Lee Joon-ki este, in „Criminal Minds”, recentul serial coreean, un fost ofiter SWAT care s-a transferat la Sectia de Investigatii Criminale, departamentul care se ocupa de crimele violente. Si asta dupa ce este martor la moartea unuia din subordonatii sai, in momentul detonarii unei bombe. In plus, copil fiind, e martor la momentul in care tatal sau este ucis de un suspect de crima.
Actorul a dezvaluit diferentele intre a juca intr-un serial istoric si unul cu actiunea in zilele noastre. “Pentru ca serialele istorice au anumite replici clar stabilite, nu poti sa improvizezi. Pe de alta parte, pot juca mai natural intr-un serial cu un scenariu plasat in zilele noastre, pentru ca este actual.”
“Mai mult decat orice, ma bucur ca nu sunt distante mari intre platourile de filmare, cum sunt in serialele istorice, si ca pot lucra in aer conditionat”, glumeste actorul.
“Prima difuzare a unui serial este mereu dificila pentru un actor. Este incitant, dar si dificil. Si pentru ca vorbim de un remake dupa un serial atat de celebru, este si mai dificil. Dar, in loc sa il facem exact precum originalul, s-a incercat sa se imprime un punct de vedere coreean. S-a incercat obtinerea unui serial coreean, cu dialoguri si obiceiuri coreene, jucat de actori coreeni, totul pentru ca telespectatorii sa se simta confortabil in fata televizorului.”
“Criminal Minds” este un remake dupa un serial american celebru, care are nu mai putin de treisprezece sezoane la activ. In serial se descrie intregul proces de prindere al criminalilor cu ajutorul psihologilor criminalisti. Primul espisod a fost difuzat pe 26 iulie, iar cele 20 de episoade vor fi difuzate de tvN pana spre sfarsitul lunii septembrie. Premiera pentru postul privat coreean e data de faptul ca „Criminal Minds” e primul serial difuzat in zilele de miercuri si joi ale saptamanii, lucru ce indica intentia clara de a concura cu cele 3 mari canale – SBS, KBS si MBC – in materie de seriale.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Bluebeard (2017) – Cho Jin-woong între real şi ireal, în rolul carierei
Scenarista recent incheiatului serial coreean “Secret Forest”, Lee Soo-yeon, revine in scaunul regizoral dupa 14 ani cu “Bluebeard”, un thriller psihologic al carui scenariu tot ea l-a scris. In 2012 a mai regizat un segment din omnibus-ul “Modern Family”, insa pana in acest an, cand a impresionat cu scenariul serialului “Secret Forest”, a trait in umbra gloriei filmului ei de debut din 2003, horror-ul “The Uninvited”. De aceasta data genul horror e partial abandonat, pentru a intra pe taramul imaginatiei, jocurilor psihologice si misterelor. Cho Jin-woong, deja un nume important al cinematografiei coreene, cu zeci de roluri la activ in filme si seriale coreene din 2004 pana in prezent, abandoneaza ipostaza de actor de roluri secundare pentru a realiza poate cel mai impresionat rol de pana acum din intreaga sa cariera. Acesta interpreteaza un medic gastroenterolog care fara voia lui se implica intr-un caz de crime in serie ce bulverseaza un orasel din Coreea. Pentru acest rol, actorul supraponderal a trebuit sa slabeasca nu mai putin de 18 kg, noua lui infatisare reprezentand una din atractiile acestei productii. In rolurile secundare, veteranilor Shin Goo (ajuns la 81 de ani !) si Song Young-chang li se adauga o serie de actori mai putin cunoscuti ca nume, dar prezenti in industria coreeana de film si seriale de ani buni, precum Kim Dae-myung, Lee Chung-ah sau Yoon Se-ah. Filmat in decursul a 3 luni, “Bluebeard” a obtinut 8,8 milioane dolari incasari la box-office.
Oraselul Hwajung e terorizat de un sir de crime comise de un criminal in serie de mai bine de 15 ani, iar politia e incapabila sa il prinda pe autor. Dupa o perioada de liniste, seria crimelor se reia, dezghetarea raului Han odata cu venirea primaverii aducand la suprafata un cadavru fara cap si maini. Departe de tumultul vietii din Gangnam, unde ramane sotia de care tocmai divortase, doctorul gastroenterolog Byun (Cho Jin-woong) gaseste in Hwajung locul linistii sale si vindecarii ranilor interioare. Angajat la o clinica a unui coleg, e ocupat de dimineata pana seara cu consultatii si colonoscopii, timpul sau liber fiind aproape inexistent. Locuieste inghesuit intr-un apartament modest inchiriat de la proprietarul unei macelarii, un batran usor senil a carui afacere e tinuta in viata de fiul sau, la randu-i macelar, si de sotia acestuia. Doctorul Byun pare amabil la prima vedere, insa in realitate nu e o persoana sociabila, ori de cate ori colegii de serviciu ii propun anumite activitati comune, gen un pranz sau o iesire in timpul liber, acesta refuzand cu zambetul pe buze si cu mult bun simt. Intr-o zi obisnuita, la clinica lui vine batranul proprietar al macelariei si al apartamentului in care sta, insotit de nora, pentru a i se face o colonoscopie. Ramas singur cu pacientul, sub efectul anestezicelor acesta incepe sa faca o marturisire socanta… E momentul care schimba pentru totdeauna viata doctorului Byun…
Titlul filmului, “Bluebeard” (Barba Albastra), ne trimite la celebrul personaj de basm al lui Charles Perrault, un nobil bogat si puternic, dar cu o infatisare oribila, casatorit in mai multe randuri cu femei frumoase care insa toate au disparut fara urma. Titlul e de fapt o metafora pentru ceea ce se intampla in film, o poveste in centrul careia se afla o familie stranie de macelari si un medic gastroenterolog proaspat divortat si tata al unui copil de 10 ani, care intamplator va intra in contact cu ciudata familie prin inchirierea unui apartament apartinand acesteia. Cho Jin-woong interpreteaza, poate in cel mai bun rol al sau pe marele ecran – ce e chiar primul sau rol principal intr-un film – un personaj framantat de probleme personale, ce incearca sa-si regaseasca echilibrul si sa-si continue viata dupa ce a divortat de sotia sa. Retras in oraselul Hwajung, are timp sa citeasca literatura de mister in weekendurile in care nu are de lucru la clinica, pasiunea sa fiind intelegerea mintii criminalilor si gasirea raspunsurilor pentru faptele pe care le comit. Locuieste intr-un apartament inchiriat de la un macelar, a carui macelarie e la parterul imobilului, si in ciuda faptului ca familia acestuia e una mereu dispusa la dialog, doctorul Byun mereu e ezitant in a socializa. Priveste pe toata lumea cu suspiciune, e retinut si timid si refuza pana si banalele invitatii la masa ale colegilor sau colegelor de la clinica. Pentru toti e un om de treaba, insa mult prea retinut si tacut. Cand incepe sa-si explice deciziile, e strangaci in gasirea scuzelor si se pierde in amanunte. Pe acest fundal, familia macelarului incepe sa i se para suspecta, in momentul in care il vede pe batranul aproape senil cum mananca carne cruda. Daca nora lui e o vorbareata bagacioasa si mereu curioasa, fiul batranului macelar e un individ tacut si dintr-o bucata, care insa cand isi deschide gura da dovada de o indrazneala ce merge pana la obraznicie. O serie de intamplari stranii ii sporesc suspiciunile doctorului fata de “macelari”, cum le spune acesta, mai ales ca oraselul traieste sub teroarea unui cadavru dezmembrat iesit la suprafata raului Han cu putin timp in urma. In momentul in care batranul macelar e adus la clinica pentru o colonoscopie, in timp interventie, aflat sub sedative, acesta incepe sa dea anumite detalii care il socheaza pe doctorul Byun. In baza acestor informatii aflate intamplator, suspiciunile doctorului ating paroxismul, viata lui devenind un calvar, acesta fiind prins intre curiozitatea de a confirma adevarul celor aflate, spiritul sau justitiar invatat din romanele de mister si instinctul de supravietuire. Remarcabila prestatia lui Cho Jin-woong, ca si complexitatea scenariului, ce reuseste sa te tina cu sufletul la gura pana in ultima clipa, oferind rasturnari de situatii spectaculoase. Un thriller psihologic de calitate, peste nivelul multor productii de gen din ultima perioada.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de lasedan si gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
“Dreamcide” – un nou succes absolut al valului Hallyu?
Desi este prematur sa numim “Dreamcide” noul “Descendants of the Sun”, se pare ca noua productie va avea o multime de elemente cheie care ar putea aduce succesul: zombi, calatorii in timp si un elev hotarat sa salveze lumea. In plus, se pare ca regia va fi semnata de un consacrat regizor de film, un talentat regizor de seriale si de efectele vizuale se va ocupa cel mai priceput studiou. Ramane intrebarea daca scenariul va fi la fel de reusit precum se doreste.
“Dreamcide” este adaptarea webtoon-ului cu acelasi nume scris de Hong Jung-hoon, care a avut ca inspiratie romanul scris tot de el. Nu mai putin de 1,4 milioane de abonati au fost curiosi sa afle povestea elevului de liceu care calatoreste in timp cu ajutorul viselor si ajunge in viitor sapte ani mai tarziu, fiind martor la invazia zombiilor care vor distruge omenirea.
Regizorul de film Kim Yong-hwa (“Take Off”, “200 Pounds Beauty”) a semnat pentru a fi producator executiv, iar de regie se va ocupa Kim Hong-sun (“Voice”, “Pied Piper”, “Liar Game”). Monster Union, compania care s-a desprins anul trecut de KBS, va manageria acest proiect, iar Dexter Studio va asigura efectele vizuale. Zvonurile spun ca serialul va fi primul de acest fel la o televiziune coreeana – un serial cinemtografic cu efecte speciale impresionante.
Scenaristul Kwon Soon-gyu (“Warrier Baek Dong-soo”) va scrie scenariul mult asteptat. Acesta a scris si povestea din “Jackpot”.
Preproductia la “Dreamcide” va incepe inainte de sfarsitul anului, iar filmarile vor incepe in 2018, dorindu-se ca primul episod sa fie difuzat in a doua jumatate a anului viitor. Ramane de vazut cat de bine vor prinde subiectele cu iz hollywoodian si pe micul ecran coreean, sa nu uitam ca in prezent ruleaza pe tvN „Criminal Minds”, un remake autohton dupa un serial american de succes la nivel mondial.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Anarchist from Colony (2017) – Lee Je-hoon, îndrãgostit şi rebel în noua producţie a lui Lee Jun-ik
Lee Jun-ik, regizorul coreean din spatele unor succese de casa precum “The King and the Clown”, “Sunny”, “Blades of Blood” sau “Battlefield Heroes”, a devenit, in ultimii ani, cel mai apreciat regizor coreean de filme biografice. Productii precum “The Throne” sau “Dongju: The Portrait of a Poet”, cele mai recente ale sale, nu doar ca au fost apreciate de critici si au fost premiate, dar au ramas deja in istoria filmului coreean drept niste biografii memorabile, pline de acuratete, ale vietii unor personaje ale istoriei mai indepartate sau mai recente ale Coreei, greu de egalat vreodata. Dupa “Dongju”, Lee Jun-ik a ales sa se opreasca asupra vietii unui alt personaj al istoriei coreene a acelorasi vremuri (anii interbelici), de aceasta data mai putin cunoscut, Park Yeol. Profitand de izbitoarea asemanare fizica cu activistul coreean din anii tineretii sale, Lee Jun-ik l-a distribuit in rolul lui Park pe Lee Je-hoon. Devenit celebru odata cu rolul din “My Paparotti” si apoi din k-drama “Secret Door”, unde l-a intruchipat pe Printul Sado, Lee Je-hoon a ajuns la varsta maturitatii artistice, optand pentru roluri din ce in ce ai complexe, care ii pun in valoare talentul. Partenera ii este Choi Hee-seo, ce a aparut inr-un rol secundar si in “Dongju”, o actrita mai putin cunoscuta dar foarte talentata, ce joaca ireprosabil rolul iubitei lui Park. Filmul fiind vorbit in mare parte in japoneza, are in distributie in roluri secundare si actori japonezi, insa actorii coreeni nu de putine ori isi rostesc replicile chiar in japoneza. De remarcat protagonista Choi Hee-seo, ce interpreteaza rolul iubitei japoneze a lui Park, care tot timpul vorbeste in japoneza extrem de cursiv si care are momente in care da de inteles ca incearca sa rosteasca unele replici in coreeana rar, atenta sa nu greseasca pronuntia, cu un evident accent japonez ! Nici nu ti-ar trece prin cap ca de fapt e o actrita coreeana, atat de bine se descurca in aceasta ipostaza. Filmarile au durat doar o luna de zile, din ianuarie pana in februarie 2017, fiind una din cele mai rapid filmate productii ale lui Lee Jun-ik, insa acest lucru nu afecteaza in vreun fel calitatea interpretarii, scenariului si productiei in ansamblul ei, ce e una deosebita. In primul weekend de la lansare, in prima saptamana din iulie 2017, “Anarchist from Colony” a obtinut incasari de 5,9 milioane dolari, ocupand prima pozitie la box-office, incasarile totale ridicandu-se la 16 milioane de dolari.
