Filmul „Portrait of a Beauty„, proaspat lansat in cinematografele din Coreea, atrage atentia si prin senzuala aparitie a eroinei principale Kim Min-seon, in ipostaze extrem de intime pentru un film de epoca asiatic. Filmul a avut peste un million de spectatori in prima saptamana de rulare, doar in weekend avand incasari de peste 2 milioane de dolari, conform CJ Entertainment Distribution. „Portrait of a Beauty” s-a cocotat pe primul loc in box-office-ul coreean, devansand filme ca „Max Payne”, „Blindness” sau „Quantum of Solace”. Ca un fapt divers, noul succes coreean a stabilit un impresionant record in privinta biletelor si rezervarilor online.
„Portrait of a Beauty” a starnit controverse aprinse in Coreea de Sud, datorita scenelor provocatoare, incluzand aici aparitia nud a protagonistei Kim Min-seon, dar si portretizarea homosexualitatii. Despre acest film, insa, cu siguranta se va mai vorbi mult.
Producatorii de filme si de emisiuni tv din intreaga lume sunt si ei afectati de criza mondiala. Daca in Europa, posturi de televiziune importante precum Pro7, Sat 1, recurg la concedieri, celebrele studiouri rusesti Mosfilm isi ingheata 20% din proiectele anuntate, in timp ce festivaluri de film precum cel de la San Sebastian (Spania) sau Holland’s Cinekid risca sa ramana fara buget, in Asia lucrurile par a sta putin diferit. Bancile centrale din Japonia, China, Taiwan, Hong Kong si Singapore detin unele din cele mai consistente rezerve financiare din intreaga lume. Totusi, acest lucru nu a impiedicat ca criza mondiala sa nu loveasca si in aceste tari: in special companiile multinationale au fost nevoite sa recurga la concedieri massive ca urmare a scaderii exporturilor, in timp ce bancile au devenit extrem de precaute. Contagiunea globala a lovit si Asia, specialistii asteptandu-se la un declin al reclamelor in tarile Asiei Extreme in anul ce urmeaza.
Showurile de televiziune japoneze, extravagante si pretentioase au inceput sa se rareasca, spatiile libere dedicate reclamelor, din a caror incasari unele spectacole erau tinute in viata inmultindu-se. In Coreea de Sud au inceput sa scada incasarile la box-office, lumea preferand sa ramana in fata televizoarelor, ca mai intotdeauna in vreme de recesiune. Paradoxal, in China si Hong-Kong, incasarile de la box-office sunt mai mari decat cele din anul 2007, in ciuda crizei.
Unii analisti prevad ca Asia s-ar putea sa-si revina din criza mai repede decat Europa si Statele Unite, datorita Chinei si Indiei. Ultimele statistici ale postului CCTV din China vorbesc despre vanzari de spoturi deja contractate pe anul 2009 cu 15% mai mari ca in acest an. Dupa cum si investitiile de capital din China au crescut cu 22 % in ultimul trimestru al acestui an, depasind recordul anului anterior. O crestere economica se intrevede si in India, unde a crescut numarul posturilor tv vorbite in indiana.
Indiferent ca e vorba de emisiuni tv sau de box-office-ul filmelor pentru marele ecran, criza mondiala loveste in plin si industria showbiz-ului asiatic, ca orice ramura a industriei unei tari. Probabil va urma un an in care va scadea numarul filmelor cu buget mare, care in anii precedenti au facut deliciul fanilor lor, iar actori bine cotati fie vor accepta sa joace in roluri pe bani mai putini, fie nu vor mai aparea pe ecran. Foarte posibil vor exista amanari de proiecte, din cauza dificultatilor financiare, insa un lucru este sigur: cea de-a saptea arta va reusi sa supravietuiasca, si in nici un caz doar „de amorul artei”. Istoria a mai fost martora unor crize, iar experienta invata.
Actrita Soo-ae a fost premiata de catre Asociatia Artelor Coreene, la cea de-a 28-a aniversare a acesteia, cu premiul de artista anului 2008 in Coreea de Sud. Aceasta a primit premiul pentru prestatia sa de exceptie din filmul „Sunny”, care a castigat aprecierile la 7 categorii diferite de deliberare. Este vorba, intre altele, de sectiunile film, dans, filosofie, muzica sau arte.
