Asadar tradatorul este persoana la care ne asteptam cel mai putin. Cu un astfel de spion, Kang Joo Min se pare ca are putine sanse de supravietuire cu toate masurile de siguranta luate de capitanul Kwon. Oare au sosit la timp pentru a-i salva viata? Kim Sun Woo este fericit ca a salvat-o pe Lee Soo Yoon, iar fata isi reia imediat munca. Dl. Oh se afla bineinteles in apropierea Soo Yoon-ei. Aceasta considerandu-l prieten ii marturiseste ca a recunoscut pe unul din membrii Triadei si astfel viata tinerei este iarasi in primejdie. Dupa ultimele informatii primite de la Kang Joo Min, inainte de a-si pierde cunostinta, s-a aflat ca numele Choi Hee Gon nu reprezinta o persoana ci un simbol. Chiar daca acesta este numele copilului adoptiv al presedintelui Yoo Yong Guk (directorul adapostului de refugiati), mort in urma cu 20 de ani, Choi Hee Gon are cu totul alta semnificatie. Capitanul Kwon impreuna Echipa 9 reintregita si pe baza ultimelor informatii porneste o noua ofensiva impotriva Triadei Sarpelui Negru. Oare vor reusi de aceasta data oamenii legii sa-i prinda pe raufacatori si sa-i anihileze definitiv? Oare vor mai exista victime, vor fi ultimele….? Va lasam sa descoperiti singuri finalul acestui serial plin de actiune si suspans…
PrezentareaL mialex55 – asiacinefil.com
Pieta (2012) – noua capodoperã a lui Kim Ki-duk, pe drumul dintre dezumanizare şi cãinţã
Orice film realizat de Kim Ki-duk e un eveniment cinematografic unic, ce nu poate trece neobservat pe plan international. In mod ciudat, asa cum se intampla si in alte parti, Kim Ki-duk – cel mai in voga cineast coreean al momentului – nu beneficiaza de aceeasi atentie in tara sa natala pe cat de apreciat este peste hotarele sale. Filmele sale pun accentul pe latura artistica, fiind prea putin comerciale, deci fara a umple salile de cinematograf. Insa impactul operei acestui regizor la nivel mondial e unul fenomenal. Cea mai noua realizare a acestuia, “Pieta”, a fost realizata ca de obicei cu un buget minimal si filmata in nici o luna de zile, din februarie pana in martie ale acestui an. Al 18-lea film al carierei a adus si o meritata nominalizare din partea Coreei a filmului “Pieta” pentru cursa Oscarurilor pentru Cel mai bun film strain ce va avea loc in 2013. O rasplata binemeritata pentru Kim Ki-duk, in conditiile in care acest exceptional regizor a adus atata si atata faima cinematografiei coreene in ultimii 15 ani prin munca sa. Si nu doar atat. La inceputul acestei toamne, in cadrul celebrului festival de film de la Venetia, Kim Ki-duk marca inca o premiera pentru filmul coreean, ce va ramane in istorie: “Pieta” a devenit prima pelicula coreeana ce a castigat Leul de Aur pentru Cel mai bun film in cadrul prestigiosului festival european. Filmul a mai castigat inca 3 premii la Venetia, 2 la Daejeong Film Awards la sfarsitul lunii trecute si inca 3 oferite de Asociatia Coreeana a Criticilor de film a inceputul acestei luni. Din distributie, ca de obicei, nu fac parte nume cunoscute, insa cei doi protagonisti ating apogeul carierei, in special protagonista din rolul feminin, Jo Min-su (47 de ani), premiata cu titlul de Cea mai buna interpretare feminina a anului la Daejeong si de Asociatia Criticilor coreeni de film, avand in plus si o nominalizare pentru Cea mai buna interpretare la Festivalul Asia Pacific de pe continentul nord-american. Lee Jung-jin, protagonistul masculin, a mai aparut in “Troubleshooter” dar si in serialul “The Fugitive: Plan B” alaturi de Rain, insa succesul lui “Pieta” il va propulsa cu siguranta in cariera. In timp ce la Venetia “Pieta” se acoperea de lauri, in Coreea de Sud se lansa romanul “Pieta”, scris de Hwang Ra-hyun, Kim Ki-duk fiind creditat drept co-autor. Mai mult, s-a lansat chiar un vin cu acelasi nume ca al filmului, avand ca eticheta unul din posterele de promovare ale peliculei.
Lee Kang-do e un recuperator angajat de o firma (care desigur are un gangster in spate) ce ofera imprumuturi private. Datoria lui este sa recupereze banii imprumutati de firma si dobanda datorata, care cel mai adesea ajungea sa fie de 3 ori cat valoarea imprumutului. Cine nu platea, era schilodit pe viata, iar din banii de pe polita de asigurare, recuperatorul isi incasa imprumutul si dobanda. Mergand dupa aceste principii, Kang-do a ajuns sa nenoroceasca nu doar o persoana, ci si familia acesteia, aducand nenorocirile asupra acestora pe toata durata vietii. Unuia i-a nenorocit o mana, altuia un picior, in timp ce altii s-au sinucis. Intr-una din zile, Kang-do se trezeste urmarit de o femeie in varsta, care se tine dupa el si, la un moment dat, ii spune ca e mama lui. Ii cere iertare pentru ca l-a abandonat de mic, insa Kang-do o trateaza ca pe o nebuna: a trait de mic fara parinti, deci cum poate o batrana sa vina sa-I spuna astfel de aberatii ? Femeia da buzna in casa lui, si voluntar se apuca sa spele vasele murdare, sa faca curat prin casa. Desi e alungata, femeia se opune cu incapatanare si sta in fata usii casei lui sustinand acelasi lucru, ca e mama lui. Pe masura ce zilele trec, Kang-do o accepta, treptat, in viata lui, o lasa sa intre in casa, sa-i gateasca, sa faca curat. Treptat realizeaza ca incepe sa aiba sentimente de atasament matern fata de acea femeie care isi spune “mama”. Dar misiunea femeii aparute din senin in viata lui e cu totul alta.
“Pieta” este o celebra sculptura a merelui renascentist Michelangelo Bunoarroti, care o reprezinta pe Maica Domnului tinandu-si in brate Fiul mort; imaginea a fost preluata de numerosi artisti si transpusa sub diverse forme, fiind un simbol al suferintei umane si mai ales al respectului profund amestecat cu duiosie fata de cineva. Intocmai acestei reprezentari renascentiste, Kim Ki-duk realizeaza o adevarata capodopera cu filmul sau “Pieta”, o fresca ce descrie evolutia unei fiinte dezumanizate si lipsite de orice sentiment pana la stadiul de constientizare a propriului rau comis in aceasta existenta. Personajul sau, Kang-do, e intruchiparea Raului in aceasta lume. Si-a vandut sufletul pentru bani si lucreaza cu acesti bani, in slujba diavolului. La un moment dat, unul din clientii sai pune o intrebare retorica: “Ce sunt banii ?”, iar aceasta il macina, neavand un raspuns la asta. Raspunsul soseste in momentul in care o intreaba pe mama lui, iar aceasta ii spune ca banii sunt “inceputul si sfarsitul tuturor lucrurilor”. Prezenta acelei persoane fara suflet care isi zice mama si ii cere in genunchi iertare, caindu-se pentru greselile tineretii, ii schimba treptat viziunea despre viata, il umanizeaza. Incet, descopera cum este sa zambeasca, cum este ca cineva sa aiba grija de el, sa tina la el, sa vina acasa si sa gaseasca acea caldura sufleteasca pe care nu a simtit-o niciodata. Dintr-un salbatic cu sufletul gol, incepe treptat sa devina om. Nu realizeaza insa imediat impactul prezentei mamei sale in viata sa, dar il descopera din dialogul cu “condamnatii’ lui pe care i-a schilodit si carora le-a provocat atata sufrinta. In momentul in care unul din clienti e dispus sa renunte nu doar la o mana, ci la amandoua pentru a-si cerste copilul ce urmeaza sa vina pe lume, Kang-do devine chiar invidious ca acel copil are un asemenea parinte. Incet, invata ce inseamna sa tii la cineva, iar dragostea materna care dupa 30 de ani apare ca o revelatie in viata sa e o minune divina capabila sa-l transforme. Dar oare nu e prea tarziu ?
O capodopera fara doar si poate, “Pieta” e un film de care cinematografia coreeana avea mare nevoie. Sufocata de sute de productii comerciale, care mai de care mai spectaculoase, cinematografia coreeana ne demonstreaza ca are capacitatea de a se regenera in continuu, datorita unor mari cineasti. Kim Ki-duk merita toate aprecierile pentru regia si scenariul acestui low-budget care face cat 100 de filme comerciale cu bugete de blockbuster, ce nu pot spune la un loc cat a spus acesta in doar 100 de minute. Un film cutremurator, realist si socant pe alocuri, care reuseste sa te sensibilizeze si chiar sa stoarca o lacrima eliberatoare spre final, cand o muzica divina simti ca-ti invadeaza sentimentele confuze, eliberandu-te de povara suferintei personajelor. Genial !
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 – Asia Team Romania.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Blood Letter (2012) – primul „wuxia” vietnamez, unul din cele mai scumpe filme vietnameze din toate timpurile
Filmul vietnamez a obtinut consacrarea internationala in ultimul deceniu al secolului trecut, prin doua productii artistice desavarsite: “The Scent of Green Papaya” (1993), nominalizat la Oscar si castigator a 2 premii la Cannes si a unui premiu Cesar, si “Cyclo” (1995), laureat cu 2 premii la Venetia. “Vertical Ray of the Sun” a incheiat acest deceniu de aur al filmului vietnamez, avand doar 2 nominalizari la un festival minor. Ce leaga cele 3 filme ? E vorba de nimeni altul de cat Tran Ahn Hung, cel mai de succes regizor vietnamez din toate timpurile, a carui viziune a dat un impuls crucial filmului vietnamez in general, in deceniul care a urmat observandu-se o revigorare a industriei de film. Treptat au inceput sa se diversifice genurile sis a se investeasca in domeniu, fara insa ca pe plan international filmul vietnamez sa mai exceleze. Totusi, unele productii comerciale cu un buget ridicat (pentru nivelul economiei Vietnamului), au reusit sa obtina un oarecare succes nu doar pe piata asiatica ci si pe cea mondiala. E vorba, aici, de doua filme de actiune foarte bine realizate, “The Rebel” (2007) si “Clash” (2010), ce au lansat poate cea mai importanta vedeta a filmului vietnamez, actorul vietnamezo-american Johnny Nguyen. In acest an, producatorii vietnamezi au incercat sa se autodepaseasca si, urmand cursul firesc al unei evolutii de doua decenii si reusind sa realizeze primul film de arte martiale/aventuri inrtr-un decor medieval. Acest gen poarta numele de Kiem Hiep in Vietnam, fiind oarecum, la o alta scara, desigur, echivalentul filmelor wuxia din Hong Kong. Singura deosebire e ca filmele chinezesti de gen sunt mult mai dinamice, desfasurate intr-un ritm ce-ti taie respiratia. “Blood Letter”, caci despre el este vorba, imbina actiunea cu artele martiale si putina fantezie, intr-o realizare spectaculoasa cu multe – mult prea multe – salturi spectaculoase si cu putin romantism. Regizorul sau, Victor Vu, e un vietnamez nascut pe taram american, cu studii in domeniu pe continentul nord-american, iar odata revenit in Vietnam a realizat cateva productii interesante, schimband genul de la un film la altul, acesta fiind al doilea sau film de arte martiale. Vu e poate cel mai prolific regizor vietnamez din valul regizorilor scoliti in State care revin in Vietname pentru a revivora industria locala de film. “Blood Letter” a fost unul din cele mai scumpe filme vietnameze facute vreodata, avand un buget de 1,3 milioane de dolari, cheltuiti in mare parte pe partea de post-procesare si efecte speciale.