In Tokyo-ul anului 1923, Park Yeol (Lee Je-hoon) e un tragator de ricsa ce-si castiga existenta cu greu, avand mereu de infruntat aroganta clientilor japonezi. In paralel e poet si are vederi anarhiste, fondand mai multe astfel de grupari, ultima fiind numita “Revolta”. Fascinata de poemul sau “Caine Nebun”, o japoneza, Kaneko Fumiko (Choi Hee-seo), nu doar ca doreste sa se alature gruparii, dar se si indragosteste la prima vedere de Park. Fara a sta mult pe ganduri, ii propune acestuia sa locuiasca impreuna, baza convietuirii urmand a fi un acord de coabitare. “Revolta” era un grup anarhist de sorginte socialista, din care faceau parte si alti coreeni cu vederi similare ce lucrau in Japonia, iar Park avea si un plan, pentru a iesi in evidenta: sa cumpere o bomba din Shanghai si sa o foloseasca pentru asasinarea Printului japonez. Dar lipsa fondurilor, a unor membri hotarati si cu oarecare carte transforma acest deziderat inr-un vis. Desi incearca ei insisi sa creeze o bomba, lipsa de cunostinte ii impiedica sa-si atinga pana si acest tel. Pana cand un cutremur de proportii loveste regiunea Kanto (celebrul cutremur din 1923, ramas si astazi in istorie), iar Tokyo-ul cade in haos. Doar principiile il impiedica pe Park sa nu profite de acest dezastru natural pentru a actiona impotriva autoritatilor japoneze, considerand ca nu poporul japonez e tinta sa. In schimb, in fata revoltelor ce mocnesc, autoritatile pun la cale un plan diabolic, nascut de o minte la fel de diabolica…
Park Yeol a fost un anarhist coreean si un activist pentru independenta Coreei din perioada interbelica, nascut in 1902. Amintirea luptei acelei generatii pentru independenta Coreei (pe atunci numita inca Joseon) e indisolubil legata de celebra Miscare de la 1 Martie 1919, una din primele forme de rezistenta a coreenilor la ocupantul japonez. Puternic influentati de principiul autodeterminarii formulat de Woodrow Wilson, activistii coreeni au dat chiar citire unei proclamatii de independenta. Mai mult de 1.500 de demonstratii la care au participat 2 milioane de oameni au avut loc in Joseon in acea zi, miscarea fiind inabusita in sange de interventia militara japoneza. Park Yeol a participat la acest moment istoric, ce i-a marcat existenta viitoare, sporindu-i frustrarea si sadind in el evidente convingeri anarhiste. Suspectat de autoritatile japoneze ca a participat la Miscare, Park a fost nevoit sa fuga din Joseon in acelasi an, tocmai in Tokyo. Aici si-a castigat existenta ca tragator de ricse, intalnindu-se in paralel cu studenti coreeni activisti, creand un grup anarhist intitulat “Proscrisii” (o satirizare a modului in care erau priviti coreenii de autoritatile japoneze). Din acest grup facea parte si o tanara, Fumiko Kaneko, o anarhista si nihilista nascuta in Japonia. Pana la un anumit punct, copilaria ei a fost una fericita, dar ulterior familia ei s-a destramat, ea insasi nefiind inregistrata in evidentele autoritatilor pana la varsta de 8 ani. Si asta pentru ca parintii ei nu erau casatoriti oficial. Acest lucru a facut-o “invizibila” autoritatilor educationale, invatand carte pe unde apuca, fara a avea vreo diploma oficiala de absolvire a unei scoli. A plecat ulterior in Joseon, la o ruda, care a crescut-o, fara a o infia vreodata, dar cel putin avea un avantaj: a urmat o scoala obisnuita, in sfarsit. Desi tratata cu duritate, trebuind sa suporte corectii si neglijari, Fumiko a fost trimisa la 16 ani inapoi in Japonia la familia ei, ajungand la varsta maritisului. In 1920 ajunge in Tokyo si incearca sa supravietuiasca pe cont propriu. A incput sa fie marcata de miscarea socialista si de amintirile neplacute ale asupririi coreenilor de catre japonezi din Joseon. De la socialism a alunecat spre anarhism si nihilism, iar in 1923 l-a cunoscut pe Park Yeol, ce ii impartasea multe din idei. Impreuna, cei doi au publicat doua reviste in care subliniau problemele coreenilor sub ocupatia japoneza si isi exprimau ideile radicale. Paradoxal, niciodata cei doi nu au facut parte oficial direct din Miscarea coreeana pentru Independenta. Prin activitatea lor au intrat in atentia autoritatilor japoneze, care ii monitorizau, iar dupa marele cutremur din 1923, au fost arestati. Ce a urmat este descris cu lux de amanunte in filmul lui Lee Jun-ik, ce cuprinde ultima perioada a vietii celor doi indragostiti rebeli.
Nu putem trece cu vederea faptul ca “Anarchist from Colony” se inscrie in puternicul curent antijaponez ce a cuprins si industria de film din Peninsula Coreeana, ce redescopera propria istorie prin raportarea la abuzurile comise de japonezi in perioada colonialista. “Blue Swallow”, “Modern Boy” sau “Assassination” sunt deja istorie, pentru ca noi si noi productii de epoca reflecta exploatarea si masacrele comise de ocupantul japonez impotriva populatiei coreene. “Dongju”, “Spirits’ Homecoming” sau recentul “Battleship Island” sunt cele mai indraznete productii recente ce abordeaza aceasta tematica, aducand o usoara nota de victimizare a coreenilor, perfect de inteles in contextul istoric al regiunii. Acelasi sentiment de raceala e insa valabil si dinspre Japonia, care pentru multe orori comise de regimul imperialist nu si-a cerut nici pana in ziua de astazi iertare, unele lucruri find chiar negate cu fermitate. Pe acest fundal, “Anarchist from Colony” nu scapa prilejul de a arata inca o data fata adevarata a Imperiului Japonez interbelic dar, lucru interesant, de a si intinde o mana inspre reluarea dialogului si intelegerii dintre cele doua natiuni. Park Yeol, in mai multe randuri, afirma ca ideile sale anarhiste sunt indreptate nu impotriva poporului japonez, ci a regimului imperial, a clicii din jurul Imparatului, ce impiedica propriul popor sa cunoasca iluminarea si sa-si aleaga singur propria soarta. Mai apoi, exista un moment savuros in film, in care un procuror cu 9 ani mai in varsta decat Park e trimis sa-l ancheteze, iar dialogul dintre cei doi, desi e tinut intr-o sala de judecata, e unul cat se poate de amical si rational. Cu ajutorul unor note de umor evidente, Lee Jun-ik destinde atmosfera incordata, reusind sa transpuna cateva glume ce subliniaza specificul natiunii coreene. Umorul nu umbreste stiulul realist al regizorului, ce pare a fi lasat de mult in urma filmele comerciale de la inceputul carierei sale. Lee Je-hoon ne impresioneaza din nou nu doar cu asemanarea fizica cu personajul istoric, ci si prin interpretarea sa deosebita. Scenariul e plin de consistenta, si desi evolutia evenimentelor e lenta, iar actiunea e un lucru secundar, productia reuseste sa te tina captiva in fotoliu din primul pana in ultimul moment. Ca si celelalte doua productii anterioare, filmul lui Lee Jun-ik e o veritabila fresca a vietii unui activist anarhist mai putin cunoscut pana si coreenilor, dar care are puterea de a-i reda adevarata dimensiune istorica lui Park Yeol, cea de simbol al luptei coreenilor pentru propria independenta nationala. Un film remarcabil, pe care cei ce stiu mai putine despre lupta coreenilor pentru independenta in perioada colonialista nu trebuie sa-l rateze. Istoria este, in definitiv, cea care ne invata sa nu uitam. Trecutul si oamenii sai.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Actorul american de origine coreeana Randall Park se alatura echipei Marvel Cinematic Universe urmand a face parte din distributia filmului “Ant-Man and the Wasp”, in care acesta va juca rolul agentului S.H.I.E.L.D, Jimmy Woo.
Randall Park va juca alaturi de Paul Rudd, ce va interpreta din nou rolul lui Ant-Man, Evangeline Lilly – Wasp, Michael Douglas – ce va fi tatal lui Wasp, in timp ce Michael Pena va fi aliatul lui Ant-Man, alaturi de Hannah John-Kamen, care va juca pentru prima oara in aceasta serie Marvel. Personajul Jimmy Woo a aparut pentru prima data in primul numar al benzilor desenate “Yellow Claw”, in octombrie 1956.
Cunoscut ca unul din personajele principale din comedia celor de la ABC “Fresh off the Boat” din 2015, Randall Park a aparut in mai multe filme, cel mai recent fiind rolul dictatorului nord coreean Kim Jong-un din filmul “The Interview” al lui James Franco si Seth Rogen, din 2014.
Primul “Ant-Man” a avut premiera in 2015 si a strans peste 500 de milioane $. Cinefilii coreeni au cheltuit 28,4 milioane $ (9,8 milioane strangandu-se in primul weekend de la lansare), Marvel fiind foarte apreciat in peninsula. “Ant-Man and the Wasp” este produs de Kevin Feige, regizorul Peyton Reed urmand a lucra din nou alaturi de Paul Rudd si scenaristul Gabriel Ferrari. Personajul lui Paul Rudd este prezent si in “Captain America: Civil War”. “
Ant-Man and the Wasp” urmeaza a avea premiera pe 6 iulie 2018.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Claudia Kim distribuitã într-o producţie hollywoodianã mult aşteptatã
Actrita coreeana Claudia Kim care a avut un rol important in blockbuster-ul celor de la Marvel, “Avengers: Age of Ultron” si-a asigurat un rol intr-un alt mare succes de casa, e vorba de franciza “Fantastic Beasts and Where to Find Them”.
Claudia Kim va fi membru al unui circ de vrajitori, printre colegii de platou numarandu-se Eddie Redmayne, Zoë Kravitz si Johnny Depp, Jude Law alaturandu-se si el distributiei. Filmul e in productie in acest moment, urmand a avea premiera in noiembrie 2018.
David Yates se intoarce ca regizor alaturi de J.K. Rowling care va scrie scenariul. Prima parte din “Fantastic Beasts and Where to Find Them”, care a avut premiera in noiembrie 2016, a reusit sa vanda bilete in valoare de peste 800 de milioane de dolari, fiind un alt succes dupa cel al seriei “Harry Potter” ce a fost o mina de aur pentru cei de la Warner Bros.
