Extras de pe coloana sonora a filmului “Secret Sunshine” (2007), regizat de Lee Chang-dong.
Gen: Instrumentala
Author: admin
Ponyo on the Cliff by the Sea (2008)
Tara: Japonia
An: 2008
Gen: Animatie/Fantezie/Familie
Regia: Hayao Miyazaki
Cu: (voci)Yuria Nara, Hiroki Doi
Data lansarii: 19 iulie 2008
Festivalul de film de la Gwangju debuteazã la 4 decembrie
Festivaluri de film precum cele de la Cannes, Venetia sau Berlin sunt mai mereu in prim planul mass-media in primul rand pentru premierele etalate, iar mai apoi pentru fastul si stralucirea prezentelor internationale din lumea filmului. Pentru Coreea, festivalul suprem este cel de la Pusan, care a obtinut si recunoasterea internationala, fiind unul nelimitat doar la productiile autohtone. Acum a sosit timpul, pentru fanii filmului coreean, sa isi indrepte atentia spre Festivalul international de la Gwangju.
Cea de-a 8-a editia a festivalului (prescurtat GIFF2008) va debuta in Gwangju la 4 decembrie 2008 si va dura exact 5 zile. Nu este un festival care sa se axeze pe premiere si filme de ultima ora, ci mai degraba unul care isi propune sa stabileasca o punte de legatura intre filmul contemporan si cel clasic, indiferent ca e vorba de Coreea de Sud sau de orice stat non-asiatic. Mai mult decat atat, festivalul pune accentul pe filmele artistice, care altadata defineau arta cinematografica prin talentul interpretativ al actorilor geniali de altadata si prin mainile fine de maestri ale unor mari regizori.
Festivalul va prezenta aproximativ 40 de proiectii, filme de lung si scurt metraj, fiind tinut sub egida Consiliului Coreean de Film si a Arhivei Coreene de Film. Festivalul se doreste a fi, dupa cum sustin organizatorii, un liant intre filmele de arta ale Estului si cele ale Occidentului, incercand, in acelasi timp, sa deschida o noua viziune asupra filmelor de arta din zilele noastre. Cele doua concepte ale festivalului sunt „descoperirea” si „redescoperirea”, dupa cum declara organizatorii lui.
In deschidere va fi prezentat filmul „The Code”, o productie japoneza din 2008 regizata de Kaizo Hayashi. In cadrul festivalului din acest an vor fi prezentate si filme care ajung destul de greu in Coreea spre vizionare, cu toate ca e vorba de filme… clasice.
Sectiunea „World Cinema”:
1) Vitus (2006, Elvetia) de Fredi M. Murer
2) La Tourneuse De Pages (2006, Franta) de Denis Dercourt
3) It’s a Free World… (2007, Anglia) de Ken Loach
4) Grbavica (2005, Bosnia-Hertegovina) de Jasmila Zbanic
5) Caramel (2007, Liban) de Nadine Labaki
6) C.R.A.Z.Y. (2005, Canada) de Jean-Marc Vallée
7) Black Dahlia (2006, SUA) de Brian De Palma
Sectiunea „Young Cinema”
1) The Clone Returns Home (2008, Japonia) de Kanji Kanajima
2) „Still Strange” (2008, Coreea de Sud) de Lee Hong-jae
Va exista o sectiune dedicata:
a) unei retrospective a filmelor ecranizate dupa romanele regretatului Lee Chung-joon:
1) „Oyster Village” (1972, Coreea de Sud) de Chung Jin-woo
2) „Ieoh Island” (1977, Coreea de Sud) de Kim Ki-young
3) „Seopyeonje” (1993, Coreea de Sud) de Im Kwon-taek
4) „The Festival” (1996, Coreea de Sud) de Im Kwon-taek
5) „Beyond the Years” (2007, Coreea de Sud) de Im Kwon-taek
b) reputatei actrite Catherine Deneuve
1) Ma Saison Preferee (1993, Franta) de André Téchiné
2) Les Parapluies de Cherbourg (1964, Franta) de Jacques Demy
3) Belle de Jour (1967, Franta) de Luis Buñuel
4) Les Demoiselles de Rochefort (1967, Franta) de Jacques Demy
5) Le Dernier Metro (1980, Franta) de François Truffaut
Articol scris de cris999 (c) asiacinefil.com
„Ip Man”, un blockbuster aşteptat
Recent a fost lansat in Hong Kong trailerul la filmul Ip Man, un film biografic despre viata celebrului Yip Man. Acesta a fost nimeni altul decat maestrul (sifu in chineza) in arte martiale al lui Bruce Lee si primul care a predat maselor stilul de lupta Wing Chung. Actiunea filmului se petrece intre anii 1930-1940, in Foshan, in timpul ocupatiei japoneze. Filmul este regizat de Wilson Yip („Dragon Tiger Gate”, „Flash Point”) si ii are in distributie pe Donnie Yen in rolul lui Yip Man, si Sammo Hung, care a si lucrat coregrafia filmului. In film, ca un lucru interesant, vor aparea si cei doi fii ai maestrului, ca si mai multi practicanti Wing Chun, fiul mai mare al lui Man, Ip Man, fiind principalul consultant al regizorului.