In 1442, regele Thai Tong face o vizita in partea de rasarit a Vietnamului, ramanand in casa sfetnicului sau, poetul Nguyen Trai. In timpul sederii in casa lui, sotia lui Trai l-a servit pe rege domneste, insa in drum spre capitala, in Le Chi Vien, brusc, regele moare. Sotia lui Nguyen Trai si sfetnicul regal sunt acuzati de asasinarea regelui si executati de Regina Vaduva. Nu doar vietile lor sunt luate, ci si a tuturor membrilor familiei sale pana intr-a treia generatie. Evenimentul a ramas cunoscut in istoria Vietnamului ca masacrul din Le Chi Vien. Si totusi, nepotul lui Nguyen Trai, Nhuyen Vu, in vasrta de doar 10 ani pe atunci, reuseste sa scape, fiind singurul supravietuitor al masacrului. Un servitor al raposatului sau bunic il duce cu pretul propriei vieti pe Vu la o pagoda, unde este crescut de un calugar. Peste 12 ani il regasim pe Nguyen Vu barbat in toata firea, bun cunoscator al artelor martiale si pregatit sa infrunte greutatile vietii. Intr-una din zile, ministrul justitiei insusi isi face aparitia la pagoda impreuna cu soldati regali, in cautarea unei scrisori – cunoscuta si ca “scrisoarea insangerata”. Lui Vu i se pare cunoscuta figura ministrului, si-i spune acest lucru maestrului sau calugar. Acesta considera ca a sosit momentul ca tanarul sa afle adevarul despre identitatea sa reala, si astfel Vu realizeaza ca ministrul e de fapt cel ce a ordonat decapitarea parintilor sai. Hotarat sa se razbune, acesta porneste spre capitala, lasand in urma templul si trecutul sau. In timpul unei incursiuni la Palat, acesta o salveaza din mainile garzilor regale pe Hoa Xuan, o tanara iscusita intr-ale artelor martiale, ce si ea se afla in acel loc cu gandul de a o ucide pe Regina. Doua destine unite de suferinta pierderii unor fiite dragi, in cautarea linistii sufletesti, Vu si Xuan pornesc in aventura vietii lor, pe urmele scrisorii insangerate, dovada care ar putea-o dobori pe Regina.
“Blood Letter” a fost o productie riscanta pentru finantatori, Phuong Nam Films si Saiga Films, in asociere cu Thanh Nien Media si Thien Minh Films, in ciuda sumei uriase investite in realizarea sa. Asta pentru ca nu il are pe Johhny Nguyen in distributie, lucru ce ar fi asigurat din start un succes de casa, lucru care conteaza mult pentru o industrie de film firava precum cea vietnameza. “Blood Letter” nu propune nici o mare vedeta in distributie, si insusi protagonistul nu impresioneaza nici prin fizic, nici prin aspect.Huyhn Dong e cunoscut in Vietnam pentru multe roluri in seriale, insa pe marele ecran acesta reprezinta debutul. Midu, partenera lui din film, e si ea o debutant ape marele ecran, fiind o cunoscuta figura din lumea modei, in Vietnam. La cei doar 23 de ani ai sai, a cunoscut celebritatea inca din 2006, cand a aparut pe coperta celei mai populare reviste pentru adolescenti din Vietnam. Si totusi, filmul a fost in cele din urma un succes in Vietnam, ceea ce demonstreaza ca nu e neaparata nevoie de vedete in distributie pentru a cunoaste succesul. “Blood Letter” e o productie ambitioasa, adaptata dupa un roman popular scris de Bui Anh Tan. Filmul porneste de la fapte reale – masacrul din Le Chi Vien – si a atras atentia deoarece in centrul sau e personalitatea unui personaj real al istoriei vietnameze, Nguyen Tran, un erou national si un mare poet vietnamez ce a trait la sfarsitul secolului XIII/inceputul secolului XIV. Filmat in intregime in Vietnam, “Blood Letter” e unul din cele mai frumoase filme realizate in Vietnam, cu peisaje ce-ti taie rasuflarea (lacuri parca de cristal in care se reflecta paduri de un verde viu, munti majestuosi si alte peisaje mirifice), ce arata frumusetea acelor locuri. Surpriza vine de la coregrafia scenelor de lupta, care a fost realizata chiar de Johhny Nguyen (The Rebel, Clash). Filmul abunda in scene de lupta, costumele de epoca sunt opulente, iar personajele principale sunt stoice si eroice. Pentru un film vietnamez, e intr-adevar o realizare ce merita toate aprecierile, insa raportat la cinematografiile cu traditiei, “Blood Letter” nu se ridica peste nivelul unor filme obisnuite de gen din Hong Kong sau Thailanda. Si nici nu aduce nimic nou genului. E doar o realizare necesara pentru alte viitoare proiecte similare de gen din anii care vor urma, o productie care ridica stacheta si nivelul de asteptari de la filmul vietnamez.
Traducerea a fost efectuata in pemiera in Romania de gligac2002 – Asia Team Romania pentru www.asiacinefil.com.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Kim Jaejoong :”M-am despãrţit de prima mea iubire pentru visul meu de-a deveni cântãreţ. Durerea despãrţirii incã existã…”
Exista multe celebritati pasionate, dar celebritatile pasionate care au de asemenea si curaj sunt extrem de rare. De fapt, ele sunt limitate de imaginea construita de-a lungul anilor. In acest sens, declaratia facuta de cantaretul-actor Kim Jaejoong in cadrul interviului pentru Asia Today acordat in 23 noiembrie 2012 e una demna de remarcat.
Reporter (R) : Debutul lui Kim Jaejoong pe marele ecran „Code name: Jackal”.
Kim Jaejoong (JJ): Am fost uimit cand mi s-a oferit un rol principal intr-un film pentru marele ecran. M-am simtit impovarat si de asemenea, am trait un amalgam de sentimente. Toata lumea a fost ingrijorata in legatura cu imaginea mea publica, insa eu nu. In schimb, intr-adevar am facut eforturi considerabile de a le arata oamenilor o parte din mine pe care n-au mai vazut-o inainte.
R : Potrivit actritei Song Jihyo, au existat multe momente amuzante in timpul filmarilor.
JJ: Acele momente n-au fost regizate deloc. Intrucat regizorul n-a facut semnul „Cut”, am continuat jocul. (Rade) Deblocarea telefonului meu cu barbia spunand „Cat de mult te-am cautat !” si multe alte scene asemanatoare au fost ideile mele.
Interpretarea unui personaj intr-o comedie n-a fost atat de dificila, faptul c-am fost legat de-a lungul filmului a fost in schimb extrem de greu. Au fost si multe scene jenante, cum ar fi scena de la baie. Haha ! A fost foarte jenant.In locul cantaretului sau actorului Kim Jaejoong vreau sa-l arat mai mult pe comicul Kim Jaejoong.
R: Dragostea si despartirea pentru Kim Jaejoong, „durerea despartirii inca exista…”
JJ: Problemele unei vedete nu sunt deloc similare cu cele ale unei persoane obisnuite. De fapt, problema cea mai iritanta in aceasta industrie e legata de popularitate. Exista mereu teama ca poti pierde atentia publicului si de cele mai multe ori esti fortat sa arati o imagine fabricata. Te temi ca nu esti acceptat asa cum esti in realitate…
R: Choi Hyun e o celebritate romantica care compune cantece pentru fata pe care o iubeste. Dar pe de alta parte, o poate trada pentru succesul sau. Kim Jaejoong a avut astfel de experiente ?
JJ: Mai degraba decat tradare, m-am despartit de prietena mea pentru c-am alocat mai mult timp pentru visul meu decat pentru ea. Am intalnit-o pentru prima data cand eram in anul 6 de scoala elementara ( clasa a VI-a la noi). Ea e prima mea iubire si ne-am intalnit timp de 4 ani si 8 luni. Cred ca n-am scris niciun cantec pentru o femeie, dar sunt multe cantece care contin sentimentele mele dupa despartire. Aproape toate cantecele pe care le-am compus sunt triste.Pentru mine, durerea despartirii dureaza mult timp. In astfel de momente, am multa inspiratie.
Anul viitor se implinesc deja 10 ani de la debutul lui Kim Jaejoong. Impreuna cu membrii JYJ, isi urmeaza constant drumul. Zambeste si ne impartaseste gandurile legat de implinirea varstei de 30 ani, “Cred ca voi fi in continuare la fel. Poate va exista o schimbare cand voi implini 34. Nu mai pot astepta pana atunci. Cand ma plimb in locurile pe care le-am vizitat inainte de debut sau cand ascult muzica acelor vremuri, ma gandesc la trecut.In trecut am avut multe experiente legate de iubire si prietenie, multe suisuri si coborasuri. Cu toate astea, sunt foarte fericit acum. Compun muzica si acum am o noua motivatie, actoria. Mai presus de toate, ma bucur ca n-am imbatranit prea mult in ultimii 10 ani. Haha ! “
Desi Kim Jaejoong e cunoscut ca find un tip sociabil, ne dezvaluie ca de fapt nu e genul de persoana careia ii place sa intalneasca oameni noi. Se simte nesigur atunci cand merge in locuri aglomerate. Kim Jaejoong marturiseste ca acesta e un sentiment incercat de fiecare celebritate.
R: Hobby-ul si viata normala a lui Kim Jaejoong, nu a actorului sau cantaretului Kim Jaejoong
JJ: Imi place mult yakju (lichior pur rafinat, fermentat din orez). Fanii mei, de obicei imi daruiesc tot felul de bauturi alcoolice (whisky, coniac etc.). Ieri am vrut sa raman acasa si sa compun un cantec.Nu stiu daca a fost pentru ca vremea era asa frumoasa sau pentru ca eram atat de stresat ca nu puteam compune nimic. Asa c-am baut doua pahare cu whisky si-am adormit imediat. Imi traiesc viata cu multa bucurie. Haha ! Imi place sa fac multe drumetii si plimbari cu bicicleta de-a lungul raului Han.
Articol realizat de alinabv – asiacinefil.com
Poseidon (2011) – episodul 15 subtitrare in romana
Kim Sun Woo continua sa fie in stare de soc dupa moartea lui Taek Won hyung. Prin urmare, pentru a-l scoate din aceasta stare, capitanul Kwon il provoaca dur, il jigneste, presupune ca in acest timp Lee Soo Yoon moare pe undeva. Aceasta presupunere a fost declicul ce l-a determinat pe tanarul ofiter sa reactioneze violent fata de capitan. Dar ce conteaza? Seful este multumit ca Sun Woo a revenit cu picioarele pe pamant. In acest timp Soo Yoon incerca, fara succes, sa evadeze, refuza mancarea si nutreste cu disperare speranta ca tanarul sa-si respecte promisiunea ca o va gasi. Faptul ca Triada a rapit un ofiter al guvernului este considerat ca o declaratie de razboi contra statului. Ca urmare seful Han ii doteaza cu pistoale pe ofiterii Sectiei 9. De-asemenea, il pune la curent pe capitanul Kwon ca in urma cu 20 de ani a infiltrat in Triada un spion ce avea ca sarcina gasirea si prinderea lui Choi Hee Gon. Identitatea spionului este absolut surprinzatoare…
Kim Sun Woo se simte neputiincios datorita constrangerilor legale si isi anunta seful ca paraseste Sectia 9. El merge la inchisoare sa-l viziteze pe Duk Soo pentru a afla o alta cale de a lua legatura cu Triada si cu speranta de a da astfel de urma Soo Yoon-ei . Detinutul ii face o dezvaluire socanta: Kang Eun Chul poate fi legatura, el este persoana cea mai apropiata de Choi Hee Gon…. Duk Soo il anunta pe ofiter ca data viitoare nu-l va mai gasi la acea inchisoare deoarece va fi mutat intr-un loc mai sigur de catre batranelul de la Sectia 9, fapt ce-l nedumereste foarte tare pe Sun Woo. Capitanul Kang Joo Min urma sa se intalneasca cu directorul Jang pentru a-i inlesni intalnirea cu Choi Hee Gon. Ca urmare, capitanul Kwon ii cere lui Kim Sun Woo sa se intoarca pentru a finaliza operatiunea Poseidon. Echipa 9 este anuntata de sef sa fie in alerta pentru a interveni in momentul in care o va cere, fara a primi insa amanunte despre actiune, pentru a proteja astfel viata capitanului Kang. Dar asta va fi suficient oare, cand spionul tradator este atat de aproape?
Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com
Taichi Zero (2012) – Stephen Fung reinventeazã filmele de arte marţiale printr-o trilogie explozivã: Tai Chi
De la an la an, realizatorii chinezi se depasesc pe sine cand vine vorba de realizarea unor productii spectaculoase, captivante si de succes. Imitand in mare parte reteta hollywoodiana a succesului, producatorii chinezi se inghesuie sa investeasca in mega-productii, piata chineza fiind una din cele mai profitabile din intreaga lume. Se spune ca in cativa ani, box-office-ul chinez va inregistra incasari mai mari ca la Hollywood, iar industria americana de film este tot mai interesata sa patrunda cu productiile sale pe aceasta piata rigida cand vine vorba de acceptarea difuzarii in cinematografele chinezesti de realizari de peste ocean. Dupa o perioada de incercari, in care am fost martorii primului film chinezesc cu roboti (Kung Fu Cyborg) si a primului science-fiction cu un buget ridicat si realizat la standarde hollywoodiene (Future X-Cops), a sosit timpul ca si filmele de arte martiale sa se reinventeze. Daca in anii ’90 si la inceputul anilor 2000 Stephen Chow a adus un suflu nou in domeniu, de aceasta data istoria filmelor de arte martiale e rescrisa de la… zero de Stephen Fung, odata cu mega-productia “Taichi Zero”. Lansat in cinematografe in varianta 3D in plina sarbatoare nationala in China, filmul a strans in doar 6 zile peste 9,5 milioane de dolari, in scurt timp devenind, dupa incasari, unul din succesele de marca ale acestui an. La 3 saptamani de la premiera, a fost lansat in cinematografe si sequel-ul sau, “Taichi Hero”, amandoua filmele la un loc costand 220 de milioane de yuani (aproximativ 35 de milioane de dolari). A fost primul film produs de noua companie de productie a lui Stephen Fung si a lui Daniel Wu, Diversion Pictures. Daca de Daniel Wu se stiu multe in special ca actor, iar de mai bine de 5 ani si ca producator, de Stephen Fung se poate spune ca se stie… totul. E unul din actorii de top din Hong Kong (House of Fury, Heavenly Mission, All About Women), iar din 2004 a debutat si in regie, “House of Fury” fiind cea mai cunoscuta realizare regizorala a sa. Pe langa aceasta colaborare la nivel de productie intre cele 2 nume mari ale filmului chinez, cartea de vizita a peliculei “Taichi Zero” e completata de urmatoarele nume: in primul rand avem in spatele acestui film pe creatorii a doua filme spectaculoase si de mare succes ale ultimilor ani, “Detective Dee” si “Ip Man”. In al doilea rand, regia scenelor de lupta e semnata de nimeni altul decat Sammo Hung, iar in al treilea rand, filmul marcheaza debutul ca actor al lui Yuan Xiaochao, campion olimpic de arte martiale la Olimpiada de la Beijing din 2008. Acesta interpreteaza chiar rolul principal masculin, avandu-i ca parteneri pe Feng Shaofeng, Eddie Peng, Angelababy, si pe mult mai celebri Tony Leung Ka-fai, Daniel Wu, Stephen Fung sau Shu Qi, in roluri secundare sau in aparitii de doar cateva minute. Scris si regizat de Stephen Fung, “Taichi Zero” e doar prima parte din ceea ce se doreste o trilogie, in acest an fiind lansat in cinematografe si sequel-ul, filmat odata cu “Taichi Zero”. Probabil undeva in toamna anului viitor se va lansa si ultima parte a trologiei, daca toate lucrurile vor merge bine.
In China celei de-a doua jumatati a secolului XIX, dinastia Qing este serios slabita de cresterea influentei puterilor occidentale in zona dar si de problemele interne, cum ar fi revolta gruparii Tian Li Glan (Cultul Adevarului Divin). Soldatii Divini ai cultului erau recrutati de un maestru in artele martiale si instruiti pentru a putea constitui o forta pe campul de lupta. Intre acestia il regasim pe Lu Chan (Yuan Xiaochao), poreclit “Ciudatul”, un pusti de 18 ani ce avusese o copilarie greu incercata. A crescut intr-o familie de negustori, mai mult cu dragoste maternal si cu indiferenta din partea tatalui, preocupat mai mult de afacerile sale. De mic era mai tot timpul flamand, motiv pentru care mama lui a ajuns sa fure bani de la avarul sau sot pentru viitorul copilului ei. Prinsa asupra faptului, mama Yang e data afara din casa, iar impreuna cu pustiul ei ajunge in strada. In scurt timp mama lui Lu Chan moare, iar copilul ramane in grija celui ce peste ani avea sa devina liderul Cultului Adevarului Divin, conducatorul Armatei Divine. Pana aici toate frumoase, doar ca porecla lui Lu Chan, “Ciudatul”, se trage de la un corn pe care acesta il avea pe cap din nastere. In momentul in care era lovit in respectivul “corn al diavolului”, acesta se dezlantuia asemeni unui diavol. Insa aceste momente ii iroseau energia interioara. Un doctor din tabara ii spune ca daca va mai continua sa practice artele martiale violente pe care le stapaneste de la maestrul sau ce l-a adoptat de mic, cornul de pe cap mai intai va devein purpuriu, iar apoi negru, caz in care va muri. Cand tabara e atacata si Armata Divina e desfiintata de armata imperiala, doctorul ii spune cu glas e moarte lui Lu Chan sa fuga in satul Chen Jia Gou, unde sa-l caute pe maestrul Chen, care sa-l invete un stil de lupta care sa nu-l solicite atat. Problema e ca odata ajuns in satul respectiv de munte, Lu Chan se ciocneste de opozitia tuturor satenilor, care ii spun ca stilul Chen Jia poate fi invatat numai de localnici, nu si de straini, deci ar face mai bine sa plece. Dar cum invatarea acestui stil de lupta e singura lui salvare, aruncat afar ape usa Lu Chan da buzna inapoi in sat… pe fereastra. Si de aici incep o serie de intamplari amuzante. Ce nu stie nimeni e ca in scurt timp o mare amenintare planeaza asupra satului. Cine, oare, va reusi sa il salveze ?
Taichi Zero (si sequel-ul) e unul din cele mai ambitioase proiecte ale ultimilor ani in cinematografia chineza. Personajul principal, Yang Lu Chan, interpretat ezitant si prea putin expresiv de pana mai ieri sportivul Yuan Xiaochao, putini stiu, e intruchiparea lui Yang Lu Chan, un adevarat maestru al artelor martiale tai chi de a trait intre 1799 si 1872. Filmul este o fictiune, nu o productie autobiografica, astfel ca povestea induiosatoare a vietii lui Lu Chan trebuie privita cu rezerve si din perspectiva exagerarii tipice unei parodii. La origine, “Taichi Zero” e o parodie cu accente comice, pe o tematica fantezista, care in a doua jumatate devine un film aproape dramatic. Lu Chan intruchipeaza orice discipol al oricarui maestru vazut in vreun film de arte martiale in cei peste 100 de ani de film chinezesc: indrageste de mic artele martiale, doreste sa se perfectioneze alaturi de un maestru care sa-l invete tot ceea ce ii lipseste, este naiv insa sties a-si urmareasca in orice situatie telul. La un moment dat devine aproape un Don Quijote modern ce trebuie sa lupte nu cu morile de vant, ci cu un monstru de fier.
Desi filmul pune accentul pe fantezie si pe spectaculos, scenariul fiind scris pentru a servi acestor teluri (o inovatie e exprimarea prin cuvinte inserate pe ecran a unor trairi ale personajelor, expresii ale acestora s.a., o tehnica ce pentru privitorul din afara Chinei poate parea obositoare, incarcand inutil imaginea cu lucruri subintelese), in spatele scenariului se ascunde o idee interesanta. Dupa cum se stie, pana in secolul XIX, spre sfarsit, China a fost o tara agrara. Influenta puterilor occidentale – in special a Marii Britanii si a celebrei Companii a Indiilor de Est – a adus incet si sigur industrializarea si in China. Cunoscuta in istorie ca o perioada de transformari economice si sociale, industrializarea a marcat trecerea spre o societate industriala, ca parte a procesului de modernizare realizat prin inovatii tehnologice. Pentru Asia Rasariteana, industrializarea urma sa se incheie un secol mai tarziu, insemnand un proces de transformare uneori dureros. Un simbol mondial al industrializarii a fost constructia de cai ferate, care nu de putine ori pe langa numeroase beneficii aduse a presupus si realizarea de mari sacrificii datorita defrisarilor sau demolarii de sate, locuinte ce stateau in calea drumului de fier. “Taichi Zero” e o hiperbola a acestei lupte intre traditie si modernism, intre trecut si viitor. Masinaria bizara vazuta ca un monstru care scoate aburi ajunge pana in fata satului izolat de munte. In ciuda initiativei unui localnic (care s-a scolit in capitala si a invatat despre beneficiile modernizarii) de a prezenta satenilor ce inseamna electricitatea, confortul si toate beneficiile noii vieti ce ii asteptau, din start acesta este sabotat de ceilalti sateni, tocmai pentru a arata celorlalti ca aceste inventii nu doar ca nu sunt utile, dar nici nu sunt necesare intr-un loc in care existau cu totul alte repede de raportare pentru omul de rand. Desi nimeni nu stia ce inseamna tren, cu totii se intreaba ce se va intampla cu somnul de veci linistit al stramosilor, ce va fi tulburat de zgomotul infernal al masinariilor de fier ce vor urca pana in varful muntelui suierand. Lupta satenilor si opozitia lor fata de masinaria de fier ce lasa in urma calea ferata si care ii pune in situatia de s-si abandona vechiul mod de viata, de a renunta la traditii si la respectul pentru stramosi e genial simbolizata de scena in care fetita din sat ia o piatra si ameninta mosntrul ca daca nu pleaca il va distruge. In spatele tuturor acestor simboluri se ascunde realitatea industrializarii Chinei contemporane si dilema clasica: traditionalism sau modernism ?
