Pare ca Universul n-are alta treaba decat sa conspire pentru despartirea a doi oameni. Fostii cuscri se intalnesc char in floraria Hae-Won-ei, manati unul de Jung-Ah si celalalt de Jung-Jae, cu misiuni contrare unul celuilalt. Prudenta invinge si – rau sau bine ?- secretul ramane inca secret, dar mama baitului pledeaza pentru binele fiului ei si invocand fericirea lui, cere fetei sa-l lase sa plece. Desi pare sa aiba logica, de ce oare INIMA doare asa de tare ? Oricat de rau se simte, mereu are putere sa ajunga la o anume destinatie: Min-woo. Asa e si de data acesta. In puterea noptii, slabita si singura, reuseste sa ajunga la Min-Woo si, amandoi stanjeniti, nu pot vorbi despre ce-i doare cu adevarat. Pauza de ceai, menita sa usureze lucrurile, le chiar clarifica, pentru ca, Hae-Won, curioasa, descopera mitul colierului indragostitilor. Cata dreptate avea mama lui Min-Woo! Ea este legatura lui cu decedata. Ca sa-si confirme presupunerea, incearca sa afle de la Jung-Ah, care din vorbareata, devine brusc retinuta caci se teme ca Min-Woo sa n-o considere responsabila de consecintele asupra sanatatii Hae-Won-ei, asa cum a avetizat-o.
Ca sa afle raspunsul framantarilor sale, Hae-Won ia drumul delaurilor plantate cu arbusti de ceai. Bosung trebuie sa fie locul adevarului. Si chiar este. Norul de ceata in care plutea se ridica de pe ochii fetei si, deodata, purtarea ezitanta din ultimul timp a lui Min-Woo devine limpede ca APA. Trupul ei e doar recipientul in care salasluieste dragostrea pentru Un-hae; a doua dragoste a arhitectului este tot prima! Tacerea lasa si interesata a « onestului» oppa Jung-Jae, ii confirma deductiile, iar explicatia ambigua si subinteleasa cu Min-Woo lasa totul la voia interpretarilor. Prea multa grija de a nu rani devine principala cauza a durerii.

Prezentarea: iulianatotu – asiacinefil.com