De la an la an, realizatorii chinezi se depasesc pe sine cand vine vorba de realizarea unor productii spectaculoase, captivante si de succes. Imitand in mare parte reteta hollywoodiana a succesului, producatorii chinezi se inghesuie sa investeasca in mega-productii, piata chineza fiind una din cele mai profitabile din intreaga lume. Se spune ca in cativa ani, box-office-ul chinez va inregistra incasari mai mari ca la Hollywood, iar industria americana de film este tot mai interesata sa patrunda cu productiile sale pe aceasta piata rigida cand vine vorba de acceptarea difuzarii in cinematografele chinezesti de realizari de peste ocean. Dupa o perioada de incercari, in care am fost martorii primului film chinezesc cu roboti (Kung Fu Cyborg) si a primului science-fiction cu un buget ridicat si realizat la standarde hollywoodiene (Future X-Cops), a sosit timpul ca si filmele de arte martiale sa se reinventeze. Daca in anii ’90 si la inceputul anilor 2000 Stephen Chow a adus un suflu nou in domeniu, de aceasta data istoria filmelor de arte martiale e rescrisa de la… zero de Stephen Fung, odata cu mega-productia “Taichi Zero”. Lansat in cinematografe in varianta 3D in plina sarbatoare nationala in China, filmul a strans in doar 6 zile peste 9,5 milioane de dolari, in scurt timp devenind, dupa incasari, unul din succesele de marca ale acestui an. La 3 saptamani de la premiera, a fost lansat in cinematografe si sequel-ul sau, “Taichi Hero”, amandoua filmele la un loc costand 220 de milioane de yuani (aproximativ 35 de milioane de dolari). A fost primul film produs de noua companie de productie a lui Stephen Fung si a lui Daniel Wu, Diversion Pictures. Daca de Daniel Wu se stiu multe in special ca actor, iar de mai bine de 5 ani si ca producator, de Stephen Fung se poate spune ca se stie… totul. E unul din actorii de top din Hong Kong (House of Fury, Heavenly Mission, All About Women), iar din 2004 a debutat si in regie, “House of Fury” fiind cea mai cunoscuta realizare regizorala a sa. Pe langa aceasta colaborare la nivel de productie intre cele 2 nume mari ale filmului chinez, cartea de vizita a peliculei “Taichi Zero” e completata de urmatoarele nume: in primul rand avem in spatele acestui film pe creatorii a doua filme spectaculoase si de mare succes ale ultimilor ani, “Detective Dee” si “Ip Man”. In al doilea rand, regia scenelor de lupta e semnata de nimeni altul decat Sammo Hung, iar in al treilea rand, filmul marcheaza debutul ca actor al lui Yuan Xiaochao, campion olimpic de arte martiale la Olimpiada de la Beijing din 2008. Acesta interpreteaza chiar rolul principal masculin, avandu-i ca parteneri pe Feng Shaofeng, Eddie Peng, Angelababy, si pe mult mai celebri Tony Leung Ka-fai, Daniel Wu, Stephen Fung sau Shu Qi, in roluri secundare sau in aparitii de doar cateva minute. Scris si regizat de Stephen Fung, “Taichi Zero” e doar prima parte din ceea ce se doreste o trilogie, in acest an fiind lansat in cinematografe si sequel-ul, filmat odata cu “Taichi Zero”. Probabil undeva in toamna anului viitor se va lansa si ultima parte a trologiei, daca toate lucrurile vor merge bine.

In China celei de-a doua jumatati a secolului XIX, dinastia Qing este serios slabita de cresterea influentei puterilor occidentale in zona dar si de problemele interne, cum ar fi revolta gruparii Tian Li Glan (Cultul Adevarului Divin). Soldatii Divini ai cultului erau recrutati de un maestru in artele martiale si instruiti pentru a putea constitui o forta pe campul de lupta. Intre acestia il regasim pe Lu Chan (Yuan Xiaochao), poreclit “Ciudatul”, un pusti de 18 ani ce avusese o copilarie greu incercata. A crescut intr-o familie de negustori, mai mult cu dragoste maternal si cu indiferenta din partea tatalui, preocupat mai mult de afacerile sale. De mic era mai tot timpul flamand, motiv pentru care mama lui a ajuns sa fure bani de la avarul sau sot pentru viitorul copilului ei. Prinsa asupra faptului, mama Yang e data afara din casa, iar impreuna cu pustiul ei ajunge in strada. In scurt timp mama lui Lu Chan moare, iar copilul ramane in grija celui ce peste ani avea sa devina liderul Cultului Adevarului Divin, conducatorul Armatei Divine. Pana aici toate frumoase, doar ca porecla lui Lu Chan, “Ciudatul”, se trage de la un corn pe care acesta il avea pe cap din nastere. In momentul in care era lovit in respectivul “corn al diavolului”, acesta se dezlantuia asemeni unui diavol. Insa aceste momente ii iroseau energia interioara. Un doctor din tabara ii spune ca daca va mai continua sa practice artele martiale violente pe care le stapaneste de la maestrul sau ce l-a adoptat de mic, cornul de pe cap mai intai va devein purpuriu, iar apoi negru, caz in care va muri. Cand tabara e atacata si Armata Divina e desfiintata de armata imperiala, doctorul ii spune cu glas e moarte lui Lu Chan sa fuga in satul Chen Jia Gou, unde sa-l caute pe maestrul Chen, care sa-l invete un stil de lupta care sa nu-l solicite atat. Problema e ca odata ajuns in satul respectiv de munte, Lu Chan se ciocneste de opozitia tuturor satenilor, care ii spun ca stilul Chen Jia poate fi invatat numai de localnici, nu si de straini, deci ar face mai bine sa plece. Dar cum invatarea acestui stil de lupta e singura lui salvare, aruncat afar ape usa Lu Chan da buzna inapoi in sat… pe fereastra. Si de aici incep o serie de intamplari amuzante. Ce nu stie nimeni e ca in scurt timp o mare amenintare planeaza asupra satului. Cine, oare, va reusi sa il salveze ?

