admin – Pagina 228 – Asiacinefil – Totul despre filmul asiatic

Publicat: luni 8 decembrie 2008

Cea de-a 45-a editie a festivalului de film „Golden Horse”, aflat in plina desfasurare in Taiwan pana ieri, a avut parte de o lupta dura intre productiile de top ale anului din Hong Kong, Taiwan si China continentala. Noi figuri si nume, spre deosebire de anii anteriori, abunda in acest an pe covorul rosu al festivalului, cele mai fermecatoare prezente fiind ale lui Jet Li (din partea Chinei) si a lui Louis Koo (din Hong Kong), care amandoi au primit nominalizari la categoria „Cel mai bun actor intr-un rol principal”

Filmul lui Peter Chan, „Warlords„, este cel mai nominalizat film al festivalului, participand la 12 sectiuni, inclusiv cel mai bun film al anului, cel mai bun regizor (Peter Chan) sic el mai bun actor intr-un rol principal (Jet Li). Filmul regizorului taiwanez Wei Te-Sheng, „Cape No.7”, il urmeaza indeaproape, cu 10 nominalizari. In plus, Wei candideaza si la premiul pentru cel mai bun regizor taiwanez al anului. „Cape No.7” e, de altfel, cel mai profitabil film taiwanez al tuturor timpurilor, ceea ce face din el marele favorit. Filmul realizatorului chinez Feng Xiaogang, „The Assembly”, a strans 6 nominalizari.

Festivitatea de decernare a premiilor a avut loc in noaptea de 6 spre 7 decembrie, la ea participand o serie de vedete asiatice, precum: Karena Lam si Karen Mok din Hong Kong, Lin Chiling din Taiwan, Zhou Xun si Vicki Zhao Wei din China. Celebra vedeta pop Coco Lee a interpretat si ea o melodie pe scena festivalului.

Marii castigatori au fost:

Cel mai bun film: „The Warlords”

Cel mai bun regizor: Peter Ho-Sun Chan

Cel mai bun actor: Zhang Han-yu – The Assembly (Jet Li e marele invins)

Cea mai buna actrita: Prudence Liew – True Woman for Sale

Cel mai bun scenariu original: Winds of September

Cel mai bun scenariu adaptat: The Assembly

Cea mai buna imagine: Sparrow

Cel mai bun documentar: Up the Yangtze

Cele mai bune efecte vizuale: The Warlords

Cel mai bun film taiwanez al anului: Cape No.7

Cel mai bun regizor taiwanez al anului: Wei Te-Sheng pentru Cape No.7

Lista completa a nominalizarilor la fiecare categorie si a castigatorilor o puteti gasi AICI.

Publicat: luni 8 decembrie 2008

Ani la rand, multe vedete coreene de film sau din lumea muzicii au dominat reclamele autohtone, insa in ultima vreme teritoriul reclamelor pare a fi tot mai tare acaparat de modele din strainatate. Acestea vin din Europa de Est si din Rusia, din America Latina, din SUA si din Thailanda. Aceasta situatie se datoreaza, se pare, recesiunii economice, vedetelor coreene costisitoare preferandu-li-se figuri necunoscute din strainatate. Se spune ca orientarea industriei de advertising spre o asemenea solutie ar scadea costurile companiilor ce au nevoie de reclame cu 80 % ! Prezenta lor exotica in peisaj poate constitui, in acelasi timp, un imbold dat cumparatorilor Autoritatile coreene nu au stat degeaba, astfel ca daca inainte un permis de munca se putea obtine, pentru straini, in minim 20 de zile, acum, Ministerul Culturii, Sportului si Turismului acorda aceste premise in mai putin de jumatate din timp, adica in 10 zile.

Articol realizat de Alin (c) asiacinefil.com

Publicat: duminică 7 decembrie 2008

„Public Enemy Returns” s-a lansat in iunie 2008 in cinematografele coreene, fiind un sequel asteptat de multa lume. Dupa mai putin de 2 luni filmul a avut incasari in Coreea de peste 27.000.000 $, fiind cel de-al 5-lea film cel mai vizionat din Coreea din istoria box-office-ului local. A devansat la incasari filme cu nume, precum „Iron Man”, „The Mummy 3”, „Indiana Jones” sau cateva productii autohtone de succes, ca „Open City”, „Sunny” sau „Eye for an Eye. Filmul este regizat de acelasi Woo-Suk Kang, care a regizat, anterior, „Public Enemy” (2002) si „Another Public Enemy” (2005), dar si alte 2 filme importante pentru istoria cinematografului coreean contemporan, mega-succesul Silmido (2003) si Hanbando (2006). In rolul principal, interpretandu-l pe acelasi politist noncomformist din filmele anterioare, Kyung-gu Sol (Voice of a Murderer, Silmido), care are o infruntare de zile mari cu inamicul public Jae-yeong Jong, intr-un veritabil joc de-a soarecele si pisica.

Chul-jung Kang este un politist ce incalca toate regulile de conduita, de la folosirea violentei in rezolvarea cazurilor sale pana la pedepsirea unor copii de scoala primara pentru faptul ca ii admira pe gangsteri. Kang duce o viata grea alaturi de simpatica lui familie, o fiica isteata de scoala primara si o bunica acra indragostita de trufandale; din cauza salariului mic din politie, acesta se vede nevoit sa apeleze la banci si chiar la camatari pentru a se imprumuta, in vederea platirii ratelor la noua casa. Fosti gangsteri care odata au ajuns dupa gratii din cauza lui ii taie calea cu masini luxoase, in timp ce el face foamea dintr-un salar de mizerie, traind de pe o zi pe alta si incercand cu demnitate sa ascunda adevarul de familia sa. Inainte de a se retrage definitiv din politie, un nou caz apare la orizont: un fost client de-al politiei, trimis dupa gratii de seful lui Kang, supranumit Rinocerul, incepe sa-si faca simtita prezenta in oras. Sub masca unui presedinte de companie de constructii, acesta ascunde afaceri dubioase ce presupun recuperarea de datorii pentru clienti. In acest sens sunt instruiti pusti de liceu care trebuie oricand sa fie dispusi sa-si sacrifice viata sau tineretea pentru el. In schimb, acestora li se promitea o functie importanta in organizatie dupa ce vor iesi de dupa gratii, inclusiv respectul celorlalti din bransa.

