Cererea lui Dong Yi de a pleca pentru o mica vacanta din palat e acceptata de regina si aceasta se instaleaza intr-o casã in afara capitalei. Insa nu numai regina e intrigata de dorinta ei – nici regele, pus in fata unui fapt implinit de catre regina, nu e incantat de idee, mai ales ca in capitala panica e tot mai mare, de cand sunt ucisi nobilii rand pe rand. Nici insotitoare tinerei femei nu inteleg ce a apucat-o deoarece inainte orice propunere de a pleca in vacanta era respinsa cu nepasare. Insa Dong Yi are un plan pe care nu-l poate duce la indeplinire decat daca iese din palat. Printre bagajele ei, bine ascunsa, se afla uniforma de la Biroul de Muzica, care ii permite sa se miste nobservata de nimeni prin oras.
Indata ce poate scapa de ochii insotitoarelor, Dong Yi imbraca uniforma si se furiseaza afara, exact la timp pentru a ajunge la intalnirea fixata cu inspectorul Shim, care nu mai poate de uimire vazand-o in travesti. Impreuna pleaca intr-un loc unde nici vorba sa poata intra o doamna: una din salile de jocuri de noroc, care e frecventata de negustorii din Qing in trecere prin Hanyang. Scopul lor este sa incerce sa afle de la acestia daca semnele misterioase facute cu mana pot fi descifrate. Mare este uimirea inspectorului Shim sa constate ca Dong Yi e chiar priceputa la jocurile de noroc pe care o femeie nu ar trebui sa le stie…
Insa in timp ce tanara femeie bate strazile capitalei, insotitoarele ramase acasã si regele venit intr-o vizita inopinata, asteapta tot mai nerabdatori si ingrijorati intoarcerea ei… Cum va explica Concubina Chun absenta ? Mai ales ca pe chipul ei ingrijorarea e tot mai vizibila si ochii ei sinceri nu prea pot ascunde adevarul ?
„Azi, în ziua a 26-a a lunii a 4-a a anului 1694 Doamna Chun Dong Yi va fi numitã Concubinã Regalã de rangul 4. Prin urmare va accepta acest edict.” Cuvintele magice ce o recunosc pe Dong Yi ca membra a familiei regale, sunt rostite cu solemnitate in prezenta reginei si a unei mari multimi. Festivitatea se desfasoara cu luxul cel mai mare prescris de Curtea Femeilor si abia o recunoastem pe modesta sclava in doamna cu coafura sofisticata si rochie scumpa de ceremonie. Toti prietenii Lui Dong Yi sunt incantati si regina Min mai mult decat oricine.
Vestea asteptata de Curte soseste in sfarsit: regele a luat masuri drastice in legatura cu cei implicaþi, inclusiv a reginei Jang. Dupa multe framantari el a decis sa nu o alunge pe aceasta, ci sa o reduca iar la rangul de concubina regala Heebin, pentru a nu pune in pericol pozitia in stat a printului mostenitor. In acelasi timp, fosta regina e repusa in drepturi, spre bucuria lui Dong Yi si a prietenilor ei, care ii asteapata cu emotie si bucurie intoarcerea.
Fata in fata, cele doua mari doamne ale Curtii isi incruciseaza sabiile imaginare. Regina se arata neclintita, dar mainile ei tremura, in timp ce Dong Yi e calma si hotarata. Ea ii aminteste reginei de modul in care a salvat-o demult, cand a fusese acuzata pe nedrept si ii spune ca a folosit aceeasi metoda pentru a dovedi de data asta ca e vinovata. Regina isi da seama ca a cazut in capcana, dar e prea tarziu. Aceeasi metoda care a fost folosita pentru a dovedi vinovatia reginei, e folosita si pentru a dovedi vinovatia doamnei Yu si a investigatoarelor ei, care e arestata de colegele ei de munca fara nicio ezitare, si regina afla cu oroare vestea. Al doilea sfetnic, chemat in graba la ea, intarzie insa. E prea ocupat cu preparative menite sa salveze Factiunea Sudica, si nu are timp de pierdut cu o asociata fara nicio sansa de scapare.