Un film spectaculos, antrenant si amuzant, care desi are doar 97 de minute iti da senzatia ca ai asistat la un film de peste 2 ore. In final, doua noi personaje apar in scena, acestea fiind pilonul in jurul caruia va oscila scenariul sequel-ului. Va fi, cu siguranta, unul din cele mai asteptate sequel-uri ale unui film asiatic din toate timpurile si, din fericire, asteptarea nu va fi prea lunga pentru cei care deja s-au indragostit de acest film. “Taichi Hero” promite o continuare pe cinste…
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 pentru asiacinefil.com.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
May Queen (2012) – episodul 8 subtitrare in romana
Soarta o loveste din plin pe familia micutei Hae Joo. Capul familiei moare in urma accidentului produs de Gi Cheol, iar familia dezbinata a acestuia e aruncata in ghearele disperarii. In momentul in care afla ca vinovata de accident e Hae Joo, care a aparut de niciunde cu bicicleta in fata camionului ucigas, mama fara inima o alunga de acasa pentru ca mai apoi sa o reprimeasca si sa asistam la una din scenele cele mai surprinzatoare si emotionante din serial: lacriminle adevarate ale unei mame ce pana atunci si-a persecutat fiica adoptiva, pe care ar fi dorit sa o mangaie pe cap si sa-i spuna ca de fapt o admira pentru felul ei unic de a fi. Pierderea suferita e in parte compensata de venirea pe lume a unui nou membru, dar clipele de fericire sunt scurte. Familia ajunge pe drumuri in momentul in care satul e demolat, si nici nu primeste vreo despagubire fiindca nu locuise in partile locului cel putin 20 de ani. Si astfel, fiecare isi ia putinele lucruri ce le avea in saracacioasa casa in spinare si pornesc cat vad cu ochii. Neputinta fiecarui membru al familiei e emotionanta pana la lacrimi in momentul in care pe o vreme ploaioasa, cei 5 neajutorati se adapostesc sub un pod, si putinul orez ce fierbea pe un semineu improvizat e rasturnat din greseala de fratele mereu flamand. In acel moment cu totii izbucnesc in plans, un plans al neputintei in fata vitregiei acestei vieti nedrepte. Si totusi, cand situatia parea fara iesire, un “inger” isi face aparitia la fata locului si schimba destinul nefericitilor. Un episod alert, in care ne pregatim cu pasi repezi de incheierea perioadei din serial dedicata copilariei eroilor nostri. Povestile sunt deja puternic inradacinate in sufletele spectatorilor, iar tot ce ramane e sa urmarim curiosi ce se va alege de viata fiecarui erou al nostru.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
Fantasy Couple (2006) – episodul 16 subtitrare in romana
Pasii Annei o calauzesc pe drumurile pe care Na Sang Shil le-a strabatut. Pe Jang Chul Soo pasii il duc in locurile in care a cautat-o si a gasit-o de fiecare data. Fiind vorba de acelasi timp si acelasi spatiu, cei doi se intalnesc din nou, dar folosesc momentul doar ca sa-si ia adio. Nici unul nu crede ca are dreptul sa se agate de celalalt, asa ca pleaca pe drumuri diferite. Cum nimic nu o leaga de aceste locuri, Anna isi pune la punct intoarcerea in America. Kang Ja e cea care o convinge ca inainte de plecare sa-si ia adio si de la copii, si in inocenta ei ii smulge promisiunea de a se intoarce, chiar daca va fi atunci cand va ninge… intr-un loc in care nu ninge niciodata. Ca de fiecare data, bunele intentii ale lui Billy Park se pierd din cauza ezitarilor, si rateaza momentul in care i-ar fi putut expune Annei adevarul despre Jang Chul Soo. Sa nu existe nici un loc in care lumea Annei se intersecteaza cu cea a lui Chul Soo? Poate soarta asteapta si ea dansul fulgilor de zapada.
Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com
The Bullet Vanishes (2012) – glonţul fantomã şi cuplul „Sherlock Holmes/Dr. Watson” în variantã chinezeascã
Stiinta si deductia intalnesc destinul intr-unul din suprinzatoarele succese de box-office din China acestui an, “The Bullet Vanishes”, un film plin de mister si neprevazut plasat in China anilor ’30. Cu o distributie si interpretare pline de consistenta si cu efecte speciale de calitate, bine filmat si regizat, cu un scenariu reusit, pe alocuri lent si in suficiente parti dinamic si plin de neprevazut, “The Bullet Vanishes” poate fi considerat egalul oricarei productii de box-office de la Hollywood. Cu un oarecare iz a la “Sherlock Holmes”, filmul – o coproductie China/Hong Kong – e un amestec de genuri care capteaza atentia din primele sale momente (mister, thriller, actiune, putina comedie, drama). Filmul a fost un succes pe piata asiatica, fiind distribuit pana si peste ocean, unde a avut incasari de 117.000 dolari. Cu un buget de 15,8 milioane de dolari, “The Bullet Vanishes” a obtinut numai in China incasari de aproape 25,5 milioane de dolari, ce situeaza filmul pe pozitia a 8-a in box-office-ul chinez al acestui an. Regizat de Law Chi-leung (Curse of the Deserted), productia ii are in rolurile vedeta pe marele Lau Ching-wan (Written By, Mad Detective) si pe Nicholas Tse, Jang Dong-gun-ul chinezilor, vazut intr-o multime de filme de succes: Bodyguards and Assassins, The Stool Pigeon, Treasure Inn, Beast Stalker, The Storm Warriors, Invisible Target etc. Filmul are 4 nominalizari la editia din acest a a Golden Horse Gilm Awards.
In timp ce in Statele Unite cu putin timp in urma lua nastere FBI pentru a lupta impotriva coruptiei si a afacerilor ilegale ale gangsterilor, in China anilor ’30 coruptia stapanea politia pana in maduva oaselor. Politistii comiteau faradelegi la discretia gangsterilor, iar gangsterii rasplateau fidelitatea politistilor cu favoruri si bani. In aceasta lume salbatica, Donglu (Lau Ching-wan) e un gardian intr-o inchisoare unde metodele sale umane ajung la urechile superiorilor de la centru. Avea obiceiul de a asculta povestile detinutilor si de a incerca sa-si demonstreze siesi ca unii dintre acestia au fost inchisi pe nedrept. Nu de putine ori nu ezita sa joace rolul victimelor detinutilor, riscandu-si chiar viata in momentul in care a incercat sa simuleze o spanzurare. Mai apoi, trimitea la centru scrisori pentru a se face apel in cazul detinutilor condamnati pe nedrept, cu dovezile si propriile sale teorii. Intr-una din zile, un sus-pus de la centru viziteaza inchisoarea si ii incredinteaza o misiune importanta, observand spiritul sau justitiar. Il trimite pe Donglu in Tiancheng, pentru a supraveghea activitatea politiei locale si a starpi coruptia de la radacina. Aici il cunoaste pe Guo Zhui (Nicholas Tse), cel mai iute pistolar din regiune, un politist mereu de partea dreptatii cu care devine partener. Din pacate pentru el, Donglu nimereste intr-un moment in care la fabrica de arme din oras se produc o serie de crime stranii, intervenite in urma sinuciderii unei muncitoare, Yan. Lumea credeca fantoma acesteia s-a intors sa ia cu ea si alte suflete, in special ca crimele ce urmeaza au un numitor comun: in fiecare caz glontul cu care victima e ucis nu e de gasit. Si astfel, cei doi noi parteneri incearca sa rezolve prin propriile mijloace misteriorul caz. Sa fie intr-adevar fantoma sinucigasei cea care continua sa ia vieti sau exista, oare, o explicatie stiintifica, rationala ?
Filmul a primit in general aprecieri favorabile din partea criticilor de film, insa multi l-au vazut puternic influentat de productia hollywoodiana din 2009 “Sherlock Holmes” a lui Guy Ritchie (in special ideea de cuplu Sherlock/Watson – Song Dpnglu/Guo Zhui).Song Donglu (interpretat de Lau Ching-wan) e un gardian devenit peste noapte detectiv de invstigatie ce observa transformarea lumii in care traieste. In anii ’30, China imbratiseaza industrializarea, fabricile de orice fel aparand pretutindeni, iar odata cu ele si lupta pentru drepturile salariale ale muncitorilor si dreptul la greva. In acest context, Song trebuie sa se lupte cu vechile concepte inainte ca ai lui colegi sa-i accepte deductiile. E chiar amuzant uneori sa-l privesti cum pentru a demonstra anumite lucruri evidente, isi pune streangul la gat si e la un pas sa-si piarda viata. Pe de alta parte, ca detectiv e o persoana integra, cu spirit justitiar si cu o inteligenta sclipitoare. E in totalitate dedicat meseriei sale, neglijandu-si complet viata personala. Asemeni lui e si Guo Zhui (Nicholas Tse), care in plus e obsedat si sa-si apere renumele de cel mai iute pistolar al regiunii. Si el e o minte stralucita, si nu intamplator cei doi ajung parteneri in rezolvarea dificilului caz al crimelor in serie de la fabrica de arme. Amandoi ajung sa lupte impotriva coruptiei unei clase decadente (aceeasi pe care o regasim zugravita in “Dangerous Liaisons”) ce exploateaza muncitorii din fabrica, practic simpli sclavi ai celor cu putere si bani.
Un film inteligent, bine realizat, plin de mister si rasturnari de situatii care vor multumi fanii genului. Nu e un film nici istoric, nici de spionaj, asa cum am fost obisnuiti de realizatorii chinezi in ultimii ani cand venea vorba de China anilor ’30, ci unul pur de mister cu intriga politista “a la Sherlock Holmes”. “The Bullet Vanishes” e o productie merituoasa, de nivel international, stralucit pusa in scena si cu o interpretare perfecta a celor doi protagonisti. Un film de top ce nu trebuie ocolit.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 pentru asiacinefil.com.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Fantasy Couple (2006) – episodul 15 subtitrare in romana
Cei trei membri ai triunghiului amoros s-au reunit de facto pe terasa vilei. Mintea ravasita a Annei asimileaza cu greu informatiile din marturisirea lui Billy, si in sufletul ei refuza sa creada lucruri evidente. Cand sesizeaza prezenta lui Chul Soo, are sentimentul ca acesta era la curent cu detaliile pe care ea le-a uitat si se simte tradata. Cu pasi ezitanti, sub avalansa de ganduri si sentimente, se indreapta fara sa-si dea seama spre piscina, in care cade. Contactul cu apa ii aduce in minte amintirea caderii in mare si constientizarea propriului nume. La trezirea din lesin e din nou Jo Anna, cu toate amintirile ei. Doar ca Na Sang Shil nu a disparut odata cu amnezia, si manifestarile acesteia ii naucesc pe cei din jur care au senzatia ca “Doamna nu si-a revenit in intregime”. Jang Chul Soo s-a retras fara sa dea vreo explicatie, la insistentele lui Billy Park, lasand cei doi soti sa-si refaca relatia. Dar sufletul Annei e intr-un continu conflict, visul parand atat de real, realitatea atat de straina…
Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com
Secretul actorului Lee Tae Sung a fost dezvãluit !
Actorul Lee Sung Tae a dezvaluit ca este casatorit si are un fiu. Femeia care i-a furat inima lui Lee Sung Tae s-a dovedit a fi o femeie mai in varsta decat el cu sapte ani. Cei doi s-au cunoscut in urma cu doi ani prin intermendiul unui prieten comun. In aprilie anul acesta, cei doi au devenit parinti si o data cu inregistrarea nasterii fiului au hotarat sa inregistreze si casatoria lor. Lee Tae Sung si-a dezvaluit initial planul de nunta printr-o postare pe Twitter. Cand a fost intrebat „Totusi de ce faceti nunta atat de tarziu ?” acesta a raspuns : „Cand am aflat despre sarcina, am decis sa ne casatorim cat mai repede insa starea de sanatate a miresei ne-a impiedicat sa facem asta.Astfel am fost nevoiti sa amanam ceremonia dupa nasterea fiului nostru. Apoi bunica, cea care m-a crescut, a fost internata de urgenta in spital trecand apoi in nefiinta deindata ce si-a vazut stranepotul. Tot anul acesta mi-am pierdut si bunicul, asadar am fost sfatuiti sa amanam nunta si sa pastram un an de doliu asa cum se cuvine.” A continuat „Mi-a parut foarte rau pentru sotia mea, ne-am cununat fara a avea o nunta asa cum se cuvine. Din acest motiv am facut tot ce-am putut pentru a deveni un sot minunat si un tata capabil sa ofere o familie frumoasa fiului sau. Acum, am stabilit data nuntii si am vrut sa impartasesc intai cu voi, fanii mei, aceasta bucurie. Vreau sa traiesc o viata fericita, ca o familie obisnuita, impreuna cu sotia si fiul meu. Sper ca veti fi alaturi de mine.”