Filmul este, de fapt, un veritabil duel actoricesc de la distanta intre interpretii celor 2 personaje (pozitiv si negativ), presarat cu accente comice pe alocuri, fara insa a se departa de seriozitatea subiectului abordat. In Coreea de Sud, multi tineri renunta la a mai termina liceul si, din teribilism sau din dorinta de a se da mari pe la scolile lor, acestia intra in asa-numitele „ganguri” (bande de cartier), controlate de obicei de un mafiot local ce incearca sa dea o fata legala afacerilor ilegale prin crearea unor companii de „carton”. Dorinta de a umbla in costume si de a avea mereu in buzunare un cutit, ca si disponibilitatea de a-si sacrifica tineretea doar pentru a urca in ierarhia interna a bandei duc la veritabile drame familiale. Dincolo de realitatea si actualitatea faptelor relatate (numarul insuficient de politisti, proasta remunerare a acestora, existenta fenomenului gastilor de cartier, acceptarea acestuia si a faptului ca ele paraziteaza economia tarii), „Public Enemy Returns” incearca sa transmita un mesaj de constientizare tinerilor din ziua de astazi. Exista spre finalul filmului o scena cheie pentru intelegerea mesajului acestui film, in care cele 2 personaje, politistul, exponent al binelui, si Rinocerul, exponent al raului, stau fata in fata si poarta o conversatie. Politistul Chul-jung Kang spune, la un moment dat: „Vanez un gangster… gandindu-ma ca e fiinta de cea mai joasa speta din univers. Tu esti obiectul obsesiei mele. Eu cred ca prin disparitia ta, lumea va fi un loc mai bun.” La care acesta primeste un raspuns din parte interlocutorului sau: „Triburile militare existau inca dinaintea clanurilor. Bandele existau inca din timpul dinastiei Yi. Ele existau in vechea Roma, mereu au fost prin preajma.” In fapt, asistam la expunerea in antiteza a 2 principii, spuse pe intelesul tuturor: pe de o parte e principiul Binelui, care considera Raul principalul dezechilibru din univers in aspiratia lui spre perfectiune, iar pe de alta parte asistam la o incercare de legitimare a Raului, a fenomenului gangsterismului, chiar de originare a acestuia undeva in istoria Romei vechi, deci in Raul universal !

Un film bun, care ofera de toate, si in primul rand multe invataminte si lectii de viata, ceea ce-l transforma dintr-un film comercial intr-unul cu certe valente educative. Nu trebuie neglijata nici partea comica a lui, care ofera, astfel, 2 ore agreabile oricui prefera sa urmareasca aceasta productie reusita.

Tara: Coreea de Sud

An: 2008

Gen: actiune/comedie

Regia: Woo-Suk Kang

Cu: Kyung -gu Sol, Jae-yeong Jeong

Subtitrare in limba romana

Publicat: duminică 7 decembrie 2008

„Tarantino era o fetita inocenta”

In „Sukiyaki Western Django”, Kaori Momoi o interpreteaza pe prietena unui fost pistolar interpretat de Quentin Tarantino, un alt regizor cu un stil mai aparte. Si Tarantino pare a fi fost sedus de magia lui Miike. „Imi place mult Tarantino-san”, a marturisit Momoi, „atat ca actor cat, desigur, si ca regizor. Asa ca am fost incantata sa lucrez cu el. Tarantino a fost exact ca o fetita inocenta, pentru ca il admira mult pe Miike. A lucrat mult pentru a se apropia de Miike. La filmari, mereu intreba: „Ce zici de asta ?”, „Dar daca o facem in felul asta ?”, si de fiecare data Miike spunea, sec: „Nu, multumesc”. Dar Tarantino nu era deloc deranjat de acest refuz.[..] Ne-am distrat de minune si eram toti ca niste copii mici.”

Actrita si-a amintit, insa, ca, spre deosebire de asta, locatia aleasa pentru filmari nu era deloc un lucru care sa te amuze. „Am filmat intr-un sat de munte din prefectura Yamagata, golit de locuitori. Nu exista nici macar o toaleta. Actorii erau machiati intr-o scoala din apropiere, si lua o ora de mers cu autobuzul pana la locatie; apoi, trebuia sa stam afara toata ziua. Te raceai foarte repede si erai aproape inghetat la sfarsitul filmarilor, mai ales ca am prins toate anotimpurile. Iarna, actorii au fost ajutati de localnici si au avut o camera unde sa stea si sa se incalzeasca, insa ceilalti din echipa au trebuit sa stea in zapada de dimineata devreme pana noaptea tarziu, nefiind nici macar un scaun pe care sa se aseze. Era o vreme complet ostila. Iarna, ne trezeam pe la 3-4 dimineata si faceam 4 ore de mers cu masina spre locul de filmare. Ne intorceam tarziu, cand se intunecase deja, cu costumele pe noi sau tinandu-le in mana pentru a nu le pierde.” Momoi si-a amintit de o intamplare: intr-una din zile, pe drumul de intoarcere de la filmari, „un cal s-a ratacit din drum. Cred ca acest lucru e posibil doar in Japonia. Daca ar fi sa faci asta la Hollywood sau oriunde altundeva, as zice ca ai mai avea nevoie sa adaugi 5 bilioane de yeni (cam 50 de milioane de dolari) la buget, si minim 3 ani de zile in plus la programul zilnic de filmari. Asta s-a intamplat doar pentru ca Miike a realizat acest film intr-un singur an si cu acel buget. A fost incredibil.”