Taichi Zero (si sequel-ul) e unul din cele mai ambitioase proiecte ale ultimilor ani in cinematografia chineza. Personajul principal, Yang Lu Chan, interpretat ezitant si prea putin expresiv de pana mai ieri sportivul Yuan Xiaochao, putini stiu, e intruchiparea lui Yang Lu Chan, un adevarat maestru al artelor martiale tai chi de a trait intre 1799 si 1872. Filmul este o fictiune, nu o productie autobiografica, astfel ca povestea induiosatoare a vietii lui Lu Chan trebuie privita cu rezerve si din perspectiva exagerarii tipice unei parodii. La origine, “Taichi Zero” e o parodie cu accente comice, pe o tematica fantezista, care in a doua jumatate devine un film aproape dramatic. Lu Chan intruchipeaza orice discipol al oricarui maestru vazut in vreun film de arte martiale in cei peste 100 de ani de film chinezesc: indrageste de mic artele martiale, doreste sa se perfectioneze alaturi de un maestru care sa-l invete tot ceea ce ii lipseste, este naiv insa sties a-si urmareasca in orice situatie telul. La un moment dat devine aproape un Don Quijote modern ce trebuie sa lupte nu cu morile de vant, ci cu un monstru de fier.

Desi filmul pune accentul pe fantezie si pe spectaculos, scenariul fiind scris pentru a servi acestor teluri (o inovatie e exprimarea prin cuvinte inserate pe ecran a unor trairi ale personajelor, expresii ale acestora s.a., o tehnica ce pentru privitorul din afara Chinei poate parea obositoare, incarcand inutil imaginea cu lucruri subintelese), in spatele scenariului se ascunde o idee interesanta. Dupa cum se stie, pana in secolul XIX, spre sfarsit, China a fost o tara agrara. Influenta puterilor occidentale – in special a Marii Britanii si a celebrei Companii a Indiilor de Est – a adus incet si sigur industrializarea si in China. Cunoscuta in istorie ca o perioada de transformari economice si sociale, industrializarea a marcat trecerea spre o societate industriala, ca parte a procesului de modernizare realizat prin inovatii tehnologice. Pentru Asia Rasariteana, industrializarea urma sa se incheie un secol mai tarziu, insemnand un proces de transformare uneori dureros. Un simbol mondial al industrializarii a fost constructia de cai ferate, care nu de putine ori pe langa numeroase beneficii aduse a presupus si realizarea de mari sacrificii datorita defrisarilor sau demolarii de sate, locuinte ce stateau in calea drumului de fier. “Taichi Zero” e o hiperbola a acestei lupte intre traditie si modernism, intre trecut si viitor. Masinaria bizara vazuta ca un monstru care scoate aburi ajunge pana in fata satului izolat de munte. In ciuda initiativei unui localnic (care s-a scolit in capitala si a invatat despre beneficiile modernizarii) de a prezenta satenilor ce inseamna electricitatea, confortul si toate beneficiile noii vieti ce ii asteptau, din start acesta este sabotat de ceilalti sateni, tocmai pentru a arata celorlalti ca aceste inventii nu doar ca nu sunt utile, dar nici nu sunt necesare intr-un loc in care existau cu totul alte repede de raportare pentru omul de rand. Desi nimeni nu stia ce inseamna tren, cu totii se intreaba ce se va intampla cu somnul de veci linistit al stramosilor, ce va fi tulburat de zgomotul infernal al masinariilor de fier ce vor urca pana in varful muntelui suierand. Lupta satenilor si opozitia lor fata de masinaria de fier ce lasa in urma calea ferata si care ii pune in situatia de s-si abandona vechiul mod de viata, de a renunta la traditii si la respectul pentru stramosi e genial simbolizata de scena in care fetita din sat ia o piatra si ameninta mosntrul ca daca nu pleaca il va distruge. In spatele tuturor acestor simboluri se ascunde realitatea industrializarii Chinei contemporane si dilema clasica: traditionalism sau modernism ?

Un film spectaculos, antrenant si amuzant, care desi are doar 97 de minute iti da senzatia ca ai asistat la un film de peste 2 ore. In final, doua noi personaje apar in scena, acestea fiind pilonul in jurul caruia va oscila scenariul sequel-ului. Va fi, cu siguranta, unul din cele mai asteptate sequel-uri ale unui film asiatic din toate timpurile si, din fericire, asteptarea nu va fi prea lunga pentru cei care deja s-au indragostit de acest film. “Taichi Hero” promite o continuare pe cinste…

Traducerea a fost efectuata in premiera in Romania de gligac2002 pentru asiacinefil.com.

Articol realizat de cris999 – asiacinefil.com