Multe din serialele coreene cu subiecte bazate pe ce se intampla in salile de judecata au fost facute dupa situatii reale, dar “New Trial” este un caz un pic diferit, procesul din spatele scenariului… fiind inca pe rol.
Bazat pe cazul de omucidere “Yakchon”, adolescentul Hyun-woo jucat de Kang Ha-neul este acuzat pe nedrept de uciderea unui taximetrist si condamnat la 10 ani de inchisoare. Avocatul Park Jun-young (Jung Woo) si-a pierdut toti banii din cauza ultimului proces la care a lucrat, ceea ce a facut ca familia sa sa-l paraseasca. In timp ce lucreaza pro bono pentru a intra in gratiile directorului executiv al unei mari firme de avocatura, acesta da de dosarul lui Hyun-woo si considera ca e sansa lui pentru a-si face un nume in domeniu. Cu cat intra in detaliile procesului, avocatul observa ca dovezile au fost manipulate si incepe sa simta nevoia de a face dreptate bietului adolescent.
“Scenariul a imprumutat numai motivul cazului real, dar povestea este diferita fata de procesul care are inca loc”, a declarant regizorul Kim Tae-yoon in timpul unei conferinte de presa. “In acest film, un baiat este condamnat si inchis pe nedrept, timp de 10 ani, fiind acuzat de crima. Procurorul l-a fortat sa scrie o declaratie falsa, promitandu-i reducerea pedepsei. In plus, avocatul Park mi-a spus intr-un interviu ca, initial, a luat acest caz pentru a deveni faimos si bogat.”
Kim Tae-yoon a mai declarat ca nu a vrut sa mai faca un alt film cu aceeasi tema, dupa cel din 2013 (“Another Family”), care descria lupta din sala de judecata intre Samsung Semiconductor si angajatii sai ce erau diagnosticati cu leucemie si alte boli asociate, din cauza conditiilor de munca. Dar, dupa ce a discutat cu figuri importante din cazul Yakchon si a urmarit stirile la televizor, a simtit ca este un subiect care merita transformat in scenariu de film. “Mi-a fost destul de greu sa aleg distributia si sa obtin bani pentru filmul din 2013, asa ca am decis ca urmatorul film sa fie unul comercial. Oamenii cred ca am un interes special pentru cazurile sociale si ca-mi face placere sa fac filme de investigatie, dar am fost luat prin surprindere de acest caz si am decis sa mai am curaj, inca o data.”
Jung Woo, actorul care joaca rolul principal, a declarat ca scenariul l-a captivat la prima citire si ca nu i-a trebuit mult timp sa fie de acord sa joace in film. “Desi este evident ca nu am mai experimentat un astfel de rol, m-a acaparat personajul si puterea degajata de scenariu. Nu l-am simtit ca fiind avocat ci mai degraba un introvertit care parea mai uman.” “Catre sfarsitul filmarilor l-am intalnit pe adevaratul avocat Park si am aflat ce simtea legat de caz. Nu era ca alti avocati care degaja un fel de autoritate, ci mai degraba prietenos si amuzant. Particularitatile sale au facut rolul meu mai neobisnuit si m-a ajutat sa ma indepartez de imaginea tipica a avocatilor.”
“New Trial” va fi in cinematografe din 16 februarie 2017.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Carnation (2011-2012) – un serial biografic japonez inspirat din lumea modei
“Carnation” e un serial japonez produs in 2011, etichetat ca o “family-drama”, avand 151 de episoade a cate 15 minute fiecare, fiind difuzat din septembrie 2011 pana in martie 2012 in fiecare dimineata de canalul tv japonez NHK. In ciuda orei matinale de difuzare, “Carnation” a fost considerat un succes in materie de rating, obtinand o audienta fenomenala de aproximativ 19 procente la nivel national, cu regiuni unde procentul a fost chiar mai mare. Serialul a fost in mai multe randuri intarziat de la difuzare si durata lui a fost restransa pe fondul evenimentelor legate de cutremurul urmat de tsunami de pe coastele Tohoku din 2011, ce a tinut in multe dimineti capul de afis al stirilor. Cu toate astea, serialul nu doar ca a avut audienta, dar a si reusit sa castige Marele Premiu pentru Cel mai bun program de televiziune in 2011 la a 49-a editie a Premiilor Galaxy, ce recompenseaza de mai bine de jumatate de secol cele mai bune productii de radio, televiziune si reclame din Japonia. Serialul a mai fost recompensat cu 3 premii “Television Drama Academy Awards”, la a 72-a editie, pentru Cel mai bun serial, Cea mai buna actrita (Ono Machiko) si un Premiu Special pentru veterana Natsuki Mari. Fiind un serial biografic, ce urmareste viata unei personalitati a istoriei modei japoneze, distributia serialului e una extrem de vasta, intinzandu-se pe durata a aproape un secol de istorie. Pe langa nume sonore pentru cinematografia japoneza si micul ecran, precum Gou Ayano, Chiaki Kuriyama, Masahiro Komoto sau chiar Shinya Tsukamoto (un cunoscut regizor independent), serialul distribuie, in rolul principal feminin, 3 actrite: pe actrita-copil Akari Ninomiya, ce interpreteaza atat personajul principal Itoko in copilaria sa cat si fiica personajului Itoko, peste ani. In rolul actritei de la adolescenta pana la varsta maturitatii depline o vedem pe Machiko Ono (din “At River’s Edge”, “The Taste of Tea” sau “The Floating Castle”), ce a fost selectata din nu mai putin de 1850 de actrite ce s-au prezentat la preselectie. Personajul la varsta a 3-a e intruchipat de actrita-veteran Mari Natsuki, ce avea 60 de ani la data inceperii filmarilor pentru ultima parte a serialului. Melodia ce constituie tema muzicala a serialului, numita ca serialul, “Carnation”, e interpretata de cantareata japoneza Ringo Sheena.
“Carnation” prezinta, in cele 151 de episoade ale sale, viata creatoarei de moda Koshino Ayako (foto), cunoscuta si apreciata atat in Japonia cat si pe plan international. Nascuta in anul 1913 (cu un an inainte murise Imparatul Meiji, cel care a sprijinit importante reforme culturale si economice si care a deschis calea patrunderii modelelor occidentale in traditionalista si consevatoarea societate japoneza, marcand astfel incheierea epocii feudale si inceputul epocii moderne), Koshino Ayako avea 11 ani cand vedea pentru prima oara o rochie occidentala pe care o primea in dar de la bunica ei. Profund marcata de noutate, din acel moment viseaza sa poata sa faca si ea genul acesta de imbracaminte. Ayako a ramas cunoscuta ca prima creatoare de moda care a introdus si creat vestimentatia europeana in Japonia, respectata pentru seriozitatea, talentul si dedicarea pentru munca sa, dar si pentru ca, vaduva fiind (sotul ei, si el croitor, a murit in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial), si-a crescut cele trei fete pe care le-a educat in acelasi spirit si care au devenit la randul lor respectate si cunoscute creatoare de moda. In 2006, cu putin inaintea mortii sale, Ayako avea 92 de ani si era foarte activa, luandu-se in gluma la intrecere in materie de creatii vestimentare cu fetele ei. Intr-o declaratie citata de France Presse, aceasta spunea: “Incerc sa fac ceva mai bun decat fiicele mele. Intotdeauna le spun: “Haide, surioara, niciodata nu ma vei invinge.” Intr-unul din ultimele interviuri acordate, Ayako declara: “Vreau sa mor ca designer. Am facut si voi face tot ce imi doresc. Daca as avea sansa de a ma naste din nou, pariez ca as alege aceasta meserie.”
In serial, Ayako se va numi Ohara Itoko, o fetita de 11 ani, povestea incepand cu perioada cand la scoala invata ca rolul si datoria ei in viata este sa devina devotata sotului sau si ca, ca femeie, ai dreptul de a merge cu un pas in urma barbatului, de a avea grija de el si a i te supune, ca exista meserii numai pentru barbati la care era neingaduit sa aspire o femeie. Face parte dintr-o familie formata din tata, care are un mic atelier de confectionat chimonouri, mama, bunica si inca 3 surori, ea fiind cea mai mare. Aflata in vizita la bunicii materni, vede pentru prima oara o rochie europeana pe care o primeste in dar si ramane fascinata de croiala ei. Visul ei este sa poata sa faca si ea astfel de rochii si astfel incepe lungul si anevoiosul drum spre devenirea ei ca designer de imbracaminte. Va intampina greutati si obstacole, unele din ele chiar din partea propriului tata, va munci pana la epuizare sa aduca recunoasterea si faima pentru altii, va renunta la scoala pentru a putea sa-si realizeze visul, va fi lovita si umilita, va intalni oameni obtuzi si reticenti la nou, va suferi enorm din cauza statutului ei de femeie, dar va ramane intotdeauna dreapta, demna si pura, indurand totul cu stoicism si seninatate, fara sa se planga, totul in numele visului ei care pare un tel imposibil de realizat pentru o femeie.
Itoko Ohara (Ono Machiko – este actrita care o interpreteaza in cea mai mare parte a serialului) este o eleva mai altfel decat colegii ei, care are unele idei bizare si pentru care nu prea conteaza regulile si traditiile timpului in care traia, atragand asupra sa diferite pedepse dar si rasetele si ironiile colegilor, si indignarea profesorilor. Foarte desteapta si curajoasa, foloseste orice mijloc pentru a obtine ceea ce doreste; este intr-o continua miscare, ajuta pe toata lumea, mai ales prietenii apropiati, se bucura de orice distractie, se bate parte in parte cu baietii si, mai ales, viseaza. In anii adolescentei isi da seama ca scoala nu o poate invata ceea ce vrea ea, si atunci, cu acceptul tatalui ei, renunta si incepe sa frecventeze un atelier de croitorie unde vede pentru prima oara o masina de cusut. Realitatea o va invata ca o fata nu poate rivaliza cu un barbat, cu atat mai putin sa se compare cu el, si sa fie femeie intr-o lume a barbatilor inseamna sa induri umilinte, sa fii certata, dispretuita, lovita, inselata fara sa ai drept de riposta. Cand tatal ei afla ca frecventeaza atelierul de croitorie, ii interzice sa mai mearga acolo fiindca lumea ar vorbi ca merge pentru a castiga bani, ceea ce este umilitor pentru un cap de familie, si asta aduce multa suferinta in sufletul ei. Iubeste sa coasa si priveste masina de cusut ca pe o fiinta cu care vorbeste, fara a avea dreptul, insa, sa o foloseasca. Isi doreste atat de mult sa poata face haine, insa nu are nici o notiune despre croitorie si nimeni din jur care sa o ajute. Cu tenacitate si stoicism se zbate sa depaseasca pe rand piedicile si regulile facute de barbati, sa nu se lase doborata de inechitati si dezamagiri, constrangeri si traditii, care cu greu cedau loc noii epoci care se arata la orizont. In anii ‘30 incep sa patrunda in traditionalista si conservatoarea societate japoneza marfurile occidentale: unelte, masini, aparate, jucarii, reviste (din care se inspira Itoko si face primele modele de rochii) si, bineinteles, hainele europene. Debuteaza o epoca in care visul ei incepe sa prinda contur. Vazandu-i determinarea dar si realizarile, si crezand in viitorul ei, tatal ii cedeaza micul atelier in care facea el, altadata, chimonouri. Aici Itoko va deschide o fabricuta, unde cu spirit creativ si idei inovatoare va revolutiona moda si va face acele rochii cu care odata imbracata, te simti ,,ca si cum ai flutura un steag pentru inceputul unei noi ere”, cum ii spunea profesoara ei de croitorie.