„Ce naiba mai e si asta !?

Marturisirile actritei japoneze intaresc convingerea ca Miike e un adevarat geniu al filmului. Insa daca e sa dai cuvantul geniului, acesta incearca sa-ti scape printre degete, eludand elogiile care i se aduc. Intrebat daca e sa iasa pe piata internationala cu acest film, Miike pur si simplu a evitat in mod siret sa dea un raspuns clar, la vremea respectiva: „Niciodata n-am fost constient de faima internationala, si nu ma simt deloc celebru. E meseria si hobby-ul meu sa intalnesc un producator, sa impulsionez un proiect si sa fac un film, depasind doar putin bugetul alocat opentru asta. Nu vreau sa raspund dorintelor fanilor de film, atat din tara cat si de peste hotare. Fac doar ceea ce in mod natural as face.”

Miike, cunoscut pentru numarul ridicat de filme pe care il realizeaza intr-un an, a incercat sa ofere o explicatie a acestui fapt: „Nu stiu cu cat e platit pentru un film un regizor American, dar in Japonia nu-mi pot intretine familia daca nu trag din greu la ceea ce fac. Din fire sunt lenes, deci munca de regizor este una complicata pentru mine, insa nu ma pot debarasa de aceasta pentru ca altceva nu stiu sa fac !”

„Atunci”, a concluzionat Miike, „cui ii este dedicat acest film ? Tatalui meu. Dar cand a vazut ce a iesit, a spus doar: „Ce naiba mai e si asta !?”

Articol realizat de cris999 (c) asiacinefil.com

Publicat: duminică 7 decembrie 2008

Tara: India
An: 2008
Gen: Comedie/Romantic
Regia: Karan Johar
Cu: Abhishek Bachchan, Priyanka Chopra
Data lansarii: 14 noiembrie 2008

Publicat: duminică 7 decembrie 2008

Studiourile japoneze Toei si-au anuntat planul detaliat de construire a unor cladiri care sa dispuna de toate facilitatile solicitate in materie digitala de filmele produse. Constructia acestor studiouri, care vor fi plasate in Tokyo, este estimate a costa 4,2 bilioane de yeni (aproximativ 45 de milioane de dolari). Acestea se vor situa in aceeasi locatie in care studiourile din Tokyo, Shinko Kinema, au fost ridicate in 1935, inainte de a fi redenumite studiourile Toei Tokyo in 1951. Unul din studiouri (numarul 6) a fost deja demolat, pentru a face loc noului complex de cladiri ce se vor intinde pe o suprafata de 825 mp. Noile studiouri vor fi dotate cu echipamente pentru televiziunea digitala si pentru fazele de procesare a sunetului, editare audio si video, creandu-se toate conditiile necesare realizarii complete a fazei de productie si post-productie a unui film.

Presedintele Toei sustine ca aceasta investitie face parte dintr-un plan mai larg de extindere al companiei, si ca preconizeaza ca data a functionarii la capacitate maxima a noilor divizii luna mai a anului 2010. Pana atunci, studiourile Toei pregatesc lansarea unui nou film din seria anime „Gegege Kitaro”, care se preconizeaza a aduce incasari importante, urmand a se lansa in Japonia in 6 versiuni diferite, in functie de zonele geografice ale Japoniei unde vor fi proiectate.

Publicat: duminică 7 decembrie 2008

Multa lume a ramas socata in momentul in care, in septembrie, stirea a facut turul tuturor ziarelor si agentiilor de presa din Coreea: tanara actrita Jang Jin-yeong este bolnava de cancer la stomac. Din fericire, fostul model devenita actrita de film, in prezent in varsta de 37 de ani, pare a-si reveni, incet, sub aspectul starii de sanatate. In emisiunea televizata a postului MBC, „After News”, realizatorii au difuzat un interviu telefonic cu actrita, care a fost si primul contact cu publicul dupa diagnosticarea sa. Jang a afirmat ca urmeaza un tratament medical, atat cu medicamente cat si cu ierburi traditionale. De asemenea, a mai afirmat ca starea de sanatate i s-a imbunatatit simtitor in ultimele luni, acum ca a renuntat la filmari pentru o vreme, pentru alpinism, cumparaturi si vizionarea de filme.

Jang Jin-yeong este un fost model, participanta la „Miss Korea” in 1993. Din 1998 a debutat in lumea filmului, si in scurt timp a devenit de doua ori laureata a festivalului „Blue Dragon” drept cea mai buna actrita, pentru prestatiile din „Sorum” (2001) si „Singles” (2003). In 2008 a devenit una din cele mai bine platite actrite ale industriei coreene de film, castigand in medie 400 de milioane de woni pentru un film (aproximativ 240.000 $).

Articol realizat de Alin © asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 6 decembrie 2008

Filmuletul de prezentare al filmului „Sukiyaki Western Django” prezentat in cinematografele din Statele Unite, aminteste, intre altele, despre faptul ca acesta ar fi fost realizat de „cel mai controversat regizor japonez al timpurilor noastre”. Takashi Miike, caci despre el este vorba, este, probabil, mai bine cunoscut pentru filmele sale culte de o violenta iesita din comun. Popularitatea acestuia a crescut in ultimii ani, demonstrand ca este un regizor maleabil, care poate crea productii „populare”, de la westernuri la filme pentru copii, cum este amuzantul „The Great Yokai War„.