Claudia Kim colaboreaza si cu cei de la Netfilx pentru seria TV “Marco Polo”, iar la sfarsitul acestei veri o vom vedea jucand alaturi de Idris Elba si Matthew McConaughey in adaptarea romanului “The Dark Tower” al lui Stephen King. Avand numele coreean Kim Soo-hyun, actrita in varsta de 32 de ani a debutat in 2006 in serialul coreean „Queen of the Game”, aparand ulterior in mai multe seriale de succes din Coreea, precum „Fugitive: Plan B”, „Brain” si „7 th Grade Civil Servant”. In acest an a putut fi vazuta in serialul „Monster”, insa pana in prezent nu a debutat pe marele ecran intr-un film coreean, alegand calea rolurilor marunte in productii Hollywoodiene.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Prison (2017) – Han Suk-kyu şi iluzia puterii absolute
Intr-o inchisoare de maxima securitate, legea este facuta de o singura persoana. Nu, nu e vorba de directorul inchisorii, Kang (Joong Woong-in), o persoana corupta si santajabila, ci un detinut, Jung Ik-ho (Han Suk-kyu). Desi nu apartine nici unei grupari interlope, conexiunile din inchisoare si din lumea din afara il transforma pe acesta intr-un adevarat rege, ce dicteaza totul de dupa gratii. De la crime la comanda la trafic cu droguri, totul e coordonat din inchisoare de o singura persoana, Ik-ho. Restul, de la gardieni la detinuti, sunt simple elemente de decor ale imensului sau palat, unde e rege de aproape doua decenii. In momentul in care in aceeasi inchisoare ajunge guralivul Song (Kim Rae-won), toata luma intra in conflict cu acesta. Fost politist, poreclit Omul cu Coasa, acesta a comis mai multe infractiuni, precum accident cu fuga de la locul faptei, mituire, distrugere de probe, si a ajuns alaturi de cei mai periculosi criminali. Inca de la inceput face cunostinta cu consecintele comportamentului sau plin de tupeu, primind niste corectii ca la carte, pana cand intelege cum stau lucrurile. Drept urmare, pentru a duce o viata lipsita de griji pe perioada detentiei, alege sa se alature celor puternici si face totul pentru a fi remarcat de Ik-ho. Incet, acesta creste in ochii regelui inchisorii si ajunge mana dreapta a acestuia… Dar socoteala de acasa…
Filmul scris si regizat de debutantul in regie Na Hyeon (scenaristul unor filme memorabile, precum “May 18” sau “Heartbreak Library”), “The Prison”, exploreaza, cum o spune si titlul, tematica tipic hollywoodiana a vietii dupa gratii intr-o inchisoare de maxima securitate. Aducand in prim plan o atmosfera specifica unor productii hollywoodiene (chiar de televiziune, precum “Prison Break” sau “OZ”), filmul prezinta dintr-o perspectiva coreeana coruptia specifica conducatorilor unor astfel de institutii publice care trebuie sa corecteze persoanele ce au luat-o pe un drum gresit. Paradoxul este ca tocmai aceasta coruptie ii transforma pe principalii profitori in victime, gardienii devenind simple jetoane in jocurile de amploare ce se fac dupa gratii. Han Suk-kyu are din nou o prestatie imperiala in rolul unui creier din umbra ce-si construieste cu rabdare si cu multi bani un adevarat regat in spatele gratiilor, departe de ochii si banuielile cuiva, punand la cale crime la comanda si alte faradelegi construite cu ajutorul si pornind de la puterea banului. In acest imperiu imaginar creat de el rataceste aiuritul politist Song, interpretat de Kim Rae-won, ce pare pierdut in spatiu, mancand bataie de la toata lumea si luand cu duiumul zile de carcera pentru incaierarile in care tot el cade victima. Desi interpretarea lui este demna de luat in seama, Han Suk-kyu e de departe vedeta filmului, eclipsandu-l cu carisma lui deplina pana si in cele mai oribile roluri negative din cariera.
Filmul a fost un succes de box-office in Coreea, avand 21 de milioane de dolari incasari, si a fost vandut in 62 de tari, o adevarata performanta pentru un film coreean. Filmat pe durata a 3 luni, cu toate ca cea mai mare parte a productiei se desfasoara in decorurile interioare ale unei inchisori, “The Prison” nu dezamageste, oferind 2 ore captivante, fara umorul unui “Violent Prosecutor” si cu multe nuante intunecate (a se citi violente). Jocul protagonistilor e dublat de o echipa de actori secundari de top (Jung Woong-in, Lee Geung-young, Kim Sung-kyun etc) si, de remarcat, lipsesc complet personajele feminine din distributie. Desi pare un film croit strict pentru publicul masculin, “The Prison” nu trebuie ratat de iubitorii filmului coreean in totalitatea lor, are ce oferi.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Secret Forest (2017) – Cho Seung-woo şi Bae Doo-na pe urmele unui misterios criminal în serie
Procurorul Hwang Shi Mok (Cho Seung-woo) sufera in copilarie o operatie pe creier care il face sa nu mai simta nici o emotie, cu toate ca ramane rational. Rece si singuratic, acesta isi urmeaza drumul in viata si ajunge procuror. Dar Procuratura nu e locul “curat” la care visa, o multime de secrete iesind la iveala odata devenit procuror. In ciuda tentatiilor si mediului dominat de coruptie in care activeaza, Hwang reuseste sa-si pastreze integritatea morala, si ajutat de lipsa emotiilor. Neimplicarea in fapte de coruptie si crearea unei bune reputatii il propulseaza in cariera, iar inamicii nu intarzie sa apara. Prezent la locul unei crime, o cunoaste pe locotenent Han Yeo Jin (Bae Doo-na), o politista artagoasa si ambitioasa, cu care ajunge sa colaboreze. Scopul celor doi e simplu: eradicarea coruptiei din Biroul Procuraturii si rezolvarea unui complicat caz de crima in serie.
Serialul a fost in totalitate pre-produs inaintea difuzarii sale de postul tvN, in intervalul 10 iunie – 30 iulie 2017. Tinand cont de acoperirea acestui canal transmis prin satelit in sistem pay-per-view, ce are in jurul a 14 milioane de abonati, serialul nu a inregistrat ratinguri care sa permita o concurenta reala cu serialele difuzate de cei “3 mari”, SBS, MBC si KBS. Totusi, de remarcat ca de-a lungul celor 16 episoade ale sale, a caror difuzare s-a incheiat in Coreea in urma cu 2 zile, “Secret Forest” a avut constant ratinguri de peste 4 %, atingand apogeul de 5,5 % la nivel national la episodul 12. Daca raportam aceste procente la cei doar 14 milioane abonati, rezulta un rating foarte bun pentru un serial de acest gen. Serialul a fost regizat de Ahn Gil-ho, cel care debuta in 2012 la timona lui “Rooftop Prince”, de aceasta data colaborand cu scenarista Lee Soo-youn, cea care a regizat si scris scenariul recentului thriller de succes “Bluebeard”. E primul scenariu pentru un serial de televiziune al lui Lee, si cu siguranta succesul obtinut de aceasta k-drama o va ajuta in cariera viitoare. Protagonistii serialului sunt Cho Seung-woo si Bae Doo-na, doi actori de prima mana ai filmului coreean, care au acceptat sa apara impreuna intr-un serial de televiziune tocmai datorita faptului ca acesta a fost pre-produs. Ar fi fost greu de crezut ca doi actori cu o agenda atat de incarcata ar fi acceptat sa stea la dispozitia echipei de filmare pe durata difuzarii serialului si sa lucreze sub presiune, asa cum e moda in industria serialelor de televiziune coreene.
Cho Seung-woo il interpreteaza pe Kwang Shi Mok, un procuror singuratic ce actioneaza pe cont propriu intr-un Birou al Procuraturii in care musteste coruptia. Vede totul in alb si negru, si tot ce conteaza pentru el este dreptatea. Integritatea sa incepe sa fie pusa sub semnul intrebarii de cineva din umbra in momentul in care se implica intr-un caz de crima. Ajuns pe urmele unui criminal in serie, sfarseste intr-un labirint de mistere, din care trebuie sa iasa cu ajutorul locotententului Han ce o ajuta in caz. Bae Doo-na o interpreteaza pe locotenentul Han Yeo Jin, o politista onesta si extrovertita, absolventa a Academiei de politie, ce a pornit de jos, reusind in cele din urma se se impuna prin calitatile sale profesionale in divizia Crime Violente. Desi e de doar doua saptamani in pozitia de detectiv, e recunoscuta de veterani pentru indemanarea sa. In afara celor doi, alte personaje complica tabloul principal, dandu-i culoare. Lee Jun-hyuk interpreteaza un procuror chipes si de succes ce e urmarit tot timpul de complexul de inferioritate dat de trecutul sau dubios, in timp ce Shin Hye-sun (din “The Legend of the Blue Sea”) interpreteaza o incepatoare cu un simt al mandriei puternic, ce de multe ori ii sta in drum, si care cu nerabdare incearca sa demonstreze ce stie.
Pe langa complexitatea personajelor, explorate in timpul investigatiilor ce le opereaza, serialul ne ofera si o multime de surprize, in momentul in care ajungi sa consideri o persoana demna de incredere trebuind sa constati ca de fapt aceasta are niste intentii ascunse care o determina sa fie intr-un anume fel. Jocul actoricesc de mare finite, venit de la niste actori cu experienta de peste un deceniu in cinematografia coreeana face serialul dramatic si inteligent deopotriva, cu multe momente tensionate si cu un suspans ce te indeamna sa urmaresti si urmatorul episod, pana la final. “Secret Forest” e o alternativa excelenta pentru toti cei ce s-au saturat de k-drame romantice plictisitoare sau de seriale istorice cu actori neexperimentati si pline de clisee. Vizionare placuta !
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Old Bicycle (2015) – un bunic, un nepot şi o bicicletã veche…
Regizorul si scenaristul Moon Hee-young isi uneste fortele cu mult mai cunoscutul scenarist Lee Man-hee (“71 Into the Fire”, “R2B: Return to Base”, “Operation Chromite”) pentru a ne aduce in fata ochilor o productie independenta emotionanta despre o prietenie ce invinge orice bariere intre un nepot si bunicul sau. Lee Man-hee e cel care a scris povestea originala, iar cand vorbim despre tematica copilariei vazute prin ochii unui copil nu putem sa nu ne amintim de un alt scenariu emotionant de-al lui, cel al productiei “When I Turned Nine” (2004). Protagonistii povestii sunt Choi Jong-won, unul din veteranii de top ai filmului coreean, indragit din zeci de filme si seriale, si actorul copil Park Min-sang, care la 11 ani bifeaza primul rol principal din cariera. In rolurile secundare nu pot fi trecuti cu vederea Park Sang-myeon sau Jo An (din Shinning Romance). Fiind o productie independenta, realizata cu buget redus, filmarile au durat doar o luna, de la sfarsitul lui august pana la sfarsitul lui septembrie 2014. Dificultatile financiare au facut ca premiera in cinematografe sa aiba loc abia peste un an, in noiembrie 2015.
Bunicul Choi, cum ii spune lumea, e un batranel artagos, ce se ia la harta cu toti, avand un mare defect: e dependent de bautura. Are o bicicleta veche in care cara tot felul de maruntisuri pe care le vinde prin piata, din profitul obtinut platindu-si cand apuca chiria intr-o camera inchiriata, restul ducandu-se pe vinul de orez. Comerciantii din piata ii stiu naravul si il accepta asa cum e, si, in ciuda conflictelor dese in care intra, e simpatizat de toata lumea, de la omul de rand la seful de post. Intr-una din zile in viata lui apare micul Pung-do, nepotul sau. Ramas orfan in urma mortii tatalui sau, acesta isi cauta bunicul in speranta ca nu va ajunge la orfelinat. Dar ca si bunicul sau, Pung-do e si el o fire incapatanata. Ce se intampla cand doua persoane incapatanate trebuie sa se impace cu soarta si sa imparta acelasi acoperis, care de multe ori e chiar cerul liber ? Desigur, ajung sa faca compromisuri, pentru ca, vorba ceea: “sangele apa nu se face”. Trebuind sa se accepte unul pe celalalt si sa devina familia ce nu au fost vreodata, cei doi ajung, si cu ajutorul oamenilor simpli din piata, sa lucreze cot la cot si astfel ia nastere o relatie de prietenie bunic-nepot unica. Va avea soarta rabdare cu cei doi ?
“Old Bicycle” exploreaza prietenia care se naste intre un nepot si bunicul sau, in momentul in care Pung-do, ajuns in voia sortii dupa moartea tatalui sau, isi cauta bunicul pentru a ramane in grija acestuia, alternativa orfelinatului nefiind deloc una benefica dezvoltarii sale intelectuale si umane. Istet si artagos, pus pe sotii si mereu dornic sa obtina ceea ce-si propune, Pung-do isi cunoaste bunicul intr-un moment delicat al vietii acestuia. Relatia cu fiul sau decedat se racise cu multi ani in urma, astfel ca vestea mortii acestuia il lasa indiferent. Cum la fel de indiferent e si la intentiile nepotului sau de a ramane in grija lui. Cazut in patima alcoolului, singura lui preocupare e sa isi asigure fondurile zilnice pentru a-si cumpara vin de orez. Incapatanarea si istetimea lui Pung-do il vor face pe bunic sa se deschida si, treptat, sa cedeze insistentelor nepotului sau, acceptandu-l in grija sa. Treptat, cei doi se descopera pe sine: Pung-do se maturizeaza, invatand lectii pretioase de viata de la bunicul sau, in timp ce bunicul artagos realizeaza ca avand acum o familie, trebuie sa iasa cu fruntea sus de pe scena vietii si sa lase ceva in urma sa. Prietenia ce ia nastere intre cei doi e una induiosatoare, dincolo de anumite momente comice ce ii dau culoare. Desi realizat cu un buget de film independent, “Old Bicycle” reuseste sa te captiveze prin simplitatea sa. Regizorul ne ofera franturi din vietile unor oameni simpli, ce-si duc traiul vanzand maruntisuri zi de zi prin piete, ce nu au vise marete ci cel mult niste sperante tipic omenesti, realizabile cu pasiune si munca dedicata. Remarcabila interpretarea actorului veteran Choi Jong-won, un bunic care va va merge cu siguranta la suflet prin hazul si omenia sa, in ciuda defectelor numeroase pe care le are. Chiar daca scenariul nu ofera nimic spectaculos, “Old Bicycle” ramane un film de familie de vazut, ce nu abuzeaza de latura melodramatica pentru a ne transmite mesajul sau cald si profund uman.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.