Ohara Zensaku (Kobayashi Kaoru) este tatal lui Itoko, si cu micul lui atelier de confectionat chimonouri isi intretine familia. Dar barbatii descopera ca hainele europene sunt mai comode de purtat si comenzile pentru chimonouri se raresc pana la disparitie, ceea ce face ca Ohara Zensaku sa aiba foarte mult timp liber pe care il foloseste sa intoneze poezii, sa bea cu prietenii si sa arate familiei ca el este stapanul. Desi pare un om intransigent si dur, cedeaza de multe ori la rugamintile lui Itoko. Putin dezorientat de vantul schimbarii care incepe sa bata, isi propune, impreuna cu cativa prieteni care aveau si ei manufacturi traditionale, sa nu cedeze in fata valului ce venea spre ei, dar rand pe rand capituleaza toti si in vitrinele magazinelor lor incep sa-si faca aparitia fel de fel de marfuri straine la care se holba cu imensa uimire toata suflarea din cartier. Dezamagit, vinde tot din atelier si ii cumpara fetei lui o masina de cusut, ceea ce produce o imensa bucurie si recunostinta fetei.
Ohara Chiyo (Aso Yumi ) este mama lui Itoko si e la fel ca majoritatea femeilor din cartier, ocupandu-se cu treburile gospodariei impreuna cu soacra sa, avand grija de fete si mai ales fiind in permanenta la dispozitia sotului ei. Desi facea parte dintr-o familie instarita, faptul ca se casatorise cu Zensaku o indepartase de parinti si frate, si nu apela la acestia decat atunci cand sotul ei o impingea de la spate sa mearga sa le ceara un imprumut in bani. Este insa bunatatea intruchipata, de o blandete si naivitate copilareasca, sacrificand totul pentru a-si sustine si incuraja fiica cea mare in realizarea visului ei.
Plin de sensibilitate si naturalete, “Carnation” este, de fapt, o descriere ampla a vietii si moravurilor unei parti a societatii japoneze, o cronica a vietii de familie si in general a vietii de zi cu zi si a greutatilor cu care se confrunta oamenii la cativa ani distanta de tavalugul celui de al doilea razboi mondial, care le va schimba viata din temelii.
Prezentare realizata de Iuliana – asiacinefil
Pandora (2016) – Kim Nam-gil în faţa apocalipsei nucleare !
Regizorul premiatului “Deranged” (2012), Park Jung-woo, ne propune un nou film despre o catastrofa ce loveste din nou societatea coreeana, “Pandora” (2016). Daca in “Deranged”, o infectie stranie transmisa prin apa de baut ii determina pe oameni sa isi doreasca sa se sinucida, in “Pandora” lucrurile stau altfel, catastrofa fiind declansata in uma unui lant de greseli umane si a unor slabiciuni personale ce duc la neglijarea solutionarii prompte a consecintelor unui cutremur de 6,1 grade. Filmarile au durat doar 4 luni, fiind finalizate in prima jumatate a anului 2015, insa premiera a avut loc abia la inceputul lui decembrie 2016. “Pandora” a fost timp de 2 saptamani liderul autoritar al box-ofice-ului coreean, obtinand incasari de nu mai putin de 30,8 milioane de dolari, intrand in topul primelor 10 filme coreene ale anului 2016 cu doar 3 saptamani inaintea sfarsitului anului ! Cei doi protagonisti din “Deranged”, Kim Myung-min si Moon Jeong-hee, au fost cooptati din nou de regizor in noul sau film, in doua roluri secundare: Kim Myung-min il interpreteaza pe Presedintele Coreei de Sud, in timp ce Moon Jeong-hee e cumnata personajului principal, ce e interpretat e indragitul Kim Nam-gil. Acesta reuseste cea mai buna prestatie de la revenirea sa din armata (2012) intr-un film pentru marele ecran, avand un rol mult mai solicitant decat cele anterioare. Pentru necunoscuta Kim Joo-young, care la 29 de ani are primul rol major din cariera, aparitia alaturi de Kim Nam-gil in rolul prietenei acestuia poate fi inceputul unei cariere de succes, tinand cont de prestatia sa. Actrita veteran Kim Young-ae, ce a impresionat in recentul “Proof of Innocence” in rolul personajului negativ, revine la rolul cunoscut de mama (al catelea, oare, interpretat in lunga ei cariera ?) si ne ofera inca o mostra de talent genuin. Lee Kyoung-young in rolul Primului Ministru e din nou la inaltime, ca de obicei, in timp ce Jung Jin-young in rolul administratorului centralei nucleare ne vrajeste cu naturaleta interpretarii sale. Cu o asemenea distributie (ce are si alte nume cunoscute in rolurile secundare), filmul nu putea sa dea gres la box-office, in special ca subiectul sau e unul cu un mesaj profund uman, ce impresioneaza.
Wolchon e un mic sat din zilele noastre situat in apropierea Hanbyul-ului, locul unde se afla o centrala nucleara. De la ridicarea ei in anii ’70, viata in satele din imprejurimile Hanbyul-ului s-a schimbat. Pescaritul a disparut, la fel si linistea proverbiala a locurilor unde niciodata nu se intampla nimic, locul lor fiind luat de agitatia adusa de entuziasmul construirii centralei. Pentru localnici, centrala din apropiere a reprezentat, in afara locurilor de munca puse la dispozitie celor mai tineri, o sursa serioasa de ingrijorare, exercitii periodice de evacuare devenind o obisnuinta. De centrala au ajuns sa discute aprins pana si picii, ce se intrebau daca nu cumva aceasta nu ascundea un fierbator urias de orez sau un robot gigantic care faceau posibila o viata indestulata pentru intreaga natiune. Printre ei se afla si Jae Hyeok (Kim Nam-gil), pe care il regasim peste 20 de ani, in zilele noastre, un pierde-vara satul de munca in centrala nucleara, al carui unic vis era sa recupereze banii pierduti primiti drept compensatie pentru moartea tatalui sau, in afacerea de la oras. Iar pentru asta e ferm hotarat sa fuga din sat si sa lucreze pe un vas ca pescar, in Alaska si America Latina, pentru un timp. Dar nu e totul atat de usor, mai ales cand cei dragi ti se opun. Mama ei e autoritara si necrutatoare, de la pierderea sotului si a celuilalt ei fiu intr-un accident de la centrala; cumnata lui si nepotul Min Jae se opun si ei planurilor sale, desi ea pare cea mai permisiva dintre toti. In sfarsit, lui Jae Hyeok i se opune si prietena lui din copilarie, orfana Yeon Ju, ce lucreaza la centrala la relatiile cu publicul, dar si prietenii din copilarie, toti muncitori de rand la centrala. Pe acest fundal, un cutremur de 6,1 grade loveste regiunea…
“Pandora” readuce in prim plan tema unei catastrofe posibile, care, din fericire de aceasta data nu este inspirata din fapte reale, insa e de o mare actualitate. Daca “Haeundae”, poate cel mai cunoscut si mai de succes film despre o catastrofa naturala facut de coreeni, vorbea de ipoteza unui posibil cutremur urmat de tsunami, iar “The Tower” prezenta o situatie limita cu un incendiu izbucnit intr-un zgarie nori de lux, de aceasta data producatorii coreeni s-au orientat spre tematica unei posibile amenintari nucleare, o tema celebra la Hollywood in anii ’50-’60. Nu mai putin de 75 de tari ale lumii detin, in prezent, cel putin o centrala nucleara, asadar subiectul acestei fictiuni poate fi transpus asupra oricarei societati a lumii contemporane. Accidente nucleare s-au intamplat de-a lungul timpului, iar “Pandora” isi doreste sa traga un semnal de alarma in aceasta privinta, prezentand o situatie banala ce escaladeaza si atinge paroxismul intr-o perioada scurta de timp, aruncand o intreaga tara in haos. Filmul in sine nu surprinde cu nimic, daca ne raportam la alte productii similare. E plin de clisee, are o evolutie mai mult decat previzibila, iar actiunea se urneste greu, abia in a doua sa jumatate. Pana atunci asistam la dialoguri interminabile (rar ti-e dat in ziua de azi sa vezi cum intr-un film de peste 2 ore se vorbeste continuu, fara a avea timp sa-ti relaxezi ochii privind imaginile), la multe scene de interior petrecute in decorul anost al unei centrale nucleare reconstituite partial pe platourile de filmare si la multe clisee, lucruri pe care le-am vazut eja in nenumarate astfel de filme. Personajele sunt construite parca pentru a se incadra perfect in cliseele specifice, regizorul nedepunand nici un efort pentru distantarea de anumite reguli de realizare a acestui gen de film. Efectele speciale nu abunda, semn ca bugetul a fost alocat cu precadere numarului mare de actori din distributie si construirii decorurilor (plus efecte speciale ulterioare). Povestea e previzibila si fara sa citesti subiectul filmului, e suficient sa o urmaresti pas cu pas si sa anticipezi perfect ce va urma. Si totusi, filmul are doua atu-uri: interpretarea actorilor si faptul ca personajele principale, desi tipice acestui gen de film, sunt foarte bine conturate, atat individual cat si ca grup. Kim Nam-gil se autodepaseste, facand probabil cel mai bun rol de la “Portrait of a Beauty” (2008) incoace, pe marele ecran, poate si pentru ca de aceasta data interpreteaza un personaj ce nu mai seamana cu cele interpretate pana acum. Nu e nici bandit smecher, nici vreun obsedat patimas, e un om simplu cu un vis, cu o viata amarata si cu multe griji. Kim Young-ae, in rolul mamei sale, e stralucitoare, in timp ce Jung Jin-young, un actor foarte indragit in Coreea, se ridica la nivelul asteptarilor cu rolul sau impresionant al administratorului centralei nucleare, prins intre jocurile politice si propria neputinta umana. In afara semnalului de alarma pe care filmul il trage legat de pericolul pe care il poate reprezenta o centrala nucleara atunci cand jocurile politice si interesele de la nivel inalt incaleca procedurile standard de interventie in caz de dezastru nuclear, “Pandora” ne transmite totodata si metafora celebrului cuvant care in greaca inseamna “inzestrat cu toate darurile”. Energia atomica are in sine “toate darurile”, e ca o Cutie a Pandorei ce a fost deja deschisa. Dincolo de toate nenorocirile pe care le poate provoca, ea poate aduce, printr-o utilizare inteleapta, si speranta. Insa pentru asta e nevoie de multa responsabilitate din partea intregii omeniri, iar istoria ne invata ca atunci cand uiti trecutul, nu poti decat sa-ti compromiti propriul viitor. Un film excelent, in ciuda numeroaselor deja-vu-uri, o lectie despre ce sa nu faci pentru a nu te intoarce inapoi in epoca de piatra…
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Iata ca am intrat deja in a doua luna a anului 2017 si nu am vorbit deloc de filmele care se preconizeaza a tine capul de afis in preferintele iubitorilor de filme coreene in acest an. De la inceput trebuie spus ca se asteapta ca 2017 sa fie unul special pentru cinematografia coreeana, in conditiile in care regizori precum Ryoo Seung-wan (Veteran) si Won Shin-yeon (The Suspect) vor reveni cu productii noi, iar actori ca Choi Min-sik, Lee Byung-hun, Ha Jung-woo, Hwang Jung-min sau Song Kang-ho, practic cei mai bine cotati actori ai momentului in Coreea, isi vor avea momentele lor de glorie.
Daca ar fi sa incepem poate cu cel mai asteptat film coreean al anului 2017, ar trebui sa incepem cu „Battleship Island”, cel mai nou film al regizorului lui „Veteran”, Ryoo Seung-wan, care colaboreaza din nou cu starul Hwang Jung-min. Filmul, ce are in rolurile principale mai multe vedete (Hwang Jung-min, So Ji-sub sau Song Joong-ki) s-a filmat pe durata a jumatate de an, avand un buget consistent. Finalizarea lui abia inaine de Craciunul lui 2016 a impins data premierei, preconizata initial la inceputul acestui an, undeva in primavara lui 2017. Filmul va spune povestea a 400 de muncitori coreeni din perioada Ocupatiei japoneze, ce incearca sa evadeze de pe insula japoneza Hashima, unde au fost dusi sa lucreze fortat intr-o mina de carbune. In prezent, insula e una din cele 505 insule nelocuite ale Japoniei, situata la 15 km departare in largul orasului Nagasaki, fiind in intregime izolata printr-un zid de ciment. Insula de 6,3 ha e un simbol al industrializarii rapide a Japoniei, avand mine de carbuni in subteran inca din anul 1887, dar si-a capatat un prost renume dupa ce in timpul celui de-al Doilea Razboi mondial a devenit un lagar de munca fortata. In 1959 insula a atins apogeul de locuitori, 5.259, dar epuizarea resurselor de carbune din subteran a insemnat si sfarsitul ei, 15 ani mai tarziu, odata cu inchiderea minei. De atunci, insula a devenit nelocuita, iar in anii 2000 a inceput sa devina o atractie turistica, din 2015 intrand formal in patrimoniul UNESCO. Asadar, se anunta un film interesant, in care istoria si fictiunea se imbina intr-o productie grandioasa cu actori indragiti.