Totusi, „Sukiyaki” a fost un film unic pentru curentul „western”, pentru fanii lui Miike si, in general, pentru filmul japonez, pentru a trece neobservat. In primul rand, dialogurile sunt, toate, in engleza, desi aproape toate personajele distribuite in film sunt… japoneze. In al doilea rand, orice s-ar spune, filmul nu se inscrie in nici un tipar care sa caracterizeze filmul japonez. Pur si simplu Miike a beneficiat de un buget pus la dispozitie de Sony Pictures, si cu magia lui a reusit sa-i vrajeasca pe investitori, care i-au oferit suficiente fonduri pentru ca Miike sa le poata consuma linistit pentru propria lui viziune western.

Actrita Kaori Momoi, care a aparut la Hollywood in productia „Memoirs of a Geisha” si care a interpretat in „Sukiyaki” rolul „Ruriko”, o femeie care il ajuta pe pistolarul din rolul principal, a acordat in septembrie 2008 un interviu, la Los Angeles, site-ului www.hollywoodnewswire.net/ .

„Stilul lui Miike este unic si creativ”

De cele mai multe ori, Miike lucreaza cu acelasi grup de actori, iar Momoi nu este cunoscuta ca facand parte din „grupul lui Miike”. Actrita sustine ca a fost atrasa de stilul unic al lui Miike, acest lucru determinand-o sa accepte rolul din „Sukiyaki”.

„Pe cand lucra impreuna cu regizorul Kazuo Kuroki la „Tomorrow – ashita” (in 1988, Kaori Momoi avand rolul principal) ca asistent de regie, Miike a spus ca l-am terorizat. Nu imi amintesc sa fi facut asta”, marturiseste zambind actrita. „Asa ca si-a spus ca niciodata nu va apela la aceasta actrita, cand va deveni regizor. Dupa acest episod, l-am intalnit mai apoi intr-un bar, si l-am intrebat intamplator daca are vreun rol pentru mine intr-unul din filmele sale. Mi-a raspuns imediat: „Niciodata !”. Asa ca am incercat sa „flirtez” cu el dupa asta, insa se incapatana sa ma refuze. Intr-un final mi-a dat un rol in „Izo”(2004), si am ramas cu adevarat impresionata de maniera lui de a regiza. Avea un stil iesit din orice tipare. Am lucrat cu multi regizori japonezi, de la tineri la veterani, insa el are ceva nebunesc, genial, in stilul sau, are simtul preferintelor spectatorului care ii vizioneaza filmele. Asa am ajuns cel mai mare fan al lui, si i-am cerut sa-mi ofere un rol ori de cate ori are vreun proiect in lucru. Nu de fiecare data, insa, programul de lucru al nostru se suprapunea. Apoi, la un moment dat mi-a spus ca scria un scenariu in care voi avea si eu un rol. Am fost incantata sa aud asta, si urma, in acelasi timp, sa fie primul meu film de actiune in care trebuia sa tin un pistol in mana”.

Actrita a relatat, apoi, cum a fost filmata o scena importanta din film, atat pentru evolutia subiectului cat si pentru definirea stilului si ineditului adus de catre Miike. Este vorba de scena in care personajul interpretat de Quentin Tarantino este impuscat prin surprindere. Miike a crezut ca ritmul acestei scene, elementul surpriza ce trebuia surprins pe pelicula trebuia sa aiba o derulare ce nu putea fi pe deplin redata printr-o scena simpla de cateva secunde. Momoi a continuat: „Si eu sunt regizor de film, asa ca am fost foarte curioasa cum va exprima pe pelicula „surpriza” atacului. Atunci Miike i-a cerut cameramanului sa intre in panica, sa filmeze scena prost, fara a se focaliza atentia pe personajele centrale ale scenei. Si scena chiar a iesit ca una incarcata de surpriza.”

Despre stilul lui Miike, Kaori Momoi a spus: „Exista niste reguli scrise despre cum se filmeaza un film, dar Miike mereu gaseste o cale noua, mai buna de-a o face, o cale posibila a se realiza doar prin intermediul lui. De asta Miike e atat de mare. De asta niciodata nu repeta aceleasi lucruri, de aceea niciodata nu realizeaza filme identice. E nou de fiecare data, aduce experiente noi cu fiecare film al sau. Cred ca asta e ceea ce face din el un mare artist. Ceea ce face deosebirea intre un mare artist si ceilalti este faptul ca acesta/aceasta mereu se indreapta spre o directie noua, neexplorata inca.”

Publicat: sâmbătă 6 decembrie 2008

Pentru a evita suprapunerea cu principalele realizari cinematografice din luna decembrie a acestui an, „Looking for a Star” isi va amana lansarea. Filmul, care este regizat de Andrew Lau, avandu-i in distributie pe Andy Lau, Shu Qi, Denise Ho si Zhang Han Yu, va fi lansat in ianuarie 2009. Compania distribuitoare a anuntat ca filmul de 120 de minute a trecut de comisia de cenzura fara nici o taiere din durata lui sau din secvente, urmand a se lansa in China in prima zi a Anului Nou chinezesc, pe 26 ianuarie 2009.

„Looking for a Star” este primul film in care regizorul Andrew Lau a investit serios, dupa „Infernal Affairs”. Filmul are ca subiect povestea unui milionar (interpretat de Andy Lau) care are parte de 3 casnicii esuate. Acesta intalneste personajul interpretat de taiwaneza Shu Qi, o dansatoare intr-un casino, care din lumea obscura de jos ajunge direct in „high society”. Despre film se spune, deja, ca ar fi o „Cenusareasa” moderna in varianta chinezeasca.