Filmarile au avut loc din martie pana in august in Shanghai, a carui arhitectura a ajutat la recrearea atmosferei din Foshan. „Ip Man” este primul film inspirat din viata meastrului de arte martiale, insa Wong Kar-wai insusi a avut un astfel de film in proiect, intitulat „The Great Master”, cu Tony Leung Chiu-wai in rolul principal. In timpul filmarilor a existat o mica disputa pe marginea titlului filmului, numit initial „Marele maestro Yip Man”, care se asemana flagrant cu titlul filmului lui Wong Kar-wai, motiv pentru care acesta a fost schimbat.
„Ip Man” va fi lansat in cinematografele din Hong Kong la 18 decembrie 2008.
Articol realizat de cris999 (c) asiacinefil.com
JAPONIA – episodul 1: Anii de început
Cea mai veche cinematografie din Extremul Orient este cea nipona. Vitascopul “Edison” sau cinematograful Lumiere fusesera cunoscute inca de pe vremea la care acestea fusesera inventate. Primele realizari din domeniu dateaza de la 1899 si 1900 (scurte fragmente de teatru clasic – cunoscute sub numele de “kabuki”) si din timpul razboiului ruso-japonez (actualitati de pe front). La scurt timp s-au amenajat primele studiouri si laboratoare la Tokyo si Kyoto de “Japan Film”, o filiala a casei de filme “Pathe” Insa adevaratul debut al productiei nipone de film se produce in 1912, odata cu fondarea societatii “Nikkatsu”. Cele doua centre de productie japoneza de film se vor specializa astfel: Tokyo – pe subiecte moderne, iar Kyoto – pe subiecte vechi.
In 1920, compania “Shoshiku”(fondata in 1900), detinatoare a unui numar mare de sali pentru kabuki, pentru teatru modern sau pentru teatru cu marionete, produce primele sale filme. Trustul poseda si o scoala de actori remarcabila, realizand numeroase filme de valoare. (foto: una din primele animatii realizate in studiourile Nikkatsu)
Pentru a se crea o parere despre filmul japonez de pana la 1920, merita mentionat un aspect extrem de interesant. In conformitate cu traditiile teatrului clasic japonez (kabuki), asa-numitii “oiamai” erau personajele centrale ale majoritatii filmelor cu subiecte vechi. Filmele erau, practic, un soi de teatru filmat, iar acesti “oiamai” erau niste barbate deghizati, ce interpretau roluri feminine. Cum, se stie, erau anii de glorie ai filmului mut, imaginile surprinse erau acompaniate de comentariul unor crainici (“benshi”), care au ramas extrem de populari in intreg Extremul Orient pana la aparitia filmului vorbit. Dar dupa 1920, un grup de tineri cineasti japonezi cer cu inflacarare modernizarea cinematografului japonez. Este vorba de Teinosuke Kinugasa, Tomu Ushida si Kenji Mizogushi (unul din marii regizori ai Japoniei), care doreau eliminarea acestor “oiamai” si “benshi” si transformarea filmului in ceva independent, desprins de teatru.
Kinugasa (foto) debutase, culmea, tocmai ca actor travestit in femeie. In Occident devine cunoscut cu “Jujiro”, un film modern, ce poate fi comparat cu cele mai reusite productii mute europene sau hollywoodiene. A mai realizat o serie de filme cu subiect istoric, iar cei 3 ani petrecuti in Europa il aduce in legatura cu Serghei Eisenstein, care il influenteaza.
Cel mai important concurent al sau era insa Kenji Mizogushi. Pe langa filme ca “Cerul rosu al amurgului” sau “Pamantul zambeste”, ce s-au bucurat de un mare succes, acesta a adaptat pe ecran si un mare numar de romane moderne din era Meiji, orientandu-se mai apoi spre o critica sociala necrutatoare.
Statistic, pana in 1923 in Japonia se realizau cateva sute de filme pe an. Cutremurul din 1 septembrie 1923 distruge 80% din salile de cinematograf si toate studiourile din Tokyo. Consecinta se vede imediat: la Kyoto, in 1924, se realizeaza peste 850 de filme. Desi Kyoto era centrul filmelor cu tematica veche, subiectele moderne si tinerii cineasti sunt stimulati, paradoxal, de cutremurul devastator din 1924, o excelenta tema pentru acestea.