„Special Citizen” (cunoscut si cu titlul „The Mayor”) e un film despre care s-a vorbit mult in 2016, Park Hin-jae, regizorul lui „Moby Dick” colaborand cu superstarul Choi Min-sik intr-un film ce e axat pe unul din subiectele in voga ale ultimilor ani pentru filmul coreean, viata politica si mai ales culisele ei. Productia se axeaza pe viata politica a unui primar din Seul, ce a ocupat de 2 ori functia si candideaza pentru un al treilea mandat. Din distributie mai fac parte Kwak Do-won (din „The Wailing”), Shim Eun-kyung (din „Miss Granny”) si Ra Mi-ran (din „The Himalayas”). Filmarile au durat 4 luni, find finalizate in vara lui 2016, insa producatorii asteapta, inca, momentul potrivit pentru premiera. „Fifth Column”, filmul lui Won Shin-yeon, regizorul lui „The Suspect” si „Memoir of a Murderer” e si el o propunere interesanta din aceeasi sfera, spunand povestea unui investigator din cadrul Ministerului Apararii Nationale (interpretat de Song Kang-ho), care cu 15 zile inaintea pensionarii incepe sa cerceteze un caz misterios si da peste o conspiratie pe care incearca sa o demaste. Jung-woo, partenerul lui Hwang Jung-min din „The Himalayas”, va interpreta rolul aghiotantului lui Song Kang-ho, dupa ce acest rol i-a fost propus lui Kang Dong-won si a fost refuzat. Ryoo Seung-ryong si Park So-dam completeaza o distributie de zile mari a unui film de la care exista asteptari la fel de mari. In sfarsit, pentru a epuiza tematica „conspiratii”, nu putem uita de „Silence”, filmul lui Jung Ji-woo (Modern Boy, Eungyo), in care il vedem din nou pe Choi Min-sik, la al doilea rol intr-o premiera in 2017, de aceasta data interpretand partitura unui magnat din lumea financiara a carui logodnica e ucisa, el devenind principalul suspect. Actrita Park Shin-hye va juca rolul unei avocate ce preia fraiele cazului. Filmarile sunt inca in curs, premiera urmand a avea loc undeva in a doua jumatate a anului.
Un film special ce va avea premiera in acest an va fi productia „A Taxi Driver” (fara legatura cu clasicul „Taxi Driver” al lui Scorsese), ce-l are in rolul principal pe acelasi Song Kang-ho din „Fifth Column”, Yu Hae-jin si Ryoo Joon-yeol aparand si ei in acest film. Productia are la baza fapte reale petrecute in timpul revoltei din Gwangju din 1980, si spune povestea unui sofer de taxi ce ajuta un reporter german (interpretat de actorul german Thomas Kretschmann, ce a aparut de-a lungul carierei in filme celebre precum „The Pianist”, „Downfall”, „Eichman”, „King Kong”, „Valkyrie”) sa relateze despre evenimentele sangeroase din Gwangju.
In materie de filme istorice, regizorul lui „Miss Granny” si „Silenced”, Hwang Dong-hyuk, regizeaza primul sau film de epoca, „Namhansanseong”, ale carui filmari au inceput in noiembrie 2016. Distributia este una efectiv stelara, cu nume precum Lee Byung-hun, Kim Yun-seok, Park Hae-il, Ko Soo si Park Hee-soon in prim plan. Productia are in centrul ei episodul invaziei Qing-ului in Joseon in 1636, cand regele Injo (portretizat intr-o serie de seriale preum „Splendid Politics”, „Iljimae”, „Return of Iljimae” sau „Slave Hunters”) impreuna cu supusii lui se ascund intr-un oras fortareata din munti, Namhansanseong, unde, izolati de exterior, ajung intr-o situatie de conflict interior, cu doua tabere: una care sustinea negocieri cu Qing, si alta care opta pentru continuarea rezistentei. Cu siguranta va fi un film captivant, insa mai mult ca sigur va fi ceva in genul lui „The Throne”, o productie dedicata in primul si in primul rand publicului cunoscator al istoriei coreene, nu neaparat unul comercial, pentru un succes la nivel international.
Un alt film mare asteptat in 2017 este „With God”, o drama fantezista inspirata dintr-o web manhwa din 2010. Datorita marimii manhwa, si filmul va fi lansat in doua parti, un lucru intalnit mai mult in cinematografia japoneza. Pentru rolul principal, Woo Bin a fost primul ofertat, dar in urma refuzului sau, protagonist a devenit Ha Jung-woo. Distributia numeroasa contine nume importante ale filmului coreean: Cha Tae-hyun, Ma Dong-seok, Joo Ji-hoon, Lee Jung-jae, Oh Dal-su, Do Kyung-soo si multi multi altii. Povestea este cat se poate de interesanta: in urma decesului unei persoane, un inger al mortii il insoteste pe defunct pe lumea cealalta. Acolo, defunctul are parte de 7 judecati pe o perioada de 49 de zile. Insa haosul se instaleaza in Ceruri cand ingerul mortii, ce nu ar trebui sa se amestece in treburile oamenilor, in mod inevitabil se implica in treburile lumesti. Ha Jung-woo il va interpreta pe seful ingerilor mortii, in timp ce Cha Tae-hyun e cel ce urmeaza sa fie supus celor 7 judecati din viata de dupa, amintindu-ne oarecum de rolul din „Because i Love You”.
In incheiere, dar nu mai putin lipsite de importanta, mai trebuiesc amintite productiile ce oscileaza intre genurile thriller si actiune. E vorba de „Night of 7 Years”, un thriller exploziv cu Ryoo Seung-ryong si Jang Dong-gun (ce revine la 3 ani dupa „No Tears for the Dead”), ale carui filmari au inceput in 2015 si s-au terminat 5 luni mai tarziu la sfarsitul lui mai 2016. Filmul are in centrul ei o crima accidentala comisa de un lucrator la un baraj, al carui fiu devine, peste ani, tinta razbunarii tatalui fetei ucise si aruncate in lac, interpretat de Jang Dong-gun. Jang Dong-gun va mai aparea intr-un thriller in acest an, e vorba de „VIP”, regizat de Park Hoon-jung (The Tiger, New World, The Showdown). Lee Jong-suk din Doctor Stranger, Pinocchio sau W interpreteaza rolul fiului unui inalt oficial nord-coreean suspectat de crime in serie in intreaga lume. Pentru a-l opri, Coreea de Sud, Coreea de Nord si Interpol isi unesc fortele pentru a-l vana. Desigur, Jang Dong-gun va fi varful lor de lance. Filmarile s-au incheiat in ianuarie, si probabil in vara filmul va putea fi vizionat in cinematografele coreene. In sfarsit, scris si regizat de debutantul Lee Jung-sub, „Real” se doreste un action/noir captivant, insa e greu de crezut ca acest film va reusi sa atinga succesul celorlalte amintite deja. Genul „noir” nu prea este gustat de publicul coreean, insa se spera ca impachetarea si livrarea acestuia cu recomandarea „actiune” va schimba situatia. Un gangster turbulent din lumea interlopa, ambitios si cu mult sange rece, viseaza ca intr-o zi sa construiasca un cazino cum nu s-a mai vazut, insa in afacerile lui dubioase isi baga nasul un reporter, si lucrurile se complica. Reteta regizorului consta intr-o distributie cu actori tineri, acesta mizand pe atragerea publicului tanar in salile de cinema: starul Kim Soo-hyun va interpreta rolul reporterului bagacios, iar din distributie mai fac parte Han Ji-eun, Sulli, Bae Suzy si Iu (ultimele 2 in roluri cameo), Lee Sung-min din „Sori”, Sung Dong-il din „Accidental Detectiv” si Lee Kyoung-young (din Inside Men) completand distributia in rolurile secundare.
Asadar, pentru iubitorii filmului coreean, se anunta un 2017 plin de stralucire, suspans si emotii, mari actori urmand a ne delecta in roluri memorabile. Dupa un an 2016 mai slab, industria coreeana de film spera sa dea lovitura in 2017 si sa se redreseze si sub aspect financiar. Ramane de vazut cate din aceste titluri vor confirma asteptarile si „de unde va sari iepurele” daca ne referim la celelalte filme care vor fi lansate in 2017 si care nu au intrat in atentia criticilor de film.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Jessica Alba ar putea apãrea în continuarea lui „Operation Chromite”
Jung Tae-won, directorul executiv al Taewon Entertainment a declarat recent ca ia in considerare distribuirea Jessicai Alba in urmatorul film, “Jangsari Battle”.
Jung Tae-won a produs filmul “Operation Chromite” anul trecut, in distributia filmului fiind si actorul Liam Neeson, in rolul generalului Douglas MacArthur. Filmul a strans 7 milioane de cinefili in cinematografe. Producatorul planuieste o continuare a filmului, scenariul bazandu-se pe lupta de la Jangsari, care a fost un atac simulat pentru a ademeni dusmanul pe o pista falsa, ceea ce a dus la succesul Operatiunii Chromite, debarcarea fortelor Natiunilor Unite in orasul port Incheon. “Jangsari Battle” va incepe filmarile in aprilie si va fi regizat de Kim Yoo-jin care a regizat si „A Promise” (1998) si „The Divine Weapon” (2008).
Jung Tae-won a declarat ca incearca sa o distribuie pe Jessica Alba in rolul corespondentei de razboi Marguerite Higgins. “Am verificat programul actritei prin intermediul agentiei sale. Voi merge in Statele Unite pentru discutii, dupa finalizarea scenariului.”
Marguerite Higgins (foto) a fost jurnalist de razboi pentru New York Herald Tribune. In 1950 a fost numita seful biroului “Tribune”din Tokyo. La scurt timp dupa sosirea in Japonia, a inceput razboiul in Coreea si ziarista a decis sa fie corespondent la fata locului. Pe 28 iunie, aceasta, alaturi de alti trei colegi, au fost martori la bombardarea podului Hangang, fiind blocati pe partea nordica a raului Han. Dupa trecerea raului cu barca si sosirea sa la Cartierul General al armatei americane din Suwon, i s-a ordonat de catre generalul Walton Walker sa paraseasca tara deoarece femeile nu aveau ce cauta pe front si militarii nu aveau timp sa se ocupe de cazarea sa. Ziarista a facut apel la generalul MacArthur care a trimis o telegrama la Herald Tribune in care se spunea ca interzicerea femeilor corespondent in Coreea este anulata si ca Marguerite Higgins este foarte stimata profesional de toata lumea.
Pe 2 septembrie 2010, Corea de Sud a oferit postum Ordinul pentru Merite Diplomatice, fiicei si nepotului ziaristei.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Moon Geun Young, în recuperare la spital dupã 3 operaţii
Cunoscuta actrita Moon Geun Young (“A Tale Of Two Sisters”, “My Little Bride”, “The Throne”) a fost internata de urgenta in spital si a fost operata la bratul drept.
Compania de impresariere a actritei, Namoo Actors, a declarat ca pe 1 februarie, Moon Geun Young s-a plans de dureri ce au aparut brusc in zona bratului drept si a fost dusa la spital in urmatoarea zi. Actrita a fost diagnosticata cu sindrom acut de compartiment, fiind necesara o operatie ce a avut loc in urmatoarea zi. Starea sa este monitorizata in permanenta, dar actrita va trebui sa mai faca operatii.
Sindromul de compartiment este o crestere a presiunii hidrostatice intr-un spatiu inchis osteofascial de la nivelul membrelor (o compresie a nervilor, vaselor de sange si a musculaturii din interiorul unui spatiu inchis-compartiment, din corp, de regula antebrat sau gamba.) Acest fenomen conduce la moartea celulara din cauza lipsei oxigenarii, vasele de sange sunt comprimate din cauza presiunii ridicate din acel compartiment. Acest sindrom este o urgenta medicala si poate conduce la lezarea permanenta a muschiului sau a nervului, determinand pierderea functiilor membrului afectat.
