La nici o saptamana de la difuzarea ultimului episod la Chosun TV, “Korean Peninsula” a ajuns la ultimul episod si pe asiacinefil.com, marcand finalizarea celui de-al 42-lea serial asiatic tradus in limba romana. Desi nu foarte multa lume a avut acces la vizionarea, in Coreea, a serialului difuzat pe un post tv creat in urma cu o jumatate de an si transmis prin tv cablu, acesta s-a bucurat de un mare succes in randul fanilor sai de pe internet. Toata lumea a regretat in momentul in care producatorii au decis scurtarea serialului de la 24 de episoade stabilite initial la 18, iar acest lucru s-a vazut, in ultimele 30 de minute ale episodului 18 fiind comprimate mai multe evenimente care in mod lejer ar fi putut fi detaliate pe durata a inca cel putin 4 episoade. In ciuda acestui fapt, finalul este unul captivant, in care tensiunea nu este abandonata pana in ultima clipa. “Korean peninsula”, pe langa un scenariu foarte bun care propune in final o solutie pentru situatia actuala din Peninsula, a avut in distributie figuri arhi-cunoscute din diverse seriale pe care Asia Team a avut sansa de a le traduce. Interpretarea cea mai convingatoare a fost a protagonistului Hwang Jung-min (dr. Suh), a debutantului de doar 21 de ani Kwak Hee-Sung (Min Dong Ki), a lui Jo Sung-ha (Secretarul Park) si a actorului veteran Jeong Dong-hwan (interpretul conservatorului Oh Chang-Il). Kim Jung Eun, in rolul Lim Jin Jae, a dezamagit profund, avand o interpretare lipsita de aplomb. Celelalte personaje au fost agreabile, creand o atmosfera placuta in fiecare episod.

Serialul a fost primul de amploare pe tema unificarii peninsulei coreene si in general a problemei coreene. In 2009, “Iris” facuse primul pas in abordarea acestei tematici, insa vorbim de un serial total comercial, care la vremea respectiva si-a atins scopul. “Korean Peninsula” a fost cu totul altceva; a inceput ca o fictiune, undeva intr-un viitor apropiat, apoi s-a transformat intr-un serial de actiune odata cu mutarea subiectului in Romania, pentru ca dupa episodul 10 sa se transforme in ceea ce japonezii (maestrii genului) ar numi “human drama”. Odata cu incheierea aventurii din Romania, scenaristul a schimbat total fata serialului, insistand pe partea dramatica si latura umana a personajelor sale. Acest lucru este o adevarata premiera in industria serialelor de televiziune din Coreea, unde genul dramatic in general e foarte putin abordat, iar schimbarea atmosferei si a temei pe parcurs nu e ceva obisnuit. Pentru publicul interesat de comercial, “Korean Peninsula” nu a mai fost un serial atractiv, de unde probabil si decizia scurtarii lui. Insa pentru cei interesati de istorie, politica, de partea dramatica, serialul a devenit unul extrem de interesant. Cea mai puternica impresie a lasat-o personajul Suh Myung Joon, care dintr-un simplu cercetator inchis in lumea lui ajunge, prin experienta unei competitii electorale, sa se descopere pe sine si sa descopere sufletul unei natiuni, cea coreeana, si cand spun asta ma refer la natiunea coreeana unita. Suh Myung Joon devine un model de onestitate in politica cum rar iti este dat sa vezi in orice tara a acestei lumi. Metodele sale de a aborda competitia electorala se bazeaza pe corectitudine si pe principii ce exclud lucrurile murdare precum cele la care apeleaza adversarii sai politici. Suh Myung Joon e un adevarat erou national, un personaj ce intruchipeaza si inspira mandria de a fi coreean. La finalul serialului nu poti avea fata de un asemenea personaj decat sentimentul de admiratie. Orice raportare la mizeria numita politica de pe meleagurile mioritice paleste in fata corectitudinii morale a acestui om simplu care si-a urmat visul de a incerca unificarea unei natiuni divizate mai mult de o jumatate de secol. Suh Myung Joon e un model de politician pe care orice tara din aceasta lume si l-ar dori sa-l aiba. Ar fi frumos ca si in realitate sa existe astfel de politicieni, pentru simplul fapt ca progresul unei natiuni nu poate exista cand aceasta este condusa de o clasa politica corupta in totalitate. Societatea coreeana nu este una perfecta, nu exista asa ceva; clasa politica coreeana isi are hibele ei, iar filmele subliniaza coruptia politicienilor, a procurorilor, nedreptatea si injustitia sociala tocmai pentru a sublinia ca intotdeauna exista o speranta, cineva care nu este ca intregul sistem. Doar prin puterea exemplului unor astfel de oameni o natiune poate evita prabusirea sa Iar unificarea peninsulei coreene nu va fi niciodata posibila daca nu vor exista cel putin doi ca Suh Myung Joon in cele doua tabere. Serialul ne-a aratat o imagine mai mult decat realista a situatiei actuale din peninsula, astfel ca urmarindu-l intelegem mult mai bine de ce Unificarea e, inca, un vis mult prea indepartat. Si chiar daca ar fi posibila, prejudecatile si teama ca Nordul sarac va trage in jos economia Coreei Unite, neincrederea pe care nord-coreenii in mod firesc o au fata de fratii lor bogati din Sud, toate arata complexitatea acestui fenomen numit “Hanbando” si de ce procesul unificarii este unul lung si anevoios. Din pacate, in realitatea zilelor noastre, Coreea de Nord nu a iesit inca din inghet, iar cata vreme nu se accepta de catre Nord macar ideea unui dialog pentru imbunatatirea relatiilor cu Sudul, Unificarea ramane un simplu scenariu de film.

Un serial minunat, o lectie de viata, de politica si de umanitate cum nu s-a mai vazut, pe care realizatorii coreeni au transmis-o intregii lumi in stilul caracteristic. Iar cine a avut urechi sa auda si ochi sa vada, a apreciat si a inteles mesajul lui “Korean Peninsula”. Iar pentru noi, romanii, serialul reprezinta un moment de mandrie, fiind primul serial coreean care a avut o buna parte din el filmat in Romania.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com