„Sunny” a fost unul din cele mai vizionate filme coreene ale verii acestui an, povestind pentru prima oara despre efortul militar al Coreei de Sud in timpul razboiului din Vietnam. Soo-ae interpreteaza o sotie care, intre acuzele de a nu isi iubi sotul, venite din partea soacrei, si lipsa de iubire a sotului ei, aflat detasat in Vietnam, decide sa porneasca in cautarea lui si sa-si demonstreze iubirea. O prezentare si un trailer al filmului „Sunny” este disponibil in sectiunea dedicata Asia Team.
Dupa o lunga perioada de timp in care a ignorat problemele de natura medicala, Rene Liu s-a decis sa se opereze la genunchi. Actrita si cantareata taiwaneza a recunoscut ca dupa concertul ce va urma sa-l tina la sfarsitul acestei saptamani ar putea urma o perioada de pauza, deoarece o mai veche problema la genunchi i-a afectat abilitatea de a umbla. Liu a fost, recent, zarita in compania unui medic al spitalului Chung Shan din Taipei, recunoscand ulterior in fata presei ca a resimtit dureri in genunchiul drept, fiind o problema mai veche pe care o are de mai bine de 2 ani. Actrita de 38 de ani a afirmat ca aceasta durere a rezultat in urma unei presiuni prea mari puse pe genunchiul drept, deoarece la piciorul stang suferise in anii liceului un accident de masina.
Cariera a tinut-o ocupata si i-a amanat mereu rezolvarea problemelor de sanatate. De la punerea diagnosticului cum 2 ani, Rene Liu a jucat in 4 filme, insa durerea a inceput sa devina tot mai suparatoare. In prezent, datorita acesteia, actrita intampina serioase dificultati in a urca sau cobori scarile. Doctorul ei a avertizat-o ca daca va continua sa amane operatia, ar putea ajunge imobilizata intr-un carucior cu rotile.
Liu a declarat ca pe 29 noiembrie va urca pe scena pe „Taipei Arena” pentru un concert, iar 2 zile mai tarziu se va opera. Rene Liu a jucat in peste 20 de filme, cele mai cunoscute fiind „A world without thieves” (unde l-a avut partener pe Andy Lau), „Kidnap” sau „Run, Papa, Run”.
O privire superficiala aruncata cinematografiei asiatice contemporane scoate in evidenta, inevitabil, si aspectul castigurilor financiare ale actorilor si producatorilor. Vremea productiilor finantate de stat a trecut si in majoritatea tarilor asiatice. Producatorii sunt interesati, in primul rand, de obtinerea unor profituri cat mai importante in urma productiilor realizate, mai ales ca unele din acestea beneficiaza de investitii serioase atat la nivelul promovarii cat si la cel al calitatii prestatiei actorilor. Intotdeauna, oriunde in lume, un actor cunoscut va vinde cel mai bine un produs, fie el si de proasta calitate, iar Asia nu face exceptie de la aceasta regula. Uneori, cateva efecte speciale pot salva un film de la esec, iar acestea, ati ghicit, sunt finantate tot de producatori.Iata cateva cazuri din ultimii ani in care actorii, scenariile sau pur si simplu curiozitatea spectatorilor au asigurat un mare succes unor filme care au ajuns sa depaseasca granitele nationale ale statelor de provenienta. Donnie Yen a obtinut incasari de peste 1,9 milioane de dolari in urma prestatiei din „Flash Point”. Suma ar echivala cu un veritabil dezastru in Statele Unite, insa nici Hong Kong-ul nu se poate compara cu un continent, asa ca… Colaborarea dintre Yen si regizorul Wilson Yip va duce la lansarea unui nou film exploziv, la sfarsitul lui 2008, „Ip Man”.
In Coreea de Sud, dupa succesul de renume mondial al filmului „The King and the Clown” din 2005 si al lui „The Host” din 2006, in 2007 s-a lansat cu surle si trambite o co-productie coreeano-americana ce s-a dovedit a fi un esec lamentabil raportat la investitiile producatorilor. „D-War” nu a reusit sa depaseasca incasarile lui „The Host”, desi subiectul se axa oarecum pe aceeasi tema. Desi a fost filmul cu cel mai mare buget din Coreea de Sud din 2007 si desi a obtinut un record de incasari in prima saptamana de rulare in cinematografele din Coreea (peste 5 milioane de spectatori), filmul a fost prost primit de critici. La sfarsitul lui 2007, filmul avea incasari de peste 54 milioane dolari, din care 10 milioane doar pe continentul nord-american, unde de altfel a si fost filmat. In aceste conditii, nu este de mirare ca deja se vorbeste despre un „sequel” in 2010.