Declaratia de presa a agentiei sustine ca vineri, actrita a suferit o a treia operatie si ca in prezent se recupereaza dupa aceasta. „Din fericire, prognoza e buna, dar in cazul in care va avea nevoie de noi operatii, am discutat cu compania de productie si am decis sa-i anulam reprezentatiile de teatru din Daegu si Andong. Ne cerem scuze celor ce asteptau reprezentatiile acesteia si facem apel la puterea tuturor de intelegere.” Ca o coincidenta, in ultimul ei film, ale carui filmari au inceput in vara lui 2016, „Glass Garden”, actrita interpreteaza o cercetatoare in domeniul sangelui artificial… Moon Geun-young a mai avut probleme de sanatate in anul 2008, cand a fost lovita accidental de partenerul ei din „Painter of the Wind”, Park Shin-yang, pe platourile de filmare, cu cotul, fiindu-i fracturat nasul, insa de aceasta data lucrurile sunt mult mai serioase.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Because I Love You (2017) – Cha Tae-hyun, Fantoma de serviciu, ne readuce zâmbetul pe buze
Lansat cu o luna de zile in urma, pe 4 ianuarie 2017, “Because I Love You” il readuce pe talentatul regizor Joo Ji-hong in lumina reflectoarelor, la 8 ani de la filmul lui de debut, road-movie-ul “Rabit and Lizzard”. Schimband orientarea dinspre artistic/independent spre comercial, acesta a acceptat sa preia fraiele acestei productii comerciale superbe, acceptand propunerea facuta de companie de productie AD408, al carei presedinte e Cha Ji-hyun, nimeni altul decat fratele mai mare al cunoscutului actor si star de televiziune Cha Tae-hyun. Si, cum era de asteptat, Cha Tae-hyun e protagonistul povestii, fiind cea de-a doua colaborare intre cei doi frati in industria de televiziune, dupa “The Grand Heist”. In ultima perioada, Cha Tae-hyun si-a petrecut timpul mai mult pe micul ecran, fiind unul din subiectii show-ului de televiziune de pe KBS, “2 Days and 1 Night”. Dupa rolul din “Slow Video” si cateva aparitii scurte in “Steal My Heart” si “The Con Artists”, acesta a revenit la rolurile ce l-au consacrat, cele comice, aparand anul trecut in sequelul mult asteptat (insa fara prea mare succes la public) “My New Sassy Girl”, iar acum in “Because I Love You”. Oricat poate parea de ciudat, partenera lui din film e nimeni alta decat simpatica si de multi indragita actrita-copil Kim You-jung, care la data filmarilor avea 16 ani. Pe You-jung ne-o amintim cu totii din numeroase seriale coreene, fiind poate cel mai de succes actor-copil coreean din toate timpurile, avand la activ pana in prezent nu mai putin de 17 aparitii in seriale si 17 in filme. Insa distributia productiei e mult mai vasta, din ea facand parte nume cunoscute ale filmului coreean, precum Sung Dong-il (simpaticul partener al lui Kwon Sang-woo din recentul “The Accidental Detective”, sau procurorul cu peruca buclucasa din “Proof of Innocence”), Bae Sung-woo, veteranul Park Geun-hyung sau chiar Jang Hyuk intr-o aparitie “cameo” de 1 minut. Filmul a obtinut incasari de 2,2 milioane dolari la box-office, in prezent iesind din circuitul cinematografelor si intrand in cel al site-urilor si televiziunilor pay-per-view. Mai trebuie spus ca filmarile s-au facut in vara si toamna lui 2015, insa premiera a fost intarziata mai bine de un an si 3 luni.
Pentru Lee-hyung (Cha Tae-hyun), toate par a merge ca pe roate. E compozitor si, prin natura meseriei sale, participa des ca jurat la auditii in lumea muzicala. E un om jovial, plin de viata si… urmeaza sa o ceara in casatorie pe Hyun-kyoung (Seo Hyun-jin), o tanara aspiranta indragostita de muzica regretatului Yoo Jae-ha, un cantaret coreean ce s-a stins la doar 25 de ani. De cum a zarit-o la o auditie, s-a indragostita lulea de ea, chiar daca auditia nu s-a sfarsit prea bine, fata lesinand pe scena din cauza tracului. A acceptat-o asa cum era, cu calitati si defecte, si a incercat mereu s-o incurajeze sa revina asupra deciziei ca intr-o zi sa revina pe scena sis a-si depaseasca complexul. Insa in timp ce se deplasa spre ea pentru a o cere de sotie, Lee-hyung e implicat intr-un accident de masina. In momentul in care deschide din nou ochii, constata ca e intr-un spital si ca asistenta i se adreseaza cu apelativul “Mal-hee”. Ajungand in fata oglinzii, constata ca… e o adolescenta de liceu, ca numele Mal-hee inscris pe ecusonul uniformei scolare. Impreuna cu cea mai buna prietena a lui Mal-hee, Scully (Kim You-jung), incearca sa afle ce s-a intamplat si, mai ales, cum poate si daca mai poate sa schimbe intr-un fel lucrurile. Si asa incepe o aventura plina de umor, de-a lungul careia “Fantoma”, cum va fi numit de Scully, va cunoaste o multime de persoane carora mai mult sau mai putin direct le va schimba vietile.
“Because I Love You”, titlul filmului, parafrazeaza titlul unei melodii exponentiale pentru scurta cariera muzicala a cantaretului coreean Yoo Jae-ha. Desi intreaga cariera muzicala a acestuia se rezuma la doar 3 ani de activitate, din 1984 pana in 1987, cand s-a stins tragic la doar 25 de ani, Yoo Jae-ha a ramas un simbol al unei intregi generatii. Muzica lui sensibila reflecta singuratatea si nelinistea sufleteasca, “Because I Love You” fiind o balada dedicata iubirii si tristetii despartirii. Filmul, insa, e o fantezie comico-romantica cu accente melodramatice in a doua sa jumatate, in care cuplul Cha Tae-hyun – Kim You-jung ne ofera un recital de zile mari in masura a binedispune pana si pe cei mai pretentiosi fani ai comediei. Nu mai e Cha Tae-hyun din comediile nebunesti de pe vremuri, insa ramane unul din cei mai mari actori de comedie pe care ii are Coreea. Cei doi protagonisti sunt ajutati in scopul lor de intreaga distributie secundara, cu care interactioneaza pe toata durata celor aproape doua ore. Scenariul aminteste de celebrul serial american de la inceputul anilor ’90, “Quantum Leap”, cu Cha Tae-hyun in rolul similar al doctorului Sam Beckett si cu Kim You-jung in rolul similar al asistentului interpretat in serialul ame4rican de Dean Stockwell. Sau, daca e sa ne uitam undeva mai aproape de Coreea, e suficient sa ne amintim de productia japoneza “Lingering Spirits”. Cliseele sunt evitate pe cat posibil, insa regizorul nu ezita sa exploateze la maxim fiecare scena, fie ca e vorba de a smulge zambete sau hohote de ras, ori lacrimi de tristete. Melodiile frumoase din repertoriul lui Yoo Jae-ha (filmul se doreste un omagiu adus cantaretului, dupa cum au scris realizatorii la finalul sau) se imbina cu ingeniozitatea unui scenariu ofertant scris de Yoo Yoon-A, autoarea unor scenarii excelente la filme precum “My Annoying Brother”, “Like for Likes”, “Steal My Heart”, “The Royal Tailor”, “My Paparotti” sau “Miracle in Cell No 7” ca sa amintim doar cateva din ele. Daca mai adaugam jocul ireprosabil al intregii distributii, singura concluzie posibila la acest film nu poate fi decat o invitatie la a-l savura in toata splendoarea sa, e o comedie fantezista reusita, moderna si captivanta, destinata intregii familii.
Traducerea si adaptarea (inclusiv refacerea manuala a timingului) au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Sword Master (2016) – Derek Yee şi remake-ul ce ne întoarce cu 40 de ani în urmã
Yen (Peter Ho) e un spadasin ratacitor ce stapaneste un stil de manuire al sabiei propriu si aproape invincibil. Desi ucide la comanda, are principii si in realitate fiecare misiune o vede ca pe un antrenament in vederea infruntarii finale: cea pentru recunoasterea calitatilor sale de spadasin si intrarea in istoria lumii artelor martiale. Rivalul sau e Al Treilea Maestru, cel de-al treilea fiu al temutului clan Hsieh, ce stapaneste lumea artelor martiale prin stilul superior de lupta si prin macelurile dezlantuite la adresa celorlalte clanuri razboinice. Casa Sabiei Supreme, resedinta clanului Hsieh, a devenit un teritoriu interzis cutezatorilor, care odata ajunsi pe insula de langa Lacul Verde, nu se mai intorceau. Spadasinul Yen e angajat de domnita Mu-yung Chiu-ti sa-l ucida pe Al Treilea Maestru, care in mai multe randuri o ranise sentimental, parasind-o chiar in fata altarului. Cum utilul (banii) face intotdeauna casa buna cu placutul (telul propriei sale vieti, infruntarea finala cu rivalul care mereu l-a tinut in umbra), Yen porneste sa-si infrunte destinul. Doar ca odata ajuns pe insula, ajunge sa cunoasca cea mai mare dezamagire a vietii sale, care vrand, nevrand, ii va schimba viata…
Produs si scris de celebrul Tsui Hark, “Sword Master” e o productie nou-nouta chinezeasca ce imbina fantezia cu artele martiale si aventura intr-un mod mai putin obisnuit pentru zilele noastre. De fapt, trebuie spus ca filmul e un remake dupa o productie din 1977 realizata de celebrele studiouri de film din Hong Kong “Shaw Brothers”, “Death Duel”, care la randul ei avea la baza romanul lui Gu Long, “The Third Master’s Sword”. Lucrul si mai interesant e ca “Sword Master” e regizat de Derek Yee, autorul unor filme precum Triple Tap, Shinjuku Incident sau One Night in Mongkok, regizor care chiar a interpretat rolul principal in filmul din 1977, cel al celui de-al Treilea Maestru. A fost rolul care, practic, i-a lansat cariera de actor, mai apoi Derek Yee aparand ca actor in numeroase filme wu-xia din anii ’70-80. In “Sword Master”, rolurile principale le revin lui Peter Ho (pe care il stim din “The Monkey King” si “Cold Steel”) si Lin Gengxin (mai tanar cu 13 ani ca partenerul lui din film si mult mai aratos, pe care ni-l amintim din “Young Detective Dee” si “The Taking of Tiger Mountain”).In China, filmul a obtinut incasari de 14,7 milioane dolari nefiind un mare succes de casa, si exista si explicatii pentru acest lucru. In primul rand, povestea nu este una spusa in stilul in care ne-a obisnuit cinematografia chineza de gen a ultimilor ani. Pe alocuri, daca nu urmaresti atent firul epic si numele personajelor, risti sa nu intelegi ce se intampla in prima jumatate a filmului. Si asta din cauza structurii scenariului, in care cele doua personaje principale sunt prezentate independent unele de altele jumatate din film, si a atmosferei linistite a filmului. Deci, o prima hiba a productiei e scenariul destul de incoerent si inconsecvent, cu un numar mare de personaje secundare aduse la un loc fara o logica care sa se intrevada de la bun inceput. In al doilea rand, atmosfera din filmul lui Derek Yee din 2016 e identica cu cea din “Death Duel” din 1977. Filmarile interioare dar si mare parte din cele exterioare (chiar daca acestea sunt prelucrate grafic prin metode moderne) ne aduc in fata ochilor decorurile specifice filmelor turnate de studiourile Shaw Bros in anii ’70-’80. Tot ce mai lipsea din aceste decoruri artificiale erau cablurile pe care pe vremuri actorii si cascadorii le foloseau pentru a-si face numerele de lupta. Si apare o fireasca intrebare: pentru ce sa revii in secolul XXI la atmosfera unui film din epoca de aur a productiilor de gen din Hong Kong, la o epoca de mult apusa si a carei stralucire nu o poti reda nici macar cu mijloacele moderne ? Doar de dragul nostalgiei regizorului si a faptului ca odata a interpretat rolul principal in filmul pe care acum il regizeaza ? Nu in ultimul rand, iubitorii filmelor wu-xia moderne, care au inceput sa-si schimbe parerea despre filmele chinezesti de epoca odata cu productii precum “Reign of Assassins”, “14 Blades”, “The Four” si altele ale ultimului deceniu, vor simti o crunta dezamagire cand vor vedea “Sword Master”, ce e parca o intoarcere in timp sub aspectul realizarii in urma cu 40 de ani. Unde exceleaza filmul e pe partea sa artistica, avand pe alocuri frumusetea vizuala a unui “The Assassin” a lui Hou Hsiao-hsien. Din nefericire, publicul acestui gen de filme isi doreste lucruri cat mai simple, directe si spectaculoase, ori “Sword Master” solicita intai de toate multa rabdare si atentie pentru a reusi sa iti placa. Jocul celor doi protagonisti e excelent, insa din nou regasim vechea hiba a acestor filme: personajul pozitiv e perfect in pozitivismul sau, curajos, drept, insetat de dreptate, pe cand personajul negativ (cu toti asociatii) sunt din start damnati sa-si duca soarta intunecata fara posibilitatea de a se schimba. Daca e sa concluzionam, “Sword Master”, in ciuda unor pareri pozitive din partea criticilor de film (pareri firesti daca ne gandim ca un critic de film cauta intotdeauna ceva nou sau reinventat in subiectul analizei lor pentru ca, se stie, inovatia e cheia progresului), pentru publicul larg va fi doar un film oarecare, o calatorie inutila inapoi in timp cu 40 de ani ce nu poate decat sa tradeze o aparenta pana de idei a scenaristilor chinezi in materie de productii de epoca. Daca in absenta unui star de actiune care sa mai atraga lumea in salile de cinema se mai adauga si o pana de idei in materie de scenarii, putem concluziona, oare, ca asistam la o criza a filmului chinezesc comercial de epoca ? Numeroasele sequeluri ale unor retete reusite din anii anteriori (The Four, Detective Dee, Monkey King, Journey to the West) si filme de epoca mai putin reusite (The Sword Identity, The Warrior and the Wolf, The Assassin, The Last Supper), ca acesta, ne induc, din pacate, o astfel de concluzie…
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
Revolta democraticã din 1987 din Coreea – scenariu de film
Cativa din greii cinematografiei coreene, printre Kim Yoon-seok din “”Will You Be There” si Ha Jung-woo din “Tunnel”, sunt in ultima faza a negocierilor pentru a juca impreuna in “1987”. Kang Dong-won (“Master”) ar putea aparea si el intr-un rol special. Kim Tae-ri (“The Handmaiden”) va avea rolul principal feminin.