Dupa 1927, acest curent de schimbare a cinematografiei japoneze este consolidat de influenta cineastilor din grupul “Pro-kino”. Abordand subiecte moderne, datorita aplecarii asupra tematicii sociale, filmele acestora au fost calificate drept “ideologice” de catre regimul de atunci. Orientarea de stanga a acestora este evidenta, fiind adaptate pe ecran piese de teatru muncitoresti. Acestei miscari i s-au raliat, in scurt timp, pe langa Tomu Ushida, si Kinugasa si Mizogushi. Insa acestia au avut de infruntat rigorile cenzurii, fiind una din primele interventii ale politicului in domeniul noii arte. Despre aceasta si multe altele, in episodul urmator.
Ip Man (2008)
Tara: Hong Kong
An: 2008
Gen: Arte martiale/Biografie/Drama
Regia: Wilson Yip
Cu: Donnie Yen, Simon Yam
Data lansarii: 18 decembrie 2008
Will Smith: „Oldboy” nu va fi un remake dupã succesul asiatic.
„Oldboy” nu e doar unul din cele mai bune filme coreene ale ultimilor ani, ci si unul din cele mai originale filme facute vreodata. Dupa cum s-a anuntat intr-un articol anterior, Steven Spielberg si-a manifestat interesul pentru cumpararea drepturilor pentru un remake in favoarea companiei Dreamworks, el urmand a regiza filmul, in care urma a-i propune rolul principal lui Will Smith.
La recenta premiera a filmului „Seven Pounds”, Will Smith a fost intrebat despre proiectul lui Spielberg. Acesta a confirmat ca va interpreta rolul principal in acest film. In acelasi timp, insa, a insistat sa spuna ca nu va fi vorba de o adaptare dupa filmul lui Chan Wook-Park din 2003, ci dupa benzile desenate originale japoneze, care poarta acelasi titlu. Aparent, evolutia lucrurilor tinde sa-i dea dreptate popularului actor de culoare, Spielberg achizitionand drepturile pentru sursa originala – nuvela grafica „Oldboy” – si nu pentru filmul asiatic. Aceasta este o veste buna pentru fanii capodoperei asiatice, insemnand ca Spielberg e liber sa faca ce adaptare doreste dupa niste benzi desenate, si nu sa copieze un film care a facut cu adevarat istorie in intreaga Asie. Aceasta inseamna ca, intr-adevar, ar putea fi un film in intregime diferit de cel coreean, insa ramane un singur semn de intrebare ridicat de faptul ca nuvela grafica ramane, totusi, extrem de apropiata de ceea ce reprezinta filmul lui Park in forma lui finala.
E greu de crezut ca Spielberg nu va incerca sa profite de pe seama filmului din 2003, insusi faptul ca acesta pastreaza numele de „Oldboy” tradand evident aceste intentii. Vom vedea cum vor evolua lucrurile pe viitor. Deocamdata, Spielberg inca isi cauta un scenarist pentru o definitivare a proiectului, inainte de demararea filmarilor.
Articol scris de Alin (c) asiacinefil.com
Marele succes al verii în Japonia ajunge şi în Statele Unite
„Ponyo on the cliff by the sea” este cea mai noua animatie care a facut valuri in Japonia in aceasta vara, fiind pregatita lansarea lui si in Occident. Cel mai nou film al lui Hayao Miyazaki a fost lansat in Japonia la 19 iulie 2008, in primul weekend avand incasari de peste 1,5 bilioane de yeni (circa 13,9 milioane dolari), fiind aproape de recordul inregistrat la incasari in primul weekend de la lansare detinut de Spirited Away (3 bilioane yeni). Filmul este, de fapt, o animatie ce prezinta povestea unei printese jumatate om, jumatate pestisor de aur (Ponyo), ce vrea sa devina om, si despre prietenia ei cu un pusti de 5 ani.
Miyazaki este nimeni altul decat realizatorul mega-succeselor anterioare „Spirited Away”, „Princess Monoke” si „My Neighbot Totoro”. Povestea din „Ponyo…” se aseamana mult cu cea din basmul lui Andersen, „Mica Sirena”, insa Miyazaki a marturisit ca initial a vrut ca filmul lui sa se inspire din cartea pentru copii „Elta, broasca” a autorului japonez Rieko Nakagawa, „Inelul Nibelungilor” al lui Wagner si „Poarta”, a lui Natsume Soseki. Fiecare scena din film este desenata manual, dupa vechile procedee care au asigurat succesul filmelor anterioare ale sale. Criticii s-au grabit sa califice realizarea drept „un clasic al momentului”, „inca o capodopera a lui Miyazaki”, existand insa si unele voci care spuneau ca filmul marcheaza apusul gloriei studiourilor de animatie Ghibli.