In alte tari asiatice, productiile de peste mari par a prinde mai bine decat productiile locale. Astfel, filmul „Transformers” regizat de Michael Bay a facut ravagii mai ales in Japonia, unde filmele de animatie cu roboti sunt in mare voga (peste 5 milioane de dolari in primul weekend de la lansare). Acelasi lucru s-a petrecut in Malaiezia, unde „Transformers” a devenit cel mai vizionat film din istoria acestui stat.
Asadar, uneori daca stii sa faci un film nu neaparat bun, dar pe gustul potentialilor tai spectatori, ai toate sansele sa cunosti foarte repede succesul. Si pentru asta nu e necesar sa te numesti Steven Spielberg.
Malaiezia, in colaborare cu Thailanda si Vietnam, incearca sa umple golul relativ din domeniul filmelor de arte martiale lasat de Hong Kong. „Kinta 1881” e primul film malaiezian de arte martiale, in care sunt distribuiti campioni locali wushu si care beneficiaza de o coregrafie si o actiune pusa in scena de un veteran al filmelor de actiune din Hong Kong. Un trailer proaspat lansat dezvaluie o actiune impresionanta si caracteristici ale productiei specifice unor mega-succese din tarile vecine, Ong Bak (Thailanda) si The Rebel (Vietnam).
Regizat de C.L.Hor, „Kinta 1881” are o actiune plasata undeva spre apusul secolului 19, concentrandu-se pe „goana dupa cositor” din Valea Kinta din Malaiezia, unde imigrantii chinezi au dat navala cautandu-si norocul. O mina de cositor devine cortina in spatele careia se desfasoara toate intrigile si scenele de lupta atat de gustate de public. Filmul este prima realizare a companiei de productie Absolutely Black, insa ceea ce trebuie sa intereseze fanii acestui film e in principal faptul ca vedetele filmului sunt, cu totii, luptatori de arte martiale in viata reala. Mai mult, unul dintre acestia, Robin Ho, e un fost campion mondial wushu.
Un trailer al acestui film este disponibil si la sectiunea trailere a site-ului nostru.
Interesul occidental pentru filmul japonez ar putea fi centrat pe 3 mari sectiuni:
1. Filmele cu Godzilla si cu clonele lui nesfarsite
2. Filmele artistice ale marilor regizori si ale scolii japoneze de film, vazute si comentate in Occident prin anii ’50.
3. Filmele din genul „action/exploitation”, inclusiv filmele comerciale cu samurai, filmele cu yakuza si filmele „roz” cu accente horror, care au facut istorie in anii ’60-’70. Filmele din aceasta din urma categorie mereu si-au avut avocatii sai in presa de scandal, iar in prezent au inceput sa fie popularizate pe dvd.
Mai putin accesibile, dar cu un interes egal manifestat de public se prezinta filmele mute japoneze. Datorita unui context de situatii nefericite, cea mai mare parte a filmelor mute japoneze – realizate in anii ’30, cand in Occident se trecuse exclusiv la filmul vorbit – au fost distruse. Cauzele acestei situatii sunt factori externi: bombardarea Companiei de film Daiei in timpul celui de-al doilea razboi mondial; conditiile climatelice din Tokyo, cu umiditate foarte ridicata si cu veri cu temperaturi extrem de mari, care au devenit principalul inamic al celuloidului; nu in ultimul rand, marele cutremur din 1923. Toti acesti factori au contribuit in mod decisiv la distrugerea istoriei filmului japonez timpuriu, ce a inceput in ultimul deceniu al secolului 19.