In ciuda acestei decalari a datei lansarii, filmul ar putea intampina serioase dificultati in conditiile in care va rula in cinematografele din China in paralel cu un alt film a carui lansare este foarte asteptata exact in aceeasi saptamana, „Red Cliff part 2”. „Looking for a Star” a fost calificat drept cea mai scumpa productie a studiourilor Media Asia din acest an. In ciuda suprapunerii datei lansari cu cea a filmului lui John Woo, distribuitorul are incredere ca „Looking for a Star” se va descurca foarte bine la box-office. Reprezentantii acestora au afirmat, in gluma, ca „daca Red Cliff este o nava uriasa, noi suntem dragonul si pasarea phoenix de pe cer; ambele filme sunt total diferite, insa daca ar fi sa vorbim despre zbor, noi zburam mai repede”.

Articol scris de Alin © asiacinefil.com

Publicat: sâmbătă 6 decembrie 2008

Tara: Japonia
An: 2005
Gen: Aventura/Comedie/Fantezie/Familie
Regia: Takashi Miike
Cu: Ryunosuke Kamiki, Hiroyuki Miyasako
Data lansarii: 6 august 2005

Publicat: sâmbătă 6 decembrie 2008

Extras de pe coloana sonora a filmului “200 pounds beauty” (2006)

Traducerea textului in romana: Asia Team Romania

„MARIA” – interpreta: Ah-jung Kim

Publicat: sâmbătă 6 decembrie 2008

„200 Pounds Beauty” este un blockbuster coreean lansat in urma cu exact 2 ani, inspirat dintr-un manga japonez de Yumiko Suzuki, „Kanna-san, Daiseikou Desu” , care literal inseamna „Sa fii frumoasa inseamna sa agonizezi”. Filmul s-a lansat la 14 decembrie 2006 si a facut furori in intreaga Coree de Sud de Craciun si Anul Nou, in doar 2 saptamani avand incasari de peste 11.000.000 dolari si ocupand prima pozitie in box-office. Intr-un top „all time” al celor mai vizionate filme de la cinematograf din Coreea de Sud, „200 Pound Beauty” ocupa pozitia a 11-a, cu 6.619.498 de bilete vandute (cifra actualizata la 2 noiembrie 2008), devansand filme mari precum „Shiri” (pozitia a 12-a), „Joint Security Area” (pozitia a 14-a), „My Sassy Girl” (pozitia a 21-a) sau „Sex is Zero” (pozitia a 27-a). Filmul a castigat 2 premii si a avut 2 nominalizari la „Grand Bell Awards”, festivalul de film cel mai important al Coreei de Sud, dintre care un premiu a revenit interpretei din rolul principal, Kim Ah-jung, pentru prestatia memorabila dintr-un rol dublu pe care l-a avut de interpretat. Filmul beneficiaza de o coloana sonora de exceptie, interpretata in mare parte de nimeni alta decat de actrita din rolul principal, Kim Ah-jung: „Beautiful Girl”, „Like a Fool” sau celebra melodie „Maria” a lui Blondie interpretata in versiunea in coreeana, la care se adauga „Miss you much” si „Byul (Star) interpretata de Youme sau „Stand by Me”.

„200 Pounds Beauty” este povestea lui Kang Hana (Han-na) (interpretata de frumoasa Kim Ah-jung), o tanara cu o voce de aur care are, insa, o mare problema: este supraponderala. Nu are succes in dragoste, nu isi gaseste haine pe masura si… toata lumea se foloseste de ea pentru a-si atinge telurile. Hana este vocalista intr-o formatie, insa datorita aspectului fizic neplacut mereu este aruncata in spatele scenei, vocea ei fiind folosita pentru a acoperi vocea vedetei spectacolului, Ammy, care are o singura calitate: frumuseatea. Hana este indragostita de seful ei, care e prietenul vedetei spectacolului, Ammy, insa nu indrazneste sa-i spuna de rusine sa nu rada de ea. El are un sentiment de admiratie si simpatie sincera pentru Hanna, insa sa fie aceasta iubirea la care Hanna spera ? Pentru a afla acest lucru, Hanna dispare brusc si-si face o serie de operatii estetice si de exercitii de fitness, iar dupa un an, privindu-se in oglinda, constata ca e o cu totul alta persoana. De acum inainte, nimic nu ii mai poate sta in cale pentru a-si cuceri iubirea vietii sale.

Este, poate, cel mai bun film coreean de comedie romantica facut vreodata. Scenele comice se imbina perfect cu cele romantice, iar ca reteta sa fie completa, cum doar coreenii au talentul sa o faca, filmul e presarat si de putin dramatism, care emotioneaza pana la lacrimi. Nimic nu este imperfect in acest film. Pur si simplu va veti indragosti de Kang Hanna, culmea, nu de cea perfecta, de dupa transformare, ci de cea naturala, supraponderala. E o adevarata magie acest film, si neaparat incercati sa v-o inchipuiti in rolul noii Hanna pe cea veche, si va veti da seama de perfectiunea interpretarii actritei din rolul principal. In fapt, asta si doresc realizatorii filmului sa transmita: nici o schimbare fizica, care da impresia unui nou inceput, fie prin operatie estetica, fie prin pierderea de greutate, nu este decat o schimbare exterioara, de imagine. Sufletul ramane acelasi, si in scurt timp persoana care isi vede astfel visul implinit si este altfel perceputa de cei din jur din cauza noii sale imagini va realiza ca felul de a fi e un dat cu care te nasti, pe care nu il poti schimba cu bisturiul. Desi este o comedie, „200 Pounds Beauty” ramane un film plin de sensibilitate, cu un mesaj pe care tinerele generatii obsedate de lifting si greutatile in plus ar trebui sa-l perceapa ca atare. O realizare care in mod cert va va ramane in minte ca o frumoasa amintire despre 2 ore petrecute agreabil in compania unui film minunat, recomandat pentru intreaga familie.