In sfarsit, in urma cu cateva zile s-a anuntat inceperea selectiei pentru actorii care vor dubla filmul in limba engleza. „Ponyo…”, care a adus incasari, pana in prezent, de peste 153.000.000 $, se va lansa in Statele Unite undeva in prima jumatate a anului 2009. Intre actorii implicati in proiect se numara: Matt Damon, Tina Fey, Cate Blanchett sau Liam Neeson.
Articol scris de cris999 (c) asiacinefil.com
„Future Cop” e în plinã filmare
„Future Cop”, un science-fiction cu un buget urias, a inceput sa fie filmat in China. Filmul regizat de Wong Jing ii are in distributie pe Andy Lau, Fan Bingbing si pe Barbie Hsu. Pe 27 noiembrie, presa a fost invitata pe platourile de filmare, pentru o prima vizita si pentru primele articole relatate la cald, de la fata locului. Tocmai era in filmare o scena din timpul dinastiei Tang, iar Andy si Fang Bingbing au aparut in costumele de politisti ai viitorului intr-un decor atemporal. Filmarile se realizeaza pe platourile din Beijing. A fost dat in vileag si scenariul filmului, in linii mari: in anul 2080, energia solara a inlocuit petrolul ca principala sursa de energie a planetei, iar umanitatea a intrat intr-o perioada de pace. Totusi, aceasta descoperire revolutionara (utilizarea energiei solare) a devenit un mijloc, pentru inventatori, de a castiga o multime de bani. Insa un val de asasinate incepe sa aiba loc. Chow Chi e un politist din viitor, din orasul „H”, a carui datorie e sa protejeze viata celor ce au descoperit aceasta tehnologie. In acest sens, acesta calatoreste in timp pentru a-i ucide din timp pe viitorii asasini. Andy Lau e, si el, un politist al viitorului, care se intoarce accidental in timp in anul 2010, care colaboreaza cu o politista (interpretata de actrita taiwaneza Barbie Hsu) pentru a lichida aceasta retea de crima organizata inca inainte ca ea sa se constituie.
Andy colaboreaza pentru a doua oara cu Fang Bingbing, dupa „Battle of Witts”; Xu Jiao, pustiul din CJ7, va avea o relatie tata-fiu cu Andy in „Future Cops”. In film vor mai juca si Jacky Wu si Eric Tsang (necrutatorul mafiot de mica statura din „Infernal Affairs”). Filmul se anunta a fi cu mult diferit de precedentul „Future Cops” realizat in Hong Kong, si datorita efectelor speciale utilizate. Spre exemplu, vehiculul pe care Andy si colegii lui politisti il vor folosi va fura ochii tuturor datorita efectelor vizuale folosite. Filmarile vor continua in Hong Kong si Dubai, si se vor incheia in preajma anului nou chinezesc din 2009. Efectele speciale din faza de post productie vor fi realizate de echipa de productie de la megasuccesul „The Dark Knight”. Compania producatoare si-a exprimat dorinta ca filmul sa ruleze concomitent in China (partea principala), Taiwan si Hong-Kong in timpul sarbatorilor Anului Nou chinezesc din 2009 (aproximativ la sfarsitul lunii ianuarie 2009).
Un nou proiect pentru Su Ae din „Sunny”
Dupa ce a obtinut o multime de aprecieri pentru prestatia din „Sunny„, actrita coreeana de 28 de ani Su Ae va juca rolul unei politiste, in viitorul ei proiect cinematografic. Filmul se numeste „Miracolul” si va fi regizat de Han Hyuk-seok, un regizor care nu a realizat decat cateva scurt-metraje. 
Su Ae va fi principala atractie a acestui film, ea interpretand o tanara devenita politista din cauza mamei sale, care toata viata si-a cautat fiica despre care nu mai stia nimic de foarte multi ani. Din cauza acestui incident, personajul interpretat de Su Ae nu s-a bucurat niciodata de dragostea deplina a mamei sale ce o tot cauta pe sora ei geamana, ei revenindu-i misiunea de a o gasi.
In 2004, Su Ae a castigat premiul pentru cea mai buna actrita debutanta pentru rolul din filmul „A Family” in cadrul „Blue Dragons Awards”. In acest an, frumoasa actrita a mai jucat in filmul „Like Fireworks, Like Butterflies”, unde a interpretat-o pe ultima imparateasa a dinastiei Chosun, fiind primul ei rol intr-un film istoric dupa 4 ani, de la terminarea serialului pentru televiziune a KBS, „Imparatul marii”. Tot in acest an, Su Ae a fost premiata de Asociatia Artelor Coreene ca „artista anului 2008 in Coreea de Sud„.