Inca din 1972, de la implementarea Constitutiei Yusin de catre presedintele Park Chung-hee, presedintii sud-coreeni erau alesi in mod indirect de catre un colegiu electoral (care era desemnat de catre regim). Acest sistem a rezistat chiar si dupa ce Park a fost asasinat si inlocuit de Choi Kyu-ha, inlocuit de Chun Doo-hwan prin lovitura de stat din 12 decembrie. Poreclit ‘Macelarul din Gwangju’, fostul presedinte era cunoscut pentru punerea in aplicare a politicilor sale printr-o lege martiala stricta si prin cresterea prezentei militare in orase pasnice, exercitand astfel un control total asupra tarii. In 1980, fortele de politie au suprimat in mod brutal prin bataie, impuscare si ucidere demonstratiile studentilor din cadrul Revoltei din Gwangju (eveniment reflectat in productia „May 18”).
In incercarea de a-si spori puterea si imaginea la nivel national si international, Chun Doo-hwan a decis sa tina alegeri in 1985, sub pretextul unei democratii care s-a dovedit a fi falsa. Rezultatul a aratat o victorie majora a opozitiei condusa de Kim Dae Jung si Kim Young Sam. Principalul punct din programul opozitiei era reprezentat de alegerile directe prezidentiale, iar Doo-hwan a initiat o campanie de intarziere, deliberare si amanare, dezbatandu-se luni de zile in Parlament, iar in 13 aprilie 1987 Chun a suspendat orice discutie pana dupa Olimpiada, spre nemultuirea coreenilor care au inceput demonstratiile.
In aceasta perioada, miscarea muncitoreasca, studentii si bisericile s-au sprijinit reciproc si au format o alianta pentru a pune presiune pe regim. Totul a dus la o mobilizare a unei parti a societatii coreene, care alaturi de opozitie a format rezistenta care s-a generalizat in timpul evenimentelor decisive din iunie.
In 1980, multi activisti studenti luptau impotriva lui Chun Doo-hwan, a dictaturii sale si a urmarilor masacrului din Gwangju. Park Jong-chul, presedintele Consiliului Studentilor din cadrul Departamentului Lingvistic al Universitatii Nationale Seul, a fost unul din acei student. Retinut in urma unei investigari, Park a refuzat sa dezvaluie locul in care se ascundeau alti cativa activisti. In timpul interogarii, autoritatile au folosit tortura (tehnica inecului), acesta murind pe 14 ianuarie. Evenimentele care au cauzat moartea lui Park Jong-chul au fost initial ascunse, dar CPAJ (Asociatia Preotilor Pentru Justitie) a dezvaluit adevarul pe 18 mai.
Odata cu intensificarea demonstratiilor, studentii Universitatii Yonsei au demonstrat la universitate pe 9 iunie si in timpul protestelor, studentul Lee Han-yeol a fost ranit grav cand o grenada cu gaz i-a strapuns craniul. In conditie critica, acesta a devenit rapid un simbol al protestelor. A decedat din cauza ranilor pe 5 iulie, dupa ce regimul a fost de acord cu cererile demonstrantilor.
Filmul “1987”, regizat de Jung Joon-hwan (“Save the Green Planet”, “Hwayi”), va arunca o privire mai atenta la aceasta lupta istorica dintre coreenii care doreau o democratie adevarata si transparenta, si presedintele tarii, care alaturi de autoritati a incercat sa mentina un control total.
Kim Yoon-seok si Kang Dong-won au mai lucrat cu regizorul Jung Joon-hwan in “Hwayi” si “Love for Sale”, dar si impreuna in mai multe filme precum “Jeon Woo-chi” si in recentul „The Priests”. Ha Jung-woo si Kim Yoon-seok au mai colaborat si ei la blockbuster-ul “The Chaser” si la “Yellow Sea”.
Filmarile la “1987” vor incepe in a doua jumatate a lui 2017.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Song Seung-heon este curtat de regizorul serialului “Saimdang” pentru o nouã colaborare
Se pare ca regizorul mult asteptatului serial “Saimdang, Light’s Diary” este incantat de munca actorului care ii da replica frumoasei Lee Young-ae in “Saimdang”, pentru ca actorului i s-a propus un nou proiect in care ar urma sa colaboreze. Regizorul Yoon Sang-ho, care a mai regizat “Bride of the Century” si “Tamra the Island” a anuntat ca urmatorul serial pe care il va regiza va fi o adaptare a romanului “Wind, Clouds and Rain”, o rivalitate politica intre Imparateasa Myeongseong si Heungseon Daewongun, din perioada tarzie a Joseonului.
Romanul “Wind, Clouds and Rain” scris de Lee Byung-joo a fost, initial, publicat ca un fel de foileton in anii 1977-1978, si a fost deja adaptat pentru micul ecran, in anii 1989-1990. Song Seung-heon ia in considerare oferta de a juca rolul lui Heungseon Daewongun, tatal regelui Gojong. Gojong a fost facut rege la o varsta frageda, fiind mostenitor indirect, si pana la implinirea varstei necesare tatal sau a fost regent si lasat sa conduca regatul in locul sau. Daewongun a acumulat foarte multa influenta si putere, reusind timp de 10 ani sa conduca regatul. Principalul sau rival politic s-a dovedit a fi Imparateasa Myeongseong (cunoscuta in istorie ca Regina Min), care a controlat curtea regala din momentul in care Gojong a fost facut rege.
„Imparateasa Myeongseong” este probabil cel mai cunoscut serial in care se intalnesc personajele istorice, serial care a fost difuzat in 2001-2002, in care au jucat Moon Geun-young, Lee Mi-yeon si Choi Myung-il in rolul imparatesei si Yoo Dong-geun fiind Daewongun.
“Saimdang, Light’s Story” a inceput sa fie difuzat la SBS de saptamana trecuta, insa filmarile la serial s-au terminat inca din iunie, anul trecut.
“Wind, Clouds and Rain” nu are inca o data de difuzare si inca nu se stie ce post de televiziune va difuza serialul.
Superstarul din Hong Kong, Andy Lau, a fost spitalizat de urgenta si va avea nevoie de 6 pana la 9 saptamani de pauza pentru a se recupera in urma multiplelor fracturi pelviene si ranilor la tendon si muschi pe care le-a suferit. Actorul a suferit un accident in timp ce filma o reclama in Thailanda, saptamana trecuta. Calul pe care Lau il calarea l-a aruncat din sa si a calcat pe spatele lui. Miercurea trecuta, actorul a fost adus de urgenta cu avionul in Hong Kong pentru a primi tratament medical de specialitate. Au existat numeroase speculatii din partea presei din Hong Kong cu privire la gravitatea accidentului si a urmarilor sale, iar actorul a vorbit doar ieri in mod public pentru prima oara de la accident. „Ma voi supune total recomandarilor echipei medicale”, a scris Lau pe blogul sau. „Stiu ca durerea voastra nu va fi cu nimic mai mica decat a mea. Ma voi odihni in liniste si in scurt timp ma voi face bine !”, a adaugat acesta.
Andy Lau a fost cel mai recent vazut in filmul lui Zhang Yimou „The Great Wall”, in care a aparut alaturi de Matt Damon, si in cea de-a treia parte a francizei „From Vegas to Macau”, ce are in centrul ei lumea cazinourilor si jocurilor de noroc. In ultimii ani, Andy Lau a intrat intr-un con de umbra in principal datorita rolurilor slabe primite in filme fara prea mare succes, unele chiar lamentabile esecuri, sau datorita rolurilor secundare acceptate, precum „Switch” (rol pentru care starul si-a cerut scuze fanilor), „Our Times”, „The Bodyguard”, „Saving Mr. Wu” sau recentul „Mission Milano”. Viitoarele proiecte ale starului includ un concert si 4 filme perfectate pentru acest an: „Shock Wave” al lui Herman Yau, „Find Your Voice” al lui Adrian Kwan, „The Adventuresrs” al lui Stephen Fung si mult asteptatul „Chasing the Dragon” al lui Wong Jing, de care se vorbeste de multa vreme.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
S-au anunţat nominalizaţii la Asian Film Awards 2017 !
Saptamana trecuta au fost anuntati nominalizatii la a 11-a editie anuala a Premiilor Filmului Asiatic (Asian Film Awards). Ceremonia va fi tinuta in Hong Kong, dupa ce mai multi ani s-a tinut in Macao. Motivul acestei schimbari de locatie a gazdei ceremoniei e aniversarea a 20 de ani de la revenirea Hong Kong-ului la China. In acest an, 34 de filme asiatice au primit nominalizari. Din cele 34 de productii, desi majoritatea sunt de origine chineza, pe pozitia a doua ca numar de filme cele mai nominalizate sunt productiile sud-coreene, urmate de cele japoneze. Unele din cele mai bune productii coreene din 2016 au ajuns, astfel, sa concureze intre ele.