Fanii au fost luati prin surprindere de aceasta stire, dar cu toate acestea, au fost miscati de dragostea lui Tae Sung pentru sotia si fiul lor. Acestia si-au exprimat sprijinul si dragostea pentru el prin numeroasele mesaje de felicitare pe care le-au trimis.
Asiacinefilii au avut ocazia sa-l vada in Time Between Dog and Wolf interpretand rolul lui Bae Sang Shik . In 2012, Lee Tae Sung a aparut in Rooftop Prince in rolul lui Yong Tae Moo.
Articol realizat de alinabv – asiacinefil.com
Feast of Gods (2012) – episodul 16 subtitrare in romana
Un lucru uimitor se intampla. Se pare ca glasul sangelui isi spune cuvantul si cei doi parinti sunt atrasi instinctiv de copilul lor. Pe de o parte, Marele Bucatar Sef o cheama pe Jun Yeong la Arirang pentru a o invata sa prepare tofu si sa-i dea sosul Hee Song, ca semn de recunostinta pentru ca a salvat Arirang-ul cu Pasta de Aur. Dar vazand lacrimile de recunostinta ale fetei, incepe sa i le stearga cu duiosie, scena care este surprinsa cu uimire si nefericire de In Ju. Pe de cealalta parte, doctorul Ha Young Beom, atras de farmecul natural al Jun Yeong-ei si rascolit de informatia ca pacientul sau nu este tatal biologic al tinerei, ii cere tatalui adoptiv o intalnire, ii arata poza din copilarie a In Ju-ei si-l intreaba daca o cunoaste. Intrebare la care Go Jae Chul, in mod surprinzator, neaga cu nemernicie. Medicul este distrus ca sperantele lui nu au fost confirmate, cu atat mai mult cu cat el este cel vinovat de substituirea In Ju-ei.
Kim Do Yoon, ocrotitor si prevenitor, este mereu in apropirea Go Jun Yeong-ei. Asa ca, desi fata il previne sa nu se indragosteasca de ea, el ii face o marturisire care o lasa muta. Jae Ha vazandu-i impreuna isi manifesta gelozia spre amuzamentul tinerei. Maestra este neanduplecata cu nepotul ei, nu renunta la ambitiile ei si face tot posibilul ca Jae Ha sa ramana cu In Ju, chiar ii propune o intelegere aceasteia din urma. Nemernica, ce isi doreste din tot sufletul ca Jun Yeong sa dispara din viata ei, accepta. Ba mai mult, merge la presedinta Sanarae si-i cere sa se alieze cu ea pentru a-si ingenunchea rivala… Si asa… incet , incet, In Ju devine…o ticaloasa desavarsita.
Prezentarea: mialex55 – asiacinefil.com
Fantasy Couple (2006) – episodul 14 subtitrare in romana
Pregatirile facute de Billy Park si asistentul Gong sunt finalizate. Totul e sa se sincronizeze, si in timpul in care asistentul Gong il supravegheaza pe Jang Chul Soo in Busan, Billy trebuie sa o ia pe Anna acasa. Dar faptul ca au ezitat atat si au amanat acest moment razgandindu-se iar si iar, nu a ramas fara urmari. Cea mai serioasa consecinta consta in sentimentele aparute intre cei doi in urma convietuirii prelungite sub acelasi acoperis. Iminenta plecare a lui Jang Chul Soo pentru o saptamana intreaga actioneaza ca un declansator, si combinat cu presiunile Annei il determina pe acesta sa-si declare iubirea… si sa o demonstreze. Pe de alta parte Yu Kyeong ajunge sa afle adevarata identitate a celei numite Na Sang Shil, si cauta sa foloseasca informatia pentru a-si atinge propriul scop. Odata plecat Jang Chul Soo descopera nepotrivirile din intrigile asistentului Gong, care, deconspirat, apeleaza la solutia finala: mita. In acest timp, Anna Jo gaseste pe podea verigheta pierduta de Billy si il cauta pentru a i-o restitui. Desigur, e momentul confruntarii si limpezirii lucrurilor. Dar care vor fi rezultate acestei confruntari? Ce legaturi vor rezista si care se vor rupe?
Prezentarea: corina1002001 – asiacinefil.com
All About My Wife (2012) – cum sã scapi de nevastã în douã luni ?
Nu stii cum sa scapi de propria nevasta atunci cand simti ca lucrurile nu mai merg asa cum trebuie in casnicie ? Solutia e simpla: angajeaza un Casanova ! Sau cel putin aceasta e solutia propusa de realizatorii coreeni ai unuia din cele mai de succes filme coreene ale anului 2012, “All About My Wife” (cunoscut si ca “Everything about my Wife” sau “She’s my Wife”). Filmul – o comedie romantica despre o relatie dintr-un cuplu care ajunge in impas – a fermecat publicul coreean feminin in special, obtinand incasari de 29,3 milioane de dolari si situandu-l pe pozitia a patra la box-office-ul din 2012 in privinta filmelor autohtone. Daca veti sesiza pe parcursul filmului unele melodii cu accente latino, trebuie sa stiti ca acestea se trag de la faptul ca “All About My Wife” e un remake dupa un film argentinian din 2008 intitulat “Un nuovo para mi mujer” (“A Boyfriend for my Wife”). Iar daca veti simti ceva familiar in realizarea acestui film (situatii, atmosfera, actori), trebuie sa stiti ca filmul e regizat de Min Kyu-dong, “vinovatul” pentru reminiscentele din amintirile voastre legate de filme precum “Antique”, “All for Love” sau “Five Senses of Eros”. Din distributie fac parte 3 nume mari ale filmului coreean actual: Lee Soo Jung, actrita protagonista din “I’m a cyborg but that’s ok”, “Come Rain, Come Shine”, “Happiness” sau “… ing”. Rolurile masculine sunt interpretate de Lee Sun-kyun (vi-l mai amintiti din “Coffee Prince” ?; recent a aparut in “Helpless”) si Ryoo Seung-ryong din “Painter of the Wind”, “Battlefield Heroes”, “The Recipe” si multe alte filme de succes) in rolul lui “Casanova”. Ca dovada al aprecierii de care s-a bucurat, trebuie mentionat ca “All Aboiut My Wife” are pana in prezent 11 nominalizari la 3 festivaluri coreene de film desfasurate in acest an, majoritatea pentru interpretarea actorilor Lim Soo-jung si Ryoo Seung-ryong.
Jung-in e o tanara coreeana plecata in Japonia sa se scoleasca in ale gatitului. E o persoana imposibila, cicalitoare, cu principii ferme la care tine in orice situatie. De exemplu, si-a propus ca pe durata sederii in Japonia sa nu vorbeasca nimic in coreeana, iar cand mama ei o cauta pe telefon, o concediaza rapid invocand tocmai acest principu autoimpus. In timpul unui cutremur il cunoaste pe Doo-hyun, coreean si el, seismolog de profesie, dar nu abdica de la principiile sale, astfel ca vorbeste cu el in japoneza. Si asa ia nastere o poveste de iubire cu nabadai intre cei doi, care dupa un an se casatoresc. Peste 6 ani ii regasim asezati la casa lor, deranjati de baiatul cu ziarele care desi rugat in scris de un anunt sa nu arunce ziarul peste gard, e luat la cearta de cicalitoarea Jung-in. Impaciuitor, sotul ei incearca sa o calmeze sis a o invite in casa, iar odata intrati in resedinta celor doi iubareti de pe vremuri constatam ca relatia lor nu mai e ceea ce era la inceputuri: ea e autoritara, vorbeste intruna ca o moara stricata, e mult prea grijulie cu el, in timp ce el e cel care tace si da dreptate tot timpul. In momentul in care Doo-hyun ii spune la un moment dat in gluma (ar vrea ea !) “ce-ar fi sa ne despartim ?”, luam cu adevarat pulsul relatiei celor doi. Ea e profund marcata de aceste cateva cuvinte la zile distanta, desi sotul nu prea convingator a lamurit-o ca a glumit, in timp ce pentru el a fost prima manifestare de revolta in fata dictaturii ei. Intr-una din zile la serviciu primeste vestea ca exista un loc vacant pentru o detasare pe o perioada mai lunga intr-un orasel de provincie. Desi are un competitor important (un coleg proaspat divortat ce a fost prins ca si-a inselat nevasta si care avea nevoie de liniste sa se refaca), Doo-hyun il convinge pe seful sau s ail detaseze pe el, vazand in asta ocazia oportuna de a scapa de nevasta lui. Dar desi planul reuseste, surprizele abia acum incep.
“All About My Wife” e o poveste despre un barbat ce incearca sa fuga de casnicie, de indatoririle sale, de gura cicalitoare a nevestei sale, in cautarea libertatii de altadata, si despre o femeie puternica, independenta, al carei loc in cadrul institutiei casatoriei e pozitia dominanta, neavand o relatie echilibrata sub aspectul relationarii cu partenerul. Pe masura trecerii anilor, iubirea celor doi se pierde treptat ca urmare a intrarii inr-o rutina din care niciunul nu poate iesi: ea devine din persoana aparent timida de la prima intalnire de sub masa din cafenea o mica dictatoare a cuvintelor, fara a-si neglija indatoririle de sotie; il asteapta zi de zi cu mancare gatita, are grija ca sotul ei, de fiecare data inainte sa manance sa se spele si a se schimbe, cu alte cuvinte vegheaza la respectarea regulilor valabile de ani de zile in casnicia lor. El constata tot mai mult ca devine un bun ascultator si executant, ce trebuie sa se conformeze regulilor casei in cazul in care nu doreste ca asupra lui sa se abata vorbe grele sau reprosuri. Fara sa realizeze, pentru cei doi viata a devenit o repetare eterna a acelorasi lucruri zilnice. Ea se “serveste” cu afectiunea de care are nevoie de la sotul ei cand pofteste, in timp ce el constientizeaza ca lucrurile nu mai pot merge asa, insa nu are curajul sa o spuna. Sau o spune timid, cu jumatate de glass sau dand repede inapoi. In acest context, nu e de mirare ca pune la cale un plan “diabolic” de a scapa de sotia lui, angajand un “Casanova” care sa-i aduca libertatea. Acum singura intrebare care mai ramane e daca face asta pentru a iesi el onorabil din casnicie si a-si continua viata mai departe dupa bunul plac, sau face astfel pentru a nu o rani pe ea. Un lucru este cert: totul e facut in asa fel incat spectatorul mai tot timpul are zambetul pe buze si o stare de buna dispozitie si relaxare. Dar pe langa acest aspect, filmul are si o latura sensibila, neevitand sa puna punctul pe “i” cand vine vorba de acel moment intalnit in fiecare casnicie in care lucrurile nu mai merg asa cum mergeau la inceput sau in vremurile bune. Iar solutia gasita in final e cea a dialogului, Jung-in insasi recunoscand ca un dialog deschis face de o suta de ori mai mult decat un plan marsav de a pune capat unei relatii. Puterea cuplului de a se transforma si a accepta necesitatea unei schimbari in tinp, ca cuplu, nu individual, e marea provocare a acestui film, o comedie romantica superba ce-si merita toate aprecierile obtinute pana acum. Doua ore de delectare maxima pe seama unei situatii banale si a solutiilor haioase gasite de personaje in calea regasirii propriilor identitati in cadrul cuplului.