Actorul Yoo Seung-ho, in varsta de 23 de ani, care a jucat rolul printului Yi Sun in serialul istoric “Ruler: Master of the Mask” al carui ultim episod a fost difuzat la MBC pe 13 iulie 2017, a fost unul din putinii actori copii coreeni care au crescut si au devenit actori de succes si ca adulti.
Desi serialul a fost criticat de unii pentru intriga, a fost ajutat pentru a avea rating-uri bune si de jocul actoricesc al lui Yoo Seung-ho, reusind sa mentina un procent de 14% rating si locul fruntas pana la episodul final. Serialul a fost si o rampa de lansare pentru tanarul actor care a renuntat complet la imaginea dragalasa de actor copil din “The Way Home” din 2002, in care juca rolul unui copil crescut la oras care ajunge sa aprecieze viata la tara dupa ce isi pentrece vacanta de vara alaturi de bunica sa sordo-muta.
In serial, printul Yi Sun, care a fost nevoit sa-si ascunda identitatea purtand inca de la nastere o masca pe fata, lupta impotriva organizatiei Pyeonsoohwe, care controleaza tara prin manipularea regelui si prin monopolul asupra proviziei de apa a tarii, tinta ei fiind preluarea tronului. Pentru Yoo Seung-ho, “Ruler” i-a readus increderea in sine ca actor.
“Dupa incheierea serviciului militar, niciunul din cele doua filme in care am jucat, ‘The Magician’ si ‘Seondal: The Man Who Sells the River’ n-a fost bine primit de cinefili si m-am simtit responsabil, fiind actor principal; o vreme am fost ingrijorat de ceea ce ar trebui sa fac in continuare, ce alegere sa fac”, marturiseste actorul intr-un interviu recent. “Dupa ‘Ruler’, ma gandesc ce ar trebui sa fac pentru a auzi ca m-am descurcat la fel de bine ca in acest serial. Obisnuiam sa cred ca nu ma pot descurca in roluri de adult, dar dupa ce am primit rolul lui Yi Sun mi-am regasit increderea ca actor.”
Multi tineri actori care au jucat roluri de printi, inclusiv Park Bo-gum in “Love in the Moonlight” au devenit stele peste noapte. Yoo Seung-ho si-a dorit sa portretizeze un lider pe care tara lui ar trebui sa il aiba. “Printul Yi Sun foloseste deseori sintagma ‘pentru popor’, in acest serial. M-am gandit ca si Coreea ar avea nevoie de un astfel de lider care asculta vocea poporului. Inainte, eram mai putin atent la politica, precum multi altii. Dupa evenimentele recente din politica tarii noastre, am simtit cu adevarat ce dorea sa spuna un citat din scenariul filmului ‘V for Ventetta’: ‘Inca din zorii omenirii, o mana de opresori si-au luat responsabilitatea asupra vietilor noastre pe care ar fi trebuit sa o acceptam pentru noi insine. Facand asta, ne-au luat puterea.” “Ruler” si-a inceput filmarile in perioada in care tara trecea prin punerea sub acuzare a fostului Presedinte Park Geun-hye, avand premiera pe 10 mai.
“M-am intrebat atunci ce am facut eu, si am ajuns la concluzia ca ar trebui sa transmit un mesaj cu ajutorul personajului meu.”
In mai multe proiecte in care a lucrat dupa incheierea stagiului militar, actorul a ales roluri cu o soarta surprinzatoare. In “Remember: War of the Son” din 2015 a jucat rolul fiului care a trebuit sa dovedeasca nevinovatia tatalui sau, care fusese pe nedrept condamnat pentru crima si astepta executia. In “Ruler”, tatal sau – regele, este ucis de capul organizatiei Pyeonsoohwe. “Mi se pare interesant de jucat astfel de roluri. Dar acum simt nevoia sa fac si alte alegeri. Planuiesc sa joc si in roluri mai usoare sau in comedii romantice ori melodrame.”
Legat de trecutul sau de actor copil care a debutat in serialul “Daddy Fish” din 2000, Yoo Seung-ho isi aminteste ca nu ii placea sa joace. “Cand eram mai mic, nu imi placea munca mea. De fapt, destul de recent am descoperit cu adevarat bucuria de a fi actor. Fiecare secunda de filmare este adunata pentru a alcatui o scena si scenele alcatuiesc un serial sau film. Si apreciez faptul ca fac parte din acest proces, realizez mai mult ca oricand ca ceea ce fac eu are un impact asupra telespectatorilor si rezultatelor serialului sau filmului. Acest proces intreg poate fi despre cum sa devin cu adevarat un mare actor.”
Spre deosebire de multi din colegii sai, Yoo Seung-ho nu are vreun cont pe retelele de socializare, nu apare in emisiunile de divertisment de la televizor si nu are prea multi prieteni din lumea show-biz-ului. “Cand nu filmez, viata mea personala nu are nimic special. Uneori nu ies din casa cate o saptamana sau imi ajut prietenul lucrand alaturi de el la ferma lui”, aceasta fiind explicatia data cand a fost intrebat de ce viata lui personala nu este dezvaluita pe retelele sociale. “Nu gasesc nimic suficient de special pentru a arata lumii, si fotografiile cu mancare sau selfie-urile ma fac sa ma crispez.”
Yoo Seung-ho spune ca nu vrea sa se bucure de notorietatea castigata peste noapte. “E minunat ca munca mea este primita atat de bine si ma pot bucura de popularitate, dar nu acesta e scopul meu ca actor. Banii sau faima nu reprezinta pentru mine o prioritate. Vreau sa devin un actor care isi poate continua cariera pentru mult timp.”
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Close Your Eyes (2017) – Baro din B1A4 la debutul pe marele ecran
Hyun-su (Baro) e un tanar ce-si castiga existenta cantand intr-un mall. Sufera de probleme cu vederea, avand un certificat de nevazator, insa asta nu il impiedica sa fie popular printre tinerele adolsecente si eleve ce vin zilnic la mall doar pentru a-i asculta melodiile cantate la chitara. Intre acestea e si Mi-rim (Seol In-ah), o tanara orfana de mama, ce locuieste cu tatal alcoolic ce o terorizeaza cu bataile zilnice. Singura ei alinare o gaseste in minutele petrecute zilnic in compania melodiilor lui Hyun-su si a acestuia, pe care il place. Satula de tratamentul primit acasa, aceasta se decide sa fuga din locul numit “casa” si, pana cand isi gaseste o chirie, se roaga de Hyun-su sa o primeasca la el acasa. Si astfel, relatia dintre cei doi incepe sa prinda contur… Insa in paralel, orasul e terorizat de o serie de crime in serie pe care politia nu reuseste sa le rezolve, opinia publica fiind revoltata ca criminalul e inca in libertate. Intr-una din seri, Hyun-su e martorul unei crime, auzind totul. Insa ce folos acest lucru pentru anchetatori, cata vreme nu poate identifica vizual criminalul ? In preajma lui, la mall, ajung tot felul de persoane, intre care si un scriitor de romane online, care incepe sa-i faca marturisiri macabre despre crimele pe care le comite… in romanul sau. Ezitant, Hyun-su incearca sa contacteze politia…
“Close Your Eyes” e un indragit webtoon coreean ecranizat, dupa moda japoneza, intr-un film pentru marele ecran ce a avut premiera la mijlocul lunii mai a acestui an. Regizat de Kim Sol-mae, un regizor ce provine din lumea serialelor de televiziune (intre altele a regizat seriale precum The 3 rd Hospital si Lottery Trio), filmul marcheaza debutul pe marele ecran a lui Cha Sun-woo, un tanar cunoscut sub pseudonimul Baro din trupa B1A4. Acesta a debutat in paralel pe micul ecran in 2013 in serialul “Reply 1994” si a castigat popularitate ca actor de telenovele cu rolul din “Angry Mom”. Iata ca la 4 ani de la debutul in industria serialelor de televiziune, a reusit si pasul cel mare, aparand in primul rol principal si totodata in primul sau film din cariera. Alaturi de el o vedem pe tanara Seorina (Seol In-ah), actrita si model de 21 de ani, ce e cunoscuta deja pentru roluri secundare in seriale precum “Flower in Prison”, “Strong Woman Do Boong-soon” sau “School 2017”. Scenariul filmului este scris de Ha Seung-hyun, persoana din spatele povestii superbe din “Spring Waltz”.
“Close Your Eyes” este insa un film de o cu totul alta factura decat “Spring Waltz”. In principal e un thriller intunecat cu un criminal in serie, insa nu lipsesc momentele romantice, rezultand o combinatie interesanta de suspans si jocuri romantice tineresti. Realizarea e specifica unui film cu buget redus, apropiindu-se ca stil mai mult de un film de televiziune sau de un serial decat de un film destinat marelui ecran. Dincolo de acest aspect, cele 2 ore ale productiei vor trece pe neobservate, povestea fiind una captivanta, care desi nu exceleaza, reuseste sa te mentina aproape de ea, fara timpi morti. Firul epic imbina misterul, thrillerul si romantismul, iar finalul are clasica rasturnare de situatie specifica genului. E greu sa remarci vreunul din tinerii actori, prestatia lor nu exceleaza sau cel putin nu se ridica la nivelul asteptarilor de la un film destinat marelui ecran, dar pentru debut, lipsa lor de experienta si stangaciile regizorale pot fi trecute cu vederea. Un film de calitate medie, cu personaje minimalist prezentate,
salvat de scenariu si de usoara carisma a protagonistilor, a caror poveste romantica e prea putin exploatata, spre dezamagirea fanilor lui Baro, care probabil se asteptau sa vada mai mult de la acesta. O data merita vazut, insa in mod sigur “Close Your Eyes” va fi repede uitat de iubitorii genului.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
The Last Wolf (2004) – Hwang Jung-min şi Yang Dong-geun, lupii singuratici ai Coreei
Detectivul Choi (Yang Dong-geun) duce o viata stresanta in Seul. Aflat de dimineata pana seara pe teren, la munca de jos, pe urmele infractorilor, nu de putine ori se trezeste umilit de acestia, ultima oara ramanand inchis intr-un lift timp de 3 zile, uitat de toti. Satul de aceasta viata, solicita transferul intr-un sat uitat de lume din provincia Kangwon. Locul pare Raiul pe pamant pentru el: peisaje pitoresti, locatii relaxante unde poate dormi in voie nederanjat de cineva si, mai ales, e locul unde niciodata nu se intampla vreo infractiune. Lumea este linistita si cinstita, astfel ca nici el, nici colegul politist Goh (Hwang Jung-min) de prin partile locului nu au nimic de facut de dimineata pana seara decat sa ajute localnicii fie la arat, fie la alte evenimente neprevazute ce apar in viata rurala. Doar ca intre cei doi exista o mica mare diferenta: daca Goh, plictisit de ani de zile de linistea si corectitudinea localnicilor, vrea sa iasa din monotonie facand orice altceva, detectivul Choi isi doreste exact opusul: o viata traita pana la adanci batraneti in acest mediu. In momentul in care Politia decide sa faca restructurari, ghinionul (sau dupa caz norocul) da peste cei doi parteneri. O directiva de la centru stabileste ca sectiile de politie din tara care nu au rezolvat nici macar un caz in decursul unui an vor fi inchise, iar politistii, detasati la… Seul. Goh e in al noualea cer, visand la adrenalina din Seul, insa Choi e cu nervii la pamant. Drept urmare, fiecare din cei doi va trage intr-o directie diferita: Goh va face totul sa mentina linistea in sat pentru a fi detasat la Seul, in timp ce Choi va face totul pentru a provoca localnicii sa comita o infractiune cat de mica, pentru a rezolva un caz si sectia sa nu se inchida…
“The Last Wolf”, filmul de debut al regizorului coreean Koo Ja-hong, e una din productiile tipice de dinaintea schimbarii la fata a filmului coreean. Indiferent de ce gen vorbim, filmele de dinainte de 2005 au cateva trasaturi comune ce le aseamana. Vorbim de bugetul limitat pus la dispozitia echipei de productie, ce trebuie sa se descurce cu el pentru a transpune in imagini un scenariu nu de putine ori de calitate medie, ce nu exceleaza. Vorbim de actori ce de cele mai mule ori nu au cunoscut consacrarea. Si, nu in ultimul rand, vorbim de o limitare generala a exprimarii de lucruri noi, in aceste filme “de duzina”, strict comerciale. “The Last Wolf” a avut premiera in doar 26 de cinematografe coreene, extrem de putine pana si pentru acum 13 ani, daca aveai niste asteptari sub aspect financiar, si a fost vizionat datorita acestui lucru de doar 47.000 de coreeni, incasarile totale obtinute la box-office fiind de doar 265.000 $. Aceste cifre spun tot despre ceea ce a fost filmul coreean acum 13 ani si ceea ce a ajuns in prezent, iar ca termen de comparatie e suficient sa amintim ca un film documentar din 2014, ce a devenit cel mai de succes documentar coreean din toate timpurile, “My Love, Don’t Cros That River”, ce a fost difuzat in nu mai putin de 806 cinematografe coreene, a avut aproape 5 milioane de bilete vandute si incasari de 32,5 milioane dolari. Vorbim de un documentar ce a avut un buget sub cel al lui “The Last Wolf” de acum 13 ani. Insa ar trebui sa judecam filmele in epoca lor, raportat strict la realitatile acelor timpuri, orice astfel de comparatie avand doar rolul constientizarii unei evolutii sau a unui regres in domeniu.