In cazul in care acest film face parte din preferintele voastre in materie de film asiatic, nu ezitati sa votati acest lucru in sondajul nostru.

Tara: Coreea de Sud

An: 2006

Gen: Comedie, Romantic, Drama

Regia: Yong-Hwa kim

Cu: Ah-jung Kim, Jin-Mo Ju

Subtitrare in limba romana

Publicat: vineri 5 decembrie 2008

Cat de mare este Hayao Miyazaki ? Raportat strict la nivel national (anume al Japoniei), trei din filmele regizate de acesta se afla in topul celor mai profitabile filme japoneze ale tuturor timpurilor. Este vorba, mai intai, de „Spirited Away” din 2001, care a intrecut la incasari filme ca „Titanic” sau „Harry Potter and the Sorcerer’s Stone”, iar in 2002 a luat Ursul de Aur. Filmul a avut o influenta atat de mare asupra publicului japonez incat multi aspiranti la titlul de creatori de „anime” si-au cautat de lucru la studiourile Ghibli, unde Miyazaki a fost co-fondator in 1985. Studiourile Ghibli, care au produs toate filmele de animatie ale lui Miyazaki, numara, astazi, 140 de angajati.

Cel mai nou film al lui Miyazaki, „Ponyo on the Cliff by the Sea„, a fost prezentat la Festivalul de la Venetia din acest an, fara a castiga un premiu, insa a reusit sa stranga doar in Japonia incasari de peste 153 milioane de dolari. Miyazaki este nimeni altul decat realizatorul unor animatii de exceptie, cunoscute in intreaga lume, precum: „Lupin the III: The Castle of Cagliostro”, „Nausicaa”, „My Neighbor Totoro”, „Kiki’s Delivery Service”, „Princess Mononoke” sau „Howl’s Moving Castle”.

Pentru a se lua in calcul sintagma de „cel mai mare regizor japonez al tuturor timpurilor”, trebuie avuta in vedere si o parere oficiala a unei autoritati in domeniu. Astfel, Federatia Industriei Japoneze de Film confirma faptul ca „Spirited Away” a avut incasari de peste 30,4 bilioane de yeni, fiind nu doar cea mai mare lovitura a lui Miyazaki ci si filmul cu cele mai mari incasari din istoria Japoniei (locul 2 fiind al Titanicului, cu 26,2 bilioane yeni, si locul 3 revenind lui „Harry Potter and the Sorcerer’s Stone”, cu 20,2 bilioane yeni). Pozitiile 4 si 5 ale acestui top „all time” le ocupa alte 2 filme ale aceluiasi Miyazaki, „Howl’s Moving Castle”(19,6 bilioane yeni), respectiv „Princess Mononke”, (19,4 bilioane yeni). „Ponyo” are, pana acum, 14,3 bilioane yeni incasari doar in Japonia, si inca nu a fost lansat in Statele Unite.

Ce parere au expertii despre filmele lui Miyazaki ? Cea mai mare parte a lor ii elogiaza munca. Haruhiko Kamijima, un romancier care a scris o carte despre filmele lui Miyazaki, considera ca nici un regizor japonez (si a luat in calcul nume mari precum Kurosawa, Ozu sau Kitano) nu ar fi avut un impact mai mare in intreaga lume a industriei de film decat Miyazaki. Si asta, sustine acesta, partial din cauza faptului ca filmele sale sunt animate, animatia fiind un domeniu in care artistii japonezi exceleaza. Tot el considera „Ponyo…” cea mai mare realizare a regizorului japonez de pana acum. Si asta si datorita faptului ca intreaga animatie a fost facuta manual, secventa cu secventa; „Miyazaki se opune trendului in materie de animatie, nefolosind calculatorul in animatiile sale”, a mai adaugat Kamijima.

In acelasi timp, Kaoru Kumi, care a scris o carte in care critica filmele lui Miyazaki, spunea despre acesta ca e un simplu desenator de animatii si ca scenariile sale sunt de slaba calitate. Miyazaki nu vine mai intai cu scenariul, spune acesta, ci mai intai cu ideea vizuala, iar apoi se gandeste la o poveste in care sa o transpuna. In felul acesta rezulta intrigi stranii. In plus, a mai adaugat acesta, studiourile Ghibli nu vor da niciodata un mare regizor deoarece Miyazaki nu poate niciodata invata cum se scrie un scenariu.

Ce face atat de speciala o animatie a lui Miyazaki ? In primul rand acesta foloseste multe culori, spre deosebire de mare amajoritate a regizorilor de animatii, care se rezuma la 3 culori primare (rosu, albastru si galben) cu cateva variatii. Miyazaki foloseste intre 300 si 600 de culori diferite, conform „Secretelor studioului Ghibli” scrisa de Hayato Kazami. In al doilea rand, personajele lui Miyazaki exprima o varietate de expresii si gesturi, chiar si in scenele solo. Animatiile sale presupun intre 50.000 si 150.000 de coli, in comparatie cu circa 10.000 cate cuprinde un show animat pentru televiziune de circa o ora. Munca la o astfel de productie este de aproximativ 8 luni, fiind depus un efort fantastic, greu de imaginat de orice fan al animatiilor sale.

