraza ? Faptul ca martirii coreeni realizau prea bine ca intrand in istorie prin faptele lor eroice, de fapt, luand vieti – mai mult sau mai putin vinovate in atentate – deveneau niste criminali ce ajungeau in Iad ? O dualitate interesanta pe marginea careia s-ar putea spune multe. Un lucru este insa sigur: faptul ca anexarea Joseonului la Imperiul Japonez a fost un act marsav, la fel cum marsave au fost si atentatele sangeroase comise de martirii coreeni pentru independenta. Restul sunt discutii de nuanta ce doar justifica una sau alta dintre cele doua realitati consemnate de istorie. Productia are un numar mare de actori de top in distributie, si nu trebuie sa va surprinda daca veti vedea un Lee Byung-hun intr-un rol secundar (cel al liderului Rezistentei, Che-Sang) sau un Park Hee-soon intr-un rol de cateva minute la inceputul productiei. E loc pentru toata lumea in “The Age of Shadows”, deoarece regizorul a lasat personajele sa se desfasoare in voie, nu le-a impus limite de timp in interpretarea scenelor, productia depasind 2 ore si 20 de minute. Astfel, daca Lee Byung-hoon interpreteaza un personaj secundar ce apare practic o singura data in film rostind replici, si de inca o data sau 2 ori doar fizic, acesta are deplina libertate de miscare in scena sa. De fapt, fiecare personaj secundar e bine conturat, te familiarizezi usor cu fiecare in parte, si in ciuda numarului mare de personaje, filmul nu are de suferit pe partea de coeziune scenica. Scenariul e bine construit, putin cam lent insa acest lucru e compensat de imagini surprinzatoare, de diverse cadre interesante ce ne permit analiza comportamentului si observarii fiecarui personaj in parte, in mediul sau si intr-un mediu ostil. Sub aspect artistic,filmul e o delectare, un poem trist in note intunecate, o simbioza perfecta intre istorie si fictiune in care eroii renunta la aura lor si isi accepta conditia modesta de oameni. Song Kang-ho are o interpretare deosebita, fiind cu o clasa peste un Gong Yoo tot mai interesant in rolurile pe care le interpreteaza din 2011 incoace. Um Tae-goo, in rolul capitanului japonez Hashimoto, care colaboreaza formal cu personajul lui Song Kang-ho in operatiunea secreta, e un mare castig pentru cinematografia coreeana, avand un rol negativ genial interpretat. Nu mai ramane decat ca regizorii coreeni sa-l coopteze in viitor in cat mai multe roluri negative, in mod sigur intr-o zi va prinde si un rol principal intr-un film de top si va deveni o adevarata vedeta. Remarcabila si coloana sonora, ce culmineaza cu celebrul Bolero al lui Ravel in scena apocaliptica de la final, o muzica ce tradeaza trairile intense si eliberarea personajului principal de demonii trecutului si prezentului, al carui spirit se dezlantuie. O productie completa, un film de top al cinematografiei coreene despre care cu siguranta se va vorbi peste ani.

Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.

Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com