“The Last Wolf” aduce in prim-plan doi actori promitatori in anul 2004, Yang Dong-geun si Hwang Jung-min. Yang Dong-geun nu a reusit sa faca saltul spre o treapta superioara in cariera sa, desi a fost distribuit in mai multe productii interesante, precum “Address Unknown” a lui Kim Ki-duk, “Dance, Dance” alaturi de un Joo Jin-mo tanar si atragator, “Hae-joo, the Disco King”, “Fighter in the Wind” sau “Perfect Game”. E un actor foarte bun, insa mai degraba se pliaza perfect pe genul filmelor cu gangsteri sau politisti, cele care in prezent au devenit foarte rare sau daca se mai fac, in general se fac cu actori de roluri secundare si cu bugete mici. In schimb, Hwang Jung-min a facut un salt urias in doar cativa ani, devenind in prezent unul din cei mai bine platiti si mai cautati actori din industria coreeana de film, numele lui fiind asociat cu blockbuster-uri precum “Blades of Blood”, “The Unjust”, “New World”, “Ode to My Father”, “Veteran”, “A Violent Prosecutor”, “Asura”, “The Wailling” sau “The Battleship Island”. In roluri secundare ii revedem pe Oh Dal-soo, Oh Gwang-rok sau Jang Hang-seon. Filmul imbina comedia cu actiunea, doza de mister pe care regizorul scenarist incearca sa o introduca in desfasurare fiind nu doar inutila, ci nici macar explicata. Si ne referim aici la titlul filmului, “Ultimul Lup”, ce face legatura intre “lupul” stresat ce fuge de nebunia din Seul, salbatic si singuratic in metodele de lucru, si lupul gasit in padurile din zona rurala unde e transferat, “ultimul lup” din regiune, a carui prezenta nu e suficient exploatata de scenariu pentru a capata o aura de mister. Nota de umor e destul de stearsa si improvizatiile sunt la ele acasa, inspiratia scenaristului fiind criticabila cand vine vorba de umor (si ne referim de exemplu, aici, la scena cu apa de izvor si cu copiii insetati). In multe momente astepti ca glumele sa aiba si o finalitate, insa aceasta intarzie sau se sfarseste prin improvizatii ale celor doi protagonisti, de altfel foarte buni pe partea de comedie, dar care nu au avut sansa unui scenariu prea ofertant, de aceasta data. Filmul abunda in clisee specifice tematicii rurale, ironizandu-se lipsa de educatie si prostia si subliniindu-se natura sincera a omului de la tara, neatins de trasaturile negative ale omului de la oras. Ce merita cu adevarat urmarit in acest film e inversarea de roluri intre politistul de la oras si cel de la sat, primul dorind cu orice pret sa fuga de forfota si nebunia din mediul urban, in timp ce al doilea isi doreste cu orice pret adrenalina si sa fie in centrul atentiei la oras. Distanta dintre cei doi e ca cea dintre plictiseala si epuizare, doua extreme ce fac aparent imposibila o punte de legatura si o armonizare a viziunilor. Si totusi, cei doi trebuie sa convietuiasca si, in acelasi timp, sa isi implineasca aspiratiile. Pe alocuri amuzant si deconectant prin locatiile superbe in care se desfasoara cea mai mare parte din actiunea filmului, “The Last Wolf” ramane o mostra a ce a fost odata filmul de actiune cu accente comice coreean. Descoperirea unor actori cunoscuti in roluri de dinaintea consacrarii nu poate fi decat o placuta experienta pentru cunoscatorii si admiratorii filmografiei lor.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premira in Romania de Elenas (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Festivalul Internaţional de Film Fantastic Bucheon 2017 la final
Startul celei de-a 21-a editie a Festivalului International de Film Bucheon a fost dat pe 12 iulie, fiind invitate 289 de filme din 58 de tari, Festivalul urmand a se incheia maine, 23 iulie.
Comitetul de organizare a anuntat ca biletele pentru filmul de deschidere al Festivalului,“Room No. 7” al lui Lee Young-seung, precum si “Gintama” regizat de Yuichi Fukushima, care va inchide Festivalul, au fost vandute in numai doua minute. Biletele au fost epuizate si pentru alte filme printre care “Coffee Noir Black Brown” regizat de regizorul Jang Hyun-sang, „Ryeohaeng” regizat de Ihm Heung-soon, „Female Prisoner #701: Scorpion” regizat de Shunya Ito si „Assholes” regizat de Peter Vack.
“Room No.7” este un thriller plin de actiune in care Shin Ha-gyun este propietarul unui cinematograf in pragul falimentului, iar Do Kyung-soo este un angajat cu jumatate de norma care descopera secretul din spatele usii inchise a camerei cu numarul 7. Filmul de inchidere,“Gintama”, are un scenariu bazat pe o serie de benzi desenate japoneze care combina S.F-ul cu scenele pline de actiune in care apar samurai si scene de comedie.
In cadrul Festivalului au fost difuzate filme din categoria “red”, a filmelor de groaza, dar si filme fantastice mai temperate care ruleaza in categoria “Blue”. Traducatorii au oferit noua cuvinte cheie printre care iubire, umor, muzica, filme precum “”Cafe 6″ (Taiwan), „Girl from Yesterday” (Vietnam) si „Are We Not Cats” (U.S.) fiind incluse in aceste subcategorii.
Festivalul a avut si o categorie speciala care in acest an s-a intitulat „Contact, Jeon Do-yeon”, fiind dedicata actritei Jeom Do-yeon, in care vor rula 17 filme coreene ale actritei, printre care si „The Contact” din 1997, si categoria „Hong Ki-seon: The Cinema Beyond Suppression”, un tribut adus regizorului Hong Ki-seon, care a decedat in acest an.
Ieri au fost decernate si premiile editiei din acest an, productia independenta americana „The Endless” castigand marele premiu. Premiul juriului a fost castigat de productia spaniola de limba engleza „Black Hollow Cage”, in timp ce productia taiwanezului Giddens Ko „Mon Mon Mon Monsters” a castigat Premiul publicului. In sectiunea Filme coreene fantastice, Cel mai bun film coreean fantastic al anului a fost desemnat „Behind the Dark Night” al lui Shim Chan-yang. Cea mai buna actrita dintr-un film fantastic coreean a fost desemnata Park Ji-soo pentru rolul din „The End of April”. Premiul pentru Cel mai bun actor intr-un film fantastic coreean a fost impartit intre Oh Ryoong (din „The Gravity of Acting”) si Ryu Seong-hyun (din acelasi film). In sfarsit, Premiul NETPAC a revenit productie din Hong Kong „The Village of No Return”.
Maine va avea loc premiera coreeana a productiei japoneze „Gintama”, film care va si incheia festivalul. Inspirat din cele mai populare desene animate ale ultimului deceniu din Japonia, acest live-action il are in rolul principal pe Shun Oguri, fiind o poveste fantastica cu un univers paralel, cu extraterestri in perioada Sogunatului, cu samurai shinsengumi si cu figuri istorice. O a 21-a editie reusita a festivalului coreean, un efort de apreciat al organizatorilor de a incuraja si sustine productiile fantastice coreene, tot mai apreciate la nivel mondial (nu putem uita numeroasele premii castigate anul trecut de productia fantezista „The Wailing”)
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Cocktail (2012) – despre prietenie şi iubire în stil indian
“Cocktail” (2012) e al doilea film al unui tanar si promitator regizor indian, Homi Adajania. Acesta a debutat in 2006 cu drama psihologica “Being Cyrus”, un film indian vorbit in totalitate in engleza, in care protagonist era cunoscutul Saif Ali Khan. Sase ani mai tarziu, in “Cocktail”, a reluat colaborarea cu Saif Ali Khan, ce e protagonistul masculin al productiei romantice in care incearca sa le cucereasca pe Deepika Padukone (Piku, Chennai Express) si pe debutanta Diana Penty (model, a carei prestatie in acest film i-a adus o nominalizare la Premiile Filmfare pentru Cel mai bun debut feminin). Deepika Padukone a fost laudata de critici pentru prestatia ei, considerata cea mai reusita a carierei de pana atunci (ulterior a aparut in Piku, unde si-a depasit performantele actoricesti anterioare), castigand 3 premii si avand o multime de nominalizari. Productia a fost un important succes la box-office, obtinand incasari de 1,7 milioane dolari in ziua premierei. Intr-un final, “Cocktail” a obtinut 12 milioane dolari incasari in India si 4,5 milioane dolari din strainatate. Mai trebuie spus ca echipa de productie a acestui film e in linii mari identica cu cea de la o alta productie de succes din 2009, “Love Aaj Kal” (Love Nowadays), in care protagonisti au fost aceeasi Deepika Padukone si Saif Ali Khan.
Povestea are in centrul ei un playboy, Gautam (Saif Ali Khan), un tip aratos ce flirteaza in cautarea unor distractii de o noapte. Gautam isi incearca norocul cu Meera (Diana Penty), pe care o cunoaste pe aeroportul din Londra, unde aceasta tocmai sosise din India cu sotul ei. Spre surprinderea lui, e refuzat de aceasta, ce ii spune ca e maritata. Dar cum mai e soarta… Meera in scurt timp e lasata balta de sotul ei, ce ii spune fara menajamente ca a luat-o de sotie din interes financiar. In timp ce isi plangea soarta, e vazuta de Veronica (Deepika Padukone), o tanara ce locuieste singura, ce primeste lunar un cec gras de la tatal ei ce ii permite sa duca o viata lipsita de griji in Londra. Veronica, impresionata de drama lui Meera, o accepta pe aceasta sa locuiasca un timp cu ea, iar intre cele doua se leaga o prietenie. Dar intr-una din seri, iesind la un club, cele doua dau peste… Gautam, iar Veronica are o aventura cu acesta. Problemele apar cand parintii conservatori ai lui Gauntam apar, iar mama acestuia nu o agreeaza pe mult prea moderna Veronica. Pentru a iesi din incurcatura, Guantam o prezinta mamei sale pe Meera drept prietena lui, doar ca lucrurile se incurca astfel si mai tare…
Filmul urmareste clasica tema bollywoodiana a unui triunghi amoros, insa vestea buna e ca, spre deosebire de alte productii similare, cei 3 protagonisti ajung sa stie care pe cine iubeste destul de devreme, in desfasurarea povestii, nefiind exploatat un punct culminant sub acest aspect. Povestea de iubire, asa cum e ea, exploreaza evolutia sentimentelor personajelor, care treptat descopera ca dincolo de flirt, dorinte si pasiuni sunt vulnerabile la sentimente. Si asa realizeaza ce inseamna “iubirea adevarata”, odata cu constientizarea propriilor calitati.Firul narativ nu pune accentul pe construirea unei chimii intre personaje, care se cunosc accidental si interactioneaza in anumite limite. Povestea avanseaza firesc, fara a irosi prea mult timp pe evidentele si inevitabilele elemente specifice unei povesti de iubire. Previzibil, inconsistent si conventional, “Cocktail” ofera un umor specific ce se imbina perfect cu romantismul, transformandu-l intr-o productie ideala de urmarit de catre publicul feminin. Deepika Padukone impresioneaza din nou, aratand atat latura vulnerabila a personajului Veronica cat si cea indrazneata. Un film romantic placut si relaxant, chiar daca nu iese cu nimic in evidenta fata de alte productii similare indiene.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate de echipa Creative Mediapentru asiacinefil. Operator subtitrare cinema HD.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
The Taming of the Shrew (2008) – Park Jung-ah între scorpie şi norã model
Pentru Yeon-soo (Park Jung-ah), fiecare zi din viata inseamna o continua distractie. Orfana de mama si fiica a unui speculant imobiliar – sau mai corect spus gangster (Lee Won-jong) -, e rasfatata de acesta si are toata lumea la picioarele ei. Dar intr-una din zile face ce face si agata un tanar atragator, bine crescut, in care vede printul la care viseaza din copilarie, Jeong-do (Park Jin-woo). Timid, perfectiunea intruchipata in opinia indraznetei Yeon-soo, Jeong-do este, insa, ca fire, opusul lui Yeon-soo. Cum extremele se atrag si indrazneala lui Yeon-soo grabeste acceptarea ei de catre cumintele Jeong-do, cei doi incep o relatie ce duce la o neasteptata… sarcina. Relatia celor doi tineri de la inceput nu este pe placul tatalui fetei, care visa sa o marite pe aceasta cu cineva potent din lumea politica, din motive evidente. Cand acesta se implica pentru a curma iubirea celor doi tineri, Yeon-soo fuge de acasa si se refugiaza la tara, la familia lui Jeong-do. Fiind o familie traditionala, mai marii acesteia, pusi in fata faptului implinit (sarcina), accepta casatoria, insa pana la aceasta, tanara trebuie sa treaca printr-o etapa pregatitoare, conform traditiei. Si astfel incepe… imblanzirea scorpiei.
