Nunta lui Jung-jae cu Hae-won a fost deja stabilita, si nimic nu mai poate fi schimbat. Despartirea lui Min-woo de Hae-won are loc printr-o privire de la distanta pe care cei doi si-o arunca in locul care le-a adus atatea si atatea amintiri frumoase, Bosung. Ea, in autobuzul care o duce inapoi spre civilizatie, el, de pe unul din drumurile de tara, dupa ce nu reusise sa ajunga in statie la timp. Hae-won il observa intr-un final, si tot ce poate face este sa planga. Dar aceasta despartire trista si pripita pare sa nu fi fost de ajuns. Inainte sa plece in Italia, Min-woo nu se poate abtine si il roaga pe prietenul sau Dae-poong sa-l duca la locul unde urma a avea loc nunta. Fie si pentru a o vedea de la distanta pe Hae-won, pentru ultima oara, doar pentru o clipa. Visul i se indeplineste, iar marturisirea pe care si-o face in gand are putere de legamant: “Sunt fericit ca te-am putut zari chiar si asa. Voi iubi imaginea ta de acum, in alb, cu surasul acesta… Hae-won, iti urez o viata fericita !” Cand nimic nu parea a mai schimba ceva, din nou inima e cea care pare a fi nestapanita. Inima lui Hae-won sau a lui Un-hae ? “Nu conteaza daca Un-hae e aceea care il recunoaste pe Min-woo. Daca l-as putea vedea pe Min-woo pentru ultima oara… Un-hae, te rog gaseste-l pe Min-woo !” Acesta e glasul inimii firavei Hae-won, care-l simte pe Min-woo aproape. O dorinta a inimii care, din pacate, se va dovedi fatala.

Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com