Ajunsa la locul petrecerii, Doamna Chun vede ca toti cei care sunt de partea ei, inclusiv Chun Soo si comandantul Suh, sunt de fata. Nimeni nu lipseste, in afara simpaticului erudit, care insa prin rangul sau nici nu are voie sa participe. Si atunci intr-o strafulgerare, ea intelege ca se pune la cale sustragerea Arhivei Datelor din resedinta sa. Insa e prea tarziu: tocmai cand voia sa plece, regina o opreste cu un ordin si Dong Yi sta ca pe ghimpe pana la finalul petrecerii. Nimeni nu poate parasi locul, si astfel nici insotitoarele ei nu pot sa faca nimic.
Din cuvintele spuse de rege, conandantul Suh intelege ca cea pe care o cauta de atatia ani e chiar concubina Chun. Merge la ea sa o intrebe direct, si aceasta nu se mai poate eschiva: recunoaste ca ea e copila cautata.
Sosirea in capitala a soliei din Qing trezeste mirare, deoarece vizita ei anuala nu are de obicei loc la acea data. Apoi insa totul se lamureste: solia a venit sa aduca recunoasterea oficiala a prinþului mostenitor, atat de dorita de regina Jang si de factiunea sudica. Adversarii lui Dong Yi sunt in culmea bucuriei si intampina cu bucurie si incredere solia, in timp ce Dong Yi e disperata. Ca ultima resursa, ea vrea sa predea Arhiva Datelor regelui si abia in ultima clipa e impiedicata s-o faca, de catre comandantul Suh. Regina detronata a renuntat si ea la ultimele sperante, desi nobilii din factiunea apuseana incearca sa-i ridice moralul. Totul pare fara nicio perspectiva.
Doamna Chun merge la reginã ca sa ii ceara sa elibereze insotitoarele arestate. Ea cere reginei timp, trei zile, pentru a afla adevarul despre imbolnavirea misterioasa a fetelor. Regina accepta , dar nu se poate opri de la remarci dure si dusmanoase. Doamna Chun cere apoi ajutorul Biroului de Investigatie, unde doamna Yu o primeste cu lipsa de respect, dar mai ales cere ajutorul celor patru prietene ale ei.
Maiestaea Sa e mereu cu gandul la iubita lui Dong Yi, dar asta nu il face sa-si neglijeze indatoririle. Treburile sunt multe si dificile, dar eunucul-sef stie ce greu asteapta noaptea cand va fi pentru prima data alaturi de iubita lui. Nici pentru Dong Yi nu e usor. Are de invatat o multime de lucruri si faptul ca e inchisa si limitata in miscari ii da senzatia de sufocare. Cele doua inele primite de la rege ii aduc alinare in clipele de singuratate.
Regele aduce cunostinta ministrilor cã le va preda „invesitgatoarea Chun Dong Yi”, dar le aduce la cunostinta ca aceasta de fapt nu mai exista – exista in schimb Doamna Speciala a Curtii Dong Yi, care devine practic intangibila, prin stabilirea de relatii personale intime cu Maiestatea Sa. Vestea aduce in fierbere palatul, iar la biroul de investigatie fetele nu mai inceteaza barfele, iar prietenele lui Dong Yi sunt extrem de ingrijorate. Vestea primita de la rege ii bulverseaza si pe cei din Factiunea Sudica dar si pe regina, care, cuprinsa de presimtiri rele vazandu-i toti bujorii ofiliti, refuza zile de-a rand sa primeasca pe cineva. Insa regelui nu-i pasa. Nu se gandeste decat la…Dong Yi, care isi face intrarea in palat imbrãcatã in haine oficiale, conform ordinelor date de eunucul-ºef, e convinsa insa ca s-a produs o confuzie, care va fi lamurita usor cand va veni la ea Maiestatea Sa. Ea trece prin momente de extrema stajeneala cand e vizitata de prietenii ei de la biroul de muzica, si de doamna Jung, dar toti o incurajeaza si isi mainfesta sprijinul.