Filmul, dupa cum o spune si titlul, are la baza celebra piesa omonima a lui Shakespeare, “Imblanzirea scorpiei”, fiind o adaptare moderna a ei la realitatile societatii contemporane coreene. Si, cum se putea altfel, tonul comic este pastrat de la inceput pana la sfarsit, spre delectarea spectatorilor. Protagonistii povestii sunt doi actori mai putin cunoscuti dar care au intrat extrem de bine in pielea personajelor interpretate, e vorba de Park Jung-ah si Park Jin-woo. Park Jung-ah e o fosta membra a formatiei de fete “Jewelry”, ce a debutat in 2003 in filmul “Madeleine” si a aparut in mai multe seriale, cele mai recente fiind “Oh, My Ghost !” si “Glamorous Temptation”. Insa rolul dn “Smile Again” a fost cel care i-a adus premiul pentru Cel mai bun rol secundar intr-un serial KBS. Nu intamplator in coloana sonora a filmului au fost incluse mai multe hit-uri ale formatiei Jewelry, cum e cazul lui “One More Time”. In ce-l priveste pe Park Jin-woo, de acesta ne amintim din rolul de debut pe marele ecran in “My Little Bride”, unde a avut-o ca partenera pe Moon Geun-young. Desi a mai aparut intr-o multime de seriale, nu a mai avut, de atunci, un rol care sa se bucure de popularitatea celui de la debut. In schimb, in rolurile secundare avem parte de o multime de figuri cunoscute, precum Lee Won-jong sau Yang Geum-seok, dar si de Kim Tae-ho, un actor care la un an de la filmari se stingea intr-un tragic accident de motocicleta.
“The Taming of the Shrew” e o savuroasa comedie romantica de la sfarsitul perioadei de glorie a genului, de dupa renasterea filmului coreean de la inceputul anilor 2000. Se stie ca in paralel cu explozia Hallyu, si filmul coreean pentru marele ecran a progresat, iar principalul gen “vinovat” pentru aceasta renastere a fost chiar comedia. O serie de comedii cu gansgteri, romantice sau cu adolescenti (My Sassy Girl, Sex is Zero, My Wfe is a Gangster) au prins atat de bine la public incat producatorii au speculat momentul, iar in cativa ani asistam la o inflorire a genului comediilor romantice sau de actiune. Insa spre sfarsitul primului deceniu al acestui secol perioada a inceput sa apuna in primul rand datorita exploziei serialelor de televiziune, ce au acaparat publicul amator de romantism si umor. “The Taming of the Shrew” e o comedie plina de clisee, insa realizata in stilul vechi, neoccidentalizat, adica al comediilor de la inceputul anilor 2000. Povestea nu este una complicata, pe alocuri unele lucruri chiar scartaie putin in scenariu, dar nu deranjeaza. Comedia e cuvantul de ordine, insa aceasta se imbina cu romantismul si cu actiunea, ceea ce face filmul captivant. Actrita Park Jung-ah e o delectare in rolul “scorpiei” de bani gata in cautare de distractie si baieti frumosi, ce cade in capcana propriilor asteptari, acceptand inclusiv sa se lase “imblanzita” doar de dragul unui print modern timid si manierat ca Park Jin-woo. Totusi, acesta din urma parca e prea sters in rolul sau, intreaga atentie a camerelor de luat vederi fiind acaparata de Jung-ah. Mai mult decat atat, intrarea micii “scorpii”in lumea familiei viitorului ei sot aduce cu sine o avalansa de personaje secundare ce umbresc si mai mult expunerea lui Jin-woo, care aproape dispare din peisaj in a doua parte a filmului. Exista chimie intre cei doi, dar scenariul nu prea lasa ca aceasta sa se manifeste, accentul fiind pus pe latura comica a relationarii tinerei cu familia viitorului sot si viceversa, a lui cu familia viitoarei lui sotii. Umorul este de calitate, existand unele momente de-a dreptul exasperant de comice, si mai e ceva: jumatate din film actiunea se muta din agitatul Seul intr-un sat de pe coasta estica a Coreei, in care traditia e respectata de secole. Practic toata lumea se imbraca in costume traditionale, si o calatorie inapoi in evul mediu parca incepe, asistand la o adevarata lectie despre cultura si traditiile acestei natiuni, spusa intr-o nota cat se poate de vesela. Un film ce merita savurat pentru tonul sau optimist, umorul de calitate si prestatia unei Park Jung-ah incantatoare. Pacat ca in ziua de astazi nu se mai fac comedii autentic coreene, ca aceasta…
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Shin Dong-wook: “Mã bucur de fiecare moment în care pot juca”
De fiecare data cand apare este inconjurat de mister. Stie adevarul, dar este tacut. Shin Dong-wook (“Wish Upon a Star”, “Soulmate”) interpreteaza rolul unui preot curajos, in serialul difuzat pana recent in fiecare luni si marti de cei de la MBC, “Lookout”. Serialul a marcat reintoarcerea actorului in serialele de televiziune dupa sapte ani.
Actorul sufera de o boala rara, sindromul dureros regional complex, care nu are inca o etiologie clar stabilita; a inceput sa fie tratat pentru acest sindrom inca din 2011 cand a fost diagnosticat, iar starea lui de sanatate s-a imbunatatit, permitandu-i sa accepte un nou rol.
Rolul ales de actor pentru reintoarcere este cel din “Lookout”, scenariul serialului descriind vietile unor oameni care au pierdut oameni dragi, ucisi de criminali si coruptie, si ale caror vieti au fost distruse. Victimele se aduna in grupuri pentru ca impreuna sa treaca mai usor peste dificultati, si lupta pentru dreptate.
I: Au trecut sapte ani de la “Wish Upon A Star”. Cum e sa fii iar pe platoul de filmare?
R: Inca trebuie sa iau tratamentul, dar starea mea de sanatate s-a imbunatatit considerabil. Ma bucur de fiecare moment pentru ca pot juca, din nou. Nu mi se pare dificil si ma bucur mult de fiecare filmare si datorita regizorului, care este foarte talentat, dar si datorita intregii echipe. Interpretez un personaj tacut care se retrage exact atunci cand vreau sa incerc ceva nou, asa ca nu sunt pe platou pentru mult timp si regret lucrul asta.
I: Ai starnit curiozitatea telespectatorilor si i-ai derutat de multe ori: ai fost un preot misterios care este legat de Kim Young-kwang fara sa se stie de ce si ai fost invatat sa fii liderul intregului grup Lookout.
R: Regizorul m-a rugat sa imi pastrez o aura de mister. Stiam inca de la inceput ca sunt fratele vitreg al personajului lui Kim Young-kwang, am scris 30 de pagini atunci cand mi-am analizat personajul. La inceput, am jucat cu intentia de a convinge telespectatorii ca sunt liderul grupului, asa ca, daca i-am derutat, inseamna ca am reusit.
I: Cum ti s-a parut personajul Lee Kwan-woo? Cum a devenit preot si cum ti-ai imaginat ca fratele sau vitreg a devenit procuror?
R: In serial, tatal lui Kim Young-kwang o stranguleaza pe mama mea si cineva doreste razbunarea acestei morti si traieste ducandu-si la indeplinire scopul. In liceu, personajul meu a trecut printr-o faza mai dura a adolescentei si a fost extrem de rebel, dar a intalnit un preot care l-a indemnat sa mearga pe calea preotiei. Un fiu a devenit imaginea razbunarii, in timp ce celalalt si-a depasit trecutul intunecat cu ajutorul credintei. Asta am gandit cand am analizat si mi-am imaginat trecutul lui Lee Kwan-woo.
I: S-a spus de multe ori ca hainele preotesti ti se potrivesc.
R: Hainele preotesti sunt foarte calduroase. La un moment dat am glumit cu stilistul, intrebandu-l daca poate sa le faca din o panza mai subtire. Materialul nu respira. Am intrebat un preot cum ar trebui sa fie robele si mi-a spus ca preotii au libertatea sa aleaga ce li se potriveste lor. Majoritatea sunt slabi cand intra in preotie, dar cu trecerea anilor cresc in greutate. Pentru ca planuiesc sa poarte aceste vesminte toata viata, comanda o masura mare. Pentru ca nu exista reguli cu privire la dimensiune, s-a hotarat ca vesmintele sa fie facute dupa dimensiunile mele.
I: Am auzit ca ai cautat un preot adevarat si ai studiat ce face in fiecare zi.
R: Da, am cautat la intamplare o biserica catolica in zona in care locuiesc si dupa ce am gasit, am invatat cum sa tin o slujba, postura corpului, ce accent sa folosesc. Preotul mi-a recomandat si o carte pe care am citit-o. Fiind catolic, nu mi-a fost greu sa invat aceste lucruri.
I: In serial, joci alaturi de actori ca Kim Young-kwang si Kim Tae-hoon.
R: Am mai multe scene in care joc alaturi de Kim Young –kwang si am vazut cat de mult se daruieste fiecarei scene. Kim Tae-hoon este foarte bland si ma invata multe lucruri. Descopera si imi spune lucruri pozitive legate de mine, de care nici nu am fost constient pana acum.
I: La final, te rog sa transmit cateva cuvinte fanilor.
R: A trecut mult timp; va multumesc pentru atentia acordata serialului. Toata lumea se concentreaza pe platoul de filmare si speram ca acest lucru sa se vada.
“Lookout” este povestea unui grup de oameni care se aduna pentru a-si face dreptate dupa ce pierd oameni dragi lor, acestia fiind ucisi de criminali. Grupul este format dintr-un avocat, un procuror, un hacker si o persoana foarte timida. Acestia doresc ca criminalii sa primeasca pedepsele meritate si aleg sa isi faca singuri dreptate din cauza coruptiei din interiorul sistemului de justitie din Coreea de Sud.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
A Light Sleep (2008) – o dramã realistã despre o adolescenţã cenzuratã
“A Light Sleep” este o productie independenta coreeana regizata de Lim Sung-chan, o drama despre adolescenta si consecintele insingurarii fortate intr-o lume indiferenta. Lansat in anul unor filme de mare succes, precum Speed Scandal, The Good, the Bad and the Weird, A Frozen Flower sau Portrait of a Beauty, productii in mare parte cu bugete ridicate despre care s-a vorbit mult (sa nu uitam controversele pe care le-au nascut A Frozen Flower si Portrait of a Beauty, la vremea respectiva), “A Light Sleep” a trecut aproape neobservat in peisajul cinematografic coreean. Si asta in conditiile in care un alt film independent al aceluiasi an, “The Chaser”, a vandut nu mai putin de 5 milioane de bilete, devenind al treilea film al anului la box-office. Productia de fata este una de o cu totul alta factura, un film de festival cu evidente limitari bugetare, pe alocuri filmat cu stangacie, al carui subiect ridica multe semne de intrebare spectatorului, dar si lasa in urma lui multe intrebari nelamurite de catre regizor. Fiind primul si ultimul lui film de pana acum, lucrul e explicabil. In rolul principal o avem pe Lee A-jin, o tanara actrita debutanta la 17 ani pe micul si marele ecran, ce nu a reusit sa se impuna pana in prezent in ciuda frumusetii sale, aparand doar in cateva roluri secundare in seriale produse de posturi tv mai mici (Operation Proposal, Vampire Prosecutor 2, Vampire Detective). In rolul prietenei sale de scoala o vedem pe mult mai cunoscuta Hong Ah-reum (din Tears of Heaven sau God of War), si ea debutanta pe marele ecran. Interesant e ca cele doua tinere actrite au aparut impreuna, in acelasi an 2008 si in anul urmator, intr-un serial de familie intitulat “My Precious Child”. Filmul a fost proiectat in cadrul celei de-a cincea editii a Festivalului de film coreean de la Paris, in 2010.