China interzice producţiile hollywoodiene pentru a-şi proteja propria industrie de film
Anul 2008 a reprezentat, pentru China, unul foarte bun sub aspectul incasarilor la box-office la capitolul filme autohtone. Dar la protejarea productiilor autohtone a contribuit in mod decisiv o masura politica luata la sfarsitul anului 2007, pana in prima jumatate a anului 2008 numarul productiilor americane care au rulat in China fiind redus drastic. Recunoscand succesul la public al productiilor americane si daunele pe care acestea le pot produce propriei industrii de film, autoritatile chineze au recurs la aplicarea acestei masuri protectioniste. Nu trebuie uitat nici filtrul anterior al Biroului de cenzura, care selecta drastic filmele occidentale admise spre vizionare pe intreg teritoriul Chinei. Reprezentanti ai acestui birou negau, la inceputul anului, existenta unui asemenea ordin de interzicere a filmelor occidentale, pe fondul deteriorarii relatiilor economice si politice dintre China si Occident. Printre filmele care au scapat de aceste masuri s-au inscris Bee Movie, Beowulf sau Stardust.
Intre China si Statele Unite exista de multa vreme un veritabil razboi la nivelul industriei de film si a tot ce tine de aceasta, inclusiv sub aspectul promovarii filmelor americane pe piata chineza. SUA a inaintat 2 dosare la Organizatia Mondiala a Comertului impotriva Chinei. Unul se referea la fenomenul pirateriei de muzica si film, China fiind acuzata ca atenteaza, prin tolerarea acesteia, la drepturile marilor companii americane distribuitoare, iar un alt dosar se referea la obstacolele puse de autoritatile chineze in calea patrunderii produselor originale americane in China, inclusiv prin astfel de practici de cenzura care ajung sa controleze piata de film si sa creeze o atmosfera de neloialitate. 
China a ripostat cu argumente politice, condamnand vanzarea de catre americani de arme Taiwanului sau onorarea liderului tibetan Dalai Lama in cadrul unui Congres.
Dintre filmele de succes ale acestui an care au dat lovituri puternice pe piata chineza trebuiesc amintite: „The Water Horse: Legend of the Deep”, „Iron Man”, „The Mummy 3” sau, mai recent, „Wanted” si „Quantum of Solace”. In prezent, exista o cota de doar 20 de filme straine pe an permisa in China, in scopul impulsionarii productiilor autohtone. Cota se refera la toate filmele produse in afara granitelor Chinei, celelalte productii asiatice – japoneze, coreene sau din tarile invecinate gasindu-si loc in China prin intermediul festivalurilor de film. Cel mai celebru film coreean interzis in China este „King and the Clown”.
Trebuie mentionat ca exista chiar perioade din an in care pe teritoriul Chinei sunt premise sa ruleze in cinematografe doar filme… patriotice autohtone, ceea ce arata forta masinii de propaganda a partidului comunist. Luna decembrie a acestui an se preconizeaza a fi una strict cu productii autohtone, printre marile lansari ale sfarsitului de an inscrindu-se si filmul epic „Mei Lanfang”. Fara indoiala, aceste masuri dure, prohibitive, sunt una din cauzele ratei mari a pirateriei din China. Insa, probabil, autoritatile chineze neaga pirateria ca fiind un fenomen antisocial de proportii, doar, se subintelege, produsele piratate nu sunt cele care fac obiectul propagandei partidului comunist… Partidul nu are nimic de pierdut din ignorarea fenomenului pirateriei… doar companiile occidentale serios prejudiciate, daca ne gandim la piata de desfacere care le este refuzata in cel mai mare stat al lumii dupa numarul populatiei (1,3 miliarde).
Articol realizat de cris999 (c) asiacinefil.com
Lost Indulgence (2008)
Tara: China
An: 2008
Gen: Drama
Regia: Zhang Yibai
Cu: Karen Mok, Eric Tsang
Data lansarii: 26 septembrie 2008
Alone (aka Loner)(2008)
Alone (Loner, Hikikomori)
Tara: Coreea de Sud
An: 2008
Gen: Horror/Mister/Drama
Regia: Park Jae-sik
Cu: Ko Eun-ah, Jeong Yoo-seok
„Alone” (cunoscut si ca „Loner” sau „Hikikomori”) este un horror recent lansat in Coreea, o poveste captivanta – s-ar putea spune deja „clasica” – impachetata intr-un inconfundabil ambalaj „made in Coreea”. Filmul aduce pe alocuri cu „A tale of two sisters”, de la care preia tensiunea jocului psihologic si locatia – o casa izolata, cadrul ideal de dezvoltare al acestei povesti terifiante. Pentru cunoscatori, filmul horror coreean este cu mult deosebit ca stil fata de orice alt horror asiatic. Nici „Alone” nu face exceptie de la regula, si poate ca tocmai prin aceasta, acest film nu poate parea cu nimic diferit de orice realizare similara coreeana. Povestea este simpla doar in aparenta. La un moment dat se declanseaza o serie de evenimente sangeroase, iar spectatorul devine derutat de rapiditatea cu care se succed faptele, asta si deoarece regizorul prezinta o perspectiva a acestora din niste unghiuri care ii permit sa pastreze raspunsul la toate intrebarile pentru ultimele 10 minute ale filmului. Este stilul romanelor politiste clasice, in care cititorul e expus unor intrebari al caror raspuns le este dezvaluit doar la final.