La vestea bolii surioarei sale, cu sufletul la gurã, Chun Soo ajunge la resedinta exterioara a regelui, unde Dong Yi si-a recapatat intre timp cunostinta. Chun Soo e fericit, si la fel de fericit e si regele cand afla imbucuratoarea veste. Eunucul-ºef chiar isi permite o intrebare intima: „Nu ati prefera, totusi, sa o aveti aproape ?” la care regele raspunde deschis: „Inima mea e cu ea, dar e mai bine sa nu merg.” Fiindca regele se teme de un atac menit sa ia viata fetei, desi stie ca Chun Soo o va apara si cu pretul vietii, prefera sa se tina departe de resedinta sa din afara palatului.
Vrajit de muzica trista de haegeum, regele o gaseste pe Dong Yi in lacrimi, chemandu-l cu glas trist. Sub presiunea momentului, sentimentele lui izbucnesc navalnic si o strange in brate pe cea pe care o crezuse pe veci pierduta. O discutie calda are loc apoi intre cei doi si Dong Yi ii spune regelui cat de mult a incercat sa ajunga la el. Chun Soo si comndantul Suh sunt repede anuntati ca fata e la resedinta din afara palatului regal, si intalnirea cu ei nu intarzie. Insa Dong Yi e foarte slabita. Tensiunea si efortul i-au epuizat ultimele resurse de energie. E tot mai slaba si starea ei il ingrijoreaza enorm pe Chun Soo.
Dong Yi reuseste sa se strecoare in curtea palatului central, cu speranta ca va putea sa ajunga la rege, dar stradaniile sale sunt anulare in ultima clipa de aparitia unor gardieni vigilenþi care o aresteaza. Nici prezenta unui eunuc nu ajuta cu nimic, acesta necrezand ca o servitoare oarecare ar putea avea intr-adevar ceva important de spus regelui si fata scapa de data asta doar cu atat. Regele a fost de departe martorul scenei, dar a plecat repede, fiind anuntat ca regina Jang si-a venit in simtiri. O scene dureroasa si ciudata se desfasoara intre rege si noua sa sotie, o scena care aduce si mai mare confuzie in sufletul lui si il supun unor presiuni sufletesti covarsitoare: cine minte si cine spune adevarul ?
In timp de Dong Yi si Sol Hwa se indreapa cu repeziciune spre capitala, acolo noua regina afla cu surprindere de la fratele ei, abia intors in capitala, ca fata nu a murit, asa cum credea ea. Tulburata, se retrage singura, nestiuta de nimeni, provocand mare zarva in palat, fiind de negasit. In urechile ei bubuie cuvintele clarvãzãtorului de odinioara, care acum capata pentru ea o cu totul alta semnificatie.
Dong Yi e decisa sa fuga iar în capitalã, dar directorul Byun o vede si o opreste. Degeaba ii spune fata ca trebuie sa mearga la palat, Byun nu crede ca e insotitoare. Discutia lor e insa repede intrerupta de Jang Hee Jae, care o recunoaste cu uimire pe Dong Yi si o captureaza, impotriva vointei lui Byun. Byun incepe sa inteleaga ca s-a bagat in ceva periculos, la fel ca si Sul Hee, care e repede informata de un servitor ca fata e in mana lui Jang.
Dong Yi afla cu stupefactie ca directorul firmei Byun nu i-a trimis scrisorile in capitala si se decide sa fuga. Unul din servitori o vede, dar nu o tradeaza, ci o previne ca directorul e un om necrutator si ca isi risca viata fugind. Fata nu renunta la plan, dar in drumul ei da aproape nas in nas cu fratele reginei Jang, venit la Uiju intr-o misiune secreta, apoi este prinsa de insusi directorul Byun. La un pas de a fi descoperita ca a vrut sa fuga, e salvata de eruditul Shim Woon Taek, care ii marturiseste apoi ca a facut-o fiindca a vazut-o ascunzandu-se din faþa superintendentului Jang, fata de care el are o raca personala. Descoperind in eruditul Shim un aliat de nadejde, Dong Yi marturiseste adevarul despre identitatea ei si impreuna, cei doi se decid sa afle scopul sosirii lui Jang la Uiju.