„The Handmaiden” al lui Park Chan-wook, desi nu a primit nominalizari la categoriile Cel mai bun film sau Cel mai bun regizor, a primit o multime de alte nominalizari la alte sectiuni, precum: Cea mai buna actrita intr-un rol secundar (Moon So-ri), Cea mai buna debutanta, Cel mai bun scenariu, Cel mai bun montaj, Cele mai bune costume si Cea mai buna scenografie. Un alt film coreean cu sanse la premii e „Train to Busan”. Acest horror-zombi extrem de popular, care in 2016 a fost numarul 1 in box-office-ul coreean cu 80,4 milioane dolari, depasind „A Violent Prosecutor” (66,6 milioane dolari), e nominalizat la 5 categorii: Cel mai bun actor (Gong Yoo), Cel mai bun actor in rol secundar (Ma Dong-seok), Cel mai bun montaj, Cele mai bune costume si Cele mai bune efecte vizuale. Desi nici „Train to Busan”, nici „The Handmaiden” nu au fost nominalizate la Cel mai bun film, filmul coreean „The Wailing” va concura la aceasta sectiune cu o alta productie coreeana, „The Age of Shadows”, cu productia japoneza „Harmonium”, cea taiwaneza „Godspeed” si productia chineza „I am not Madame Bovary”. Aceasta din urma a atras mult atentia, fiind nominalizata la principalele categorii: Cel mai bun film, Cel mai bun regizor, Cea mai buna imagine, Cea mai buna actrita (Fan Bingbing) si Cel mai bun actor intr-un rol secundar (Dong Chengpeng/Da Peng)
Se anunta o competitie stransa pentru premiile dedicate celor mai bune productii asiatice ale anului 2016. Premiile vor fi acordate in cadrul unei seri de gala pe data de 21 martie 2017. Mai jos puteti vedea lista nominalizarilor la principalele categorii:
Cel mai bun film:
The Wailing (Coreea de Sud)
The Age of Shadows (Coreea de Sud)
Harmonium (Japonia)
Godspeed (Taiwan)
I Am Not Madame Bovary (China)
Cel mai bun regizor:
Na Hong-jin, The Wailing
Koji Fukada, Harmonium
Derek Tsang, Soul Mate
Feng Xiaogang, I Am Not Madame Bovary
Lav Diaz, The Woman Who Left
Cel mai bun actor:
Michael Hui, Godspeed
Gong Yoo, Train to Busan
Tadanobu Asano, Harmonium
Fan Wei, Mr. No Problem
Richie Jen, Trivisa
Cea mai buna actrita:
Son Ye-jin, The Last Princess
Fan Bingbing, I Am Not Madame Bovary
Haru Kuroki, A Bride for Rip Van Winkle
Kara Wai, Happiness
Charo Santos-Concio, The Woman Who Left
Cel mai bun actor intr-ul rol secundar:
Jun Kunimura, The Wailing
Ma Dong-seok, Train to Busan
Go Ayano, Rage
Dong Chengpeng/Da Peng, I Am Not Madame Bovary
Lam Suet, Trivisa
Cea mai buna actrita intr-un rol secundar:
Elaine Jin, Mad World
Moon So-ri, The Handmaiden
Atsuko Maeda, The Mohican Comes Home
Shabana Azmi, Neerja
Lynn Xiong, See You Tomorrow
Articol realizat de cris999 – asiacinefil
Serialul “Introverted Boss” ia o pauzã pentru rescrierea scenariului
Poate parea ciudat pentru noi, dar se pare ca acesta este motivul pentru care “Introverted Boss”, serial difuzat de tvN, ia o pauza de o saptamana de la difuzare in efortul de a multumi telespectatorii care s-au plans de serial.
Serialul urma sa difuzeze episoadele 5 si 6 in aceasta saptamana, dar saptamana trecuta s- a anuntat ca in urmatoarea saptamana nu se va difuza niciun episod. La acel moment, echipa de productie nu a dat nicio explicatie despre motiv, dar fiindca a coincis cu vacanta din weekend (Anul Nou Chinezesc), s-a presupus ca acesta ar fi motivul. Echipa de productie a explicat, zilele trecute, ca face eforturi pentru a rescrie scenariile pentru episoadele 5 si 6. “Au fost destul de multe revizuiri facute scenariilor initiale, devenind practic scenarii noi. Folosim noul scenariu, si in acest moment filmam episodul 5.” “Din momentul in care am decis ca telespectatorii au avut dreptate, am inceput sa muncim pentru a imbunatati calitatea serialului.”
Serialul a avut premiera cu un rating de 3,16%, asteptarile fiind ca rating-ul sa se mentina si chiar sa creasca, mai ales ca regizorul este Song Hyun-wook care a regizat si “Oh Hae-young Again”, reunit cu scenarista Joo Hwa-mi care a scris si scenariul pentru “Mariage Not Dating”, seriale de succes si care au avut rating-uri bune. Desi primul episod a avut peste 3% rating, episodul 2 a avut o cadere de pana la 3,05%, apoi 2,14% si 1,97%. Printre nemultumirile telespectatorilor au fost cele legate de poveste, de personajele nerealiste si de intrigile fortate.
Scenariul deapana povestea unui CEO (Yeon Woo-jin) care sufera de anxietate sociala severa si de incapacitatea de a se angaja intr-o discutie cu cineva, probleme care i-au adus reputatia de sef excesiv si de temut, din cauza ca nu vorbea cu nimeni. O eroina curajoasa (Park Hye-soo) intra in companie, eroina cu o personalitate extrovertita si cam guraliva, care il acuza pe CEO de sinuciderea surorii sale, care fusese secretara sa. Povestea parea a fi interesanta, mai ales ca eroina se dezlantuie in a-l acuza pe temutul sef (in spatele acestuia), nestiind ca este aceeasi persoana cu tipul pe care ea il vede prin birou si i se pare a fi o persoana timida si blanda.
Nu este ceva neobisnuit ca un scenariu sa se ajusteze, acest lucru facand parte din sistemul ‘live-shoot’ care starneste interesul audientei de-a lungul serialului, dar este surprinzatoare transparenta producatorilor legata de aceste modificari si de cat sunt dispusi sa schimbe.
O sursa din echipa de productie a explicat ca au fost luati prin surprindere de aceste nemultumiri ale telespectatorilor, dupa primul episod. “Nu ne-am asteptat la tipul asta de raspuns. Majoritatea echipei de productie a lucrat la ‘Oh Hae-young Again’ si asteptarile erau mari, dar am fost surprinsi. Dupa ce am luat in consideratie fiecare lucru si situatie, s-a decis revizuirea scenariului. Sunt optimist ca vom avea comentarii pozitive pentru ca avem un regizor si actori foarte buni.”
Park Hye-soo promitea in una din fetele din “Age of Youth”, dar poate ca inca nu este pregatita pentru un rol principal? Sau, mai degraba, este o problema la scenariu? Ramane de vazut daca internautii coreeni (nu tocmai cunoscuti ca fiind plini de dragalasenie) vor aprecia eforturile echipei de productie si daca acestia au ascultat parerile lor, si daca acest lucru se va vedea si in rating, care a devenit un standard in a ‘dovedi’ celebritatea unui serial, de multe ori in ciuda calitatii jocului actoricesc, a unei regii deosebite sau a unui scenariu deosebit.
“Introverted Boss” va fi reluat luni, 6 februarie, cu episodul 5.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
The Camellia Girl (2016) – o ecranizare suprarealistã îndrãzneaţã a unei poveşti populare din Epoca Showa
TORICO e un nume relativ necunoscut in industria japoneza de film, “The Camellia Girl” find practic al doilea lungmetraj regizat de aceasta in ultimii 10 ani. A debutat in 2006 cu“Ikeru Shinibana”, cu care a fost invitata la 7 festivaluri internationale, primind aprecieri pozitive. In 2012 a debutat si ca actrita, avand un rol minor in “Sangeki-kan: Buraindo”. In paralel, TORICO a publicat o colectie de fotografii artistice si, mai ales, s-a implicat in domeniul modei, devenind o populara bloggerita in industria modei din Japonia. In 2013, a lansat ca designer un brand propriu de haine, noncomformist (iar cand spun asta probabil extravaganta Lady Gaga ar fi acceptat fara probleme creatiile acesteia, asta ca sa va faceti o idee despre viziunea ei in moda). Recentul ei film, “The Camellia Girl”, e, de fapt, ceea ce japonezii numesc un live-action, o ecranizare avand la baza o manga. Si nu e vorba de o manga recenta, ci de una clasica, publicata in 1984, intitulata la fel ca filmul, “Shojo Tsubaki”, scrisa de apreciatul mangaka Suehiro Maruo, tradusa de mult in principalele limbi de circulatie internationala. Povestea e cunoscuta in Statele Unite sub numele “Mr. Arashi’s Amazing Freak Show”, iar in 1992 s-a realizat o animatie pentru marele ecran regizata, scrisa si produsa de Hiroshi Harada. Filmul din 2016 e o adaptare dupa manga, realizata cu un buget redus, ce are in distributie actori mai putin cunoscuti, insasi protagonista, Risa Nakamura, debutand pe marele ecran.
Midori e o adolescenta de 14 ani, care de la varsta de 11 ani a fost parasita de tatal ei, continuandu-si viata alaturi de mama. Afectata de griji, mama ei se imbolnaveste si moare, Midori fiind nevoita sa paraseasca Tokyo, alaturandu-se Circului Pisica Rosie. Viata alaturi de trupa de circ nu e deloc usoara, Midori avand de suferit de pe urma rautatii unora din trupa, suferind inclusiv abuzuri de natura sexuala. In ciuda acestui fapt, tot ce isi doreste tanara e sa ramana alaturi de trupa, care e noua ei familie, constienta fiind ca visul ei de a deveni, intr-o zi, actrita, nu se va implini niciodata. Totul pana intr-o zi, cand administratorul circului, ce in spatele greutatilor financiare invocate pentru a nu-si plati angajatii sugereaza ideea ca circul ar fi falimentar, anunta ca un nou numar va fi introdus in viitoarele reprezentatii. Iar acesta e consecinta alaturarii Circului a unui iluzionist, „Miracolul” Masamitsu, ce pare a detine puteri supranaturale adevarate… In timp ce administratorul e dispus sa faca orice compromis pentru a-l pastra pe cel ce pare a fi garantia succesului de partea trupei sale, o serie de evenimente stranii se produc, Midori fiind fara voia ei martora acestora…
Povestea personajului din “The Camellia Girl” isi are originea in Japonia inceputului Erei Showa (1926-1989). Pe atunci, erau foarte populare asa-numitele “kamishibai”, o forma de teatru de strada, in care un povestitor, imbracat nostim, se aseza la colt de strada si, cu ajutorul unor desene puse intr-o scena in miniatura, incepea sa nareze povestea, schimband imaginile in functie de evolutia povestirii. Aparitia televiziunii si dezvoltarea filmului au dus la disparitia acestei forme inedite de arta teatrala, insa la inceputul anilor ’30, in perioada crizei financiare, asemenea reprezentatii erau foarte populare. “Fata cu Camelie” era protagonista unei astfel de reprezentatii, personajul fiind atribuit unui anume Seiun, insa numeroasele reintrepretari in diverse alte variante si repovestiri orale, ca si plagieri, au facut ca originea povestii sa devina nesigura. In general, cam toate aceste povestiri despre Fata cu Camelie aveau in centrul lor aproximativ aceeasi poveste: o adolescenta tipica sau o preadolescenta ce provine dintr-o familie saraca e nevoita sa-si intretina mama vanzand camelii in strada. Datorita saraciei, ajunge sa fie vanduta si obligata sa presteze intr-un spectacol de revista. Pornind de la aceasta poveste populara, in 1984 mangaka Suehiro Maruo publica o manga ce are un mare succes, tradusa in mai multe limbi straine, care ajunge, astfel, cunoscuta si culturii occidentale. Manga lui e o reinterpretare in desene a povestii populare si, lucru si mai important, apartine genului “ero guro”, o miscare literar-artistica nascuta in 1930 in Japonia, ce are in centrul ei erotismul, coruptia sexuala si decadenta (“ero” – erotic, “guro” – grotesc), poate cel mai cunoscut exponent in literatura al acestui curent fiind Ranpo Edogawa.