E greu de spus daca Miyazaki este sau nu cel mai mare regizor japonez al tuturor timpurilor. Este adevarat ca filmele sale au avut un succes financiar fantastic in intreaga lume. Este adevarat ca acest succes a fost obtinut prin foarte multa munca, deseori migaloasa si obositoare. La fel de adevarat este ca animatiile sale au avut o recunoastere internationala la mari festivaluri de film din intreaga lume. Insa, personal consider ca Miyazaki este un mare regizor in viata, iar acesta este poate principalul defect in acordarea unui titlu atat de elogios. Cinematografia japoneza nu a dus niciodata lipsa de talente, de deschizatori de drumuri sau de ctitori de scoala cinematografica. E greu sa pui un Miyazaki, in ciuda succesului de care se bucura, alaturi de un Akira Kurosawa, Kenji Mizoguchi, Nagisa Oshima sau Yasujiro Ozu. Probabil doar timpul va putea face o alaturare a acestor nume in cartea de aur a filmului japonez. Pana ca acesta sa se scurga si sa-si spuna cuvantul, nu ne ramane decat sa ne bucuram de ceea ce magicul talent al lui Hayao Miyazaki ne ofera, inca.

Publicat: vineri 5 decembrie 2008

Regizorul chinez Chen Kaige incearca sa recastige recunoasterea lumii artistice odata cu lansarea noului film biografic „Mei Lanfang„. Acesta revine, dupa o lunga perioada, in lumea Operei din Beijing, cea care i-a adus consacrarea prin filmul „Farewell, my concubine” din 1993, dupa o primire rece, deloc asteptata, la fantezia lui anterioara, „The Promise”. „Mei Lanfang” este primul film al regizorului dupa mult criticatul „The Promise”, care a inghitit un buget de 35 de milioane de dolari in 2005.

Renumele lui Chen, care s-a lansat in anii ’80 printr-o serie de filme dure despre viata din mediul rural chinez, a fost eclipsat, in ultimii ani, de contemporanul sau Zhang Yimou, care a lucrat ca editor al sau de film inainte de a se apuca sa regizeze de unul singur. Prin „Mei Lanfang”, Kaige incearca o revenire in forta in prim plan dupa o reteta care s-a aratat castigatoare cu 15 ani in urma. In 1993, in „Farewell, my concubine”, film care a castigat Palm D’Or si a avut 2 nominalizari la Oscar, Kaige aducea in prim plan relatia homosexuala dintre doua vedete ale Operei din Beijing. In 2008, Kaige incearca sa creioneze o biografie a lui Mei Lanfang, ultima vedeta a Operei din Beijing, cunoscut pentru abilitatea de a interpreta roluri feminine din opera celebre, a carui faima a trecut de granitele Chinei. In incercarea sa, regizorul beneficiaza de o distributie stelara: Zhang Ziyi (din „Crouching Tiger, Hidden Dragon” si „Memoirs of a Geisha”) si Leon Lai, un fost cantaret devenit actor, castigator al Golden Horse (echivalentul chinez al Oscarurilor), care-l interpreteaza pe Mei Lanfang.

Criticii de film sunt de parere ca Chen Kaige are nevoie de o reabilitare dupa dezastrul cu „The Promise”. Iar cadrul este unul perfect: decoruri similare cu cele din succesul din 1993, totul fiind posibil, mai ales ca filmul se va lansa in aceste zile in China. Din pacate trenul pentru Oscaruri a fost ratat, in acest an filmul nominalizat de China pentru selectia la cel mai bun film strain fiind „Dream Weaver” al lui Jun Gu. Chen insa nu este de acord cu criticii de film, sustinand ca „Mei Lanfang” si „Farewell my Concubine” sunt 2 filme total diferite.

Filmul se lanseaza azi, 5 decembrie, in China, prezonizandu-se a fi un mare succes de box-office.

Articol realizat de cris999 (c) asiacinefil.com

Publicat: vineri 5 decembrie 2008

Tara: Hong-Kong
An: 2008
Gen: Comedie
Regia: Patrick Kong
Cu: Sammy Leung, Stephy Tang
Data lansarii: 14 noiembrie 2008

Publicat: joi 4 decembrie 2008

Tara: India
An: 2008
Gen: Aventura/Actiune/Drama
Regia: Goldie Behl
Cu: Abhisheck Bachchan, Priyanka Chopra
Data lansarii: 2 octombrie 2008

Publicat: joi 4 decembrie 2008

Vedeta coreeana de renume mondial Kim Yoon-jin, distribuita in celebrul serial de televiziune „Lost”, a promis fanilor ei din Coreea ca se va intoarce in tara de origine. In 4 decembrie, vedeta a aterizat pe aeroportul din Seul, venind din Hawaii, pentru a participa la ceremonia de deschidere a celei de-a 7-a editii a festivalului de film de la Gwangju. Kim va ramane in Coreea pana pe 5 decembrie, dupa care va trebui sa se intoarca in Hawaii. Actrita a fost nominalizata in cadrul festivalului pentru prestatia din filmul „Seven Days”, insa din cauza filmarilor la „Lost” a crezut ca nu va reusi sa participe la acest eveniment. Este cunoscut faptul ca producatorii serialului „Lost” au avut serioase discutii cu actrita in privinta acestei vizite fugitive in Coreea, acestia fiind presati de contractele in curs cu televiziunea ce difuzeaza cele mai noi episoade din vizionatul serial. Actrita a declarat ca nu putea sa-si incalce promisiunea facuta fanilor ei coreeni.

Ultima vizita a starletei in Coreea a avut loc la 20 noiembrie, cand a participat la festivalul de film „Blue Dragon”, si de acea data avand probleme cu echipa realizatoare a serialului in care este distribuita.