Yul-lin (Lee A-jin) e o adolescenta care la prima vedere pare ca orice tanar de varsta ei: e absenta cu mintea de la cursurile de la scoala, e fascinata de lumea din jurul ei, accepta prietenia unui baiat si intarzie acasa ratacind cu acesta ore in sir in plimbari la intamplare. In realitate, Yul-lin e o cu totul alta persoana. Suferind de insomnie, ia pastille pentru a putea dormi, iar cand o face, ar dori ca nimeni sa nu o mai trezeasca din lumea viselor. Nici macar sora ei prescolara, Da-rin, care mereu e flamanda sau se simte singura. O are in grija, fiind, de acum singura ei familie. Tatal i-a murit intr-un accident de masina in care autorul, neidentificat, a fugit de la locul faptei, iar mama i-a murit in spital, lasandu-i mostenire nota de plata a spitalizarii. Grija unui copil prescolar nu e una neglijabila, mai ales pentru o adolescenta ce are cu totul alte preocupari decat sa creasca un copil mic. Si nu de putine ori e expusa riscului de a pierde custodia micutei Da-rin, ce risca sa ajunga la orfelinat. Pe acest fundal, viata lui Yul-lin trebuie sa mearga mai departe, tanara recurgand la orice mijloace pentru a face rost de bani. Insa sufletul ei este gol…
Filmul lui Lim Sung-chan se centreaza pe cateva zile din viata unei adolescente, Yul-lin, a carei viata e intr-un continuu haos de la despartirea tragica de parintii ei, ce s-au stins in urma cu 2 ani. Aceasta trebuie sa aiba grija de sora ei mai mica, Da-rin, ce urmeaza sa mearga la scoala si care nu intelege mai nimic din lumea in care traieste. La fel se poate spune si despre Yul-lin, ce nu intelege de ce s-au intamplat anumite lucruri si de ce a ajuns in aceasta situatie, de a fi cap de familie la doar 16 ani. Yul-lin e un personaj maturizat inainte de vreme, care incearca sa traiasca, atat cat poate, varsta adolescentei. Accepta sa iasa cu un baiat, care se dovedeste a fi chiar cel pe care a pus ochii buna ei prietena, insa ea stabileste regulile relatiei, una destul de stranie cata vreme ii interzice baiatului sa o sune, sa-si scrie mesaje sau sa-i faca agenda. Yul-lin insasi este o ciudata: sufera de insomnie, iar acceptarea intalnirii cu un baiat se dovedeste a fi doar o parte din tratamentul anxietatii sale, in conditiile in care medicul i-a pus in vedere ca nu ii va mai prescrie tablete pentru somn. Incearca sa se deschida, sa-si vindece problemele de una singura, insa de fiecare data esueaza in a relationa normal cu cei din jurul ei. Realizeaza ca lumea in care traieste e una pur materialista, in care totul se invarte in jurul banului si interesului. Ea insasi invata aceasta lectie si, pentru a o putea intretine pe sora ei mai mica, nu ezita chiar sa isi vanda trupul pentru bani, un lucru spus cu multa subtilitate de regizor. Yul-lin e prinsa intre limitele varstei sale – dorinta de a avea o relatie normala cu un baiat de varsta ei, de a iesi la intalniri, de a fi apreciata pentru a creste increderea de sine – si maturizarea ei prematura (responsabilitatea de a aduce un ban in casa prin orice cai – inclusiv furt, prostitutie etc). Neavand un indrumator adult in preajma ei decat un unchi fata de care e foarte distanta si in care nu are pic de incredere, Yul-lin ajunge sa pluteasca in deriva si sa esueze in a-si depasi conditia si trauma sufleteasca. Realizeaza ca nu e inteleasa de nimeni, motiv pentru care face exact ceea ce nu trebuie: se izoleaza in lumea ei tacuta, formata din imagini si vise. Ravneste tot timpul dupa un somn linistit, incepe sa-si faca poze in timp ce viseaza cu ochii inchisi si asta doar pentru a imortaliza o clipa de liniste pe care si-o doreste vesnica. Somnul linistit e singurul ei refugiu in fata suferintei de zi cu zi a sufletului, si indiferenta ei totala fata de anturaj, ce spectatorului i se poate parea enervanta, explica tocmai dorinta de a evada din aceasta realitate in care nu e ascultata si inteleasa de nimeni. Toti o intreaba daca este bine, de la consiliera scolara la medic sau unchiul sau, iar ea raspunde tuturor cu zambetul pe buze ca totul e bine, dand impresia pe dinafara ca e stapana pe situatie. In realitate, aceasta respinge aproape instinctiv ideea ca cineva ar putea sa-i controleze viata, iar in relatia cu ceilalti acest lucru devine evident din gesturi minore: refuza sa-l lase pe baiat sa-i care ghiozdanul, refuza ajutorul celor din jurul ei, etc. Refuzul e cuvantul ei de ordine, insa ajunsa din nou in singuratatea lumii ei interioare adevarurile incep sa fie rostite cu glas tare, demonstrand lupta intensa pe care in interior o duce aceasta adolescenta cu amaraciunea si poverile vietii. Intreaga emotie a filmului sta in trairile personajului principal, ce transmit o tensiune stranie accentuata de faptul ca regizorul nu ne ajuta cu nici un indiciu sa intelegem personajul. Unora, Yul-lin li se va putea parea a fi o nesuferita ingamfata, imposibil de inteles, dar daca apare aceasta senzatie, inseamna ca regizorul si-a atins scopul, reusind sa ne transmita exact ceea ce dorea. Yul-lin e un personaj mult mai complex decat pare la prima vedere, iar tensiunea acumulata pe parcursul filmului e ca cea a unui vulcan pe cale sa erupa. Probabil supapa de evacuare a tuturor frustrarilor acumulate de adolescenta e tocmai somnul lin la care ravneste tot timpul, care se apropie si el de un final odata cu ultimele pastile prescrise de medic… O drama reusita in care trairile personajului principal sunt potentate de o coloana sonora superba, ce parca ne invita in lumea viselor la care ravneste Yul-lin.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Hwarang: The Poet Warrior Youth (2016/2017) – povestea romanţatã a luptãtorilor de elitã ai Sillei
“Hwarang: The Poet Warrior Youth” (avand titlul initial de Hwarang: The Beginning) este o k-drama istorica de 20 de episoade in care accentul este pus pe latura romantica a povestii. Difuzat in iarna lui 2016/2017 de postul KBS2, serialul a fost in totalitate pre-produs, la data difuzarii primului episod filmarile fiind incheiate. Contrar asteptarilor si avand o distributie plina de actori tineri si aratosi, ratingurile au fost dezamagitoare, abia atingand o medie de 7%, in conditiile in care 5 episoade nici macar nu au intrat in topul primelor 20 de productii tv difuzate in zilele respective. Actiunea serialului se petrece in timpul domniei regelui Jinheung, cel de al 24-lea monarh al regatului Silla, care a trait o perioada avand numele de familie Kim si prenumele Sam Maek-jong. Acesta s-a nascut in anul 534, tatal sau fiind printul Galmun (fratele mai mic al regelui Beopheung iar mama sa era fiica acestui rege) deci un copil nascut dintr-o casatorie consangvina, care se practica in regat pentru a pastra si perpetua acel “os sacru” sau “os domnesc” necesar pentru a mosteni tronul.
Grupul Hwarang a luat fiinta in sec.VI ( in regatul Silla, unul dintre cele Trei Regate) sub tutela statului, in dorinta de a instrui si educa tinerii nobili in vederea preluarii viitoare a responsabilitatilor de functionari in aparatul de stat, dar si de a apara cu propria viata institutia regala. In acest scop au fost selectati tineri ai caror parinti faceau parte din randul nobilimii, si deoarece erau prezentabili si frumosi au mai fost denumiti si “Cavalerii Floare”. Tinerii care erau cooptati in acest grup elitist si inchis erau instruiti in diverse si multe discipline, printre care manuirea armelor, religia, artele martiale dar si muzica, dansul si etica. Pe langa studierea artelor, stiintelor, etc. invatau si modurile de guvernare dar si “Cele cinci relatii” create de calugarul budhist Wong-wang, in care se specificau cinci principii obligatorii: loialitatea – fata de Rege, fata de parinti si prieteni dar si obligatia de a nu parasi niciodata lupta si de a nu ucide inutil. Cunoscuti ca cei mai viteji si disciplinati supusi ai regatului Silla, reprezentativ fiind renumitul si viteazul general Kim Yu-shin pe care l-a transpus in drama “Queen Seon Deok” actorul Uhm Tae-woong, Cavalerii Floare reprezinta o pagina vie din istoria regatului Silla. Vom avea astfel prilejul sa aflam despre istoria infiintarii acestui grup de elita care transcende peste timp, fictiunea imbinandu-se cu istoria reala.
Cand predecesorul sau, regele Beopheung, a murit, mostenitorul tronului, regele Jinseung, avea doar sapte ani si neavand capacitati decizionale, cruciale in conducerea unui stat, aceste atributii au fost preluate de mama sa, Doamna Ji So care, constienta de fragilitatea fiului ei si de pericolul permanent in care se afla acesta, il incredinteaza pe copil unui slujitor credincios cu porunca de a-l apara si a-l ascunde de ochii oamenilor. Astfel, acest rege necunoscut creste si ajunge un tanar al carui chip il stiu doar o mana de oameni, cei care au nesansa sa afle ca el este regele fiind suprimati rapid de slujitorii reginei. In cel de al 12-lea an de domnie, regatul Silla era cel mai mic si mai slab dintre cele Trei Regate, regina Ji So asigurand regenta fiului ei, o regenta tulburata de luptele si intrigile dintre cele trei puteri nobiliare care dominau regatul. Aceste puteri erau impartite in oamenii reginei, cei impotriva reginei si cei neutri. Aceste trei clanuri deosebit de bogate isi imparteau periodic puterea si succedau pe rand la guvernare, deciziile lor fiind egale cu ale reginei, ca atare si ambitiile lor incep sa creasca si unii incep sa ravneasca la tron. Dar pentru a ajunge acolo, trebuie sa afle cine este regele pentru a-l putea detrona, pornindu-se astfel o vanatoare pentru a-i afla identitatea. Regina isi da seama de pericol si pentru a contracara actiunile periculoase pornite impotriva fiului ei, hotaraste sa adune toti fiii tineri ai nobililor sub pretextul ca va infiinta o trupa de elita avand ca scop apararea regelui, de fapt o forma subtila de prizonierat pentru ca seniorii sa nu poata face nici o miscare, fara a pune in pericol viata copiilor. Astfel ia fiinta Casa Hwarang, in care locuiesc acesti tineri nobili frumosi si educati dar atat de diferiti, in care vor invata ce este loialitatea, prietenia si sacrificiul suprem pentru binele altuia, si in care, la un moment dat, incep sa circule zvonuri precum ca regele face parte din randurile lor. E momentul in care incepe o serie intreaga de necazuri si suspiciuni.