Un lucru stiut, poate, doar de putina lume din ziua de astazi, sunt constrangerile la care filmul mut japonez a fost supus. O lege din 1917 forta segregarea audientei in 3 grupuri separate: barbati, femei si copii care puteau urmari filmul doar alaturi de parintii lor. Tinerilor barbati necasatoriti si femeilor nu li se permitea sa asiste impreuna la proiectia unui film. Existau, apoi, si influente occidentale asupra filmului mut japonez. Cel mai elocvent exemplu e asa-numita gakudan, o formatie muzicala care era prezenta in salile de proiectie si care acompania, cu muzica ei, filmul proiectat pe ecran. Pe langa instrumente specific japoneze (cum ar fi trompetele taiko), influenta occidentala s-a facut simtita prin adoptarea pianului si a trompetelor, instrumente specifice jazzului. Pe langa formatia muzicala mai existau si asa-numitii „benshi”, acei naratori care reciclau traditia nararii kabuki-ului in cinematografie. Nu exista film japonez care sa nu beneficieze de nararea unui „benshi”. Recent, in Japonia a fost lansat pe piata o colectie cu titlul „Capodopere ale cinematografului japonez mut”, o veritabila enciclopedie despre perioada de inceput a filmului japonez. DVD-ul contine informatii despre 12.000 de pelicule, date tehnice, dar si postere originale si peste 1.000 de prezentari ale subiectelor filmelor. De asemenea, se regasesc pe acest suport interviuri audio si video (inclusiv ale criticilor de film sau chiar voci de benshi), precum si 560 de biografii ale persoanelor implicate in realizarea acestor filme. Exista prezentate si 45 de filmulete de prezentare in genul trailerelor din zilele noastre, adaptate, desigur, posibilitatilor tehnice ale acelor vremuri, adevarate barometre ale talentului regizorilor si actorilor de atunci. Toate au subtitrari in limba engleza si sunt insotite de muzica si nararea benshi-ului. Pretul colectiei este unul prohibitiv: 200.000 $, astfel ca principalii cumparatori vor fi, fara indoiala, institutiile de stat (biblioteci, universitati, diverse institutii sau televiziuni). Trebuie mentionat ca salariul mediu, in Japonia, este de peste 3.000.000 de yeni, adica aproximativ 30.000 $ pe luna.
Vietnamul riscã sã rãmânã fãrã competitor în cursa Oscarurilor
Singurul potential film vietnamez candidat in cursa pentru premiul Oscar la categoria „Cel mai bun film strain”, la cea de-a 81-a editia a Oscarurilor, ce se va tine in februarie 2009, ar putea sa nu fie selectionabil. „Rung Den” (Black Forest), regizat de cineastul veteran Vuong Duc, n-a fost inca prezentat pe marile ecrane, care constituie unul din criteriile importante ale eligibilitatii pentru „Cel mai bun film vorbit in limba straina” la Oscaruri. Conform regulamentului impus de organizatorii americani, pentru ca un film sa fie incadrat in categorie e necesar ca acesta sa fi rulat in tara de origine cel putin 7 zile consecutive intr-un cinematograf public. In plus, proiectia ar trebui sa aduca producatorilor si distributorului un profit important, evitandu-se astfel situatii ca filme de mana a doua sa ajunga in preselectia celui mai important festival de pe continental nord american. De la realizarea filmului, in urma cu un an, acesta a fost prezentat doar la festivaluri de film si in cercul restrans al fortelor militare americane din Vietnam, dupa care a fost cumparat de Army Film Studio pentru distributie.
„Black Forest” este povestea unui triunghi amoros intre un locuitor ilegal din padurea din nord, logodnica acestuia si cel de-al doilea fiu al sau.
In prezent, studiourile de film ale statului vietnamez se confrunta cu serioase dificultati in promovarea productiilor lor, deoarece filmele considerate „artistice” sunt deseori privite drept lamentabile esecuri sub aspect financiar, o piata a filmului independent nefiind inca dezvoltata in aceasta tara.
Johnnie To, unul din cei mai apreciati regizori ai Hong Kong-ului, este prins in mai multe proiecte in acelasi timp… iar acest lucru nu pare a-l deranja. Anul 2008 trebuia sa fie unul mai relaxat pentru To, care se pregateste pentru „Red Circle”, un film cu un buget impresionant programat pe 2009, un remake dupa filmul omonim al lui Melville. Insa ideea ca To s-ar putea multumi cu implicarea doar intr-un singur proiect nu se potriveste caracterului acestuia. In consecinta, acesta s-a implicat in 2 proiecte concomitent, unul deja finalizat – Mad Detective – si un altul aflat in stadiul final de realizare, „Death of a Hostage”. Aceastea nu s-au dovedit suficiente, astfel ca se spune ca regizorul lucreaza la un al treilea proiect, inca fara un nume exact, in care sunt implicati Simon Yam, Anthony Wong (doi foarte cunoscuti actori din Hong Kong) si cunoscutul cantaret francez Johnny Hallyday. Tot zvonurile sustin ca, initial, To si scenaristul sau, Wai Ka Fai, ar fi vizat in rolul principal pe nimeni altul decat pe Alain Delon, varianta Hallyday fiind una de rezerva. Un alt actor de marca, de aceasta data asiatic, Chow Yun Fat, e vizat sa joace in super-productia „Red Circle”, ale carei filmari sunt preconizate a incepe anul viitor.