Ca un fapt divers, un singur lucru este de remarcat, in general la filmul horror coreean. Nu as vedea in asta neaparat un defect, cat mai degraba o calitate: nu de putine ori, regizorii coreeni introduc in filmele horror elemente dramatice, folosind o coloana sonora de care uneori nici filmele americane oscarizate nu beneficiaza. „Alone”, spre exemplu, are o coloana sonora de exceptie, amintind de valsul lui Shostakovici din „Eyes Wide Shut”. Pentru ce era nevoie de aceasta intr-un film horror ? Probabil ca regizorul a vrut sa se autodepaseasca. Intr-un horror coreean anterior, remarcasem aparitia unui element interesant. Filmul se numea „To Sir, with Love” si avea in centrul ei o batrana profesoara de care fostii ei elevi isi aduc aminte si organizeaza o reuniune peste ani, pentru a o sarbatori. Pentru prima data am sesizat o incercare a unui regizor coreean de dramatizare, intr-un film horror. Cine a vazut acel film, e imposibil sa nu fi retinut figura neputincioasa a profesoarei imobilizate in caruciorul cu rotile, pe care toti vroiau sa se razbune. In „Alone”, regizorul continua pe aceasta linie si incearca o atasare fortata a spectatorului de drama personajelor, aratand ca un film horror poate avea si altfel de perspective, oricand putandu-se transforma intr-o drama. Nici macar japonezii, a caror scoala de filme horror este renumita, nu au reusit ceea ce coreenii reusesc cu o usurinta dezarmanta, ca nu doar la filme horror, ci pana si la comedii sa stoarca lacrimi nesfarsite in masura a atinge sufletul spectatorilor. In general e greu sa te atasezi, intr-un film horror, de personajele principale; insa coreenii au reusit sa transforme amatorul de horror intr-unul care accepta pe langa sange si violenta si reversul medaliei: durerea victimelor, drama suferintelor ascunse ale acestora, dand un alt sens vizionarii unui astfel de film. 
Asta e marea calitate a horror-ului coreean, fata de cel american, unde e ca si cum te-ai duce la un abator, inarmat cu o sete de sange nefireasca si cu o dorinta nepotolita de a te ingrozi mereu in acelasi mod, prin intermediul prestatiei unor psihopati, criminali in serie sau monstri victime ale unor modificari genetice. Poate chiar din acest motiv, in ziua de astazi, filmul de groaza american e intr-o profunda criza.
„Alone” prezinta o drama familiala trecuta sub tacere ani de zile. Soo-Na e o adolescenta de liceu rasfatata, aparent fericita, insa cu o singura prietena: o colega de liceu care mereu e bataia de joc a colegelor ei de clasa. In momentul in care aceasta ajunge sa se sinucida, viata lui Soo-Na se schimba radical, aceasta incepand sa-si reproseze faptul ca nu a putut sa-i fie aproape bunei sale prietene pentru a o apara cand aceasta avea nevoie, teroarea impingand-o spre acel gest extrem. Autoizolandu-se in propria-i camera, Soo-Na devine o Hikikomori, un termen japonez echivalentul lui „emo”. Adica o singuratica care traieste in izolare, incapabila a se mai adapta societatii si lumii reale. Unchiul si bunica ei, care au crescut-o de mica, de cand parintii ei au murit intr-un accident de masina, nu pot sa-si explice atitudinea adolescentei, care incepe sa se automutileze si sa ameninte cu sinuciderea. Dar in spatele a toate astea se ascunde o drama cutremuratoare, o realitate pe care nu doar Soo-Na o cunoaste, ci si intreaga ei familie. Adevarul, ascuns timp de 17 ani, trebuie sa iasa la iveala, iar pecetea trecutului va marca prezentul si viitorul tinerei in mod ireversibil.
Un horror bun, foarte bine realizat sub toate aspectele (imagine, sunet, regie, coloana sonora, chiar scenariu), insa cei care prefera un subiect simplu, linear, cu o intriga care dezvaluie totul, facand din desfasurarea actiunii un simplu galop de sanatate printre baltile de sange catre un deznodamant de toti stiut inca de la inceput, sunt sfatuiti sa urmareasca un film de groaza american. „Alone” este cu totul altceva si exista riscul sa ramana nesatisfacuti.