Multumiri pentru traducerea excelenta, in premiera in Romania, a unui film cu foarte multe replici raportat la durata sa, colegei noastre uruma44 – asiacinefil.com.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
The Taste of Money (2012) – sequel-ul „spiritual” al lui „The Housemaid”, în regia aceluiaşi apreciat Im Sang-soo
Din galeria filmelor de top coreene ale anului 2012 nu poate fi exclusa controversata productie a apreciatului Im Sang-soo, “The Taste of Money”. Considerat de critici sequel-ul “spiritual” al filmului de succes “The Housemaid” (la randul lui un remake dupa un clasic din anii ’60), thriller-ul erotic “The Taste of Money” face din nou o incursiune in viata si secretele unei familii din high-life-ul coreean al zilelor noastre. Filmul portretizeaza vietile privilegiatilor societatii soreene, exploatand teme precum banii si sexul, lacomia si ambitia, avand o atitudine acida la adresa celor bogati, faimosi si “nelinistiti” din lumea exclusivista a bogatasilor. Im Sang-soo (The Old Garden, The Housemaid) si-a caracterizat productia ca o “extensie a lui The Housemaid”, “o poveste a copiilor din The Housemaid care au crescut mari”. Filmul e “o explorare a lumii din afara resedintei somptuoase din The Housemaid”, avand 3 actori din precedenta productie in distributie. Filmul ne prilejuieste reintalnirea cu indragita actrita-veteran Yoon Yeo-jung (Hotelier), Kim Kang-woo (Marine Boy, Rainbow Eyes) si Baek Yun-shik (interpretul regelui Taejong- Lee Bang-won din “Deep Rooted Tree”). Filmarile au fost efectuate in Coreea de Sud si Filipine, iar in mai 2012 a avut premiera mondiala la Cannes, unde a fost nominalizat la Palm D’Or. Modest, Im Sang-soo si-a asumat esecul necastigarii Pal D’Or-ului, in fata mediei coreene declarand ca esecul a fost o “tragedie personala” si ca participarea lui la festival a fost o greseala, deoarece “The Taste of Money” spunea “o poveste tipic coreeana” pe care strainii nu o pot intelege. La box-office, filmul a incasat 7,5 milioane de dolari, fiind unul din filmele de top ale primei jumatati a anului in Coreea. Inca din timpul Festivalului de la Cannes, drepturile de distributie au fost cumparate de 15 distribuitori straini.
Joo Young-Jak e secretarul personal al directorului Yoon – membrul unei familii elitiste din Coreea. Desi e absolventul unei facultati de elita si un tanar capabil, in ultimii zece ani s-a ocupat de treburile murdare ale familiei, secondandu-l pe directorul Yoon in actiunile ilegale care implicau nu de putine ori mituirea functionarilor publici de nivel inalt pentru facilitarea unor afaceri profitabile. Directorul Yoon ocupa actuala pozitie datorita casatoriei cu Baek Geum-Ok, fiica unui instarit om de afaceri, casatorie ce dureaza de peste treizeci de ani. Evident ca adevarata putere e detinuta de Geum-Ok si de tatal acesteia, care desi e foarte batran si imobilizat in carucior, are mereu ultimul cuvant. Familia de chaebol e completata de tanara generatie, cei doi copii avuti de Geum-Ok cu sotul ei: fiica Yoon Na-mi si fiul Yoon Chul. Amandoi copiii sunt de fapt adulti cu casniciile ratate, si pe cat de idealista este Na-mi pe atat de materialist si corupt este Chul, corupt de puterea nelimitata data de bani, la fel ca varstnicii familiei. Directorul Yoon, cum chiar el marturiseste, s-a casatorit sedus de putere, si pentru posibilitatea de a cheltui nelimitat “gramezi de bani” a indurat dispretul permanent al sotiei. Totusi, in prezent, dupa un lung sir de aventuri extraconjugale, e indragostit de Eva, propria menajera filipineza. Asa ca hotaraste sa-si abandoneze familia, fapt ce-i provoaca o criza existentiala bogatei sotii. Pe locul lasat liber de sot, Geum-Ok il impinge pe Young-Jak, folosindu-l pentru satisfactia proprie si pentru razbunare, seducandu-l cu “gustul banilor” de care tanarul ajunge sa fie dependent. In timp ce Yoon Chul se afunda intr-o afacere cu fonduri murdare si intra in colimatorul autoritatilor, Na-mi si-l apropie pe Young-Jak trezindu-i latura sensibila, care se vede cupris de un confict interior. Ce alegeri va face Young-Jak si cum vor evolua relatiile in atat de disfuctionala familie de chaebol?
Inceputul filmului pare sa promita o intriga financiara, producand un impact puternic – imaginea directorului Yoon si a secretarului sau in seiful-depozit plin cu tone de bancnote nou-noute. Dar jocurile de interese sunt lasate in plan secundar, punandu-se reflectoarele pe dramele personale ale personajelor. Intriga e tesuta in jurul directorului Yoon, care parvenit printr-o casatorie din interes la acest nivel imposibil de atins de oamenii obisnuiti, a avut nevoie de peste treizeci de ani de trai in opulenta si desfrau ca sa ajunge la saturatie si sa constientizeze ca viata lui a fost o risipa. Asa ca luand pasiunea pentru Eva drept ultima sansa la fericire, e hotarat sa renunte la toate facilitatile pozitiei actuale si sa-si traiasca finalul vietii in liniste. Dar Geum-Ok nu e dispusa sa accepte sa-l piarda in acest mod, si nu ezita sa-si foloseasca puterea pentru a-l controla. Iar de unde se opreste Geum-Ok, preia controlul tatal acesteia, socand si personajele si publicul deopotriva, cu lipsa oricaror bariere morale. In mare parte a filmului, perspectiva asupra coruptiei si abuzului, diversificat de putere din interiorul familiei, e prezentata spectatorului prin filtrul peronajului Young-Jak. In calitate de asistent privat, acesta interactioneaza pe rand cu fiecare membru, si are parte succesiv de diverse forme de umilire si abuz. Fiind de origine modesta, e catalogat de Baek Geum-Ok “prea putin mandru” sa refuze oportunitatile care i se ofera. Directorul Yoon vede in Young-Jak acelasi personaj care a fost el in tinerete si, adesori il ironizeaza. Young-Jak pare a fi un accesoriu pasiv, dispus sa se lase folosit in schimbul enormului profit. Dar spre deosebire de directorul Yoon, are nevoie de mai putin timp pentru o reactie. Farmecul filmului sta, insa, in a descoperi fiecare personaj in lumea sa, cu propriile orizonturi, aspiratii si necesitati, lucru pe care regizorul Im Sang-soo il realizeaza cu subtilitate si direct in acelasi timp, surprinzand placut audienta. Ramane ca fiecare sa descopere tainele personajelor acestui superb film, explorand misterul, senzualitatea si mizeria umana din spatele lor, reflectate de situarea pe o pozitie sociala inalta sau de simpla aspiratie la aceasta.
The Taste Of Money (2012) e filmul ce pune reflectorul pe fata nevazuta a elitei coreene. Prin intermediul lui, Im Sang-soo ne ofera o radiografie a dramelor generate de puterea nelimitata a banilor care corupe in cel mai profund mod, transformand interactiunile umane in parghii de interese. Acest film ne arata un palier al societatii in care familia ca notiune cunoscuta noua nu exista, ea find doar un alt mecanism de control si manipulare. Intr-o asemenea pseudofamilie, chiar si relatiile dintre membrii cei mai apropiati sunt bazate pe forta, influenta si dominare, lipsind aproape cu desavarsire intimitatea sau afectiunea, si orice razvratit e strivit fara scapare.
Multumiri pentru traducerea in premiera in Romania a acestui film lui lasedan – Asia Team Romania.
Prezentare realizata de corina1002001 – asiacinefil.com
R2B: Return to Base (2012) – „Top Gun” made in Coreea, provocarea anului pentru Rain
“R2B – Return to Base” (cunoscut si ca “Soar into the Sun”) a fost una din cele mai asteptate premiere ale acestei veri in Coreea. Principalul motiv al acestui fapt a fost protagonistul filmului, Rain, starul k-pop votat de 3 ori Cea mai influenta persoana a anului in Coreea de catre fanii sai. A fost ultimul sau rol inainte de incorporare, fiind si motivul pentru care si-a amanat inceperea serviciului militar pentru toamna lui 2011, dupa incheierea filmarilor. Incepute in martie 2011, filmarile s-au incheiat dupa 6 luni, filmul avand un buget de nu mai putin de 9 milioane de dolari. La box-office filmul nu s-a descurcat rau (tinand cont de concurenta filmelor lansate in aceeasi perioada in Coreea), la o luna de la premiera din 15 august filmul avand incasari de 7,5 milioane de dolari. Cu incasarile obtinute in urma distribuirii peste hotare (filmul a fost vandut in peste 30 de tari !) si cu cele din vanzarea de dvd-uri probabil investitia va fi acoperita, insa bugetul ridicat al filmului (ce a acoperit onorariul lui Rain si costurile post-procesarii, cand au fost adaugate efectele speciale) in comparatie cu riscurile recupererii investitiei ridica din nou problema rentabilitatii unor viitoare mari investitii in astfel de productii. De aceasta data strategia producatorilor a functionat, numele Rain fiind cel ce a atras lumea in cinematografe. Pe langa el, putem revedea actori cunoscuti din alte filme si seriale de succes, precm Shin Se-kyung (So Yi din Deep Rooted Tree) sau Jo Sung-ha (A Millionaire on the Run, Helpless, Hanbando). “Return to Base” e un remake dupa clasicul coreean “Red Scarf” (1964), iar lansarea lui in vara acstui an comemoreaza 60 de ani de la Razboiul Coreean, fiind realizat cu sustinerea fortelor aeriene coreene. In urma cu nici o luna, filmul a fost prezent la prestigiosul festival de la Busan.
Fortele Aeriene Coreene. La fel de profesioniste ca cele americane, dotate cu avioane de ultima generatie ce pot face fata oricarui pericol. Piloti experimentati, cu sute de ore de navigat, isi arata indemanarea in exercitii spectaculoase, pregatiti oricand pentru orice provocare. Un asemenea pilot este si Jang Tae-hun (Rain), cel mai mic ca varsta din echipa de piloti de elita “Vulturii Negri”. Si cel mai bun. Dincolo de toate calitatile si priceperea de care da dovada, meritele fiindu-i recunoscute de toata lumea, Tae-hun este un rebel ce mai mereu intra in conflict cu superiorii sai din cauza teribilismului si nevoii exaggerate de adrenalina, specifice varstei. Cu prilejul unui miting aviatic, acesta face un salt in gol in plan vertical cu motorul oprit, speriind asistenta care vede ditamai aparatul de zbor venind cu o viteza mare direct spre sol. Acest numar nu era inclus in programul reprezentatiei “Vulturilor Negri”, iar la incheierea mitingului, naravasul pilot isi primeste si rasplata: e detasat la Divizia de Lupta 21 ca masura disciplinara. Aici o zareste pe sergentul Yu Se-yeong (Shin Se-kyung), ce lucra ca mecanic sef la hangarul cu avioane, de care se indragosteste la prima vedere, dar care se dovedeste greu de cucerit. In scurt timp se impune in cadrul Diviziei, iar suprematia urmeaza a fi stabilita in urma unei competitii aviatice. Desi antrenamentele zilnice duc la o mai mare experienta pentru pilot, nimic nu se compara cu situatiile reale in care indemanarea si celelalte abilitati sunt puse serios la incercare. O astfel de misiune se iveste in momentul in care in Coreea de Nord vecina are loc o lovitura militara de stat. Un pilot la bordul unui avion de razboi nord-coreean, lovit si fumegand, intra in spatiul aerian sud-coreean, solicitand azil politic. Cum va face fata rebelul Tae-hun primei misiuni oficiale in cadrul Diviziei de Lupta 21 ?