Regina cea noua se trezeste in apartamentul sau, plina de sudoare. O macina cosmarurile, in care o vede pe Dong Yi revenind ca o zeita a razbunarii. Au trecut deja cateva luni de la disparitia fetei si lucrurile par a o lua pe un fagas normal. Regele isi viziteaza des fiul, si mai rar regina, iar aceasta e nemultumita de raritatea vizitelor lui. Fratele reginei a devenit superintendentul Sigurantei si nu isi incape in piele, factiunea sudica e la putere si regele pare apatic si lipsit de interese ascunse.
Dong Yi reuseste sa iasa din sala arhivelor in ultima clipa, dar e vazuta de o multime de eunuci de soldati din garda regala. Pe urmele ei sunt ucigasii nemilosi trimisi de fratele noii regine, profesionisti ai crimei, decisi sa termine cu ea pe loc, dar care se furiseaza nevazuti de cei prezenti. Cu numele tatalui si fratelui ei pe buze, fata reuseste sa scape de urmaritori si sa ajunga la casa inspectorului sef, care era prietenul din copilarie al comandantului Suh. Acesta e decis sa o ajute, insa ucigasii ajung la casa lui si macelaresc fara mila pe toata lumea. Inspectorul sef retine urmaritorii, ca fata sa poata fugi cu dovezile, desi are sanse putine sa scape fiind grav ranita, dar asta il costa viata.
Curajoasa, Dong Yi pleacã la Trezorerie pentru a-si face datoria pana la capat, desi fusese batuta de eunucii de acolo. Doamna Jung afla repede si impreuna cu celelalte investigatoare alearga dupa ea, la timp pentru a preveni ca fata sa fie din nou batuta. Ea il anunta pe administratorul-adjunct al Trezoreriei ca a venit sa face inspectia Trezoreriei, asa cum cere regulamentul Maiestatii Sale, si nimeni nu are dreptul sa ii stea in cale. Asta insa nu ii face pe eunuci sa dea inapoi. Administratorul-sef cheama Garda Regala pentru a le indeparta pe investigatoare si lupta dintre cele doua tabere ce se formeaza e intrerupta doar de sosirea eunucului-ºef, care anunta ca Regele convoaca pe data pe cei doi sefi ai celor ce se infrunta, in fata sa. Regele fusese informat ca la Trezorerie s-a creat o situatie tensionata si vrea sa aplaneze conflictul. Dong Yi e convinsa ca Maiestatea Sa, cu spiritul lui de dreptate, va aproba controlul initiat de Biroul de Investigatie, dar mare ii este dezamagirea, cand afla de la doamna Jung ca nu s-a intamplat asa.
Dong Yi alearga fericita sa duca vestea buna comandantului Suh, convinsa ca regina va fi salvata, insa e prea tarziu. Factiunea Apuseana nu mai are nicio putere iar fata nu poate ajunge la regele care nu vrea sa vada pe nimeni. Desi ajunge sa vorbeasca cu eunucul-sef, interventia comandantului Suh o impiedica pe fata sa il informeze pe acesta si, prin el, pe rege, asupra descoperirilor sale. Ea accepta cu sufletul plin de regret sa taca si sa pastreze totul pentru un moment mai propice. Regina insasi o consoleaza pe fata si ii spune ca acum nu e momentul sa fie dezvaluite dovezile, desi stie deja ca detronarea ei e pe cale sa se implineasca. In schimb ii cere fetei sa aiba grija de rege si sa il faca sa rada de cate ori va putea, fiindca el va fi cel mai afectat de cele ce urmeaza sa se intample. Ceremonia de detronare e injositoare si plina de durere, dar regina se supune fara cracnire, apoi pleaca cu fruntea sus, sub privirile staruitoare ale Concubinei Heebin.