Bugmaster (Mushishi)(2006)
De la reputatul Katsuhiro Otomo, creatorul lui „Akira”, „Memorizu” si „Steamboy” vine „Mushishi”, un film desprins parca din magica lume a fanteziilor anime si transpus pe ecran sub bagheta unui maestru al genului, intr-o poveste captivanta, pentru mici si mari deopotriva. Filmul, plin de efecte speciale bine realizate, cu o coloana sonora a lui Kuniaki Haishima premiata in 2007 la festivalul de film din Catalonia si cu o poveste plina de neprevazut, cu o linie narativa extrem de interesanta ce lasa spectatorului posibilitatea de a descoperi singur tainele personajului principal abia la capatul celor peste 2 ore de aventura si suspans, este una din cele mai bune realizari din categoria filmelor „Fantasy” ale ultimilor ani din intreaga Asie.
Ginko este un vraci ce colinda Japonia de la un capat la altul avand puterea tamaduirii oamenilor posedati de Mushi. Mushi sunt niste spirite rele care se hranesc cu sunete, parasindu-si deseori roiul pentru a infecta animale si oameni. Asemeni corespondentului unei boli din lumea reala, acesti Mushi pot orbi oameni, le pot rapi auzul sau le pot face sa le creasca coarne, fara ca acestia sa poata intelege ce li se intampla. Ginko insa poseda puterea de a invinge Mushi, prin tehnicile sale, de aceea umbla dintr-un loc in altul. Prima jumatate a filmului prezinta o insiruire de evenimente aparent fara legatura, insa pe la jumatatea filmului, lucrurile incep sa se lege ca si cum privitorul are o revelatie a unui lucru care tot timpul s-a aflat langa el, dar nu l-a vazut. E ca si cum regizorul, asemeni lui Ginko, lasa sansa spectatorului de a vedea dincolo de valul cu care un imaginar Mushi ar fi acoperit capacitatea de a discerne a acestuia; iar de la aceasta revelatie pana la sfarsitul filmului, lucrurile devin atat de captivante incat aproape ca ai uitat tot ce nu s-a legat in prima parte.
Un film bun, poate de referinta in domeniul filmelor fantastice japoneze. De vazut si de catre fanii anime, chiar daca ar putea fi putin dezamagiti, dupa cum sustin unii critici.
Gen: Fantasy
Regia: Katsuhiro Otomo
Cu: Jo Odagiri, Nao Omori
The Good, the Bad and the Weird (2008)
Tara: Coreea de Sud
An: 2008
Gen: Aventura/Comedie/Actiune/Western
Regia: Ji-woon Kim
Cu: Byung-hun Lee, Kwang-il Kim
Data lansarii: 17 iulie 2008
„Butterfly Lovers” – un mare eşec
Filmul de debut al lui Wu Zun, „Butterfly Lovers„, promovat intens, a avut incasari destul de slabe pentru pretentiile producatorului, in Taipei, incasarile nedepasind 1.000.000 $. Filmul a inselat asteptarile intregii echipe ce a participat la realizarea acestui film, incasarile din Taipei de pe seama sa neacoperind nici macar cheltuielile de publicitate si de promovare. Intr-un mod cu totul neasteptat, „Butterfly Lovers” a rulat doar 2 saptamani in cinematografele din Taipei, dupa care incasarile au scazut atat de mult incat abia a reusit sa stranga 970.000 $.
Criticii de film considera ca filmul nu este unul extraordinar, din contra, unii mai duri sunt de parere ca „Butterfly Lovers” a fost o mare dezamagire. O buna distributie si o poveste clasica foarte cunoscuta in Asia a fost pusa prost in scena, realizarea neridicandu-se la nivelul asteptarilor fanilor – atat a cartii, cat si a actorilor. Pentru necunoscatori, „Butterfly Lovers” e un fel de „Romeo si Julieta” in varianta chinezeasca, un film inspirat dintr-o legenda chinezeasca despre tragica poveste de iubire a doi indragostiti din timpul dinastiei Jin. In 1994, Tsui Hark a realizat o ecranizare dupa aceasta legenda, „The Lovers”, care a beneficiat de mai multe nominalizari la Festivalul de film de la Hong Kong. Recent, in 2004, s-a realizat o versiune chinezeasca animata a acestui film, iar in 2007 o televiziune din China a realizat un serial de televiziune pe baza legendei. Filmul din 2008, cu Charlene Choi si Wu Zun, desi a beneficiat de o serioasa promovare, insisi actorii principali fiind prezenti la lansarea filmului in mai multe tari Asia, in Taipei a avut incasari de 970.000 $, in Hong Kong, pana in prezent, de doar750.000 $, iar in China, probabil ca urmare si a politicii autoritatilor in privinta filmelor care ruleaza in cinematografe, acesta a obtinut cele mai numeroase incasari: peste 4,3 milioane dolari pana in prezent.