Filmul regizat de TORICO (foto) o are in centrul ei pe Risa Nakamura, un fotomodel japonez de 27 de ani ce intra in pielea unei adolescente de 14 ani, Midori, “Fata cu Camelie”, ce e fortata sa se alature unui circ bizar unde e molestata si umilita de toata lumea. Nu va ganditi, insa, la o poveste clasica, statica, insipida si incolora. Regizoarea e una noncomformista atat in viata reala cat si pe ecran, realizand o productie colorata in culori vii, stridente chiar, in care exagerarile si costumele atipice ies in evidenta. Paleta de culori e ametitoare, de la galbenul rochiei cu buline a lui Midori si al panglicii din cap pana la culorile contrastante ale costumelor exagerate ale celorlalti membri ai trupei. Desi bugetul limitat al productiei e vizibil cu ochiul liber de orice cinefil avizat, regizoarea da dovada de mare creativitate in special in materie de design al costumelor. Extravagantele vizuale, stilul exuberant si nuantele de baroc sunt condimentate cu un suprarealism demn de “Alice in Tara Minunilor” si de cateva momente animate ce apar in film pentru a stabili o continuitate in plan imaginar a povestii. Interesanta e si adaptarea si transpunerea povestii de la inceputul epocii Showa in timpurile prezente, elementele moderne (o masina viu colorata cu care personalul circului isi face reclama, muzica rock de pe fundal de la inceput) imbinandu-se perfect cu cele de epoca, uneori spectatorul avand impresia ca povestea chiar se desfasoara in anii ’30. Atmosfera de mister din jurul circului e foarte bine intretinuta prin prezenta unor personaje – circarii – bizare: doua bestii pitice ce nu stiu sa vorbeasca, un clovn cu peruca alba homosexual si marcat de rautate, o Columbina hidoasa ce-a imbatranit la circ ce nu ezita sa-si arate nurii in mediul decadent in care isi duce de ani de zile viata, sau un circar cu un costum misterios de marinar ce-i ascunde handicapul, mainile ciopartite. Simbolistica e la ea aceasa, cameliile sub forma de origami vandute de Midori sau trenul caruia Midori ii face cu mana de fiecare data cand isi aminteste de cineva drag disparut fiind doar cateva din ideile minunate ale regizoarei. Totul este artificial, o fuziune intre lumea reala si cea subterana, de la periferia societatii, o fantezie incantatoare in care kitsch-ul e ridicat la rangul de arta. Cat priveste simbolistica fiecarui personaj in parte, ramane sa o descoperiti singuri, e demna de un basm supraealist, pe alocuri grotesc, pe alocuri vulgar (exista chiar doua scene cenzurate de producatori prin blur, ceva obisnuit in cinematografia japoneza si coreeana, de altfel), insa pur si simplu cuceritor. Un film de categorie B excentric, artistic si plin de idei care mai de care mai interesante puse in practica excelent de echipa de productie. Chiar daca scenariul a fost adaptat pentru o durata extrem de scurta (sub 90 de minute), in multe locuri vazandu-se ca povestea sufera la capitolul consistenta, existand o graba explicabila in ritmul derularii evenimentelor, fata de alte locuri unde ritmul e mai lent, “The Camellia Girl” e un film ce iese din tipicul filmelor comerciale japoneze pline de clisee ce ne inunda imaginatia de peste 20 de ani, si chiar si doar pentru ideile sale artistice indraznete merita vizionat.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team) pentru asiacinefil.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
My Annoying Brother (2016) – doi fraţi diferiţi în cãutarea unor rãspunsuri de la viaţã…
“My Annoying Brother” (cunoscut cu titlul original “Brother”) e al doilea proiect al regizorului Kwon Soo-kyung, realizat la 10 ani distanta de la filmul sau de debut, “Barefoot Kibong”. Scenariul e scris de celebra scenarista Yoo Young-A, ce are la activ cateva scenarii de filme de succes, precum “Wedding Dress”, “Always”, “My Paparotti”, “Miracle in Cell No. 7”, “The Royal Tailor” sau “Like for Likes”, dar si seriale ca “Bel Ami” sau “Entertainer”. Reteta succesului a constituit-o, de aceasta data, distribuirea in rolurile principale a unor staruri in plina ascensiune ale Hallyu, e vorba de Cho Jung-seok, care desi are 36 de ani si a debutat la 32, e unul din cei mai in voga actori coreeni de seriale de televiziune, avand numeroase premii la activ in cei 4 ani de cariera de pana acum, pentru rolurile din serialele “You Are The Best !”, “Oh, My Ghost” si “Jealousy Incarnate”, dar si din filmele “Architecture 101” si “The Face Reader”; si de Do Kyung-soo, membru EXO-k, aflat la doar al treilea rol pe marele ecran, dar care deja a castigat premiul de popularitate pentru rolul din “Unforgettable”, anteriorul sau film tot din 2016. Park Shin-hye, o prezenta foarte discreta pe marele ecran, are un rol secundar, nicidecum unul romantic cum toata lumea se astepta. Filmul a avut un succes de casa neasteptat, vanzand milionul de bilete in doar 4 zile de la premiera. In cele din urma, a reusit sa vanda peste 3 milioane de bilete, obtinand incasari de 19,6 milioane de dolari. Filmat in doar 2 luni, la sfarsitul lui 2015, “My Annoying Brother” are o coloana sonora generoasa cu nu mai putin de 5 melodii interpretate de Park In-young si una, “Don’t Worry”, interpretata chiar de cei doi protagonisti.
Ko Doo-young (Do Kyung-soo) e un judoka de mare perspectiva, iar antrenoarea lui, Soo-hyun (Park Shin-hye) vede in el un viitor medaliat cu aur la Olimpiada de la Rio, pentru Coreea. Doar ca in timpul unei competitii, isi pierde vederea, iar visul i se naruie pentru totdeauna. Cel care profita de aceasta situatie este, insa, fratele sau, Ko Doo-sik (Cho Jung-seok), ce e condamnat la inchisoare pentru escrocherie si care cauta un motiv sa obtina eliberarea conditionata. Si ce motiv mai bun poate gasi decat handicapul fratelui sau pentru a induiosa comisia de eliberare ? Planul odata dus la bun sfarsit, acesta se trezeste in libertate, astfel ca se duce sa-si “indeplineasca” obligatiile asumate, trebuind sa aiba grija un an de fratele sau mai mic. Relatia dintre ei nu este, insa, una deloc amicala. Amandoi aveau acelasi tata, dar mame diferite, si daca in copilarie armonia a domnit in familie, cei doi intelegandu-se ca niste frati de sange, ceva, in trecut, a dus la stricarea relatiei si la drumul gresit apucat de naravasul Doo-sik. Acum, acesta revine in viata fratelui sau mai mic, nevazator, dupa 10 ani de cand a fugit de acasa, iar reintalnirea lor se lasa cu scantei. Doo-sik e un arogant ingamfat, in timp ce Doo-young s-a inchis in lumea lui, marcat de pierderea vederii, si nu mai iese din propria casa. Aflati la polii opusi, cei doi frati trebuie sa gaseasca o cale de convietuire si de intelegere…
“My Annoying Brother” e un film ce combina doua genuri diametral opuse, comedia si drama, insa de fiecare data cand realizatorii coreeni au recurs la aceasta combinatie, rezultatul a fost unul cel putin interesant. Scenariul nu este unul care sa exceleze, chiar daca e scris de renumita Yoo Young-A, fiind simplist, liniar, previzibil, fara surprize, s-ar putea spune chiar tipic coreean, plin de clisee. Si cu toate acestea, filmul a avut incasari de aproape 20 de milioane de dolari, fiind o dovada cum nu se putea mai clara ca popularitatea unui actor poate atrage tineretul si publicul feminin in salile de cinema, distragandu-l din fata internetului sau a micului ecran timp de 2 ore. Tema a doi frati provenind din casnicii diferite, ce ajung sa se instraineze si mai apoi sa se reuneasca am mai intalnit-o in cinematografia coreeana in numeroase forme, primul exemplu ce vine oricarui cinefil iubitor de Coreea in minte fiind “Oh, My Brother”. Pornind de la acest fir, e usor sa construiesti variatiuni si sa modelezi filmul spre ce gen doresti. Singurul lucru care, totusi, te face sa urmaresti pana la final filmul e prestatia celor doi protagonisti. Cho Jung-seok joaca rolul fratelui din prima casnicie a tatalui defunct, Ko Doo-sik, ce a fugit de acasa din copilarie si a incercat sa-si construiasca o viata pe cont propriu, departe de mama vitrega si fratele lui mai mic. A pasit insa pe cai gresite, care l-au adus dupa gratii, unde isi ispaseste pedeapsa pentru escrocherie. E un tip arogant, laudaros si rautacios, insa are in el o geana ce nu poate fi ascunsa, o geana a bunatatii pe care nu doreste sa si-o manifeste sau… mai bine zis nu are fata de cine. La polul opus e fratele lui mai mic, Ko Doo-young, sportiv de performanta, ce are tot viitorul inainte in lumea judo-ului. In momentul in care isi pierde vederea pe tatami, se inchide in lumea lui si refuza chiar sa isi duca viata mai departe. In stare de malnutritie il gaseste fratele sau mai mare, care odata eliberat conditionat, se vede nevoit sa locuiasca cu acesta timp de un an, conditie impusa de comisia de eliberare. Relatia dintre ei doi e una glaciala, chiar de ura datorata unor lucruri din trecut ce ni se vor dezvalui pe parcurs, dar cum trebuie gasita o cale de convietuire, fiecare din cei doi frati va incerca sa-l inteleaga pe celalalt, iar compromisurile mici de la inceput vor fi temelia schimbarii lucrurilor. Si cum viata e o continua provocare, in scurt timp cei doi au de infruntat noi obstacole… Park Shin-hye are un rol secundar dezamagitor (nu ca prestatie, cat ca pondere in importanta povestii), toata lumea asteptandu-se, probabil, sa fie o miza in disputele dintre cei doi frati. In mod sigur filmul ar fi fost mult mai animat cu putin romantism, dar e greu de crezut ca s-a dorit vreodata asa ceva de catre scenarista.
In concluzie, un film satisfacator, tinut pe linia de plutire si dus spre succes doar de prestatia protagonistilor, care insa e tras in jos de cliseele specifice filmului coreean atat de uzitate in cei 15 ani de la renasterea lui.
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de gligac2002(Asia Team) pentru asiacinefil.
Actorii Cho Seung-woo (Assassination, God’s Gift — 14 Days) si Bae Doo-na (Tunnel, Jupiter Ascending) au acceptat ofertele producatorilor de a juca in noul serial ce va fi difuzat la tvN, “Forest of Secrets”. Cu un scenariu scris de Lee Soo-yeon, care a regizat in 2016 filmul “Thawing”, serialul ar fi primul la care cei doi ar colabora. Initial, regizorul urma sa fie Kim Won-seok care a regizat si “Misaeng” sau “Signal”, dar cei de la tvN au clarificat ca regizorul va fi Ahn Gil-ho, care a mai regizat “Mrs. Cop” si “Rooftop Prince”.
2016 a fost un an bun pentru actorul Cho Seung-woo, care a jucat in mai multe musical-uri, precum “Sweeney Todd” si “Hedwig and the Angry Inch”. Bae Doo-na a fost activa si ea in 2016, aparand in “Tunnel” si terminand de filmat sezonul II al seriei “Sense8”, difuzat de Netflix.
Cho Seung-woo va fi un procuror rece si singuratic, care si-a pierdut abilitatea de a simti ceva dupa o operatie pe creier, din tinerete. Este singuratic pentru ca biroul procurorilor este plin de coruptie si in 8 ani a fost singurul care a tinut la integritatea sa. Intr-o zi, da peste un cadavru si fiind deja pe urmele unui criminal in serie, acesta ajunge sa se piarda intr-un labirint de mistere si coruptie de la nivelul departamentului sau. Bae Doo-na va fi o politista singuratica ce a absolvit Academia de Politie si care reuseste dupa multa munca sa isi castige pozitia intr-o echipa ce se ocupa de crime violente. Desi este de numai doua luni pe postul de detectiv, e respectata de veterani datorita priceperii sale. Este prima care ajunge la scena crimei dupa ce Cho Seung-woo descopera cadavrul, si ajung sa lucreze impreuna.