Filmul regizorului Park Chan-wook, aclamatul „Old Boy”, a fost amintit printre cele 500 de filme cele mai bune ale tuturor timpurilor, in clasamentul facut de revista britanica de specialitate „Empire”. In lista ilustra, care mai cuprinde filme precum „The Godfather”, „Raiders of the Lost Ark” si „Empire Strikes Back”, „Old Boy” al lui Park ocupa onorabila pozitie 64. Pentru realizarea acestui clasament, au fost intervievati 150 de regizori de film, 50 de critici de film si mai mult de 10.000 de cinefili. Singurul film coreean din lista tine companie unor productii care au facut istorie in intreaga lume: „Citizen Kane”, filmul legendar al lui Orson Welles s-a situat pe pozitia 28, in timp ce filme comerciale precum „Jaws” sau „Raiders of the lost Ark” au intrat in top 10.
In ciuda unor clasificari indoielnice, lista cu cele mai bune 500 de filme ale tuturor timpurilor intocmita de revista „Empire” e cotata drept una din bunele surse de recomandare in privinta filmelor vizionabile de catre necunoscatori, in vederea redescoperirii clasicilor filmului american dar si a filmului european clasic si contemporan.
Un film regizat de Ashutosh Gowariker, realizatorul marelui succes Indian „Lagaan: Once Upon a Time in India”. Filmul a castigat premiul audientei la categoria cel mai bun film strain a Festivalului de film de la Sao Paolo, dar si premiile pentru „Cel mai bun film” si „Cel mai bun actor intr-un rol principal” la Festivalul de film din Kazan, in Rusia. In rolurile principale sunt distribuiti Hrithik Roshan, o star in voga la Bollywood, si cunoscuta actrita indiana Aishwarya Rai.
In secolul al XVI-lea, istoria Indiei consemneaza o alianta controversata, in anii ce anuntau apusul dinastiei mogule. Decesul neasteptat al imparatului mogul Humayun, in 1555, care pusese bazele unui imperiu ce includea Afghanistanul si Pakistanul de astazi dar si parti intinse din nordul Indiei actuale, o suprafata de peste un million de km patrati, a dus la uzurparea tronului Delhiului de catre regale hindu Hemu. La doar 13 ani, in urma bataliei de la Panipat, Jalaluddin Muhammad Akbar, fiul lui Humayun, il infrange, prin generalul sau fidel, pe uzurpator si preia mostenirea tatalui sau. Cunoscut si sub numele de Akbar cel Mare, la moartea sa suprafata imperiului mogul s-a dublat, ca urmare a politicii abile si intelepte duse de acesta.
Din interes politic, Jalaluddin se casatoreste cu Jodhaa, printesa din Rajput, o alianta controversata dintre un mogul si o hindusa pe care istoria nu avea cum sa nu o consemneze prin importantele sale efecte. Jalaluddin era, in acelasi timp, primul imparat mogul nascut pe teritoriu indian, insa cu toate acestea la inceput fusese privit drept un asupritor strain. In aceasta situatie, alianta prin casatorie nu putea parea decat ofensatoare la adresa populatiei majoritar hinduse din nordul Indiei. Insa realitatea… a fost alta.
Un film de-a dreptul fascinant ca realizare, scene de lupta filmate la scara reala, decoruri luxuriante si pictate in culori vii si intepatoare, imagini remarcabile (filmul este nominalizat la categoria cea mai buna imagine a festivalului Asia Pacific 2008), o coregrafie care iti taie rasuflarea pe un fond sonor care prinde, o poveste epica printre giuvaieruri si intrigi de palat cu un mesaj de dragoste si toleranta religioasa transmis generatiilor actuale. „Jodhaa Akbar” ofera peste 3 ore agreabile in compania unei picaturi de istorie, romantism si pasiune imbinate intr-o poveste medievala exotica si atragatoare.