Articol realizat de cris999 (c) asiacinefil.com

Publicat: joi 4 decembrie 2008

Prestigioasa universitate Yale a realizat, in aceasta toamna, o retrospectiva dedicata renumitului regizor japonez Yasujiro Ozu. Considerat pe plan universal unul dintre marii maestri ai cinematografului japonez, si nu numai, Yasujiro Ozu a avut o cariera remarcabila care s-a intins pe mai mult de 5 decenii de activitate pusa in slujba filmului. Universitatea Yale a hotarat sa-i dedice un seminar operei cinematografice a marelui regizor, nelipsind proiectiile unor filme rare. Acestea au atras atentia asupra umorului discret al personajelor si asupra geniului formal si intelegerii profunde a transformarilor relatiilor familiale surprinse in realitatile filmelor acestuia.

Ozu a fost un deschizator de drumuri in cinematografia japoneza, un regizor care a supravietuit cu succes trecerii de la filmul mut la filmul vorbit, principalele teme abordate de filmele sale fiind casatoria si familia. In 2003, maestrul filmului iranian, Abbas Kiarostami a realizat un film intitulat „Five Dedicated to Ozu”, un tribut inchinat operei marelui regizor, in acelasi an centenarul nasterii acestuia fiind onorat la mai multe festivaluri internationale de film. Mai mult decat atat, studiourile Shochiku au produs filmul Café Lumiere, regizat de taiwanezul Hou Hsiao-Hsien, ca un omagiu inchinat operei marelui regizor japonez.

La inceputul lui 2007, ambasada Japoniei in Romania si Japan Foundation, in colaborare cu Arhiva Nationala de Filme si Cinemateca Romana au organizat Gala filmului japonez, prilej cu care au fost prezentate cinefililor din Bucuresti si cateva productii regizate de Yasujiro Ozu.

Publicat: miercuri 3 decembrie 2008

Dupa gigantii indieni din lumea afacerilor, Ambanis si Mittal, a venit randul a trei tinere imagini ale industriei indiene de film sa se regaseasca in topul „Forbes” al celor mai bogati oameni de pe planeta. Este vorba de actorii Aamir Khan (care a debutat in celebrul film indian cunoscut la noi sub numele „Lantul amintirilor”, cu roluri ulterioare importante in „Lagaan”, „Raja Hindustani”, „Rang de Basanti”), Abhisheck Bachchan (sotul Aishwaryei Ray, cel mai recent rol fiind cel al tanarului politician din „Sarkar Raj”) si Shah Rukh (Shahrukh) Khan, cunoscut din „Kuch Kuch Hota Hai”, „Chack de India” sau „Om Shanti Om”. Este vorba de un clasament facut dupa beneficiile obtinute de acestia in urma implicarii in promovarea vanzarilor de telefoane mobile. In timp ce Shahrukh reprezinta imaginea companiei Nokia, cel mai mare producator de telefoane mobile din lume, ceilalti doi sunt ambasadorii altor doua branduri rivale, Motorola (Abhisheck) si Samsung (Aamir).

Cei doi Khan si juniorul Bachchan (fiul super vedetei indiene Amitabh Bachchan) se alatura altor doua vedete internationale din lumea sportului, de aceasta data, care deja fac parte din acest top al celebritatilor ce au facut bani din afaceri legate de propria imagine: Maria Sharapova (imaginea Sonny Ericsson) si David Beckham (ambasadorul Motorola RAZR2). Alte celebritati onorate in acest top sunt interpretii Usher, Fergie Rain si Andy Lau, dar si Danica Patrick, celebra alergatoare

in cursele de IndyCar.

Revista mai afirma, intre altele, ca „in conditiile in care aproape oricine de pe planeta vrea sa detina un telefon mobil, fabricantii trebuie sa munceasca din greu pentru a-si atrage clientela. Design-uri atragatoare si preturi mici ajuta, desigur, insa la fel de mult ajuta si imaginea celebritatilor care le utilizeaza”. In India, cei 3 actori sunt extrem de populari, filmul fiind, intr-o tara in care exista largi zone fara curent electric, un instrument de culturalizare si de eliminare a diferentelor de mentalitate dintre mediul rural si cel urban. In plus, nu este o necunoscuta faptul ca in general populatia tanara isi are idolii ei si tinde sa urmeze tabieturile acestora, inclusiv in materie de moda, telefonie mobile sau preferinte muzicale.

Articol scris de Alin (c) asiacinefil.com

Publicat: miercuri 3 decembrie 2008

Tara: Japonia
An: 2008
Gen: Comedie
Regia: Shinobu Yaguchi
Cu: Seiichi Tanabe, Saburo Tokito
Data lansarii: 15 noiembrie 2008

Author: admin

Festivalul de film „Golden Horse” şi-a desemnat câştigãtorii

Advertisingul coreean – invadat de strãini

Public Enemy Returns (2008)

Sukiyaki Western Django, Tarantino şi indefinibilul Miike (partea a 2-a)

Dostana (2008)

Studiourile Toei se extind

Cãderea unei stele

Sukiyaki Western Django, Tarantino şi indefinibilul Miike (partea 1)

„Looking for a Star” se va lansa de Anul Nou chinezesc

The Great Yokai War (2005)

Soundtrack „200 Pounds Beauty” (2006) (1)

200 Pounds Beauty (2006)

Hayao Miyazaki – cel mai mare regizor japonez al tuturor timpurilor ?

Chen Kaige în cãutarea reabilitãrii cu „Mei Lanfang”

Nobody’s Perfect (2008)

Drona (2008)

Vedeta coreeanã din „Lost” – din nou în Coreea

Yasujiro Ozu vizionat la Yale

Vedete indiene în topul „Forbes”

Happy Flight (2008)