“R2B: Return to Base” e primul film coreean de amploare inspirat din lumea aviatei militare, o tema exploatata la maxim de cinematografia de peste ocean, unde poate cea mai celebra si renumita productie de gen la nivel international a fost “Top Gun”. In rolul rebelului Tom Cruise de altadata il regasim pe megastarul coreean Rain, razvratit ca-ntotdeauna, cu o prestatie buna insa in limita a ceea ce rolul i-a permis sa arate. Desi nu e tocmai genul de film in care sa-si poata demonstra si talentul de actor (comediile il prind perfect), Rain s-a descurcat de minune, filmarile fiind un excelent antrenament inaintea incorporarii din viata reala, amanata pana in ultima clipa. Shin Se-kyung, partenera lui din film, e o persoana la fel de misterioasa si tacuta precum era So-yi in “Deep Rooted Tree”; pentru a o cuceri, Tae-hun trebuie sa lase din mandrie, uar rezultatele sunt surprinzatoare ! Prima jumatate a filmului e una linistita, fara prea multe evenimente, incat la un moment dat te intrebi incotro anume se va indrepta acest film: spre o poveste romantica lina si plictisitoare (avioanele nu prea fac casa buna cu fetele si romantismul) sau spre altceva ? Raspunsul il ofera partea a doua, unde asistam la o schimbare brusca de registru, actiunea suspansul si scenele spctaculoase trasand directia filmului. Efecte speciale, slow-motion-uri spectaculoase, urmariri in aer si lupte aeriene precum pe jocurile de calculator sunt restul atractiilor, alaturi de romantismul din prima jumatate. Una peste alta, insa, “Return to Base” ramane un film de box-office, spectaculos, cu multi actori cunoscuti in distributie, ce incearca sa calce pe urmele productiilor de gen de la Hollywood. Tentativa este una reusita, orice ar spune gurile rele, cele aproape 2 ore ale filmului oferind o gama larga de genuri pentru publicul de toate varstele.
Traducerea filmului a fost efectuata in premiera in Romania de Asia Team, multumirile trebuind adresate lui Mi Joo – pentru traducerea impecabila dupa subtitrarea oficiala a filmului aparuta odata cu dvd-ul original lansat pe piata in urma cu nici 3 zile, si urumei44, care a realizat in urma cu cateva saptamani o varianta beta a subtitrarii dupa o pseudo-traducere in “engleza” facuta mai mult cu google-translate de niste amatori. Datorita complexitatii limbajului acestui gen de film, ce contine multi termeni uzitati doar in domeniul aviatiei, a caror traducere trebuia sa fie cat mai exacta, am optat pentru o retraducere dupa subtitrarea oficiala a acestui film, Asia Team Romania respecatndu-si din nou renumele cand vine vorba de calitate in domeniul traducerilor in limba romana. Acestea fiind spuse, nu mai ramane decat sa uram asiacinefililor vizionare placuta !
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
Aravt (Genghis: Legend of the Ten) (2012) – primul film autentic mongol de epocã realizat cu mijloace moderne: epopeea rãzboinicilor lui Genghis Khan !
“Aravt: The Legend of the Ten” este una din rarele productii mongole care a reusit sa razbeasca pe plan international in ultimii 20 de ani. Cinematografia mongola este una putin atipica in peisajul asiatic, fiind influentata mai mult de cinematografia rusa decat de cea a tarilor vecine asiatice. Primul film mongol a fost realizat undeva intre 1903-1913 la comanda printului mostenitor al tronului. In anii ’20, dupa revolutia socialista, Partidul Revolutionar mongol al poporului a folosit filmele ca instrument de educatie a maselor. Primul cinematograf mongol a aparut in 1934, dar tinanduse cont si de specificul tarii, au luat nastere si cinematografe mobile. Studioul national de film din Mongolia s-a infiintat in 1935, cu ajutor sovietic. Si tot rusii au fost si primii regizori ai primelor filme mongole, in 1938 aparand si primul film regizat de un mongol. In general aceste productii se axau pe propaganda revolutionara eroizata si pe stravechi legende populare. Dupa al doilea razboi mondial, atentia filmelor s-a concentrate pe eroi ai clasei muncitoare. Abia in 1955 apare prima comedie muzicala ce da nastere unui ternd, iar in 1961 apare primul film color mongol. Ultimii 20 de ani au reprezentat o perioada de transformari pentru societatea mongola si implicit si pentru cinematografie. Odata cu introducerea economiei de piata in Mongolia, cea mai mare parte a cinematografelor mobile si permanente au dat faliment. Productiile mongole au inceput sa caute parteneri si finantatori in strainatate. Au aparut coproductii mongolo-japoneze, mongolo-belgiene si mongolo-germane, una din ele (The Story of Weeping Camel) fiind chiar nominalizata la Osccarul pentru Cel mai bun film strain (2003). Asadar, cinematografia mongola este una din cele mai slab dezvoltate din tarile asiatice, realizand doar cateva productii anuale. Cu toate acestea, “Aravt” este una din putinele realizari pe tema istorica ce a reusit sa iasa si pe plan international si, un lucru care poate parea surprinzator, sa se lanseze chiar pe bluray. Cum filmul mongol nu are regizori sau actori cunoscuti la nivel international, numele protagonistilor conteza mai putin; ce e important e ca avem in fata o rara productie mongola autentica de aventuri, bogata in atmosfera istorica.
Cunoscut in istorie ca un temut si necrutator razboinic, Genghis Khan, fondatorul Imperiului Mongol, a avut si o latura mai milostiva. Dupa lupte sangeroase, Khan lua copii orfani, ii adopta si ii crestea, la maturitate devenind loiali sfetnici ai acestuia sau razboinici credinciosi. Folosind sistemul zecimal pentru a-si imparti si numara razboinicii, Khan a creat asa-numitul “aravt”, cea mai mica unitate militara cunoscuta in Imperiu, formata din doar 10 oameni. Filmul urmareste povestea unui astfel de “aravt”, care in fata epidemiei de ciuma ce loveste Imperiul, primeste misiunea de la Genghis Khan de a-l gasi si a-l aduce la el pe Maestru Vraci, cel mai priceput vraci din Mongolia. Drumul “aravt” este presarat de o multime de aventuri, ce incep odata cu gasirea unui prunc pe care decid sa il ia cu ei. In scurt timp, se trezesc urmariti de razboinici rebeli ai tribului Hulin, ce fusese invins de Genghis Khan dar care continua sa opuna rezistenta. Acestia ii vaneaza, dar, in acelasi timp, “aravt” da peste un alt grup al aceluiasi trib, condus de rivalul lui Temujin, Hukhtumur, care intamplator urmareste aceeasi tinta: grav bolnav, acesta il cauta pe Maestrul Vraci, singurul care ii poate salva viata. Tradari, comploturi, rasturnari de situatie si momente tensionate urmeaza, misiunea “aravt” devenind treptat una eroica.
“Aravt: Legend of the Ten” e un film cu un scenariu simplu, in care accentul nu este pus pe interpretarea individuala ci pe personajul colectiv, grupul. Regizorii (caci sunt doi) au avut grija sa redea modul de viata si pericolele la care se expuneau luptatorii acelor timpuri, carora cea mai mica rana le putea fi fatala. Fiecare personaj are o poveste de spus, iar ceea ce face filmul credibil e tocmai realismul sau. Personajele nu sunt super-eroi musculosi ci, din contra, oameni obisnuiti, de la tineri la persoane de varsta venerabila, cum este comandantul grupului, cu infatisari variate, de la constitutie atletica la razboinici de mult “iesiti din forma”. Atmosfera si coeziunea grupului, glumele si unitatea acestora in momentele dificile dau o nota in plus de realism, lucru vital intr-o perioada in care suntem sufocati de super-eroi cu fizic de culturist ice sunt nelipsiti din productiile de gen de peste ocean. Decorurile si costumele sunt impresionante, iar locatiile uneori mirifice. Uneori locatiile contribuie din plin la exploatarea atmosferei, cum e una din cele ami superbe scene ale filmului, in care cei 10 eroi se pregatesc de lupta intr-o ceata densa in care se zareste doar silueta lor majestuoasa calare. Pe tot parcursul filmului suntem insotiti de un fundal sonor prezent aproape tot timpul, lucru care poate parea deranjant daca atentia ne e atrasa de ea si nu de subiectul filmului. Lipsesc efectele speciale, insa scenele de lupta sunt bine lucrate, nu sunt prea multe taieturi, semn ca echipa de cascadori si actorii au facut o treaba reusita. Unele slow-motion-uri iti taie respiratia, insa sunt destul de putine, contribuind la crestera spectaculozitatii productiei. Spectacolul si actiunea se imbina perfect cu mitul – ca de exemplu cel al sadismului luptatorilor mongoli – si cu simbolurile si cutumele mongole (lupul, obiceiuri funerare etc). Insasi prezenta unui prunc in mijlocul luptatorilor pare a demitiza acest mit al cruzimii mongolilor razbonici, dand o lectie de compasiune ce poate fi gasita pana si in cele mai dure suflete.
Un film captivant, probabil o mare realizare a cinematografiei mongole, dar care comparata cu productii similare de acelasi gen facute de vecinii asiatici nu e decat un film obisnuit. Dar ce poate fi mai frumos decat sa vezi un film apartinand unei cinematografii, caruia sa-I poti recunoaste meritele raportat la potentialul si capacitatea tehnica oferita de respective cinematografie ? Va putea vreodata un film romanesc istoric sa concureze un blockbuster de epoca hollywoodian al zilelor noastre ? La fel, fara investitii de milioane de dolari, nici un film mongol de epoca nu va reusi sa faca fata unei realizari facute la un alt nivel de tari invecinate si cu traditie, precum Rusia sau China. Dincolo de a se dori un film cu pretentii, “Aravt” ne ofera 90 de minute agreabile si sana unei calatorii in timp tocmai in patria lui Genghis Khan, intr-o viziune originala venita tocmai de la realizatorii mongoli.
Traducerea a fost efectuata in premiera pentru asiacinefil.com de gligac2002 – Asia Team Romania.
Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com
May Queen (2012) – episodul 7 subtitrare in romana
Peste viata si asa mizera a familiei sergentului Chun se mai abate o nenorocire. Aparent din senin, in realitate, calculata in detaliu de mintea bolnava a slugii magnatului Do Hyeon, Park Gi Cheol. Nereusind sa-l arunce de pe stanca, fiind surprins in ultima clipa de Hae Joo, Gi Cheol pune la cale un plan diabolic: inchiriaza un camion, ii schimba placuta de inmatriculare si il pandeste pe Chun Hong Chul, asteptandu-l sa iasa de la locul de munca de pe santierul naval. Intamplarea face ca Hae Joo apare in momentul nepotrivit la locul nepotrivit, cu bicicleta, si fara sa vrea ii da o mana de ajutor lasului Gi Cheol. Fara a avea curaj sad ea peste sergentul Chun cu masina, aparitia brusca a fetei in fata camionului duce la un tragic accident. Hong Chul e dus de urgenta la spital, in timp ce autorul accidentului fuge de la locul faptei, fara a fi observat de cineva. Pe patul de spital, tatal isi revine pentru o scurta perioada, insa starea lui este grava. Abia poate rosti cateva cuvinte, dar Hae Joo nu intelege la ce mama se refera muribundul. Cu ultimele sale puteri arata cu mana inspre persoana care tocmai a intrat in salon, mama lui In Hwa, dupa care isi da duhul. Destinul crunt a lovit din nou sarmana familie, ramasa fara vreun sprijin. Funeraliile sunt organizate cu ajutorul lui Gi Cheol, care, ascunzandu-si mustrarile de constiinta, aduce poza celui pe care l-a ucis, la funeralii. Mai apoi, profitand de lipsa de acasa a familiei indurerate, cauta printre lucrurile din saracacioasa casa si ultima dovada incriminatoare de care trebuie sa scape: hainuta galbena ce apartinea disparutei Yoo Jin. Dar toate astea sunt doar o parte din nenorocirile ce vor lovi nefericita familie, caci in scurt timp o noua veste le va rasuci cutitul in rana.
Prezentarea: cris999 – asiacinefil.com
The Grand Heist (Gone With the Wind) (2012) – Baek Dong-soo, protagonistul jafului secolului !
Daca v-a fost dor de Baek Dong-soo, asteptarea a luat sfarsit. Il veti putea revedea in carne si oase – desigur, e vorba de personaj, nu de actorul Ji Chang-wook care l-a intruchipat pe erou in serialul de success produs de SBS anul trecut -, in cea mai de succes comedie se epoca a acestui an, “The Grand Heist”. Pasind pe urmele lui “Detective K”, filmul ne ofera o poveste amuanta si captivanta plasata in perioada momentului istoric al inscaunarii pe tronul Joseonului a lui Yi San, poveste in care Baek Dong-soo e protagonistul, alaturi de o gasca e baieti haiosi profesionisti in “meseria” lor. Filmul e regizat de Kim Joo-ho, iar scenariul e scris de Kim Min-sung, amandoi aflati la debut, ins ace debut… “The Grand Heist” a fost revelatia acestei veri la box-office-ul coreean, reusind o performanta memorabila: fara a fi vreo saptamana numarul 1 in box-office, a reusit sa obtina incasari de peste 30 de milioane de dolari, situandu-se la nivelul productiilor autohtone pe locul 4, la doar 2 milioane de dolari distanta de “Nameless Gangster”, ocupanta ultimei pozitii din top 3. Cu doi actori de marca in rolurile principale – Cha Tae-hyun (Champ, Babo, Speed Scandal, My Sassy Girl) si Oh Ji-ho (din Fantasy Couple si Chuno) -, filmul a impresionat publicul coreean prin atmosfera degajata si mai ales prin umorul sau, dar si prin scenariul care a facut povestea placuta de urmarit. In rolurile secundare, alte doua figuri cunoscute au facut deliciul spectatorilor: Lee Moon-sik si Min Hyo-rin (recent vazuta in “A Millionaire on the Run”).
In cea de-a doua jumatate a secolului XVII, in Joseon, infloreste pentru nobilii cu bani si putere o afacere aducatoare de mari profituri: vanzarea de gheata. Curtea regala avea nevoie anual de peste 10.000 de tone de gheata, iar mult timp exploatarea ghetii a fost monopol regal. Insa nobilimea a inceput sa se implice in exploatarea pe cont propriu a ghetii sis a aprovizioneze ea insasi Curtea regala. Unul din cei mai abili afaceristi era Al Doilea Vice Prim-Ministru, Lee Sung-ho, in plan politic un sustinator al nepotului Regeleui, nimeni altul decat Yi San. Acesta incomoda prin controlul vanzarii de gheata pe rivalul sau politic, Primul Vice Prim-Ministru, Lordul Cho. Acesta ii insceneaza ceva fiului din flori al lui Lee Sung-ho, Lee Duk-moo (Cha Tae-hyun), care ajunge in temnita. Duk-moo era un pierde vara obsedat de ilustratii de orice fel din intreaga lume, pe care domnul Yang (Lee Moon-sik) i le aducea din calatoriile sale. Cu toate astea, isi respecta mult tatal iar tatal isi iubea mult fiul. Inscenarea pusa la cale de Lordul Cho il rapune pe rivalul sau, tatal lui Dok-moo, ce e trimis in exil in schimbul eliberarii fiului sau. Dok-moo promite razbunare si, cu ajutorul lui Baek Dong-soo (Oh Ji-ho), fostul paznic al Ghetariei Regale, pune la cale jaful secolului: furtul a 1.500 de tone de gheata din Ghetaria Regala, de care raspundeea insusi fiul Lordului Cho. Dar pentru ca planul sa poata reusi, e nevoie de ajutorul unei “armate de profesionisti”, celor doi alaturandu-li-se un expert in explozibili surd de o ureche, un expert in arta deghizarii si castigarea increderii, un expert in transportare, unul in jefuirea mormintelor, omul cu banii ce ofera banii si ghetaria pentru depozitarea temporara a ghietii sustrase, o experta in informatii, regina scufundarilor si doi copiii. Cu aceasta echipa, Ghetaria Regala nu are nici o sansa. Gheata sustrasa ar fi fost mai apoi schimbata in bani – in banii Lordului Cho, cam pe toata averea lui, pentru ca fiul sau sa nu fie trimis in exil pentru greseala de a fi pierdut gheata necesara Regelui -, iar cu un Lord Cho ruinat, ar fi urmat arestarea lui in urma divulgarii unui registru contabil secret. Dar socoteala de acasa…
“The Grand Heist” (al carui titlu original coreean a fost “Gone with the Wind”) e una din cele mai reusite productii de epoca realizate in Coreea in acest an. Pornind de la detaliile tehnice – calitatea grafica deosebita ce da savoare acestei comedii hilare de epoca Joseon – pana la scenariu si jocul actorilor, totul este la superlativ. De la primele pana la ultimele cadre, ai impresia ca participi la aventura alaturi de eroii filmului, iar buna dispozitie nu te paraseste nici o clipa pe durata celor 2 ore ale filmului. Decorurile si locatiile au fost alese perfect, iar regizorul a stiut sa exploateze momentele de tensiune cu ajutorul umorului, a unei doze de mister dar si a unor scene de lupta spectaculoase, realizate si cu ajutorul efectelor speciale. Fiecare personaj isi are propriile calitati: unul se pricepe sa fabrice explozibil si sa faca detonari, altul sa sape si sa jefuiasca morminte – dar care, paradoxal, are 3 principii de baza in meseria sa in care s-a scolit in China, facand “practica” la mormantul Imparatului chinez; altul se pricepe la deghizari si seductie, astfel incat pana nici colegii de jaf nu il recunosc de fiecare data, intrebandu-se uluiti cine e persoana de langa ei. Copiii sunt simpatici foc, au o interpretare foarte naturala si se potrivesc ca o manusa echipei din care fac parte. Fiecare personaj isi are propriile principii si valori, astfel ca desi lucreaza ca o echipa, divergente exista tot timpul, rezolvate insa cu umor de catre scenarist. Fiecare personaj in sine din acest film e hilar. Baek Dong-soo in interpretarea lui Oh Ji-ho ne infatiseaza un erou ce tine la tara si la regele sau, dar si la sora sa pe care a pus ochii pierde-vara Duk-moo. Desi e un personaj determinat, onest, care nu-si calca principiile in picioare, Baek Dong-soo pare greu de induplecat, iar privit in contextul echipei, uneori da impresia de naivitate in fata agerimii celorlalti. Duk-moo e suficient de nostim, Cha Tae-hyun find prin excelenat un actor de comedie. Are cateva momente memorabile, cum e scena celebrului “Okay” invatat de la amicul sau calator prin lume, pe care il preia si il impartaseste si celorlalti, parca fascinat de un semn anacronic ce i se pare “cool”. Prezenta feminina, sora lui Dong-soo (interpretata de Min Hyo-rin) aduce o nota de senzualitate dar si de “viziune futurista” in materie de moda in momentul in care imbraca un costum de scafandru facut din piele impermeabila de samur, purtand la gat un “gadget” glob luminos fosforescent verzui cu care putea vedea sub apa. Fiecare personaj are o doza de umor de asa natura incat filmul ofera cateva scene neasteptate la care nu te mai poti opri din ras. Dar restul detaliilor raman sa fie descoperite de fiecare spectator in parte – un film recomandat pentru intreaga familie, de altfel -, pe masura vizionarii acestei productii de zile mari ce incarca cu energie pozitiva si buna dispozitie.
Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 (Asia Team Romania) pentru asiacinefil.com.
Prezentare realizata de cris999 – asiacinefil.com
Fantasy Couple (2006) – episodul 13 subtitrare in romana
Intalnrea Annei cu Billy Park l-a transformat pe acesta in “prietenul de jjajangmyun” pentru care Jang Chul Soo are episoade de gelozie, spre satisfactia Annei. Planurile lui Billy Park de a o aduce inapoi pe Anna sunt in acest moment mai elaborate, asistentul Gong tragand sfori pentru a-l indeparta pe Jang Chul Soo timp de o saptamana cu ajutorul unei lucrari contractate tocmai in Busan. Pentru ca Anna si-a uitat telefonul in masina lui Billy, recuperarea acestuia e un alt prilej pentru cei doi soti sa se intalneasca. Dar pana sa se decida sa restituie aparatul, Billy rasfoieste fotografiile salvate in telefon, iar imaginile ii arata o fata complet necunoscuta pentru el a celei care timp de cinci ani l-a torturat sistematic cu atitudinea glaciala. Acum ca stie ca e o femeie cu un anumit statut, pe care-l va redobandi odata cu amintirile, Anna are sufletul impartit. Certitudinea ca se va intoarce la viata de lux creste in acelasi ritm in care creste dorinta de a ramane langa Chul Soo. Pana unde va evolua aceasta relatie care a inceput ca o razbunare, dar care de mult s-a transformat in altceva?
Asadar tradatorul este persoana la care ne asteptam cel mai putin. Cu un astfel de spion, Kang Joo Min se pare ca are putine sanse de supravietuire cu toate masurile de siguranta luate de capitanul Kwon. Oare au sosit la timp pentru a-i salva viata? Kim Sun Woo este fericit ca a salvat-o pe Lee Soo Yoon, iar fata isi reia imediat munca. Dl. Oh se afla bineinteles in apropierea Soo Yoon-ei. Aceasta considerandu-l prieten ii marturiseste ca a recunoscut pe unul din membrii Triadei si astfel viata tinerei este iarasi in primejdie. Dupa ultimele informatii primite de la Kang Joo Min, inainte de a-si pierde cunostinta, s-a aflat ca numele Choi Hee Gon nu reprezinta o persoana ci un simbol. Chiar daca acesta este numele copilului adoptiv al presedintelui Yoo Yong Guk (directorul adapostului de refugiati), mort in urma cu 20 de ani, Choi Hee Gon are cu totul alta semnificatie. Capitanul Kwon impreuna Echipa 9 reintregita si pe baza ultimelor informatii porneste o noua ofensiva impotriva Triadei Sarpelui Negru. Oare vor reusi de aceasta data oamenii legii sa-i prinda pe raufacatori si sa-i anihileze definitiv? Oare vor mai exista victime, vor fi ultimele….? Va lasam sa descoperiti singuri finalul acestui serial plin de actiune si suspans…