„Sunny” este unul din filmele asteptate ale acestui an, care a dominat box-office-ul coreean din acesta vara. Lansat in cinematografele coreene la 23 iulie, intr-o saptamana filmul a avut peste un million de spectatori. In nici o luna de zile, filmul a obtinut incasari, doar in Coreea de Sud, din salile de cinematografe, de peste 11.000.000 $. Filmul are toate atu-urile pentru a fi unul apreciat: un regizor (Jun ik-Lee) cu antecedente in succese de renume (chiar mondial), precum „The King and the Clown”, „Hwangsanbul”, „Radio Star” sau „The Happy Life”; un scenarist cu care regizorul a mai colaborat la toate filmele lucrate anterior, cu o poveste care imbina amanuntele unei perioade istorice tulburi – razboiul din Vietnam (asa cum se intamplase in „The King and the Clown”) cu inspiratia muzicala din „The Happy Life”.
Sun-heui este docila sotie a unui tanar proaspat recrutat in armata; nu era o casnicie fericita, din contra, iubirea se stinsese demult, singurul lucru care inca ii mai lega pe cei doi fiind institutia casatoriei si constrangerile traditiei. Sun-heui, conform traditiei, odata devenita sotie trebuia sa se mute in casa sotului ei. Aici, cu sotul aflat in cursul serviciului militar, e nevoita sa locuiasca cu soacra sa, o batrana acra, superstitioasa si care nu o are deloc la suflet. Mai mult decat atat, ea o considera vinovata pe nora pentru tot ce i se intampla rau fiului ei, tot ce o interesa fiind ca fiul ei sa aiba un urmas, indifferent daca prin casatorie sau dintr-o relatie din afara ei. Sotia isi vizita sotul in fiecare luna, insa aproape ca nu isi vorbeau. In scurt timp, in urma unui incident (o incaierare), aflam ca sotul primeste, in armata, scrisori de la… o amanta, fosta lui iubire din liceu. Incidentul are urmari, iar sotul este nevoit sa aleaga intre carcera sau frontul din Vietnam. Cu toate ca Sun-heui a fost inselata, si stia acest lucru, ea porneste intr-o calatorie periculoasa in Vietnam in cautarea sotului ei, pentru a-i demonstra iubirea, si nimereste pe mana unor indivizi dubiosi care, in vreme de razboi, incearca sa faca bani din muzica, nu intotdeauna prin cele mai ortodoxe metode.
„Sunny” este primul film coreean care vorbeste de efortul militar al Coreeei de Sud din timpul razboiului din Vietnam. 320.000 de soldati coreeni au luptat alaturi de fortele americane in junglele vietnameze. Filmul este inspirat din fapte reale, din amintiri ale unor cantarete veterane care in acei ani colindau bazele militare coreene si americane pentru a ridica moralul soldatilor ce mergeau, de cele mai multe ori, la moarte sigura. Potrivit regizorului acestui film, o fotografie alb negru a „trupei de consolare” ce colinda Vietnamul in lung si in lat a dat nastere ideii acestui film minunat. Ca un fapt divers, actrita din rolul principal, Soo-ae, s-ar fi imbatat in timpul filmarilor, cand trebuia realizata o scena in care cantareata de ocazie Sunny bea impreuna cu soldatii americani; regizorul ar fi insistat ca aceasta nu arata destul de credibila in ipostaza de cantareata ametita de bautura, si s-ar fi ajuns ca actrita sa bea mai mult de o jumatate de sticla de whisky ! In felul acesta, scena a devenit mult mai plina de realism. Pentru acest gest, actrita a castigat respectul intregii echipe de filmare. Criticii au apreciat prestatia actritei Soo-ae, despre care au spus ca acopera perfect rolul interpretat, ce surprinde transformarea unei femei supuse intr-una dispusa sa faca orice pentru a se elibera de inocenta trecutului.
Un film de calitate ce merita vazut si pentru coloana sonora, care cuprinde multe melodii care au facut valuri la vremea lor, interpretate de Kim Choo-ja.
Filmul „Portrait of a Beauty„, proaspat lansat in cinematografele din Coreea, atrage atentia si prin senzuala aparitie a eroinei principale Kim Min-seon, in ipostaze extrem de intime pentru un film de epoca asiatic. Filmul a avut peste un million de spectatori in prima saptamana de rulare, doar in weekend avand incasari de peste 2 milioane de dolari, conform CJ Entertainment Distribution. „Portrait of a Beauty” s-a cocotat pe primul loc in box-office-ul coreean, devansand filme ca „Max Payne”, „Blindness” sau „Quantum of Solace”. Ca un fapt divers, noul succes coreean a stabilit un impresionant record in privinta biletelor si rezervarilor online.