Shin Hye-sun se pare ca va juca si ea in serial, urmand sa fie o tanara procuror stagiar, cu un backround impresionant. Personajul este descris ca fiind foarte incapatanat si arogant, dorind cu ardoare sa-si demonstreze abilitatile.
Lee Jun-hyuk (“Naked Fireman”) va juca un rol secundar, fiind colegul lui Cho Seung-woo, un procuror aratos si de succes, dar cu un complex de inferioritate din cauza trecutului sau.
Serialul va fi dufuzat in prima jumatate a lui 2017, in fiecare luni si marti, la tvN, dupa incheierea lui “The Liar and His Lover”, si va fi, in intregime, pre-produs.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Celebrul “Tokyo Ghoul” adaptat pentru marele ecran
Zilele trecute au fost date publicitatii cateva imagini cu parte din personajele celebrului manga si anime “Tokyo Ghouls”, ce vor aparea in live-action-ul omonim. Kubota Masataka va interpreta rolul principal, Ken Kaneki. In decembrie 2016 producatorii au dezvaluit cateva imagini ale celebrului si misteriosului presonaj, mascat. Zilele trecute, spre bucuria fanilor seriei ce a inceput in 2011, producatorii au publicat si imagini ale personajului Touka Kirishima, interpretat de Fumika Shimizu.
Imaginea devenita legenda a ghoul-ului cu un singur ochi a fost creata de designerul Christian Dada si un fan al seriei, Masanori Morikawa. Acesta a mai creat si alte masti, precum si costumele personajelor. Actrita Fumika Shimizu a decis sa se tunda, taindu-si parul 30 de cm, pentru a se potrivi cu imaginea personajului. Din distributie mai fac parte Nobuyuki Suzuki in rolul lui Koutarou Amon, Yu Aoi in rolul lui Rize Kamishiro si Yo Oizumi fiind Mado Kureo.
“Tokyo Ghoul” este o manga japoneza scrisa de Sui Ishida, fiind publicata din 2011 pana in septembrie 2014, beneficiind de o continuare in octombrie 2014 si de un anime in doua serii de cate 12 episoade.
“Tokyo Ghoul” are loc intr-un univers alternativ unde ghoul-ii, indivizi care pot supravietui doar mancand carne de om, traiesc in secret printre fiintele umane, ascunzandu-si adevarata lor natura pentru a scapa de autoritati. Dotati cu puteri deosebite precum viteza, simturi supradezvoltate si puterea de a se regenera, un ghoul este cu mult mai puternic decat un om, are o piele rezistenta la armele obisnuite de foc si are cel putin o arma speciala, un fel de prelungire a unei maini sau picior, de exemplu, care se poate observa in timpul unei lupte. O alta trasatura distincta a unui ghoul este reprezentata de ochi, irisul devenind rosu si sclerotica (albul ochiului) devenind negru. In cazul unui ghoul transformat numai pe jumatate, doar un ochi se poate schimba; acestia se pot naste dintr-un ghoul si o fiinta umana normala, sau creata artificial, fiind totusi cu mult mai puternici decat oamenii.
Ken Kaneki, un student care de abia reuseste sa supravietuiasca unei intalniri cu Rize Kamishiro care este ghoul, este adus la spital intr-o stare grava. Dupa recuperare, Kaneki descopera ca a fost supus unei interventii care l-a transformat pe jumatate in ghoul, pentru ca parte din organele lui Rize i-au fost transplantate lui, pentru a supravietui. Patronul cafenelei Anteiku, care este si el ghoul, il ia pe Kaneki sub aripa sa si il invata sa supravietuiasca, cum sa se integreze in societate si sa-si tina ascunsa noua identitate. Kaneki se lupta cu propriii sai demoni, dar si cu alti ghouli, trebuind sa se fereasca si de autoritati.
Filmul va avea premiera in vara lui 2017 si se anticipeaza ca va fi un mare succes de box-office.
Articol realizat de chocolate_cleo – asiacinefil
Dear Zindagi (2016) – terapia ca mijloc de vindecare a sufletului
„Dear Zindagi” (care in traducere ar insemna „Draga viata”) e o drama romantica regizata de Gauri Shinde, regizoarea indiana apreciata pentru „English Vinglish” (2012), care revine dupa 4 ani cu o poveste emotionanta ce abordeaza o chestiune prea putin acoperita in societatea indiana contemporana, terapia. Psihologica, emotionala, sufleteasca. Shinde, considerata una din primii 5 regizori de la Bollywood ai anului 2012, premiata de 8 ori pentru regia filmului ei de debut din 2012, face echipa, de aceasta data, cu producatori celebri in India, precum Karan Johar si Ghauri Khan, nimeni alta decat sotia lui Shah Rukh Khan. Investitia totala a celor trei se ridica la aproape 5 milioane de dolari, insa efortul a meritat din plin, „Dear Zindagi” obtinand incasari de aproximativ 30 milioane dolari. Succesul comercial a fost dublat de critici pozitive, chiar elogioase la adresa noi productii si a prestatiei protagonistei feminine, Alia Bhatt. Starul Shah Rukh Khan isi califica rolul ca unul cum nu a mai avut in cariera, cu toate ca acesta e mai degraba unul „secundar extins”, cum chiar el l-a caracterizat. Filmarile au avut loc in Goa, Mumbai si Singapore, protagonista feminina Alia Bhatt exprimandu-si entuziasmul pentru ca a aparut alaturi de Shah Rukh Khan. „Dear Zindagi” a avut 9 nominalizari si a castigat un premiu, luat chiar de Alia Bhatt pentru interpretare. Desi au existat acuze cum ca filmul ar fi fost inspirat in detaliu din serialul candian „Being Erica”, Shinde, scenarista si regizoarea productiei, a negat categoric afirmatiile.
Kaira (Alia Bhatt) e o tanara si talentata operatoare de imagine de la Bollywood, ce sufera o criza specifica varstei. Satisfactia ei profesionala e ambigua, e in mod inexplicabil alergica la angajamente romantice si, in plus, se trezeste data afara din apartamentul inchiriat din Mumbai dupa ce proprietarul decide sa evacueze orice chirias singur sau fara copil. Nemultumita si in deriva, se intoarce fara chef pe coastele insorite ale Goa, unde de mica s-a despartit de parintii ei, cu care nu are o relatie tocmai placuta. Avand de-a face cu tot felul de slujbe ingrate si dormind doar cateva ore pe noapte din cauza programului incarcat, Kaira realizeaza ca e la un pas de colaps. Cand una din slujbele sale ii indruma pasii spre un terapeut, doctorul „Jug” Jehangir (Shah Rukh Khan), aceasta plateste o sedinta de curiozitate, in ciuda suspiciunilor pe care le are fata de cei pe care cu ironie ii numeste „medici de creier”. Insa metodele doctorului Jehangir, departe de a fi conventionale, par sa fie exact ceea ce Kaira are nevoie pentru a-si infrunta, in sfarsit, trecutul ce ameninta a fi o piedica pentru viitorul ei…
Traducerea si adaptarea au fost efectuate in premiera in Romania de echipa CREATIVE MEDIA. Operator subtitrare: CinemaHD.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil
As Long As I Live (2012) – Shah Rukh Khan şi voinţa de a iubi
Regizat de Yash Chopra, expertul în romantism al unui Bollywood care oricum stã foarte bine la capitolul sentiment, „Atât timp cât voi trãi” este primul film indian lansat pe marile noastre ecrane în ultimele douã decenii. Avem ocazia sã experimentãm un alt tip de a spune povesti si de a vedea cã Bollywood-ul, celebru pentru cântecele rãcnite în vârf de munte si pentru eroii oricând gata sã se dezlãntuie în dansuri atent coregrafiate, s-a schimbat si cosmopolizat foarte mult în ultima vreme. Povestea din „Atât timp cât voi trãi” îl are în centru pe Samar (Shah Rukh Khan, mega-star absolut în India), un genist din armata indianã, care îsi riscã viata în fiecare zi ajutând, fãrã protectie, la dezamorsarea bombelor. O regizoare Discovery (Anushka Sharma) este uimitã de curajul lui Samar si, printr-un concurs de împrejurãri, aflã motivul socantei sale indiferente în fata mortii: o poveste de dragoste sfârsitã prost, în care credinta în Dumnezeu si legãmintele fãcute lui au distrus sansa unui cuplu la o viatã fericitã împreunã.
Filmul urmãreste povestea lui Samar Anand, interpretat de Shahrukh Khan, personaj prezentat în douã etape din viata sa: Samar cel din prezent, angajat al Armatei Indiene, divizia Genisti, respectiv Samar cel din trecut, un tânãr visãtor, muncitor, plin de viatã. O întâmplare neasteptatã îi dã peste cap existenta lui Samar cel visãtor, punând capãt unei posibile relatii cu mult iubita Meera (Katrina Kaif). Astfel, se refugiazã în dezamorsatul bombelor pânã când energica Akira…
Fãrã sã mai dãm detalii despre subiect, spunem doar cã „Atât timp cât voi trãi” bifeazã cam toate temele clasice ale romantismului bollywoodian, de la iubitii din clase sociale diferite la sacrificiul de sine si bãtãlia între douã principii diferite. Desi are câteva secvente care ar fi putut fi lãsate usor pe masa de montaj, filmul nu va plictisi in cele 170 de minute ale sale, mai ales cã mare parte din tribulatiile personajelor sunt ritmate de muzica lui A.R. Rahman, care impreuna cu Gulzar au oferit o coloana sonora poetica pentru aceasta poveste de dragoste. Plus cã, într-un rol principal este Katrina Kaif, una dintre cele mai lãudate frumuseti ale Bollywood-ului…
Traducerea si adaptarea au fost efectuate de echipa CREATIVE MEDIA.
Operator subtitrare cinemaHD.
Prezentare realizata de cinefilHD – asiacinefil
Lee Jun-ki alãturi de Kim Ah-joong posibil în remake-ul coreean al serialului “Criminal Minds”
A trecut ceva vreme de cand a fost anuntat remake-ul coreean al serialului american “Criminal Minds”, dar distributia inca nu este finalizata, Lee Jun-ki (“Moon Lovers: Scarlet Heart Ryeo”) si Kim Ah-joong (“200 Pounds Beauty”) fiind in carti pentru rolurile principale, Lee Jun-ki luand astfel o pauza de la serialele istorice, ultimul serial cu un scenariu in zilele noastre fiind “Two Weeks” din 2013.
Seria originala a inceput in 2005 si in acest moment este la al doisprezecelea sezon. Scenariul se concentreaza asupra unei unitati speciale din cadrul F.B.I alcatuita din criminalisti care se ocupa de psihologia crimei si rezolva crime urmarind viata si felul in care gandesc criminalii. Nu se stie inca daca cei doi actori vor avea personaje noi sau vor fi preluate cele din scenariul american.
Compania de productie Taewon Entertainment (“IRIS”, “Athena”) se ocupa de acest remake, si dupa ce au cerut drepturile celor de la Studiourile ABC si Disney Media Distribution au avut un concurs de scenarii pentru adaptarea oricarui episod incepand din primul sezon pana la al saptelea din “Criminal Minds”. Initial au dorit sa adapteze serialul la un format nou, pe mai multe sezoane, dar fiind un proiect ce se intindea pe o perioada prea mare de timp si nefiind siguri de garantia unui succes la public, s-a renuntat la aceasta idee.
Kim Ah-joong a terminat in vara serialul “Wanted” in care a jucat personajul principal, fiind o mama careia i s-a rapit fiul si care este obligata de rapitor sa indeplineasca diferite misiuni pentru a-si vedea fiul. Lee Jun-ki este un actor care a dovedit de-a lungul proiectelor la care a colaborat ca poate juca in orice, incepand cu “The King and the Clown “ din 2005, “Iljimae” din 2008 sau “Arang and the Magistrate” din 2012.
‘Criminal Minds” va incepe filmarile in primavara si va fi in intregime pre-produs, fiind planuit ca in toamna sa fie difuzat la KBS.
Multe din serialele coreene cu subiecte bazate pe ce se intampla in salile de judecata au fost facute dupa situatii reale, dar “New Trial” este un caz un pic diferit, procesul din spatele scenariului… fiind inca pe rol.