„Antique” – un nou succes de casã coreean
“Antique”, un film fermecator in care joaca 4 actori cu mare priza la public, a deposit cifra de un million de spectatori in 2 saptamani de la lansarea lui pee crane in Coreea de Sud. Inspirat de o comedie japoneza omonima, “Antique” vorbeste despre relatia dintre 4 tipi care arata bine, ce lucreaza impreuna intr-o brutarie. Compania producatoare a anuntat ca filmul a atras, in weekendul de lansare, 160.000 de spectatori si 500.000 in prima saptamana de rulare, descurcandu-se si in prezent, dupa 2 saptamani, foarte bine in box-office.
“Antique” este cel de-al treilea film coreean care trece pragul a un million de spectatori in acest an, dupa “My Wife Got Married” si “Portrait of a Beauty”. Industria coreeana de film a trecut prin niste momente dificile in aceasta vara, ca urmare a lipsei unor filme “decente”, in masura a sparge recordurile de incasari si de spectatori. Se pare, insa, ca ultimele 3 saptamani, cele 3 filme au reusit sa starneasca din nou interesul spectatorilor coreeni pentru productiile autohtone – 2 filme comedii romantice si o drama de epoca. “Antique” este, totodata, primul film dupa “A Tale of Two Sisters” si “Tempation of Wolves” care revine la problematica adolescentilor, avand un real succes, dupa o lunga perioada de pauza.
Articol realizat de Alin © www.asiacinefil.com
Cape No.7 (2008)
Tara: Taiwan
An: 2008
Gen: Romance/Comedy/Music/Drama
Regia: Wei Te-Sheng
Cu: Van Fan, Chie Tanaka
Data lansarii: 22 august 2008
Despãrţire în lumea filmului coreean
O poveste de iubire care a tinut 2 ani de zile a ajuns la sfarsitul ei. O fraza banala desprinsa parca din randurile unei reviste de scandal avide dupa senzational, din orice colt al lumii unde aceasta s-ar fi consumat. Eventual chiar si pe Marte. Rare sunt cazurile in care o relatie intre doi actori are ca finalitate o casnicie fericita pe care „doar moartea sa o departa”. Insa cand o relatie se afla doar in stadiul unei simple iubiri pasionale neconsimtite printr-un mariaj, ea poate oferi cel mult subiecte de barfa pentru revistele de scandal si pentru paparazzi acestora. Recent, actrita Kim Jung Eun, in varsta de 32 de ani, vedeta din „Marrying the Mafia”, „Spring Breeze”, dar si din numeroase seriale pentru televiziune ale SBS si MBC, a dezvaluit ca fostul sau partener de ecran, Lee Seo Jin, a parasit-o.
Cuplul s-a aflat in atentia fanilor si a presei de scandal in mod constant, cei doi cunoscandu-se pe platourile de filmare ale serialului de televiziune „Lovers”. Interpretarea lor a fost foarte convingatoare, atat de mult incat cuplul a inceput sa-si dea intalniri dupa filmari. Despartirea se pare a fi avut loc in octombrie, insa Kim nu a dorit sa-si dezamageasca atat de tare fanii. Conform afirmatiilor indirecte ale acesteia, motivul acestei despartiri ar fi fost… viitoarea soacra.
Kim este castigatoarea a 7 premii in intreaga cariera de pana acum, din care 2 pentru cea mai buna actrita intr-un serial de televiziune coreean. De religie crestina, absolventa a universitatii din Gungook, Kim stie sa cante la pian si la flaut, acest fapt deschizandu-i calea spre celebritate in lumea serialelor de televiziune. De data aceasta, dupa cum o atesta si poza dintr-o emisiune tv unde a facut publica despartirea, lacrimile, spre deosebire de cele varsate in „Lovers”, sunt reale. Viata, insa, merge inainte…
(sursa imaginilor: Newsen.com)
Articol scris de cris999 © asiacinefil.com
„Romance of the Three Kingdoms” – adaptat pentru televiziune
Versiunea pentru televiziune inspirata de romanul clasic „Romance of the Three Kingdoms” (pe care se bazeaza si recentul succes „Red Cliff”), a inceput sa fie filmata in septembrie 2008. Serialul pentru televiziune include in distributie nume importante din lumea televiziunii chineze, precum Ruby Lin, Lu Yi, Petre Ho sau Huang Wei De. Serialul va avea un numar de 60 de episoade, filmarile la aceasta adaptare pentru televiziune urmand a dura un an de zile. Debutul pe micul ecran al serialului se va produce abia in 2010. Acesta este cel de-al doilea din cele 4 romane clasice ale literaturii chineze adaptat pentru televiziune in acest an.
Articol scris de Alin (c) asiacinefil.com