Kim Sam Maek Jong (Park Hyung-sik, un tanar actor de 26 de ani care face parte din noua generatie ce incepe sa se impuna in lumea k-dramelor, avand deja cateva aparitii notabile si premiate in What Happens to My Family?, High Society, Strong Woman Do Bong Soon), din cauza ca a fost nevoit sa se ascunda, devine tot mai singuratic si suspicios cu cei din jur, notiunea de incredere fiindu-i complet straina; este un amestec ciudat de sensibilitate, mila si aroganta fata de colegi, nu are nici un prieten in afara de Pa Oh, cel in grija caruia fusese incredintat pe cand era copil. Satul de moartea pe care o semana in jurul sau fara sa vrea si care ii produce atata suferinta, doreste sa-si dezvaluie identitatea, dar mama lui il opreste spunandu-i “ca nu a venit inca timpul”, asa ca este nevoit sa incerce ceva pe cont propriu si, profitand de faptul ca este un bun luptator, se inscrie si el in noua trupa de razboinici de elita Hwarang. Stand la comun cu ceilalti camarazi, incepe sa invete impreuna ce este sinceritatea si prietenia, sacrificiul dar si frica de a pierde ceea ce iubesti, ceea ce ii va slefui caracterul, devenind un om mai puternic si curajos, hotarat si capabil sa faca fata provocarilor viitoare. Suferind de insomnie, descopera ca o fata -Aro, are darul de a-l linisti aducandu-i pacea si linistea in sufletu-i zbuciumat, spunandu-i povesti. Va deveni unul dintre cei mai mari regi ai statului Shilla, triplandu-i teritoriul prin talentul sau de mare politician si strateg desavarsit, dand o atentie deosebita dezvoltarii culturii.
Moo-Myung/Sun-Woo (Park Seo-joon, un alt tanar actor foarte apreciat si premiat in ultimii ani, ce a jucat in “Kill Me, Heal Me”, “She Was Pretty”, “Fight for My Way”, etc.) creste la tara alaturi de prietenul sau Mak Moon, salbatic si liber, alergand, luptand pentru a-si apara prietenul, cutreierand campurile inmiresmate sau odihnindu-se la umbra copacilor, ascultandu-l pe Mak Moon povestind cu drag despre sora lui. Tot acest trai fara grija ia sfarsit atunci cand, ajunsi in capitala, prietenul lui este omorat si el ranit grav, ceea ce il face sa devina plin de ura, iar dorinta de razbunare il va transforma intr-un om violent si inchis in sine. Reuseste printr-o intamplare sa intre in trupa Hwarang, unde va invata si el despre prietenie, sacrificiu si curaj. Datorita spiritului sau liber, este greu de disciplinat, intrand deseori in conflicte care degenereaza in adevarate incaierari, fiind la un pas de a fi dat afara din Casa Hwarang. Crezandu-se a fi un om umil, va descoperi cu furie si uimire ca face parte din alta clasa sociala si ca viata lui este un lung sir de secrete, trezindu-se in situatia de lua hotarari grele de care atarna soarta unui popor. Curajul, cinstea si altruismul il vor face sa treaca peste dorinta lui de razbunare si peste ura pe care o simtea fata de cei care i-au rapit prietenul si, lasand dusmania la o parte, sa ajute la preluarea puterii din mainile celor care de prea multi ani au condus tara numai in propriul interes.
Kim Ah Ro (Go Ara – Snow Flower, You’re Surrounded, Reply 1994, etc.), frumoasa inzestrata cu darul povestirii si o imaginatie bogata, cucerindu-si ascultatorii cu povestiri care mai de care mai incarcate de mister si imprevizibil – firea ei vesela ascunzind o mare suferinta, pierderea mamei – locuieste doar cu tatal, un medic renumit ce traieste modest ajutand pana la sacrificiu persoanele care au nevoie de el. De la tatal sau deprinde cunostinte despre medicina pe care le pune uneori in practica atunci cand e nevoie. Are o personalitate greu de stapanit, vesela si avida dupa bani, pentru care nu se da in laturi de a face fel de fel de munci. Va intra si ea in Casa Hwarang, unde va ajuta la treburile gospodaresti, dar acordand si ajutor medical tinerilor raniti in antrenamente sau in desele incaierari. Va deveni obiectul geloziei intre Moo Myung si Maek Jong, dar si pastratoarea secretului unuia si a decoperirii identitatii altuia, fapt care ii pune viata in pericol. Prinsa fara sa vrea in jocurile politice si intrigile murdare de la Palat, sufera cand descopera ca mama i-a fost sacrificata pentru ambitiile si razbunarea unei femei care a crezut ca astfel il va castiga pe barbatul care fugise de ea.
Yeou (Jo Yoon-woo), socotit cel mai chipes barbat care farmeca deopotriva femei si barbati, Banryu (Do Ji-han) cu inteligenta sa rece si renumele de barbat dur si greu de abordat, Soo Ho (Choi Min-ho) un afemeiat notoriu, Han-Sung (Kim Tae-hyung) cel curios sa afle cat mai multe lucruri, sunt alti tineri care se pregatesc in Casa Hwarang sa devina din “manjii naravasi la care nu li s-a pus capastru, niciodata”, baza schimbarii politice a regatului.
Actori tineri, intriga si suspans, mistere si secrete, toate fac acest serial sud-coreean unul demn de urmarit. De asemenea, mare parte din coloana sonora este asigurata de protagonistii serialului: Park Hyung-sik, Park Seo-joon, BTS, dar si de Hyo Rin, Yang Yo-seob, iar partea instrumentala de Oh Joon-sung.
Prezentare realizata de Iuliana – asiacinefil
Personaje feminine riscante pe micile şi marile ecrane din Coreea
In contrast cu carisma personajelor masculine, care au demonstrat o puternica prezenta in cinematografia coreeana, personajele puternice de sex feminin au fost putine si rare. In trecut, prezentarea unui personaj feminin puternic nu reprezenta un avantaj in vanzarea unui film; acest lucru s-a schimbat. Acum se pot vedea personaje feminine care stiu arte martiale, merg pe motocicleta si sunt implicate in curse cu masini.
Actrita Lee Si-young, care este si boxeor profesionist, interpreteaza in thriller-ul “The Guardians” de la MBC un rol riscant, interpretand o fosta detectiva de la Omucideri a carei fiica a fost ucisa, si care se alatura unui grup de justitiari pentru a pedepsi ea insasi persoana responsabila de moartea fiicei sale; se lupta cu personajele negative, alearga, se rostogoleste si se tine de masini in mers, fara a fi ajutata de cascadori.
In serialele difuzate in fiecare luni si marti, principalele posturi de televiziune au aratat personaje feminine pline de curaj si forta. In “My Sassy Girl”, serialul istoric de la SBS, actrita Oh Yeon-seo joaca rolul unei printese din era Joseon. Confruntata cu nedreptati, formalitati desarte si vanitatea curtii regale, excentrica printesa este gata sa actioneze asupra a ceea ce este corect. Serialul de la KBS, “Fight My Way”, are in distributie pe actrita Kim Ji-won, care joaca rolul unei tinere functionare ce lucreaza la biroul de informatii al unui magazin, care lupta pentru a-si indeplini visul – de a deveni prima comentatoare pentru UFC.
Si pe marele ecran eroinele isi fac loc in roluri in filme de actiune in care joaca cot la cot alaturi de personajele masculine. In recentul sangeros film de actiune “The Villainess”, actrita Kim Ok-vin interpreteaza o asasina priceputa, Suk-hee, care injunghie, impusca si ucide cu arme incepand de la pumnale si topoare la arme de foc. In filmul care a fost invitat sa aiba premiera la cea de a 70-a editie a Festivalului de Film de la Cannes, Kim Ok-vin a facut mai mult de 90% din cascadorii fara a apela la o dublura.
“Am fost atrasa de faptul ca e un film care arata progresul, dezvoltarea facute de o femeie”, a declarat actrita intr-un interviu, exprimandu-si regretul ca sunt putine personaje feminine pe care o actrita le poate interpreta in industria de film din Coreea. Actrita Kim Seo-hyung joaca rolul sefului Agentiei de Informatii din Coreea, care o recruteaza pe Suk-hee si o antreneaza pentru a fi agent sub acoperire.
“Cand le-am spus prietenilor ca voi filma un film politist care are ca protagonista o femeie, si-au exprimat mai intai ingrijorarea si apoi nerabdarea de a-l vedea, spunand ca este prea devreme pentru a incerca acest lucru in Coreea. Asta m-a facut sa imi spun ca trebuie sa fac asta acum sau niciodata”, a adaugat regizorul Jung Byung-gil.
In filmul noir “The Merciless” care a avut premiera la sectiunea Proiectii de la Miezul Noptii de la Cannes, actrita Jeon Hye-jin este un veteran ofiter de politie care plaseaza un politist sub acoperire in interiorul unei inchisori pentru a se apropia de un infam lider al unei bande care se ocupa cu vanzarea drogurilor.
O alta actrita, Son Ye-jin, va juca rolul unui negociator din cadrul unei celule de criza, in filmul “Negotiation”, iar Hyun-bin va fi rapitorul care rapeste seful echipei. O alta actrita va juca in filmul de actiune “Witch” ce spune povestea unei liceene care este antrenata pentru a deveni o criminala, cu ajutorul experimentelor medicale. Filmul se spune ca ar fi o versiune coreeana a celebrului anime “Ghost in the Shell”.
Persoane din interiorul industriei de film cred ca gusturile cinefililor s-au schimbat si ca acesta este motivul aparitiei acestor personaje feminine. ”Spectatorii principali sunt femeile intre 20 si 30 de ani. Caracterele personajelor feminine se reflecta astfel in spectatoarele care au tendinta de a deveni active si independente.” “De mult timp, cinema-ul coreean a fost reprezentat de personaje masculine. Aceste personaje feminine sunt o schimbare binevenita si vom avea mai multe filme de acest gen, in viitor.”
Articol realizat de cholcolate_cleo – asiacinefil
Han Sun-hwa, o tânãrã actriţã în cãutarea unor noi provocãri
“Trebuie sa ies din zona mea de confort”, explica tanara actrita Han Sun-hwa intr-un interviu recent, gandindu-se la noua sa cariera. Fosta membra a unui celebru grup de fete – Secret, spune ca a trecut prin momente dificile in timpul ultimilor doi ani, facand si mai dificila alegerea de a se retrage din grupul care a debutat in 2009, sub indrumarea celor de la TS Entertainment si de a porni pe un nou drum, ca actrita.
Serialul de televiziune “Radiant Office” i-a oferit o buna oportunitate lui Han Sun-hwa, rolul Ha Ji-na permitandu-i sa invete mult.
Serialul a atras atentia telespectatorilor datorita descrierilor pline de sinceritate ale unor tineri care se straduiesc sa-si gaseasca locuri de munca si sa supravietuiasca in “jungla” dupa gasirea unuia. O tanara de 28 de ani care nu a reusit pana acum sa-si gaseasca un loc de munca stabil se satura de multiplele servicii cu jumatate de norma si, intr-un moment de slabiciune, incearca sa se sinucida, dar dupa salvarea ei primeste vesti si bune si rele – afla ca s-ar putea sa fie in ultima faza a unei boli terminale, dar reuseste sa obtina o slujba mult visata. Gandindu-se ca nu are nimic de pierdut, aceasta incepe sa abordeze slujba, dar si viata, intr-o noua perspectiva si cu o atitudine mai indrazneata. Un barbat de 38 de ani care este seful Departamentului de Marketing este un ahtiat dupa munca. Un barbat de 32 de ani care a picat de mai multe ori examenele pentru functionar public, ce nu poate sa acumuleze prea multa experienta de munca. Un tanar de 28 de ani ce vine dintr-o familie bogata si care are o educatie stralucita sufera de atacuri de panica, ceea ce il face sa piarda oportunitati de angajare.
“Nu am fost vreodata in postura de salariat, de muncitor, dar am putut sa ma regasesc in rol pentru ca am experimentat aceleasi dificultati si frustrari ca majoritatea tinerilor. Recent mi-am inceput cariera de actrita si inca am acea stare de anxietate, de stres, dar voi merge pana la capat pentru a ma adapta oricarui rol care imi va fi oferit in viitor.”
“Serialul m-a ajutat sa-mi depasesc limitele. Cred ca trebuie sa stiu de ce sunt in stare, ce pot sa fac, pana unde pot sa merg si am de gand sa iau lucrurile firesc, pas cu pas.”
Dupa ce a debutat cu un mic rol in “More Charming by the Day”, Han Sun-hwa a continuat in 2013 cu roluri in doua seriale, “Ad Genius Lee Tae-baek” si “God’s Gift – 14 Days”. In 2014 joaca in “Marriage, Not Dating” si “Rosy Lovers”, iar in 2017 a mai jucat in “Ice Mound”.
Lee Joon-ki este, in „Criminal Minds”, recentul serial coreean, un fost ofiter SWAT care s-a transferat la Sectia de Investigatii Criminale, departamentul care se ocupa de crimele violente. Si asta dupa ce este martor la moartea unuia din subordonatii sai, in momentul detonarii unei bombe. In plus, copil fiind, e martor la momentul in care tatal sau este ucis de un suspect de crima.
